Chapter 5

Lumina se aprinsese brusc, iar in tocul usii statea Gaara. Privirea lui parea suspicioasa, plina de neincredere. De cat timp statea acolo, numai el stia, dar oare… vazuse ceva? Ma uitam cand la el, cand la Sasuke si nu stiam ce sa fac. Ceea ce a facut Sasuke era gresit, dar nu l-am oprit. Nu m-am gandit nici o secunda la consecinte, la tot ceea ce avea sa se intample. A avut dreptate “Invatam din greseli”. Dar cum as putea invata ceva din asta?
Imi aruncase o ultima privire, apoi parasise bucataria, imbrancindu-l subtil pe Gaara. Am ramas doar noi doi. Cum aveam sa-i cumpar tacerea?

-Ceea ce… Ceea ce a fost aici nu e nimic. E doar… e doar o confuzie.

Incercam sa-i explic, sa-l fac sa creada ca a fost doar o greseala, ceea ce era adevarat. Nu avea sa se repete, ma asiguram de asta. Si ce era cel mai ciudat, nu l-am oprit, nu l-am impiedicat in niciun fel. M-am lasat purtata de val, am cazut in patima pacatului.

-O confuzie spui? Ti-ai inselat sotul cu propriul fiu! Cum poate fi asta numita confuzie?

-Gaara, te rog. Te implor, nu spune nimic. I-am replicat, lasand usor privirea in jos.

-Ce as castiga din asta? Ce ai fi dispusa sa-mi oferi pentru tacerea mea?

Se apropia de mine incet-incet, cu precautie. Eram dispusa sa-i ofer orice-mi cerea, indiferent de circumstante. Minato nu trebuia sa afle. Era doar o greseala, nu avea sa se repete.

-Voi face orice imi ceri, Gaara.

-Foarte bine. Vei accepta tot ceea ce iti cer. De la intalniri pana la ceea ce faceai cu fiul tau.

Am lasat capul in jos, ascultand ce avea de spus. Putea sa-mi ceara orice, si totusi, a cerut inevitabilul. Nu puteam crede ca mi-a cerut asa ceva. Bani, actiuni, orice, dar el asta a vrut. De ce a amestecat-o si pe Hinata in asta? Ma voia pe mine, iar eu eram constienta de acest lucru.
Nu a mai asteptat un raspuns, ci a plecat pur si simplu. Am urcat in camera mea, mi-am schimbat rochia, apoi am coborat. Eram tensionata, oarecum speriata. Il priveam cand pe Sasuke, cand pe Gaara. In jurul mesei era un aer incins, ca si cum toti eram dusmani. Sasuke il privea pe Gaara cu ura, in timp ce el ma sorbea subtil din priviri. Toata seara a fost compromisa, iar viata mea avea sa se sfarseasca, stiam asta. Cum aveam sa ascund un asemenea lucru de Minato? Cum puteam sa-l insel cu buna stiinta, doar pentru a-l proteja pe Sasuke?

Intr-un sfarsit, au plecat toti. Am urcat in camera mea si am cazut extenuata in pat. A fost prea mult pentru mine. O zi in care tot ceea ce a fost nu avea sa mai fie niciodata. Simteam cum totul avea sa se schimbe, cum tot ceea ce am visat pentru viata mea se spulbera intr-o seconda. O singura greseala ce a adus consecinte ce le plateam inzecit.
Totusi, am lasat toate gandurile in voia intamplarii si m-am culcat. Aveam nevoie de somn, aveam nevoie sa cred ca aveam sa ma trezesc dimineata si nimic nu era schimbat. Ce vis frumos…

Nu a fost un cosmar. M-am trezit, iar un mesaj in telefonul meu mi-a atras atentia in mod deosebit. “Ne vedem la hotelul Albert la 9 A.M. Nu intarzia.” Am trantit telefonul cat-colo, apoi m-am ridicat. Minato plecase, iar baietii la fel. Eram singura, deci nu aveam sa trezesc suspiciuni. M-am imbracat repede, apoi am iesit, mergand spre locul stabilit de catre Gaara. Stiam intr-un fel ca aveam sa regret asta, simteam ca cineva avea sa ma descopere, darn u aveam incotro. Eram legata de maini si de picioare, eram fortata sa fac orice avea sa-mi ceara pentru a-mi tine familia unita.

In cateva minute am ajuns la locul stabilit, am intrat si am cerut receptionerei sa-mi spuna numarul camerei. Etajul 20, camera 102. Am urcat in lift, iar in urmatoarele minute eram in fata usii. Sa bat, sa nu bat? Eram speriata, o recunosteam. Nu voiam nicio relatie cu acel barbat, dar in acel caz, nu era alegerea mea. Am tras aer adanc in piept, apoi am intrat. Nimeni. Inaintam precauta spre fereastra camerei, cand intr-un moment de neatentie, simteam cum ma imbratisa. Buzele lui faceau contact cu gatul meu, ma saruta usor, urcand tot mai sus. Ma sarutase apasat, i-am raspuns imediat, uitand de frica, de consecinte, de orice. M-am lasat dusa de val, fara sa-mi dau seama ce faceam. Ma asezase usor pe pat, acoperindu-mi intreg corpul cu sarutari, aruncand pe rand obiectele vestimentare ce le purtam.

Asa cum crezusem, norocul nu a fost de partea mea. Voia sa treaca mai departe, dar usa se deschisese brusc. Stiam ce avea sa urmeze, eram panicata. Nu trebuia sa fac asta de la bun inceput, eram sigura.