Priveşte iubirea cu alţi ochi.

Subiect: Priveşte iubirea cu alţi ochi. Dum 09 Sept 2012, 02:47

Capitolul 1: Misiunea.

Ai: Întuneric! Eram înconjurată de o bezna apăsătoare, nu știam unde sunt, sau ce s-a întâmplat cu mine. Tot ce puteam să îmi amintesc erau doar câteva fracțiuni din această poveste. Știu că mă aflam în casă, iar după aceea am căzut pe podeaua rece leșinând. Corpul meu tremura neîncetat, nu mă puteam controla. Unde sunt și ce s-a întâmplat cu mine? Frica împreuna cu adrenalina, țâșneau nebune prin venele mele. Încercam din răsputeri să îmi dau seama ce se întâmplă. Existența mea era înghițită de un abis fără sfârșit. Eram legată de mâini și de picioare și nu puteam face nimic. Oare acesta este iadul? Am murit și am ajuns în momentul în care trebuia să plătesc pentru toate păcatele mele? Creierul meu era amețit și pe jumătate adormit, iar de aceea nu puteam gândi coerent. Vântul rece se izbea puternic de corpul meu și ma făcea să ma simt și mai rău. Inhalam un aer atât de rece și de umed încât simțeam cum îmi ardea întregul gât. Voința mea se stingea încet, dar sigur. Pur și simplu trebuia să accept aceasta teroare. Nu știu cât timp am stat în acel ”loc”, dar la un moment dat am auzit o voce care devenea din ce în ce mai puternică, iar acest lucru însemna că cineva venea spre mine.

- Se pare ca mica prințesă s-a trezit. ~Acea persoană m-a prins de păr și începu să tragă cu brutalitate de el. Durerea pe care o simțeam acum era una reală, deci se pare că nu am murit, încă eram în viața, iar ”încă” era cuvântul de bază aici.~ Nu mai bine ai fi tu fetiță cuminte și mi-ai arăta unde este ascuns acel pergament...

Deci se pare că acest bărbat căuta pergamentul meu. Nu aveam de gând sa spun locația lui, am jurat că nu voi dezvălui nimănui unde se află acesta. Am dat din cap să îi arăt decizia mea, iar în momentul următor am simțit lama unui cuțit tăindu-mi spatele. Pielea de pe spatele meu se despică în două, iar sângele începu să picteze rochia cu care eram îmbrăcată. Putea să îmi facă orice, niciodată nu voi dezvălui secretul meu.

Gaara: Chiar dacă eu sunt Kazekage-ul acestui sat, trebuia să merg neapărat în această misiune. Era mult prea periculoasă și nu vroiam ca cineva să pățească ceva. Trebuie să găsesc această fată înainte să fie prea târziu. Am nevoie de ea și de puterile ei vindecătoare. Mi-am luat lucrurile de care aveam nevoie și am plecat imediat spre locația ei. Din câte am înțeles de la Kankuro, aceasta trăia singură într-o cabană care era construită într-o pădure, nu foarte departe de aici. Aveam o presimțire urâtă, eram sigur că ceva s-a întâmplat cu ea. Temari și Kankuro mă însoțeau....erau singuri coechipieri care mă cunoșteau și care știau cum să se comporte cu mine. Când am ajuns la cabana respectivă, nu am găsit-o nicăieri. Parcă dispăruse de pe fața pământului. Știam eu, ceva s-a întâmplat cu ea. Furia mi se putea citi pe față în acest moment, și spun acest lucru, deoarece Temari încerca din răsputeri să mă calmeze.

- Gaara, cineva a răpit-o. Trebuie să o găsim cât mai repede și ști lucrul acesta. Chiar avem nevoie de ea pentru ca nu este om, iar puterea ei.... -- Mi-am întors privirea spre fratele meu mai mare, iar în acel moment acesta se opri. Cred ca privirea mea nu era tocmai plină de căldură, sau ceva de genul acesta. Știam foarte bine că aveam nevoie de această fată, dacă nu realizam acest lucru, nu mai veneam în această misiune. --

