Toki wo tomete

Toki wo tomete
Opreşte timpul

Capitolul 1

Sakura's point of view

Probabil toţi eram la fel până la urmă. Eram toţi oameni, asta însemna că nu există deosebire între noi, nu? Atunci de ce continuăm să ne duelăm pentru putere? Dacă lumea ar fi avut puţin mai multă minte şi-ar fi putut da seama că aceste războaie nu aduc nimic bun. Ţara ta se luptă, mor oameni, apoi răzbunarea lor. Cam asta se întâmplă mereu. Nimeni nu se gândeşte că răzbunarea reprezintă decât suferinţă şi durere. La început, eu gândeam că nu trebuie să ne luptăm, dar acum îmi dau seama de ce se întamplau toate astea. Oameni corupţi cu care nu te poţi înţelege. Şi-ar vinde şi propria mamă pentru a caştiga putere şi se mint înşişi că sunt fericiţi doar având-o. Nu le pasă de familie, nu le pasă decât de lucrurile materiale. Pentru asta au apărut ninja. Pentru a elimina toţi aceşti viermi care nu pot fi numiţi oameni. Şi în final s-a ajuns la asta. Ninja din diferite naţiuni, luptându-se pentru ceva ce nici ei nu ştiu. Doar au fost puşi de cei cu grad mai înalt să le facă treaba murdară şi aşa şi-au sfârşit viaţa. Pe lângă asta, sunt suficienţi oameni cărora să le pese de aceste lucruri. Satul Konoha era un bun exemplu. Nu provocam războaie, doar ne apăram de bestiile cu chip uman. Avem suficientă umanitate în noi încât să ştim să iertăm persoanele care merită a fi iertate.

Ajunsesem în sfârşit în faţa academiei. Am intrat liniştită pe poartă, nepăsându-mi de ceilalţi elevi care încercau să atragă atenţia unii altora. M-am îndreptat spre cireşul bătrân, unde se aflau deja colegii mei de echipă. Sasuke Uchiha, aşezat pe o cracă în cireş şi privind cu indiferenţă agitaţia de jos, este un băiat de aceeaşi vârstă cu mine, brunet cu ochii negri. Nu vorbea niciodată prea mult, niciunul din echipa noastra nu o făcea, şi parcă nu îi păsa de nimic. Sprijinit cu spatele de copac era Naruto Uzumaki, blond cu ochii albaştri, având aceeaşi vârstă cu noi, cea de şaptesprezece ani. Probabil nu trebuie să mai descriu personalitatea lui pentru că este identică cu cea a lui Sasuke, dar şi cu a mea. I-am salutat scurt, iar ei mi-au răspuns la fel. M-am uitat la telefonul meu şi am constatat cu stupoare că mai aveam încă paisprezece minute de aşteptat înainte să intrăm în clădire. M-am aşezat jos pe cealaltă parte a cireşului, sprijinindu-mi spatele de el.

Le puteam auzi pe fetele care şuşoteau despre Naruto şi Sasuke, complimentându-i, crezând că asta va rămâne între ele. Deşi nu arătau nici un indiciu că le-ar putea auzi, eram sigură că şi Naruto şi Sasuke o făceau. Ino, o fată care ai fi spus că e cu siguranţă rudă cu Naruto din cauza aspectului ei, bombănea ceva de cât de frumos e Sasuke şi că aerul lui rece îl făcea să arate şi mai bine. Eram de acord cu ea, Sasuke era frumos. El şi cu Naruto aveau cele mai multe fane prin academie, începând cu cele de douăsprezece ani până la cele de optsprezece. Ştiam că lui nu îi păsa de toate fetele care sunt în limbă dupa el, dar ele continuau să se contrazică pe care va alege Sasuke. Penibil, dacă mă întrebi pe mine!

I-am simţit prezenţa lui Kakashi, iar în secunda următoare, dintr-un nor de fum apăru senseiul nostru. Nu avea mai mult de treizeci de ani chiar dacă avea părul gri. Era o culoare ciudată, într-adevăr, dar deja mă obişnuisem cu ea. Purtând acea mască până la ochi şi coborând bandana pe ochiul stâng, îl făcea să arate chiar ciudat, dar asta ţinea de prima impresie, acum nimeni nu mai credea asta despre el. Ne-a făcut semn cu capul să îl urmărim, iar în secunda următoare l-am vazut pe Sasuke coborând din copac. Am oftat. Ştiam că nici azi nu vom mai da pe la ore. Aveam o nouă misiune.

