Nu ştiu cât de bun o să fie acest capitol. L-am postat, mai întâi l-am scris, datorită Bellei, căruia ii dedic această opera din toata inima. Fără număr, fără număr. Bells, m-am gândit să iţi fac o surpriză şi să îl aduc mai devreme. Oricum, eu abia îmi ţin ochii deschişi, deci...
Era să uit, în capitolul acesta începe povestea de dragoste, este cu ceva timp înainte, sper că v-aţi dat seama. Lectură plăcută!


Capitolul 3


Help, I have done it again I have been here many times before. Hurt myself again today
And, the worst part is there's no-one else to blame. Be my friend, hold me, wrap me up
Unfold me I am small and needy. Warm me up and breathe me.


Sakura’s Point of View:

21 mai 2010


- Sakura, îţi mai aminteşti când te-ai tăiat prima dată? Privirea care îmi era aţintită pe geam, a fost captată de Konan imediat ce am auzit întrebarea. Deşi avea o voce blândă şi dulce, discomfortul ce apărea de fiecare dată când aducea vorba era nelipsit. Spune-mi ce ai simţit, ce te-a făcut să apelezi la asta.

Dacă îmi amintesc? Încep să râd, sperând că asta o să imi aducă puţină veselie, mereu am crezut că de fiecare dată când o fac, sunetul scos este amuzant. Nu mi-a luat mult să îmi dau seama că nu a funcţionat, asta s-a întâmplat în momentul în care mai aveam puţin şi începeam să plâng. Am închis ochii, imaginile începeau să mi se deruleze lent în minte. Cred ca era în jur de trei-patru dimineaţa, iar eu eram aşezata pe jos, cu spatele rezemat de pat. Ţineam lama strâns în mână, reuşisem să fac o zgârietură pe degetul arătător, peste care mi-am trecut uşor limba, ştergând puţinul sânge strecurat afară.

M-am strâmbat când i-am simţit gustul, aşteptând ca aroma să dispară, însă a lăsat în urmă acel gust amar. Am lăsat capul pe spate, în timp ce îmi suflecam mânecile hanoracului, până undeva pe la cot sau deasupra. Imediat ce mi-am închis ochii, gândurile negre au aparut. Tristeţe, durere, dezamăgire. Toate dansau în mintea mea, acoperind orice gând bun ce dorea să apară. Când venea vorba de mine, găseam de fiecare dată răul în bine, chiar dacă intenţionat sau nu, mă răneam singură, precum o masochistă. Nimic nu îmi mergea bine, dacă nu era Konan, acum eram pe stradă. Niciodată nu mi-am dat seama ce scop am aici, nu am un loc al meu, o casă. Restul depresiei se datora faptului că mă uram, chiar şi fără motiv, nu găseam ceva bun, valoros în mine.

Geamătul cauzat de tăietură mi-a alungat gândurile şi m-a făcut să revin la realitate. Amintirile m-au părăsit şi ele, eram prea absorbită de întamplare, retrăind-o. Konan mă privea curioasă, aşteptând un raspuns, iar eu îmi analizam mâna, crezând că tăietura era acolo, din moment ce o simţisem din nou. Am încercat să caut din nou în memorie acel moment, făcând-o să aştepte mai mult. Ţin minte că zâmbeam, mă facuse să mă simt mai bine, durerea fizică o acoperise brusc pe cealaltă şi reuşise să îmi distragă atenţia. Pe aceea o puteam suporta, dar cea interioară era dificilă, imposibil de stăpânit. Mă tortura în fiecare seară, alungându-mi somnul şi visele, lăsând doar cosmaruri în urmă. Ziua nu era aşa, de fiecare dată îmi mai ocupa câte ceva timpul şi nu aveam atmosferă pentru gândit, dar seara era cu totul altă poveste.

De data asta, vocea lui Konan a fost cea care mi-a dat trezirea, nu intensitatea amintirilor. O ţin aşa de ceva timp, incapabilă să dau un răspuns. O înţeleg, ţine la mine, ştiu acest lucru, dar eu... îmi e greu să vorbesc despre asta, deja mă consider nebună, nu vreau să o mai facă şi altcineva. Trag aer în piept şi îmi repet ce urma să spun, în minte, încercând să o fac să sune cât mai... sănătos.

- S-a întâmplat acum câteva luni, cam cinci- şase. Nu mă simţeam bine, aceeaşi durere îşi făcuse din nou simţită prezenţa. De fapt, nu plecase niciodată, mereu o simt, dar în diferite cantităţi. Am încercat să o diminuez cu durere fizică. A mers, nu mai era aşa puternică, acest lucru m-a făcut să îmi rănesc corpul în continuare. Analizasem covorul pe tot parcursul discursului, abia la sfârşit am reuşit să găsesc tăria să o privesc în ochi.