Am ieșit din cabană, începând imediat căutările. Se pare că cel sau cea care a răpit-o nu era inteligent. A lăsat foarte multe urme care să ne conducă la el. Sau era o capcană? Calmul meu se pierdea încet, încet, dar noroc că erau frații mei alături de mine. Am tot urmărit indiciile, iar la un moment dat ne-am oprit în fața unei peșteri. Acum sunt mai mult decât sigur că se afla aici. Simțeam o putere întunecată venind din acea încăpere sinistră, și nu eram sigur de la cine venea această putere nebună. Oare venea de le cea pe care o căutam noi? Chiar atât de puternică era? Întrebările mele nu aveau răspuns, și era doar un singur mod de a afla adevărul, așa că, nu am mai stat pe gânduri și am intrat în acel mini-abis. Un întuneric profund ne-a înghițit corpurile. Zgomote ciudate se auzeau din depărtare și am decis să le urmez, erau singurul punct de reper după care mă puteam ghida, momentan. Această ”mică” încăpere, era mai lungă decât credeam atunci când am intrat. Am mers minute întregi până ce în cele din urmă am reușit să zăresc o lumină. Ochii mei erau atrași de acea luminiță splendidă. După atât de mult întuneric mă bucuram nespus de mult să văd o fărâmă de ”speranță”. Alergam spre acea sclipire, dar părea că se îndepărtează cu cât alergam eu mai tare, însă în cele din urmă am ajuns acolo. Am intrat într-o încăpere luminată de câteva torțe care abia ardeau. Pereții mânjiți de un roșu scârbos mi-au atras imediat atenția. Simțeam cu eram cuprins de frică în momentul în care am văzut ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Cea pe care se presupune că trebuia să o salvăm, stătea rezemată de un perete și ținea în mâna stânga un cap de bărbat. Deci să înțeleg că el era cel care a răpit-o? Corpul ei alb ca spuma laptelui era acoperit de sânge și răni deschise. Îmi imaginez prin ce chinuri groaznice a trecut. Într-un fel îmi părea rău de cel care a răpit-o, sărmanul bărbat nici nu știa cu cine se confruntă. Ochii ei înecați în ură îmi aminteau de ochii mei. Dacă stau să mă gândesc mai bine, era este exact așa cum eram eu înainte. Îmi doresc atât de mult să o ajut, dar cum pot să îi câștig încrederea? Va trebui să muncesc mult la acest capitol. O priveam interesat, dar după câteva secunde corpul ei se prăbuși pe podeaua alcătuită dintr-o rocă masivă. Acest lucru ne făcea nouă misiunea mult mai ușoară. Kankuro o luă în brațe, iar acum ne îndreptam spre satul ascuns în nisip.

PERSONAJELE PRINCIPALE:
Gaara -
Akumu Ai - semnul blestemat de pe spatele ei

Priveşte iubirea cu alţi ochi. E78fdfc27a102d7eeff5a422c5f64457-d351ih0

Ei bine acesta a fost primul capitol, sper să vă placă......^_^

Subiect: Re: Priveşte iubirea cu alţi ochi. Dum 09 Sept 2012, 23:05

E genial , e superb , sunt prima si este o onoare . Next-ul cat mai repede ca vin la tine cu coasa . Ai o descriere perfecta si am citit pe nerasuflate acest prim capoitol . kiss

Te pupacesc mult si spor la scris!

Subiect: Re: Priveşte iubirea cu alţi ochi. Lun 10 Sept 2012, 02:12

Mulțumesc mult de tot Kumiko ^_^ Poate că unii vă întrebați de ce am numit-o pe ea Akumu Ai....ei bine în japoneză Akumu= coșmar, iar Ai= dragoste, deci numele ei s-ar traduce Coșmarul Dragostei ^_^

