Destinated

Subiect: Destinated Sam 10 Dec 2011, 23:15

Capitolul 1

Muzica se auzea pe fundalul salii inalte, cu pereti de marmura stopiti delicat cu aur. O lumina calda plutea prin acea incapere de basm, iar aerul avea o tenta imbietoare cu miros de vanilie. Incercam sa imi tin echilibrul pe tocurile inalte, pentru ca doar femeile din inalta societate puteau purta asa ceva, iar eu voiam sa cred ca sunt una dintre ele. Sala mustea de oameni nobili, cei mai multi insotiti de perechea lor miscandu-se gratios in ritmul sunetului dulce de vioara. Numai eu eram singura, dar asta nu ma deranja, imi puteam petrece timpul afundata in gandurile mele. Priveam in toate directiile incantata de splendoarea din jur, absorbita cu totul de balul ce imi semana cu un vis frumos devenit realitate. Pur si implu nu puteam crede ca ma aflam acolo. Simt o mana rece atingandu-mi delicat umarul dezolit, ceea ce ma facu sa privesc imprejur, cautand in zadar pe cineva familiar. Aud un glas ca din alta lume strigandu-mi numele, apoi intorc privirea spre persoana necunoscuta, auzind mai bine spusele sale parca atat de cunoscute:
" Cand vei vedea un baiat singur in mijlocul ringului de dans, vei stii ca ti-ai gasit dragostea adevarata, ia el iti este predestinat"

Poate ca nu credeam intradevar ca e real, dar am incercat sa strabat cu privirea oamenii ce se lasau purtati de magia unui vals superb. Dar, spre surprinderea mea am reusit sa intrevad printre siluetele ce mi se pareau neimportante in momentul acel baiat ce imi era predestinat. Ca intr-o vraja, ma las purtata de inima ce incepuse sa mi-o ia la galop privind-ul pe acel cineva ce trebuia sa fie dragostea mea adevarata. Totusi zarindu-i ochii de un verde crud, simteam cum obrajii mei capata o tenta rozalie, simteam cum incep sa tremur involuntar. Stiam ca e o nebunie ce fac, dar ochii lui intensi, respratia calda, pielea sa alba si fina mirosind subtil a parfum, parul de culoarea ciocolatei fierbinti gadilandu-i chipul jucaus ma faceau sa imi doresc ca acest moment sa nu se mai termine. Si acele buze...cat mi-as fi dorit sa ma imbat cu gustul lor dulce de miere. Ah, oare ce simteam era dragoste? Daca simteam fiori in tot corpul doar la o simpla atingere de-a sa, daca obrajii mi se rumeneau doar privindu-l, daca imi doream ca o clipa cu el sa dureze o vesnicie, eram indragostita?

Ma trezesc zambind, dar toaata aceasta fericire nu dureaza, pentru ca sunt singura...din nou. Acelasi vis de trei nopti, acelasi baiat ce imi acapara visele. Asteptam cu nerabdare noaptea, chiar de stiam ca e posibil ca el sa nu imi mai apara in vis, chiar de imi era teama ca nu il voi mai revedea niciodata. Da, e adevarat, ma indragostisem de un vis. Aveam nevoie de el ca de aer.
Imi formasem un ideal in mintea mea, si simteam ca nu ma voi putea indragosti de alcineva. Stiam ca e imposibil ca acel cineva sa existe cu adevarat, dar totusi speram ca undeva, in lumea asta mare, sa existe. As putea merge pana la capatul Pamantului i chiar mai departe de as sti ca exista, de as sti ca ma voi intalni cu el.
Totusi as fi preferat sa nu il fi visat niciodata, urasc suferinta cauzata de al sau de alcineva. Pentru mine este doar el, niciodata nu m-am gandit ca i-as putea da vreun nume. Toate mi se par nepotrivite pentru el, regele viselor mele, stapanul inimii mele si al memoriei mele nebune