Am rămas surprinsă să îi văd ochii umezi şi trişti. Mă înşelasem mai devreme, nu pare să mă credea nebună. Expresia ce i se aşezase pe chip era blajină, inţelegătoare. Deşi îmi plângeam de milă, doar să fiu conştientă de faptul că ei îi pasă de mine îmi ridică moralul. Ştiam că mica noastră şedinţă o ajută să prindă puţină experienţă, sunt sigură că o să ajungă un bun psiholog, acum este abia la început, iar eu sunt primul ei pacient. Am aşteptat să spună ceva, secundele treceau din ce în ce mai greu, curiozitatea mă făcea să stau ca pe ace. Nu ştiam ce avea să spună, iar asta făcea suspansul din ce în ce mai mare. Am deschis gura cu intenţia de a spune ceva, însă nu aveam cuvinte.

- Această durere este şi motivul tentativelor tale de sinucidere? Până acum, eu am înţeles aşa: ai ales calea aceasta cu speranţa că, odată cu tine, acea suferinţă va muri şi ea. Am dreptate? Din nou, uimirea mi se citea pe chip.

A reuşit să înţeleagă totul repede şi nu m-a judecat în vreun fel în nici o şedinţă. Am dat din cap în semn de aprobare şi nu am mai spus nimic. M-am uitat la ceas, era trecut de ora şapte. Mi-am dat rapid seama că uitam ceva, astăzi este vineri. În mai puţin de un minut, situaţia a devenit clară. În seara aceasta, pe la ora şapte, Konan a fost invitată la o petrecere, ceva în genul ăsta. Partea interesantă este că vrea să mă ia şi pe mine, şi chiar dacă am tot inventat scuze, nici una nu a fost suficient de bună, cât să o convingă să mă lase acasă. Este posibil să fi găsit o portiţă de scăpare, toată depresia mea şi starea proastă. I-aş spune că nu mă simt bine, dar îmi e frica să nu inţeleagă contrariul, să se gândească că am nevoie să uit de probleme şi să socializez.

Partea a doua este cea care mă sperie cel mai mult, niciodată nu mi-a plăcut să am contact cu multe persoane. Sunt o fire retrasă, mă simt mai bine în singurătate, unde ştiu că nu este nimeni care să îmi analizeze fiecare mişcare, asta mă face să mă simt ca şi cum aş fi sub un microscop. Sufletul petrecerii, aici de faţa, este total contrariul. Toată lumea o place, nu cred că există o persoană care să simtă altceva. Are o atracţie prea puternică, este magnetică pentru oricine. Deşteaptă, frumoasă, iubitoare. Are tot ce îi trebuie unei femei. În trei luni, de când locuiesc cu ea, i-am cunoscut doar o parte mică din prieteni, pe care i-am văzut decât de vreo două-trei ori.

Ştiu destule despre ei de la ea, în grupul lor sunt persoane care provin din fiecare clasă socială. Se pare că sunt şi oameni care nu pun banii si aparenţele pe primul loc. Chiar şi aşa, cu certitudinea că m-ar accepta şi pe mine, încă nu sunt pregătită pentru tone de băuturi alcoolice şi diferite prafuri. Nici acum nu am înţeles motivul acestui chef, dacă este doar de distracţie sau este ziua cuiva. Eram puţin curioasă, aşa că am pus întrebarea.

- Nu este ziua nimănui şi nu este nici genul de petrecere nebună. Ino a hotărât să ne strangem toţi pentru a ne lua rămas bun de la Sasuke. Peste două zile pleacă din nou şi nu ştim pentru cât timp. Petrecem şi noi timpul împreună, aşa, toată gaşca. Oricum, toată lumea este curioasă în privinţa ta şi vor să te cunoască, a sosit momentul să te prezint oficial.

Pe Sasuke nu îl ştiu, i-am auzit numele o singură dată. A fost acum câteva săptămani, când s-a întors din Afganistan. Din câte am înţeles, este soldat. Ino este fata indrăgostită de el, care incearcă să se facă remarcată, să îi capteze atenţia şi, mai târziu, dragostea. În legătură cu scuza mea, dacă mă prefac că îmi este rău, se va oferi să rămâna cu mine şi nu vreau să fiu cauza care o ţine departe de momentele plăcute cu prietenii, măcar ea să se simtă bine. Am tot încercat să mă scuz, însă nu m-a lăsat niciodată să termin ce aveam de spus. Dacă o să continui aşa, o să cedeze într-un final… sper.

Lissuca

Deci nu mai știu ce să-ți fac . !
Să te bat sau să te bat ?!
Cum adică nu scrii fain, tu eștti bolundă :-w ?
M-ai făcut să plâng în primele 2 capitole ... vaii săraca de ea ...
Sper să se întoarcă Sasuke cumva magic =((
Acum povestești din trecut :x Deabia aștept să văd care vor fi reacțiile lor când se vor întâlni și cum începe povestea de dragoste

Cheers for you Lissa
Alt fic genial
Nu uita asta - și dacă e nevoie spuneți-o în gând de 10000 de ori - DESCRII GENIAL , EȘTI O SCRIITOARE SPLENDIDĂ

Aștept nextul și te iubesc mult ,
Ciauu

Capitolul 4


There I was again tonight forcing laughter, faking smiles
Same old tired lonely place. Walls of insincerity, shifting eyes and vacancy
Vanished when I saw your face. All I can say is... it was enchanting to meet you