M-am ridicat de jos şi i-am urmărit pe cei doi spre sala în care echipele erau înştiinţate de detaliile misiunii. Naruto mergea în spatele meu îngândurat, ceea ce nu era o raritate. Am salulat politicos când am intrat în încăpere, primind înapoi acelaşi salut. În momentul în care am pus piciorul în cameră, Tsunade a ridicat capul spre noi, zâmbind. Tsunade era Hokage de doi ani de zile, de când a murit Al Treilea Hokage, Sarutobi.

- Sasuke, Sakura, Naruto, am o misiune importantă pentru voi. Ca şi data trecută, veţi merge fără sensei-ul vostru. Am deplină încredere în voi că nu mă veţi dezamăgi!

Ea se opri, evaluându-ne cu privirea pe fiecare.

- Nu o vom face! am spus toţi trei în acelaşi timp.

Auzind aceste cuvinte venind din partea noastră, zâmbetul ei s-a făcut şi mai mare.

- Cum am mai spus, Kakashi nu va merge cu voi, în schimb, vor merge cei trei ninja din echipa lui Asuma.
Misiunea voastră este să duceţi acest pergament, spuse şi ne arăta un pergament negru cu dungi albe asemănătoare cu nişte zgârieturi, în Satul de Nisip.

Naruto a făcut câţiva paşi în faţă, suficienţi cât să ajungă lângă Tsunade, şi a luat pergamentul. Tsunade nu ne-a mai dat alte detalii cu privire la misiune şi nici la pergament. A spus că este o misiune importantă, dar nici măcar nu ne-a spus ce este atât de special la acest pergament încât să aibă nevoie de şase ninja pentru a-l proteja. Nu am înteles de ce, dar nu eram atât de curioasă încât să întreb. Ne vom descurca. Înainte să ieşim din încăpere, ne-a spus că trebuie să plecăm din sat a doua zi la ora nouă dimineaţa. Deci nicio misiune astăzi, aşa că trebuie să mergem la ore.

Sasuke's point of view

The world.Întotdeauna m-am întrebat de ce trebuie să trăim. Doar să omorâm şi să fim omorâţi? Poate că viaţa era un joc creat pentru a irosi spiritele oamenilor prin lupte şi plictiseală. Lumea a fost creată ca un teritoriu unde viaţa iroseşte spiritele în interese proprii. M-am plictisit. Uram că trebuia să fac acelaşi lucru în fiecare zi. Chiar şi misiunile, deşi erau diferite, pentru mine erau la fel. În ochii mei, protejarea unui om era acelaşi lucru cu protejarea unui pergament. Nu conta că între o fiinţă umană şi un bun material era o diferenţă, pentru mine erau la fel. Îţi dădeai viaţa pentru a proteja importanţa misiunii, fie ea un om sau doar o simplă hârtie făcută sul. Fiecare dintre noi era un pion ce, prin putere, încerca să apere regele şi regina. Ei nu trebuiau să fie ucişi, aşa că îşi creau armate proprii de pioni care să le prelungească viaţa. [/color]

Am renunţat la gândurile mele care deveniseră ca un joc de sah şi am intrat în clasă, fiind întâmpinaţi de privirile colegilor. Încă mai simţeam privirile aţintite asupra noastră, chiar dacă ne aşezasem în bănci. Băncile erau de trei persoane, deci eu stăteam împreună cu Sakura şi Naruto, cei mai buni prieteni ai mei. Probabil eram ciudaţii academiei, dar mie nu îmi păsa de părerile oamenilor. Ştiam că fetele din şcoală erau moarte dupa mine şi Naruto, dar nu eram interesat în asta acum. De fapt, nu eram interesat în nimic. Poate doar să dorm.

Yamanaka Ino, Akimichi Chouji şi Nara Shikamaru tocmai intrau în clasă. Le-am simţit imediat privirile încercând să ne găurească spatele. Probabil aflaseră de misiune. Înafară de asta, cele două ore petrecute cu Iruka au trecut doar cu obişnuitele sfaturi pe care le putem aplica într-o luptă. Pentru echipa mea, lucrurile astea nu erau neapărat noi, dar ne-am comportat ca şi cum ar fi.

-Poate ar trebui să plecăm. a sugerat Sakura înainte cu două ore de terminarea cursurilor.

Am stat putin să mă gândesc la asta. Sakura avea dreptate, cum a spus şi Tsunade, noi aveam o misiune foarte importantă maine şi ar trebui să ne mai antrenăm. Nu trebuia să stăm la şcoală şi să auzim lucruri inutile pe care, oricum, le ştiam deja. M-am ridicat în picioare, aşa a facut şi Naruto. Sakura a zâmbit când şi-a dat seama ce însemna acest gest. Mergem acasă.