Intodeauna mi-am dorit sa fiu o printesa, sau macar sa traiesc pe vremea cand acestea au existat. Ma atragea perioada aceea, sau poate ma atrageau doar basmele cu printi calare pe cai albi. Mereu il asociam pe el cu un astfel de print.
Ma privesc un moment in oglinda de langa pat. Eram aceeasi. Aveam acelasi par de culoarea mierii lung pana la coapse, atat de dulce si frumos ca in copilarie, aceasi piele ca spuma laptelui, aceiasi obraji trandafirii si calzi, aceiasi ochii albastri senini. Eram aceeasi ca si in copilarie, nici prea inalta nu eram. Aveam in jur de un metru saizeci sau chiar mai putin, dar imi placea lumea vazuta de aici de jos, imi placea sa gandesc ca un copil.Numai ca aceea varsta de aur pe care am iubito intra-tat a trebut pe langa mine si m-a transformat in ceva ce nu sunt. Am avut norocul sa nu fiu maturizata devreme, dar si ghinionul de a nu ma maturiza deloc.

Ma bucuram de prima nisoare mai mult ca niciodata, zambeam copilareste la fiecare cadou primit, plangeam pentru fiecare lovitura si nu numai, nu eram in stare sa iau vreo decizie ce depindea de vitorul meu. Asta eram eu, doar un copil, un copil prins intr-un corp de adult, un copil de la care oamenii au asteptari mult prea mari. Poate doar faptul ca iubesc ma deosebeste de un copil, poate pentru ca sufar din dragoste e singurul lucru ce ma face sa seman cu un tanar adult. Desi cred ca nu pot numi dragoste faptul ca iubesc ceva ce nu exista, nu e asa?

Subiect: Re: Destinated Dum 11 Dec 2011, 19:24

Awww....E asa dragut. Ca tot ce faci tu de altfel. Anunta-ma si pe mine please cand pui continuarea

Subiect: Re: Destinated Dum 25 Dec 2011, 21:24

Ei bine, am trecut si eu pe aici. Pe mine, atat la un fic cat si la un one-shot trebuie sa ma impresioneze descrierea. Mai ales ca la un one-shot trebuie sa fie cat mai multa descriere, cuvinte noi care sa infrumuseteze respectiva creatie. Vreau sa-ti spun ca imi place, sa o tii tot asa pentru ca te desurci foarte bine si daca vei continua, pe viitor cine stie ce alte idei iti vin sau cum vei mai evolua ^^
Imi place descrierea, ma bucur ca nu ai avut dialog si de asemenea ma incanta asezarea in pagina.
Pai ce sa mai spun?
Astept next-ul si spor la scris !
Pupici kiss

Subiect: Re: Destinated Lun 26 Dec 2011, 18:14

Capitolul 2

Ma aflam undeva pe la jumatatea lui Decembrie, dar nici pana la data aceasta nu ninsese. Era un ger cumplit afara, iar aerul era atat de rece si greu, incat parca te sufoca. Iubeam iarna doar datorita zapezii. Ma apropii de pervazul geamului, apucand usor materialul subtire, indepartand-ul. Vremea era la fel cum am lasat-o ieri, aseara...Dar totusi simteam nevoia de putin aer curat. De cateva nopti nu dormeam bine noaptea, lucru evident prin linilie intunecate de sub ochii mei. Nu stiu de ce, dar iarna aceasta era...altfel. In ultimele zile ma plimbam singura prin casa, ca o faoma, fara sa stiu ce fac si unde vreau sa ajung. Ma deprimam cumplit daca ieseam din casa. Imi aducea aminte de perioada cat am stat la parintii mei, numai ca acum ei nu mai erau sa imi aline dorul.

Am coborat rapid din casa, incat am inceput sa respir greoi prin materialul matasos. Cerul era impanzit de nori, ai fi zis ca sta sa ploua, dar eu stiam ca nu va fi asa. Ma asez ghemuita pe scara rece, frecandu-mi palmele inghetate pentru a le incalzi. Nu imi puteam da seama ce simt. Cred ca intr-un fel ma simteam neajutorata, era primul meu Craciun de una singura. Nu suportam singuratatea, dar nu avem ce sa fac. Poate ca asta imi era scris. Dar de ce mie si nu altcuiva? De ce toti profitau de mine, toti incearcau sa ma darame? De ce? Nu intelegeam cu ce gresisem. De ce uni criminali, hoti, nelegiuitei au o viata atat de frumoasa? De ce ei si nu eu?
Imi ridic privirea catre cer, inchizand ochii. Trag in piept mireasma iernii, apoi intind palmele catre cer, asteptand un semn, orice sa imi arate ca nu sunt singura .Dar totusi asta era adevarul, eram singura.