Capitolul 2

Ai: Totul era atât de confuz pentru mine. Visam în acest moment? Nici nu știu cum să numesc starea în care mă aflam. Adică auzeam tot ceea ce era în jurul meu, dar pur și simplu nu puteam să îmi deschid ochii. Corpul meu nu mă asculta. Oricât de mult încercam să mă mișc, nu primeam niciun răspuns, dar nu aveam da gând să mă dau bătută, nu înainte de a lupta cu toată puterea mea. Mereu am fost o luptătoare și nu îmi plăcea să renunț, așa că am continuat să mă forțez, iar la un moment dat, ochii mei se deschideau puțin câte puțin. Puteam să văd printre genele dese că mă aflam într-o cameră necunoscută. Mâna mea stângă era legată de pat și înțepată de o chestie ciudată din care curgea un lichid transparent. Totul era nou pentru mine. Dar unde mă aflam? Amintirile de acum câteva ore mi-au revenit în minte, și tot ce știu sigur este că l-am omorât pe cel care mă rănea, iar după aceea am văzut un băiat cu părul roșu ca sângele. Curiozitatea mi-a invadat întreaga ființă. așa că mi-am scos acea chestie din mână și mă îndreptam spre ușă. Auzeam voci venind de după acei pereți. Oare cine erau, și ce vroiau de la mine? Am ieșit din încăperea aceea ciudată, iar în momentul următor doi bărbați au sărit pe mine imobilizându-mă. Deodată o amețeală ciudată mi-a cuprins întreg corpul, și nu mai puteam face nimic. Cei doi erau atât de duri, iar strânsoarea lor era din ce în ce mai puternică, iar eu am început să plâng. Serios, nu era destul câtă durere am îndurat până acum? Oare când se va sfârși?

- Lăsați-o în pace....--O voce puternică acapară întreaga încăpere, iar cei doi m-au lăsat în pace. Când mi-am ridicat privirea pentru a vedea cine este ”eroul” meu am văzut același băiat cu părul roșu ca sângele. mă privea cu un interes aparte, iar dintr-un motiv anume picioarele mele au început să tremure singure. Ochii lui, de o culoare atât de ciudată și de unică, mă priveau neîncetat. Un fior mi-a străbătut coloana vertebrală, și nu știam cum să reacționez. Oare acest băiat chiar era salvatorul meu? Aveam îndoieli în privința lui, însă m-am mai liniștit puțin în momentul în care m-a ajutat să mă ridic de pe podea. -- Te simți bine? Îmi pare rău pentru tot ceea ce ți-au făcut cei doi...

- Sunt bine....--cuvintele mele au ieșit atât de greu...ce se întâmpla cu mine? De obicei nu eram așa. --

Gaara: Haide, haide, spune ceva. De ce în realitate e atât de greu? Niciodată nu am mai fost în această situație, adică trebuia să îi câștig încrederea, dar cum pot face acest lucru? Să mă port super frumos nu era în caracterul meu. Dar trebuia să depun un mic efort, în această situație specială. Ochii ei de un galben strălucitor, mă priveau nedumeriți. Vroia să se asigure că era perfect în siguranță. Fata pe care am văzut-o aseară, cea care ținea în mână acel cap de om, a dispărut și a lăsat în urma ei doar această creatură inofensivă. O creatură foarte frumoasă pot să spun...Frumusețea ei era ieșită din comun.

- Cine ești, și ce vrei de la mine? -- Era confuză, și o înțelegeam perfect...adică și eu aș fi confuz dacă eram în locul ei. M-am așezat pe pat și mă uitam la perfuzia ei. Se pare că jumătate din ea era încă plină.

- Numele meu este Gaara, și eu te-am salvat. Ieri erai rănită, nu te puteam lăsa să mori pur și simplu. Poți avea încredere în mine, te asigur...

Se uită la mine, iar după câteva secunde a dat afirmativ din cap. În acel moment o bucurie nebună mi-a cuprins corpul, și nici măcar nu am idee de ce. Ce se întâmpla cu mine? De ce eram atât de fericit?

Sper să vă placă....acest capitol e puțin mai boring pentru că nu se întâmplă nimic important...capitolele cu mai multă acțiune o să urmeze, oricum vă mulțumesc enorm....^_^

Subiect: Re: Priveşte iubirea cu alţi ochi. Lun 10 Sept 2012, 07:38

Si din nou eu . . . Multumesc ca ai adus next-ul. thank you

Nu e actiune dar , e la fel de interesant si wow ! ! ! Ai facut ca Gaara sa aiba acelasi comportament din anime , e super ! Te ador si sa nu uiti sa pui next-ul si ca eu inca am coasa ! Te implor pune-l , fac orice ! please

Subiect: Re: Priveşte iubirea cu alţi ochi. Lun 10 Sept 2012, 07:49

foarte frumos...ideea e originala, descriere ai...super....
imi place ideea numelui deasemenea....sa pui next rpd:*
pwp mady!

Fan Fic Original blocat din cauza inactivităţii.
Ultimul post datează din 12 septembrie.