M-am gandit sa va arat si voua noua mea creeatie...sper sa va placa

Primul capitol v-a fi mai sec si plictisitor. Asa ca voi pune azi primele 2. Daca va plac spuneti si voi continua :*!

1


-Domnisoara Lovette! striga servitoarea dupa mine. Va rog frumos, stati mai incet. Va puteti rani.
Hai serios. Serivitoarea asta noua deja ma scotea din pepeni. Tati venea acasa de la marea intrunire de la Viena. Nu puteam sa nu fug in intampinarea lui.
-Tati! am strigat fericita sarindu-i in brate.
Tata zambi si isi dadu jos palaria strangandu-ma in brate. Mama iesi din camera de zi si veni si ea la tata.
-Scumpule, spuse ea radiind. Cum a fost la Viena?
-A fost bine, spuse el gandit. Regina Victoria vrea sa isi insoare fiul, si mi-a propus sa facem o excursie la Viena luna acesta, sa le cunoasca pe Lynette si Lovette.
Lynette era sora mea mai mare. Era total opusa mie, dar ne intelegeam perfect. Si da. Ea era numai buna de maritat. Avea nouasprazece ani. Dar nu si eu. Aveam daor saptesprezece, si chiar daca traiam in lumea monarhilor Austriei, nu vroiam nici in ruptul capului sa ma marit de la saptesprezece ani.
Dar am tacut. Aveam tot dreptul din lume sa tac si sa incuvintez doar la spusele lui tati. Chiar daca eu aveam o relatie mai apropiata cu a mei, unde nu eram obligata sa ii zic mamei si tatalui meu “majestate” sau “dumneavoastra” sau nu ma plecam niciodata in fatal lor, asta nu schimba cu nimic faptul ca trebuia sa fiu politicoasa si sa ii ascult. Daca doareau sa ma marite, trebuia sa fac asta.
-Lovette, imi zambi tata, scotandu-ma din transa. Unde e sora ta?
-E la calorie cu fiul Bavarezilor, am raspuns zambind.
Acuma-i acum.
-Cum se poate sa faca asa ceva? se enerva tata.
-Te rog calmeaza-te, ii spunea mama.
-Cum sa ma calmez? Fiica mea e la calorie cu un bavarez cand defapt ar trebui sa ne pregatim pentru calatoria la Viena.
-Se va intoarce repede, spuse mama.
-Sper sa fie asa.
Tata se duse in camera lui, iar mama in cea de zi, eu ramanand singura in fata usii.
-Domnisoara Lovette, se arata servitoarea mea in spatele meu.
-Ce e?
-Aveti o scrisoare.
M-am intors catre ea si i-am luat-o din mana fugind in camera mea.
Era de la prietena mea cea mai buna. Printesa Adelyade de Bavaria.
Nu aveam ocazia sa o vizites des, dar mereu ne scriam. Prietenia noastra nu avea sa moara repede. O iubeam iar ea ma iubea.
Draga Lovette,
Cred ca a trecut cel putin o luna de cand nu ti-am mai scris. Stiu. E vina mea si imi pare rau. S-au intamplat multe zilele acestea, si ma simt din ce in ce mai singura. Mama vrea sa ma marite cu nustiu ce print din Berlin. Adica foarte departe de tine. Iar eu nu pot suporta asta. In special ca m-am indragostit de fiul unor prieteni ai tatalui meu, Printul Francis din Elvetia. Am de gand sa ii spun mamei despre el. Cred ca isi va iesi din minti.
Tu ce ai mai facut? Abea astept sa te vad? Cand vii in vizita?
Cu dragoste, Adelyade.

Astea mai spun si eu complicatii. Radeam singura in timp ce mama intra in camera.
-Lovette, dragoste, spuse ea bland. Tatal tau nu vrea sa va oblige sa va maritati, dar vrea neaparat sa mergem impreuna in Viena. Sa plecam maine.
-Maine? Dar maine e prea devreme.
-Trasura va fii aici la ora zece dimineata. Va fi lung drumul pana acolo, si lunga si sederea, asa ca stii ce ai de facut.
Am incuvintat iar ea a iesit din camera, lasandu-ma cu gandurile mele.

Draga Adelyade,
Povestea ta e incredibila. Sunt de parere ca ai tai nu au dreptate sa te marite cu cineva pe cine nici nu cunosti, iar elvetianul, sigur pare cineva perfect pentru tine.
Evident sunt cam in aceeasi pozitie ca tine. Maine plec in Viena si am de a face cu Regina Victoria. Mi-e groaza. Ea vrea sa aleaga pe una din mine si Lynette pentru fiul ei, adica urmatorii regi ai Austriei. Iar Lynette e indragostita de fratele tau, asa ca asta ma face sa imi fie mai groaza de ziua de maine.
Si mie mi-e dor de tine, iar cand ma voi intoarce, vom face cumva sa ne vedem.
Cu dragoste, Lovette.
-Gini? mi-am strigat servitoarea.
-Da, printesa, spuse intrand in camera.
-Fa ca asta sa ajunga in Bavaria cat de repede se poate, i-am spus dandu-i plicul cu scrisoarea pentru Adelyade.
-Desigur, printesa, spuse ea iesind cu spatele.
M-am dus la geam uitandu-ma in zare la soarele ce dadea sa se ascunda pe dupa munti. Maine aveam sa las in urma salbaticia muntilor mei, pentru capitala imperiala a Austriei.