Atât Sakura, cât şi Naruto, stăteau pe aceeaşi stradă cu mine. Noi trei am crescut împreună. Nu stiu când l-am cunoscut pe Naruto pentru că nu îmi aminteam. Mamele noastre fuseseră prietene, atât ştiam. Probabil ne ştim de când ne-am născut şi am fost prieteni încă de atunci. Pe Sakura am cunoscut-o undeva pe la cinci ani. Părinţii ei au fost ucişi noaptea, iar dimineaţa când ea s-a trezit, i-a văzut plini de sânge în sufragerie. Ştiu că şi acum este terorizată de imaginea aia, deşi nu prea vorbeşte despre asta. O înţelegeam. Eu mi-am pierdut părinţii cu doi ani mai târziu faţă de ea, iar ea şi Naruto au fost lângă mine în fiecare secundă. Fratele meu, Itachi, a omorât întregul clan Uchiha doar să îşi testeze abilităţile. Practic, m-a forţat să devin mai puternic doar pentru a-l prinde şi a-l omorî. I-am acceptat invitaţia, dar nici acum nu consider că sunt suficient de puternic încât să îl caut. Naruto nu a fost atât de norocos ca noi, el nici măcar nu şi-a cunoscut părinţii. Aceştia au murit amândoi în seara în care el s-a născut. Tatăl lui, Al Patrulea Hokage, l-a sigilat pe Kyubi în el, sperând că aşa va putea apăra satul. La început a mers, dar apoi au trebuit să moară amândoi pentru a-l salva şi pe Naruto, dar şi satul. Poveşti triste, cu siguranţă, dar care ne-a marcat viaţa. Probabil acesta era motivul pentru care suntem prieteni atât de buni. Trăim durerea unul altuia. Fiecare ştie ce simte celălalt, iar asta nu te lasă să te simţi niciodată singur.

:|

Aaaa... Ador atitudinea Sakurei , dar si cea a baietilor , sunt asa de draguti :o3 .
Povestile lor sunt triste si asta e cam naspa :(
Imi place fic-ul tau , e dragut ! <3

Te

Angy !

Foarte frumos acest prim capitol.
Ştii să legi foarte bine frazele, ai descriere şi estetica este ... este foarte frumoasă.
Îmi place foarte mult şi aştept next-ul !

Pupici .

Imi place ca mereu esti originala. Toti trei cu o poveste trista si acelasi comportament..... Hmmmm, nu am mai vazut pana la tine.
Astept next si te rog anunta-ma si pe mine. kiss

Capitolul 2

Sakura's point of view

Nu ştiu de ce, dar alarma nu îmi sunase în dimineaţa aceea. Nu m-am trezit decât în momentul în care am primit un mesaj de la Naruto, spunându-mi că ei sunt la ieşire din sat, aşteptându-mă. Practic, am aruncat pilota de pe mine şi m-am îmbrăcat repede cu un kimono negru, scurt cu două palme deasupra genunchilor. Era nouă si patrusprezece minute când am ieşit din casă. Am alergat spre ieşirea din sat, iar în momentul în care am intrat în raza de teleportare, am făcut semnele specifice şi m-am teleportat exact între Sasuke şi Naruto.

- Ai fi putut să fi putin mai punctuală! În cazul în care nu ştiai, avem o misiune. a comentat Ino.

Am putut observa cum privirea lui Sasuke şi cea a lui Naruto s-au întors spre ea, parcă vrând să o omoare pe loc. Ino nu era neapărat o persoană rea, dar atunci când scoate nişte vorbe enervante, tentaţia de a o lovi era prea mare. Era o persoană destul de inteligentă, exceptând momentele în care voia să comenteze ceva despre o persoană. Ino se revolta de fiecare dată când cineva întârzia, dar asta era prima dată când se lua de cineva din echipa noastră.

- Eu zic că ar trebui să îţi înghiţi cuvintele. Dacă nu vrei, nu-ţi face griji, o să te ajut eu. a spus Naruto pe un ton gros de îţi făcea pielea de găină.

Membrii echipei numărul zece şi-au schimbat privirile într-unele speriate când au auzit cuvintele lui Naruto. I-am făcut semn lui Naruto să înceteze că nu merită şi am făcut câţiva paşi încat să fiu în faţa grupului. Ceilalţi doi coechipieri ai mei m-au urmat şi aşa cum i-am făcut semn lui Naruto, nu i-a mai adresat niciun cuvânt lui Ino. Membrii echipei ei nu mai spuneau nimic, tăceau şi ne urmăreau pe drumul plin de praf, dar umbrit de către copaci.

Eram absolut sigură că cei trei ne cercetau cu privirea pe fiecare în parte. Echipa numărul şapte nu era o echipa tocmai sociabilă, vorbeam aproape numai între noi. Nu m-a deranjat niciodată acest lucru pentru că îmi plăcea să fiu aşa de retrasă. Am trăit cu părerea că nu trebuie să ai mulţi prieteni pentru a te simţii bine, ci doar câţiva în care să ai deplină încredere.

