Buna!eu sunt Carina, si impreuna cu George ne-am gandit sa scriem un fan-fic SasuSaku NaruHina. E primul nostru proiectimpreuna si speramsa ne reuseasca:)




Fan-Fiction Naruto Shippuden

Capitolul 1: Cea mai lunga zi 



Parasirea brusca a Satului Ascuns in Frunza al ultimului membru al Clanului Uchiha, Sasuke, il lasa pe Naruto indurerat si tradat . Naruto este consumat de frustrarea faptului ca nu l-a putut opri pe prietenul lui din calea destructiva pe care acesta o alesese: aceea de a-si razbuna clanul. Acum Naruto, neajutorat, va trebui sa dea socoteala supararii inimaginabile a fetei careia nu i-a impartit niciodata sentimentele, preferandu-l pe acest Ninja Fugar:
 - Sakura…
 - Ce este Naruto? Unde ti-e zambetul acela sacaitor? Stai putin? Naruto!!! Ce-ai facut cu Sasuke iarasi?!
 - Sakura, Sasuke s-a…
 - Ce vrei sa spui? Unde e Sasuke? Intreba Sakura nelinistita, simtinand in aerul incarcat ca ceva se intamplase… Spune odata, prostanacule, idiotule, pampal… , cand o intrerupe brusc Naruto cu un strigat trist:
 - Sasuke a parasit satul si s-a dus la Orochimaru!
 In acel moment, Sakura cade in genunchi, niste lacrimi ii ard obrajii…:
 - Si tu n-ai facut nimic asa-i? Tu nu faci parte din echipa Kakashi! Esti doar un…
 - A fost alegerea lui!!! Urla Naruto, Am incercat, dar nu l-am putut opri… nu am putut sa… n-am fost destul de puternic; si vocea lui moare, precum o piatra aruncata in rau…
 - Dar de ce? Antrenamentele cu Kakashi dadeau roade, de ce? De ce ai facut asta, Sasuke? Nu intelegi ca noi toti avem nevoie de tine? DE CE?! Si plansul ei creea suvoaie care il innecau pe Naruto intr-un regret ucigator.
- Ce vom spune celorlalti? Cum le vom spune? Intreaba Naruto, cu o respiratie greoaie.
- Mai intai ii spunem lui Sensei Kakashi, el va sti ce este de facut.
 Drumul spre sat parea interminabil, cu fiecare pas pe care il faceau, privirea si gandul lor se adancea, confuzia punea stapanire pe mintile lor. Cei doi nu-si spun nimic tot drumul, ca si doi straini, nici nu se uitau unul la celalalt. Poate deoarece nu mai era Sasuke intre ei. Intr-un final, cei doi ajung in sat, si se intalnesc cu Kakashi…
 - Buna ziua, ce e cu voi doi? Ce e cu fetele astea plouate?
 - Sensei! Zisera amandoi cu un ton grav, si cu o lacrima tasnind ca de nicaieri.
 - Ce s-a intamplat? Stai, unde e Sasuke? Deschideti-va gurile odata!
 - A parasit satul! Se indreapta spre Orochimaru, nu stim ce sa facem.
- Vai de mine, trebuie s-o alertam pe Lady Tsunade de urgenta!
 Vestea circula rapid. Desi lumea era destul de ignoranta la aflarea vestii, toti shinobi din oras au luat aceasta veste foarte in serios. Naruto nu era nici de parerea lumii obisnuite, nici de parerea shinobilor, el o ia ca pe pierderea unui frate, singurului sau frate. Legaturile dintre ei doi erau foarte puternice, in ciuda statutului lor social. Amandoi crescusera fara parinti, unul aclamat, iar celalalt blamat, dar amandoi simtind lipsa iubirii parintesti. Sakura insa nu avea de gand sa stea cu mainile in san, avea nevoie de raspunsuri, si nu avea sa le gaseasca stand in sat. Urma sa treaca neobservata, cand …

Capitolul 2: Regasirea



      
      *Perspectiva lui Sasuke*

      Stau la iesirea din sat de doua ore.Sunt sigur ca va aparea curand.Nu m-ar lasa sa plec fara sa faca nimic.Nu se asteapta sa fiu inca aici, dar ceva imi zice ca inca nu trebuie sa plec, ca va aparea curand.Trebuie sa ii spun ce simt pentru ea,chiar daca o va afecta mai mult plecarea mea, macar atata merita. Merita sa stie ca nu a simtit atatea lucruri pentru mine in toti anii astia fara rezultat.  Nu mai am nici o remuscare, trebuie sa o las aici. Konoha reprezinta singura siguranta pentru ea.


