Heiii all! Ce pot spune? Hmm... As avea ceva de povestit, insa o las balta. Voi fii scurta: I'm again in game! Pai... am foat plecata mai mult decat as fi sperat, rugand prieteni sa imi intre pe conturile de socializare (uneori), iar acum m-am intors pregatita sa scriu fic-uri. Sunt datoare cu o groaza de comment-uri, le voi da pe toate, iar daca ratez ceva, certati-ma cu un PM Eh, cam atat. Enjoy!




Capitolul 4:

Sakura’s point of view:




Glume, rasete, chicoteli… Asa era in fiecare seara. Fericirea era punctul forte al acestei familii. Dezgustator! O asemanare destul de evidenta cu vechia mea familie. Bolurile cu diferite mancaruri se plimbau pe deasupra mesei de la un membru al familiei la altul, in timp ce eu ma jucam plictisita cu cateva boabe de mazare.

-Sakura, nu ai apetit? ma intreaba pe un ton grijuliu Mikoto.

-Poftim? spun eu tresarind, caci imi intrerupse gandurile. Ah… Nu, doar ca… Probabil sunt doar obosita, am spus schitand un zambet fals in coltul gurii.

-Sunt niste briose cu ciocolata in bucatarie, chiar langa bolul cu carne din care aveam sa va pregatesc micul dejun maine dimineata. Ce zici sa mergi sa le aduci?

Am aprobat din cap, apoi m-am ridicat de la masa si am intrat in bucatarie. M-am indreptat catre cosuletul frumos aranjat cu briose, luandu-l in maini si dand sa revin la masa, insa narile mele au fost invadate de un miros ispititor. M-am intors robitoc, inhaland cu toata puterea. Buzele mele parca simteau gustul sangelui ce se scurgea din carne. M-am apropiat nasul de marginea bolului si am inhalat patimas, sprijinindu-ma cu mainile de blatul maroniu. Ochii mei s-au inchis instinctiv, dupa cateva secunde urmand sa se deschida. Degetul meu aratator se plimba linistit prin lichidul rosu, apoi se ridica usor, intrand in gura. Am supt cu pasiune, conturandu-mi buzele cu degetul dupa.

-Ce faci acolo?

Din nou enervantul ala! Am tresarit la auzul vorbelor sale, dupa m-am intors spre el s l-am privit dezgustata. S-a apropiat de mine, oarecum temator, iar cand a ajuns in fata mea, mi-a luat cu grija cosuletul din mana, mergand cu spatele grijuliu. Zici ca urma sa il omor…

-Esti asa ciudata…

Am ramas cateva minute pentru a intelege ce imi zisese. Doar priveam in gol si ma gandeam… Sunt ciudata? Ce e asa ciudat in faptul ca sangele imi da o satisfactie mai deosebita? Mi-am risipit gandurile, apoi m-am intors la masa. Atatea zambete, atata bucurie… Cand ma vazu, Sasuke isi lasa capul in farfurie.

-Ce a durat atat, scumpo? ma intreba grijului Mikoto.

Doar m-am asezat la locul meu, incepand sa ma balbai. Ce era sa ii spun? Nu reuseam sa zic ceva, buzele mele tremurau.

-S-a oprit sa bea o cana cu lapte…

Vorbele lui dominau linistea din incapere, chiar daca erau spuse cu o oarecare ezitare. Il priveam si zambeam recunoscatoare, iar el imi zambea timid. Asta era dragostea frateasca? Niciodata nu am stiut ce inseamna, eram singura la parinti. Poate ca asta e, insa cum poate fi un sentiment atat de puternic?

Deci dragelor! In primul rand, as vrea sa spun ca acest capitol ii este dedicat in totalitate Andreei Nu am mai facut dedicatii pana acum (la capitole), insa cu ocazia zilei ei de nastere.... La multi ani, sweetheart! Trebuie sa imi cer scuze fata de voi, fata de ea mai ales... Insa incepe in curand scoala, iar eu inca nu mi-am inceput plictisitoarele alea de lecturi... Daca ar fi la fel de incitante precum aceste ficuri, le-as reface de mii de ori Plus de asta, am avut maaari probleme cu netul, fir-ar el! Contul de facebook este in mainile unei prietene din aceasta cauza, mai bine zis era... Nu voi fii prea activa si imi cer scuze pentru intarziere si pentru faptul ca nu i-am cerut parerea Andreei despre acest capitol...