În timp ce mergeam, am simţit o chakra ciudată. Nu am avut mult timp în care să mă gândesc la asta pentru că în faţa noastră, dintr-un nor de fum, apăru o persoană. Părul lui negru şi ochii sângerii mi-au dat de înţeles cu cine aveam de-a-face. L-am simţit pe Sasuke cum a tresărit la vederea fratelui său ucigaş, iar Naruto deja se uita cu subînţeles la el. Probabil cei din echipa numărul zece nu îl cunoşteau pe asasinul întregului clan Uchiha, dar s-au speriat şi ei. Era prima lor misiune fără senseiul lor. M-am uitat la Sasuke care îşi activase Sharinganul, privindu-l fix pe bărbatul din faţa noastră. În momentul în care a vrut să atace, mi-am pus mâna în faţa lui.

-Genjutsu. am spus.

Naruto a răsuflat uşurat, în timp ce Ino, Shikamaru şi Chouji se uitau curioşi, neînţelegând de unde ştiu că apariţia lui Uchiha Itachi era doar o tehnică iluzorie. Sasuke s-a uitat la mine uimit, apoi a mai privit încă o dată imaginea fratelui său care acum începea să dispară. Dupa ce a dispărut complet, zeci de kunai-uri au început să zboare din pădure, având ca obiectiv corpurile noastre. Ceilalţi au plecat încercând să se ferească de ele, iar când am vrut să fac şi eu asta, am văzut-o pe Ino cum stătea încremenită şi nu dădea semne că ar putea să îşi mişte corpul. În loc să sar spre ceilalţi, am sărit pe Ino, trântind-o la pamant. Nu am avut atât de mult noroc încât să nu păţesc nimic şi de asta mi-am dat seama când am simţit un kunai înfipt în umărul stâng. Am înjurat în mintea mea şi mi-am scos kunai-ul din braţ. M-am ridicat în picioare atunci când kunai-urile încetaseră să mai fie aruncate. Nu m-a impresionat deloc când în faţa mea apăruseră trei baieti cu vârsta asemănătoare cu a mea. Aveau pe chip un zâmbet răutăcios, dar şi batjocoritor.

- Ieşiţi afară, nătărăilor! Nu ne obligaţi să le omorâm pe fetiţe! a spus cel mai înalt dintre ei.

Avea părul blond, până la umăr şi făcut în scări cu bretonul despicat în două pe frunte. Se uita ba în stânga, ba în dreapta, iar peste câteva secunde a început să râdă. A făcut caţiva paşi spre noi, dar s-a oprit când l-a văzut pe Sasuke în faţa mea. S-a uitat nedumerit la el, apoi a râs din nou cu acelaşi râs bolnav ca mai devreme.

-Doar voi? O sa fie uşor! a spus satisfăcut cel roşcat.

Am ştiut imediat ce voia Sasuke să facă. Am făcut câteva semne şi în palma dreaptă mi-a apărut o chakra de un verde deschis. Mi-am pus palma la rană şi am aşteptat ca aceasta să se vindece. Nu a durat mult până când nu am mai simţit durerea în umărul stâng.

- Sunt gata. am şoptit.

Deşi am spus asta pe un ton foarte încet, sunt sigură că a auzit şi Ino. Oricum, nu-mi păsa. Lângă mine, Naruto a apărut dintr-un nor de fum. Nu zâmbea, doar se uita concentrat la inamici.

- La fel şi eu.

Am zâmbit toţi trei în acelaşi timp. Ştiam ce urma să se întâmple şi nu era tocmai un lucru frumos. Ştiam că de obicei nu făceam asta din prima, dar era vorba de o misiune foarte importantă şi nu trebuia să pierdem timp. Şi ei doi gândeau la fel ca mine. Naruto a făcut un semn, Sasuke la fel, unindu-şi mâinile. Am simţit privirile lor aţintite spre mine, ceea ce m-a determinat să fac un semn cu mâna şi să îl ataşez la cel al băieţilor.

Ino's point of view

Am putut observa cum Naruto le-a făcut semn lui Shikamaru şi lui Chouji să plece. Aveam un presentiment oribil în legatură cu ce urma să se întâmple. Sasuke m-a tras de mână pentru a mă apropia de ei, apoi în jurul nostru apărea din ce în ce mai evidentă, o sferă de un albastru marin. Când aceasta a căpătat culoarea completă, din ea a început să iasă ţepi ascuţiţi, de aceeaşi culoare cu sfera. Nu ştiu cum am putut să surprind momentul în totalitate pentru că, practic, totul s-a întâmplat într-o secundă. Viteza lor era uimitoare aşa că cei trei inamici nu şi-au dat seama ce se întâmpla până în momentul în care ţepii, sub formă de kunai-uri, i-au lovit în organele vitale. Imaginea din faţa ochilor mei a fost oribilă! Niciodată în viaţa mea nu am mai văzut o scenă asemănătoare cu asta. Ţipetele lor le-am auzit chiar şi după ce inamicii au murit. Sfera a dispărut, permiţându-mi să văd imaginea mult mai clar. Sângele era împrăştiat peste tot pe jos, chiar până unde fusese sfera.