2


Trasura se orpi in fata resedintei monarhiei Innsbruck. Mai pe scurt, in fata mea.
Valetul se dadu jos si se inchina in fata noastra. Tata zambi si deschise usa trasurii, indemand-o pe mama sa urce, apoi pe Lynette, apoi pe mine.
Drumul fu scurt. Poate pentru ca nu asteptam deloc sa ajung acolo. Iar cand am ajuns, palatul Schombrunn se ridica in fata noastra.
Trasura intra pe aleea palatului si se opri langa scarile principale.
Regina Victoria se ivi in capul scarilor iar mama si tata s-au dus la ea, lasandu-ne singure.
-Nu vreau sa ma marit, incepu Lynette sa suspine. Il iubesc pe Klaus.
Am luat-o de mana si i-am strans-o intr-a mea.
-Nici eu nu vreau. Evident nu iubesc pe nimeni, am ras. Dar nu vreau sa fiu regina sau fata maritata.
Lynette rase.
-Daca Regina va alege ca una din familia noastra sa ii fie sotie fiului ei, eu voi fii aceea, spuse Lynette. Tu vei scapa, cel putin deocandata, dar eu nu. Pentru ca sunt mai mare si am obligatia asta pe cap.
Am oftat amandoua si ne-am imbratisat.
-Lynette! Lovette! striga tata. Haideti odata.
Inca tinandu-ne de maini am inceput sa urcam scarile si ne-am plecat in fata Reginiei Victoria.
Ea ne-a zambit rece si a luat-o in fata noastra, ca sa ne arate palatul.
•
-Acestea sunt camerele voastre, a spus Regina aratandu-ne un apartament cu trei camere in aripa pentru oaspeti. Balul va incepe la ora sapte fix. Ma astept sa va alaturati si voi.
Mama i-a zambit iar tata a confirmat.
Cand in sfarsit Regina s-a dus la treburile ei, oricare ar fi acelea, am ramas singuri sa despachetam.
Tata s-a dus sa traga un pui de somn, iar eu cu Lynette si cu mama, sa ne cautam haine si sa ne pregatim pentru seara.
Rochia mea era de un albastru pal, din satin si pe deasupra cu voaluri sclicpicioase transparente prinse in onduleuri pe la genunchi cu stelute verzi. Sus corsetul ma stragea de sa imi dau plamanii afara, iar din bretelele albastre, curgeau siroaie de material sclipicios pana la coate.
Parul meu, brunet si pana la jumatatea spatelui, era prins cu stelute albastre si impletit. Adica aratam precum cea mai frumoasa printesa vazuta vreodata.
Lynette era blonda, iar rochia ei semana perfect cu a mea, doar ca era de culoare verde pal, iar manecile nu ii curgeau ci erau bufante.
-Cum e? o intreba Lynette pe mama.
-Cum sa fie ce, scumpo?
-Fiul Victoriei.
Mama statu putin pe ganduri.
-Ultima data cand l-am vazut a fost acum doi ani, a spus. Are par saten si trasaturi frumoase. E tot ce imi amintesc.
Lynette cugeta la spusele ei. Era atat de indragostita de Klaus, dar daca era fortata, atunci trebuia sa se marite cu fiul Victoriei.
-Il cheama Joseph, a zambit mama. E numai bun pentru oricare dintre voi.
•
-Monarhia Innsbruck, spuse un valet, prezentandu-ne familia, fiului reginei.
Era mai minunat decat ma asteptam. Par saten, cum spunea mama, iar trasaturile erau fine si nu parea nicidecum un barbat, ci un tanar incredibil de dragut. Dar tipul de langa el, era inca si mai minunat. Nu stiam cine era sau ce hram purta, dar era imcredibil de frumos. Avea ochi mari si albastri, parul ii era prins in coada la spate. Avea o cicactrice pe fata, care il facea inca si mai irezistibil.
-Ducele si Ducesa de Innsbruck, continua valetul.
Joseph se pleca in fata, in acelasi timp in care mama si tata faceau acelasi gest. In tot acest timp dragutul statu buburuz in fata lor.
-Printesa Lynette de Innsbruck.
Lynette se puse buburuz iar Joseph veni si ii dadu o mana ajutand-o sa se ridice.
-Printesa Lovette de Innsbruck.
M-am asezat buburuz precum sora mea, asteptand ca Joseph sa vina si sa ma ridice.
Avea ochii de un verde pal, si buzele ii se arcuira intr-un zambet.
-Printesa, spuse el, ajutandu-ma sa ma ridic.
I-am zambit plecandu-ma.
-Mezina familiei, nu? ma intreba.
Am incuvintat.
Mama si tata au fost chemati de Regina si au plect, lasandu-ne cu Printul.
-Raymond, se adresa Joseph catre baiatul dragut. Condu-le te rog in camera alaturata. Ma voi alatura voua cand termin.
-Desigur, Printe, spuse el.
Vocea lui era una aurie parca. Care ma chema la el. Eram fermecata de el. De tot ce tinea de el. Era o magie.
-Pe aici doamnelor, spuse aratandu-ne drumul.
Cand am ajuns intr-o camera ne-a poftit sa ne asezam, dar eu am refuzat, patruland, in timp ce el statea pe un scaun pentru slujitori, iar Lynette pe o canapea de culoare albastru regal.
Brusc m-am oprit din plimbarea mea. Raymond avea ceva pe gat.
-Imi permiti? l-am intrebat.
-Ce sa va permit, Printesa? ma intreba, vrand sa se intoarca.
Dar nu l-am lasat. I-am dat gulerul in jos, iar in fata mea, aparu un tatuaj pe pielea lui bronzata.

Buna!
Am o intrebare:De ce nu ai pus povestea asta la One shots?
Eu credeam ca aici se pun numai poezii