Cerul, bland si milos cum este in fiecare an in apropierea sarbatorilor imi arata atat de frumos si minunat marinimia sa. Din inaltul vazduhului, el trimite o steluta de gheata ce plutea singura, la fel ca mine, rapusa parca de acel vant putenic Ma regaseam in povestea acelui fulg de nea. Nu vroiam totusi sa il ating, desi ma plimbam ca o nebuna urmandu-i cursul. As fi putut cadea in fantana inghetata din parc si nu as fi simtit, eram mult prea dedicata acelui mic fluturas de zapada. In dansul sau, acesta imi cazuse delicat pe genele lungi, facandu-ma sa inchid ochii. Nu imi doream sa ii deschid.
Dar manata de pornirea iimii ii deschid usor privind in jur. Undeva, pe o banca, sub un copac batran cu crengile aplecate adapostea o persoana. Da, si el era singur la fel ca mine.

Nimeni nu merita sa fie singur de sarbatori, nici el, nici eu. Poate ca asta e singurul lucru ce ma porni spre acel necunoscut, asta, si nevoia de un prieten. Ma asez linistita langa el pe banca, privind in gol. Imi aducea aminte de cineva, cineva pe care ajunsesem sa il cunosc fara a sti nimic despre el. Numai ca era imposibil. Imi intorc capul catre el,privindu-l indelung. Poate as fi parut ciudata daca m-ar fi vazut privindu-l atat de obsesiv. La un momendat isi intoarse si el privirea spre mine facandu-ma sa incremenesc. Nu...nu putea fi el. Era ireal, ata de ireal incat am crezut la inceput ca e un vis. Totusi nu visam, era chiar el. Era real, dragostea mea idealul meu, era real!

Ma privea curios cu aceii ochi de un verde sters, pana la un moment dat cand isi scoase o mana din buzunar intinzand-o spre mine.
-Eu sunt Alexander, Alex pentru tine. Tu cum te numesti?
Nu il auzisem niciodata vorbind, dar avea o foce atat de calda si suava, ca un inger. Numai ca nu puteam fi sigura daca era ingerul meu.
-Rose, reusesc sa spun uimita si fericita in acelasi tim-p fericita. Acum chiar nu stiam ce simt. Eram confuza, eram fericita, dar imi era frica. Toate aceste sentimente nu faceau decat sa formeze un alandala prin gandurile mele. Si al parea a se uita cu acelasi interes la mine, dar oare puteam avea ceritudinea ca e real? As fi fost devastata sa ma trezesc urmatoarea dimineata, sa imi dau seama ca totul a fost doar un vis.

Cerul incepuse sa cearna stele peste trupurile noastre straine, dar pentru mine atat de apropiate. Era din ce in ce mai frig, asa ca mi-am facut curaj si l-am chemat la mine acasa pentru o ciocolata calda. Nu stiam nimic despre el. Decat un nume. Dar in lacomia si disperarea mea il voiam doar pentru mine desi nu stiam daca e deja al altcuiva. Nu stiam sa iubesc, stiam ca iubesc, si atat. Totusi spre surprinderea mea, a acceptat, ceea ce m-a bucur nespus.

Ma scuzati, stiu ca e scurt dar promit sa fac capitolul 3 mai lung

Subiect: Re: Destinated Lun 26 Dec 2011, 21:40

Hey hey draga mea Natalia.. Am trecut si eu pe aici, fiind curioasa cum scrii.
Am sa-ti spun ca ai avut cateva greseli de tastare minore ce-i drept , la descriere te descurci bine, mie imi place cum descrii, mai ales la varsta ta, este minunata. Intr-o zi vei ajunge foarte buna in asta, cu mult exercitiu cred ca vei compune niste ficuri stralucite, dar inca mai ai de lucrat pana atunci. Sa te tii in continuare de scris, fiindca ai potential.

Acest One Shot va fi inchis din cauza inactivitatii . =) closed

minunat foarte bun imi place ....sa ma anunti cand e continuarea pwp Destinated 962758