- Deja devenise inconfortabil. a oftat Sakura, iar Sasuke a aprobat-o.

Sasuke şi Sakura au luat-o înainte, dar Naruto a rămas în acelaşi loc, uitându-se la mine.

- Îngrozită? a spus pe un ton amuzat.

Nu mi-am dat seama până în momentul de faţă că aveam o privire îngrozită. Pe de altă parte, după tot ce se întâmplase, după tot ce a facut, mai putea şi să fie amuzat. Îl amuza faptul că oamenii aceia au murit în halul acela sau doar eu eram amuzantă? Am încercat să îngân un răspuns, dar tot ce mi-a ieşit a fost un geamăt chinuit.

- Dacă nu poţi suporta să vezi imagini ca astea, atunci de ce tot te chinui să devii un ninja? Lumea ninja nu e pentru oameni ca tine.

Cu toată admiraţia pe care i-o purtam lui Naruto de când l-am cunoscut, în momentul acela l-am urât. Nu îmi convenea deloc că putea să îşi dea cu părerea la ceva legat de modul meu de a fi. Ştiam că ei erau mai puternici, dar asta nu însemna că eu nu puteam să devin asemeni lor. Şi nici nu trebuia să fiu de acum o persoană foarte puternică, aveam şaptesprezece ani şi multi alţii la dispoziţie în care aş putea să învăţ. Ştiu că mă comport ca un copil care e nemulţumit, dar nu mi-a convenit deloc ca Naruto să îmi spună lucruri din astea.

Prima...

Imi place. Doamne, dar ce a putut zice Naruto! what?lol!

Sa-ti mai zic ca nu doar ca-mi place, iti adoooor fic-ul... kiss

Te rog anunta-ma la next! a hug

Spor la scris! in love

Ioi ,doamne !!
Deci sincer , un fic ca al tau nu am mai intalnit niciodata , adica cei trei sa se inteleaga asa de bine , e wow !
Ce sa zic ma lasi fara cuvinte cu fiecare cuvant pe care-l citesc , i like ! rusinos

]
Sper sa ma anunti cand pui next-ul >:D<

Succes sii te kiss

Angy !!

Wow. Naruto calm, serios, "dur". IMI PLACE
Ador ficurile tale.
Ma poti anunta si pe mine cand pui nextu`
xoxo

In sfarsit un fic Dur , Crud, Realist!
Gosh, imi place foarte mult idea!
Ma bucur ca in sfarsit vad ceva original!
SI.. mai mult de atat, ma bucur ca Sasuke nu a plecat din sat si ca este atat de apropiat de cei 2 [ Naruto & Saku' ]
Sakura OMG! Atat de "tare" din punct de vedere emotional! Se tine bine
Iar de Naruto nu mai am ce sa zic... el m'a lasat cu buza unflata
Tu doar baga in cap'sorul ala al tau dragut idea ca :
Iti ador acest fic si ca vreau urmatorul capitol cat de repede posibil!!!
Este un ordin!!!

Semnat Mustache

Subiect: Re: Toki wo tomete Vin 17 Aug 2012, 22:21

So... ti`am luat toate fic-urile la rand lough

Okay, deci acum sunt... nu stiu ce sa zic sa exprim ce simt =))) cuvantul care imi vine in minte e " multumita " dar e o aberatie :)))
Sunt... in extaz.
Am descoperit personalitatea ta, zic eu, cu ajutorul fic`urilor tale [ sau cel putin umpic ] -> care e geniala. Ceea ce ma bucura, am descoperit multe persoane geniale pe forumul asta. Personalitati... like mine... I guess.

Cum a zis si @Mustache : In sfarsit un fic Dur , Crud, Realist.
Mai ales Realist.

Imi place modul in care vezi lumea, pentru ca prin scris iti exprimi si sentimentele tale proprii. Deci imi place.