Acum ca am spus ce aveam de spus, as vrea sa va raspund si la ultimele intrebari de la capitolul 4 incoace, so...



@Scream. (intrebarea asta va macina de ceva vreme ): Ultima data cand am vorbit cu Andreea despre asta, Sakura avea 15, iar Sasuke 13... Daca vom schimba ceva pe parcurs vom mentiona in fic. Apoi, cu faza cu parintii ei... M-am gandit si eu la asta, vo face ceva pe parcurs, gasim noi, insa acum avem alte chestii mai importante de scris

@Angelus sine alas: Pofta nebuneasca de sange a Sakurei nu are legatura cu faptul ca ar fi vampir, sau posedata... Veti afla pe parcurs, insa nu e ceva "supranatural"

@curcubeu in alb si negru: E ceva ciudat la placerea ei pentru sange, insa nu are legatura cu mai-stiu-eu-ce... Cum am scris mai sus

@Black Zozoo: Daca te-am lasat in ceata in privinta celor doi la capitolul anterior... Ma intreb ce vei spune dupa acesta Iti spun doar ca obsesia si dragostea nu sunt atat de departe una de cealalta... Insa va trebui sa descoperiti pe parcurs

@Niki~Piki~Riki: Nu e un secret varsta lor... Am lamurit mai sus

@.Chris..: Pe mai multe persoane v-a derutat capitolul anterior... In acest capitol, fara a-mi da seama, am mentionat ceva de dragostea frateasca, iar daca veti fi atenti, la inceput veti intelege... apoi va voi baga fara sa vreau in ceata... din nou


Enjoy !






Capitolul 5:



Sasuke’s point of view:



-Si de ce nu pot veni cu voi? intreb vizibil deranjat de faptul ca aveau sa ma lase singur cu ea in casa.

-Puiule, am mai discutat despre asta, imi spune mama dandu-si ochii peste cap. Se apleaca la nivelul meu, mangaindu-mi obrazul, apoi continua: Eu si tatal tau avem nevoie de momentele noastre de intimitate, iar in seara asta le vom petrece din plin, doar eu si el, fara copii, imi spune uitandu-se jucaus la mine.

Imi las privirea in jos oftand bosumfat. Indepartandu-ma de mama, imi intrept privirea spre tata, care tocmai ce coboara scarile, caci merse sa ii dee vestea Sakurei. Acesta zambeste multumit si parca luminandu-ma, ma intorc spre mama incercandu-mi din nou norocul.

-Kiba spunea ceva de un nou joc video, as putea sa…

-Si sa o lasi pe Sakura singura? mi-o taie mama, oftand. Uite, Sasuke…-incepe a vorbi aceasta, abordand aceeasi pozitie ca mai devreme.

Suparat fiind, ii intorc spatele si inganand un “scuteste-ma” o tulesc in camera mea, trantindu-ma pe burta in patul moale. Peste nici sfert de ora, aud o usa trantindu-se, nu inainte de un anunt cum ca ei pleaca. Ma intorc pe spate din pozitia initiala, punandu-mi mainiile in cap. Ma tot intrebam ce am facut sa merit asta? Il aveam deja pe Itachi drept frate, chiar daca el a plecat in urma cu cativa ani de acasa. Mereu a fost un exemplu pentru mine, de aceea si eu astept cu nerabdare sa cresc atat de mare incat sa plec si sa scap de nebuna aia. A trecut ceva timp de cand e la noi si nu exista zi in care sa nu ma intreb daca nu mai pleaca; desi, stiu cu desavarsire ca nu se va intampla. In ultima vreme am ajuns sa fiu dadaca ei. Oriunde merge, Sasuke dupa ea. Oriunde merg, Sasuke cu ea. Satul de atata dadacit si profitand de oportunitate, ma bate gandul sa imi chem prietenii si sa dam o tura cu skate-ul prin parc. Ma imbrac, dupa care ies din camera cu gandul de a o anunta pe Miss Dadacita ce intentii am, sperand ca ai mei nu vor afla nimic de la ea, oricum imi era datoare.