La fel ...mi`a placut si ca Naruto nu e baiatul hiperactiv si bla bla bla ca in toate fic`urile si felul de a fi al Sakurei. in love

Un fic ninja ORIGINAL. In sfarsit.
Acesta chiar mi`a starnit curiozitatea. Grav. Toki wo tomete 962758

Iti ador toate fic`urile ! Sunt absolut geniale.
Adu' nextul cat mai repede si anunta`ma si pe mine, te rog mult. Toki wo tomete 78717

Subiect: Re: Toki wo tomete Lun 20 Aug 2012, 00:04

Ok, ma bucur ca am trecut pe aici , ce-i drept cam tarziu dar acum sunt fericita ca in sfarsit sunt aici ,

iti iubesc ficul in totalitate ,

te pricepi de minune in ceea ce faci,

ai descriere cu galeata ceea ce ma face incredibil de fericita , iar ideea este chiar originala ,

astept cu mare nerabdare continuarea ,

sper sa ma anunti ,

inca o data esti talentata ,

Crisu te pupaceste

Subiect: Re: Toki wo tomete Vin 14 Sept 2012, 10:12

hey am trecut sh eu pe aici happy2

deci ideea cum toti trei sunt indiferenti dar sh cei mai buni prieteni e grovaza
astept nextul waiting

te

alexx
sh spor la scris

Subiect: Re: Toki wo tomete Vin 14 Sept 2012, 12:06

[b]am citit ficul gau si imi place. sincer,nu ma asteptam sa fie asa. adica sas'ke sa nu plece si naruto cu sakura sa fie la fel de reci si indiferenti ca el. e ciudat dar imi plae mlt. astept nextu si anunta-ma si pe mn daca poti.

Subiect: Re: Toki wo tomete Lun 17 Sept 2012, 14:13

Vreau next-ul, anunta-ma si pe mn printr-un mesaj privat cand il pui!!!Te pwpacesc dulce!!! kiss

E prea tare...e genial...îl ador,ador,ador.
Descrii superb,iar ideea este foarte interesantă.Ador atitudinile celor 3 în special a lui Naru,adik...mă așteptam la replica aia adresată lui Ino de la Sasuke...Oricum,vrew next repede,f repede te rog să mă anunți...te pwp dulce spor la scris și la idei,bye

Îmi plce mult ficul , este o idee originala să sper sa mă anunti când pui nextul

Stiu ca acest capitol este extrem de scurt, de obicei le masuram, dar acum... pff... nu mai am word. Oricum pregatesc ceva destul de interesant (zic eu) in capitolul 4. Sper sa va placa totusi:*

Capitolul 3

Sasuke's point of view

Am avut destul noroc incat sa nu mai intampinam alte obstacole pana la sfarsitul misiunii. Fusese o misiune suficient de simpla pentru oricare dintre noi. Membrii echipei numarul 10 au fost tacuti pana cand am ajuns in sat. Nici noi nu am fost prea vorbareti, niciodata nu am fost. Odata intrati in sat, Ino a plecat. Probabil o speriasem rau de tot cu acel jutsu. Cei ramasi, am mers la Tsunade pentru a-i instiinta problemele pe care le-am avut in acea misiune.

- Noi... o sa plecam. a spus Shikamaru dupa ce am iesit din birou.

Am aprobat din cap, asteptand ca ei sa plece. Ma simteam destul de obosit. Misiunea durase doua zile, iar eu nu am putut sa dorm atat de bine in sacii de dormit.

- Sunt mort de somn..! Ar trebui sa mergem acasa. a spus Naruto cu voce tare exact ce gandeam eu.

Sakura a aprobat spusele lui Naruto si ne-am hotarat sa mergem cu totii acasa. Primul care a trebuit sa plece a fost Naruto, dar dupa ce am mai mers cativa metrii, am ajuns si eu si Sakura acasa. Casa ei era vizavi de a mea, iar cea a lui Naruto se afla la distanta de doua case de a mea.

Imediat ce am pus piciorul pe pragul casei, am simtit atmosfera sobra cu care am crescut. O uram. Mi-am aruncat rucsacul pe undeva pe podea, nu stiam exact unde, si am mers in bucatarie. Am masurat cu o cana apa pusa in ibric si am pus-o la foc. Am deschis dulapiorul cu ingrediente si am scos de acolo cutia cu pliculete de ceai verde. Am luat unul si l-am pus in apa, imediat ce a fiert. Poate parea o absurditate, dar iubeam acel ceai. Ma calma intotdeauna, ma facea sa evadez pentru cateva minute din lumea in care traiam. Desi se presupunea ca ceaiul ma va mentine treaz o vreme, cand m-am pus in pat, am adormit instantaneu.

Sakura's point of view

Ceaiul acela nu reusea deloc sa ma mentina treaza, imi simteam ochii cum mi se inchid, dar ii deschideam la loc, sperand sa alung somnul. Esec. Am pus cartea pe noptiera de langa pat si m-am bagat sub pilota. Ma simteam atat de bine! Desi misiunea nu a fost cine stie ce, m-a epuizat teribil. A trebuit sa tin garda sus si mai mult decat o faceam de obicei. Aveam incredere in instinctele lui Naruto si ale lui Sasuke, dar nu puteam sa stau linistita stiind ca mai este si echipa 10 cu noi. Poate ca nu aveam dreptate, poate ca si ceilalti erau la fel de pregatiti ca noi, dar eu nu obisnuiesc sa ma incred in persoane dinafara echipei noastre.

Nici nu am apucat sa adorm pentru ca simtisem o prezenta stranie in casa. M-am ridicat din pat instantaneu. Auzeam trosnitul treptelor, semn ca veneau spre camera mea. Am numarat pasii, impreuna cu zgomotul produs de ei pe scari. Erau intre trei si sase persoane. Chakra lor era puternica, nu aveam nici o sansa. M-am grabit sa ies pe geam pentru a-i anunta pe baieti, dar inainte sa sar am simtit un kunai infipt in umar. Exact in locul unde am fost lovita in misiune. M-am uitat in spate la persoanele care ma atacau. Am fost suprinsa sa ii vad pe cei trei criminali pe care ii intalnisem in misiune, in mijloc. Aveam dreptate la numar, erau cinci in total. Am incercat sa nu par prea surprinsa de faptul ca cei trei nu au murit si mai rau, au venit cu intariri.

- Singurica? a spus cel blond, la fel de enervant ca si in ziua anterioara.

M-am strambat. Eram intr-o situatie destul de urata, iar el ma si dezgusta cu replicile lui nesarate. Pentru prima data, nu stiam cum sa reactionez. Stiam ca ei nu sunt la fel de slabi ca data trecuta si ca atunci doar s-au prefacut, dar stiam si ca daca incerc sa scap ma vor ucide fara pic de mila. Dar de ce? De ce au venit tocmai la mine?

-Pun pariu ca nu o sa mai fie asa interesant daca va iau pe fiecare in parte, in loc sa ma lupt cu voi impreuna. Chiar m-a deranjat jutsul acela. A durat ceva pana mi-am revenit.

Am marait. Am aflat chiar raspunsul intrebarii mele si chiar nu ma bucura acest lucru. M-am miscat putin, ceea ce am regretat imediat. Roscatul din spatele vorbitorului tocmai aruncase un alt kunai in mine. Incercam sa ma hotarasc asupra posibilitatilor mele, dar nici una nu era acceptabila. Stiam ca daca nu ma hotaram mai repede, riscam sa imi pierd viata. Am vazut cum cei cinci ninja din fata mea isi aruncat priviri semnificative. Era timpul. M-am intors repede si am sarit pe fereastra. Am simtit cum ei s-au luat dupa mine, era de asteptat. Trebuia doar sa ajung inainte sa ma prinda. Am simtit din nou doua kunai-uri infipte in piciorul drept. Am avut tendinta sa ma opresc, dar, din fericire, ratiunea m-a ajutat sa nu ezit in a alerga.

Cand am ajuns in fata casei lui Sasuke, am tras cu toata puterea de care am fost capabila, de usa. Era deschisa, deci nu era necesar, doar ca m-am gandit ca o sa pierd clipe pretioase daca era inchisa. Am inceput sa alerg pe scari spre camera lui Sasuke. Dormea.

- Iaahhh! am urlat, sperand sa il trezesc inainte sa pot ajunge la el.

A functionat. A deschis ochii, iar atunci cand m-a vazut, a sarit imediat din pat si a venit la mine.

- Ce s-a intamplat?

Nu am mai avut ocazia nici macar sa ii spun un cuvand pentru ca ferestrele de la camera lui s-au spart cand zeci de kunai-uri au fost aruncate in directia noastra. Sasuke a reusit sa ne fereasca pe amandoi de ele, trantindu-ne la pamant. In momentul in care am atins podeaua, kunai-ul infipt in umar se adancea tot mai tare. As fi putut sa urlu, dar nu era indicat. Vazand ca imi fac probleme kunai-urile, Sasuke mi le-a scos pe toate, dar nu am putut sa nu tip. Nu stiu ce aveau acele kunai-uri, dar dureau mult mai tare ca cele obisnuite. Am incercat sa mi le vindec cu ajutorul jutsului de vindecare, dar tot ce simteam era si mai multa durere. Pe langa asta, ranile aratau din ce in ce mai urat. Apoi mi-am dat seama. Kunai-urile aveau ceva special!

Sasuke mi-a vazut expresia fete si probabil si-a dat si el seama ce se intampla.

- E ok. a soptit.