In fata usii ei, ma opresc. Imi era frica sa intru, acum ca stiu ce apucaturi are, daca imi va suge sangele? Oh, Dumnezeule! Am vrut sa plec, insa mi-am dat seama cat de penibil aratam si m-am intors sa deschid usa. Am intrat, vazand ca ea statea cu spatele la mine, intinsa pe o parte in pat. Am tusit cu subinteles, ea ducandu-si automat mana la ochi, probabil stergandu-i. Cu pasi calculati, m-am apropiat de ea, care incepea sa se agite. Cand mana mea i-a atins umarul, s-a ridicat dintr-o data, foarte speriata. Plangea.

O priveam ingrijorat, mangaindu-i fara a-mi da seama umarul. Privirea i se muta numaidecat pe acesta, iar in secunda doi, imi sari in brate, udandu-mi tricoul alb. Instinctiv, mi-am mutat mainile in jurul ei, masandu-i spatele. Imi parea rau ca plange, nu am mi vazut-o niciodata asa. Mereu parea o psihopata, scapata de la spitalul noua, insa asta nu m-a impiedicat sa o consolez. Am invatat de la fratele meu cat de mult trebuie sa se sustina fratii intre ei, si chiar daca ceva mi se pare ciudat la ea –atat de ciudat incat sa ma sperie-, fratele ramane frate.

I-am ridicat fata cu o mana, obligand-o sa ma priveasca. Nu accepta la inceput, insa dupa un timp lasa garda jos. Ochii ii erau atat de rosii, de tristi.

-Ce se intampla? am spus eu aproape soptit.

Se ridica repede din bratele mele, frecandu-si cu palmele bratele sau tinandu-le strans. Se plimba dintr-o parte in alta a camerei, numai cat sa fie cu spatele la mine.

-Esti atat de norocos! spuse printre gafaieli. Parintii tai te iubesc si nu te-ar lasa niciodata singur… pe cand ai mei, m-au parasit cat de repede au putut.

Priveam in pamant la spusele ei, gandindu-ma cata dreptate avea. Mereu i-am pretuit, mereu o voi face, chiar daca mai avem disputele noastre. M-am ridicat si eu, luand-o in brate de la spate. Era bine, cald; iar ce era cel mai ciudat era faptul ca nu as fi crezut sa fie vreodata asa, dat fiind inima ei rece. Exceptand varsta, nu eram cu mult mai scund decat era, doar cativa centimetri. Imi stranse cu putere bratele in mainile ei reci, lasandu-si lacrimile sa se prelinga usor. Incetul cu incetul, ne-am indepartat unul de celalalt, insa doar cat ea sa se intoarca cu fata spre mine.

Se uita intr-un mod ciudat la chipul meu, examinandu-l parca, pana cand se opri pe buze. Isi muta palmele fine pe obrajii mei infierbantati. Faptul ca varful degetelor sale se plimbau alene pe pometii mei imi dadeau fiori prin tot corpul. Isi misca alene capul, cautand parca un unghi mai potrivit, apropiindu-se totodata. Fara sa realizez, ma apropiam si eu. Mainile mele imi alunecasera de mult pe langa corp, iar acum parca erau paralizate. Intr-un moment de neatentie, ochii mi s-au inchis, apoi un sentiment ciudat imi invada tot corpul. Buzele sale moi le framantau pe ale mele, gustau parca dintr-o prajitura. Ce ar trebui sa fac? Mi-am deschis ochii brusc, indepartand-o destul de brutal de langa mine si iesind precum o tornada din camera. Am trantind usa camerei mele in urma, lasandu-ma sa alunec pe suprafata ei. Instinctiv, degetele mele s-au asezat peste buze, conturandu-le de la stanga la dreapta, la fel cum facuse ea cu ele mai devreme.

Inima imi batea atat de tare, iar in capul meu era o harababura totala! Doamne, tocmai am avut primul sarut…