M-a urcat in spatele lui, iar el a sarit pe fereastra. Asa cum ne asteptam, cei cinci erau inca acolo. Ranjetele lor oribile ma dezgustau din ce in ce mai mult. Cel roscat a aruncat, din nou, doua kunai-uri in directia noastra, dar Sasuke a reusit sa le evite cu usurinta. Mi-am dat seama. Ceilalti patru nu aruncau niciodata kunai-uri, numai cel roscat o facea. Ah! Era chakra lui! Acea chakra intunecata avea puterea de a crea rani mult mai mari decat o putea face acele kunai-uri simple. Iar eu.. eu am fost tinta lor. Nu puteam sa imi vindec ranile pentru ca le agravam.

Vazand ca ceilalti se pregateau sa ne atace, Sasuke a facut semnele specifice jutsului Chidori. Cel saten incepuse sa alerge spre noi, dar cand a ajuns la aproximativ un metru distanta de noi, Sasuke a aplicat jutsul lui pe acel tanar. Din cauza chakrei foarte mari folosite si a intensitatii jutsului, saten a cazut jos, mort si plin de sange. Am putut observa schimbarea de comportament a roscatului insotita de cateva kunai-uri aruncate in directia noastra. Sasuke folosise suficienta chakra incat sa se simta obosit si nu a putut evita in totalitate toate kunai-urile. Unul m-a nimerit pe mine in spate. Sasuke s-a uitat la mine ingrijorat, iar eu am vrut sa ii spun ca totul este in regula. Dar nu era. Privirea mi se incetosa si nu mai puteam distinge cu atata usurinta lucrurile din jur. Ameteam. Nu stiu exact cum s-a intamplat, dar la un moment dat nu am mai vazut nimic. Totul era negru, iar ranile cauzate de chakra roscatului nu le mai simteam pentru ca au fost acoperite de sentimentul de arsura in tot corpul. As fi vrut sa tip, dar nu imi gaseam vocea. Oricum, in pustiu, nimeni nu ma poate auzi.

mersi ca m-ai anuntat ! imi place capitolul si te rog sa ma anunti cand pui nextul !

foarte frumos capitolul. sper sa scape sasuke si sakura. poate aia 4 o sa moara de data asta de tot. :) sa ma anunti cand pui next-ul. te pup, bye!

Uuu, capitol nou. in love

Vad ca actiunea se complica si noi / vechi inamici apar la orizont. :> Ma intreb cum vor scapa cei doi de situatia asta care nu e foarte roz, ba chiar deloc. Si apoi, sper sa ajunga cumva la Naruto, sau macar la cineva care sa ii poata ajuta. Tipii aia care ii urmaresc sunt destul de dubiosi, ma intreb ce vor de la ei si daca vor reusi sau nu sa ii invinga. Bun, pai cam asta-i cu intrebarile mele. lough

Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. kiss

Multumesc, fetele!
Vreau sa anunt ca nu prea mai pot sa mai trimit pm-uri! Nu stiu de ce, dar de abia se pot trimite cateva mesaje. Se salveaza la "Mesaje in curs de trimitere"! Sper doar sa nu va suparati ca nu anunt pe toata lumea.!

Kiss Kiss^_^ Hanazawa Rin:)

nu e nimic. o sa trec eu sa vad daca ai postat. sper sa il pui repede. bye, iubita.

@HanazawaRin: Mesajele ce sunt în " Mesaje în curs de trimite " nu înseamnă că nu s-au trimis, ci nu le-au deschis cei cărora le-ai trimis.
@spiridush98: Te rog nu face spam sau chat. Dacă HanazawaRin a spus ceva, nu trebuie să-i răspunzi la fiecare mesaj pentru că asta înseamnă spam prin coversaţii ce nu-şi au rostul la " Fan Ficuri ".

Regulamentul General Fan Ficuri a scris:: 12. Spam-ul este înterzis în totalitate . Scriitori nu au voie să le răspundă cititorilor la post-uri prin alte post-uri cu mai puţin de 10 cuvinte ( astfel se crează spam-ul ), dacă doresc neapărat să le răspundă o pot face în postul în care există şi capitolul. Dacă nu ştiţi ce să spuneţi mai bine nu o faceţi. Dacă doriţi să discutaţi cu autorului ficului, nu o faceţi în topicul ce conţine fic-ul ci pe chat sau PM-uri. Spam-ul este pedepsit cu ban de la a doua avertizare!!!!!!

Prima avertizare.

Next-ul!!!!!!!!Anunta-ma si pe mine cand il pui!!!Hai mai repejor te rog!!!Te pwp dulce si spor la scris!!! kiss

Heii.

Multumesc de anunt.
Mi-a placut si acest capitol foarte, foarte mult !
Ma bucur ca ai postat si sper s-o faci din nou, cat mai repede.
Sunt nerabdatoare sa vad ce se intampla.

Succes in continuare ! Toki wo tomete 78717