    *Perspectiva Sakurei*
        
 Mi-am indepartat toata gandurile din minte, iar in timp ce ma imbracam, am inceput sa ma gandesc ca azi va urma sa-l vad pe Sasuke si chiar daca va fi pentru ultima oara; o voi face cu pretul vietii mele.Trebuie sa stie ce simt si nu am de gand sa ma expun unei dezamagiri ! Iar gandul acesta nu face altceva decat sa-mi dea speranta .
        Nu mai am de gand sa stau ! M-am saturat si eu de mine insumi... Nu sunt capabila de nimic, cand toata  lumea se asteapta sa fiu puternica. Nu merit nici macar mila pe care mi-o plang de una singura...iar pe el nici atat. Mi-am luat inima in dinti, ce aveam nevoie pentru drum si am pornit.Toata Konoha doarme, iar eu alerg ca si o bezmetica in gasirea lui .Am nevoie de el, e tot ce am , e singura mea ratiune de a trai, singurul motiv pentru care merita sa ma trezesc in fiecare dimineata. Daca il pierd pe el va fi ca si cum as pierde cea mai importanta parte din mine..
        Nu puteam sa vad aproape nimic.Vantul imi taia fata si imi ardea ochii. Nu eram sigura daca acesta era motivul pentru care imi curgeau lacrimile sau daca plangeam din cauza tradarii... TRADAREA fata de mine insumi; nu am fost capabila sa il tin langa mine. Pentru el as fi facut orice, l-as fi ajutat cu razbunarea,as fi parasit Konoha pentru el. In inima mea erau prea multe sentimente... si toate rezultau o mare agitatie. Tot corpul imi tremura, mii si mii de fiori trec prin el ,pot simti cum venele imi pulseaza neconditionat.
        In timp ce eu alergam spre iesirea din sat, simteam prezenta cuiva in spatele meu. Inima mea incepea sa bata ca prima raza de soare rasarita pe cer, ma opresc si ma intorc in spate. In timp ce ma intorc, cineva ma prinde de mana si nu zice nimic. Raman nemiscata .L-am simtit, era el. Simt cum linistea intensificata se depunde peste gandurile noastre.Incep sa plang de usurare, doar faptul ca il stiam langa mine era cea mai mare bucurie pe care as fi putut-o trai vreodata.Si atunci vocea catifelata a lui Sasuke imi sopti la ureche foarte clar, simtind fiecare bataie a cuvintelor:
-  Fii fericita,imi spuse.
        Am inghetat.
        Ma intorc cu fata la el si incep sa spun toate lucrurile pe care le-am simtit azi, incercand sa o strapunga prin iesirea lor afara.
-  DE CE? De ce mi-ai facut asta? Daca doar ai sti prin cate am trecut in ultimele ore...
        Atunci imi intrerupe fiecare cuvand,imi ia chipul in mainile lui, stergandu-mi lacrimile indurerate, se uita in ochii mei cu o privire trista, obosita, doar in ochii lui puteam citii disperarea care se inecase in el si zice:
        Trebuie sa o fac! Sti bine ca am nevoie de putere...trebuie sa imi indeplinesc scopul, iar Konoha nu poate sa-mi ofere asta .Esti una dintre singurele persoane care stie ce am in suflet din acea zi... de cand mi-am pierdut familia, mereu mi-ai fost aproape, si vreau sa-mi fi si acum. Asa ca lasa-ma sa plec! Trebuie sa uiti de mine, ca si cum nu ar fi fost nimic intre noi, uita de mine facand parte din echipa 7 , uita de amintirile pe care le-am castigat impreuna.UITA!
        Genunchii mei se inmoaie la auzirea cuvintelor lui, picioarele mele parca cedeaza greutatii, incep sa ametesc si se invart atatea cuvinte in gura mea, dar pe care nu vreau sa le las nespuse. Imi trag rasuflarea si ii zic, aproape tipand la el:
       - Nu as putea sa uit nimic,Sasuke! Ai fost aproape de mine inca din academie, ai fost mereu acolo pentru mine, eu de ce nu pot fi ? De ce nu te pot ajuta cu razbunarea?
       - Sakura...eu niciodata nu ti-am spus ceea ce am simtit cu adevarat. In timp ce eu planuiam in toti acesti ani cum sa il ucid pe Itachi, gandul meu mereu era la tine. Oricat de mult am incercat sa evit acest lucru si sa ma concentrez pe razbunare, tu ai fost singura persoana cu adevarat importanta pentru mine, ai fost noua mea familie, noua mea regasire. Acesta e motivul pentru care nu poti veni cu mine. Tin mult  prea mult la tine ca sa te aduc in lumea rea cu mine... sa te distrug prin razbunarea mea. Tu trebuie sa ai o viata, departe de mine. Acolo e cel mai sigur pentru tine. zise el pe un ton conciliant.
       Isi puse si celalalt brat in jurul meu, strangandu-ma la pieptul lui, lipindu-ma de el. Din nou, ma simteam atat de bine. Aproape ca si cum as fi fost din nou o persoana intreaga,parca golul din mine s-ar fi fi implinit. Respiratia imi deveni agitata, zgariindu-mi peretii gatului.El isi apasa obrazul cald pe crestetul capului meu, iar eu tresar la fiecare miscare a lui.
-  Nu te voi lasa sa pleci! Nu-mi voi permite sa raman fara tine!
      
     Simt cum bratele lui ma strang din ce in ce mai tare, si ultimele cuvinte pe care le aud sunt: " Imi pare rau, te iubesc!", el face tehnica substitutiei si eu ....ma trezesc fara el, in mijlocul pustietatii. In acel momennt genunchii mei cedeaza, cad, izbindu-ma de asfaltul rece si tare, de parca as fi cazut intr-un ocean rigid. Ochii mei se ineaca in lacrimi,raman aproape inconstienta .
      Se simtea o briza usoara, ciudata. Am deschis brusc ochii. Frunzele unui vlastar de artar tremurau de la vantul bland al tacerii.
      Plecase.
      Dragostea, viata, rostul...se terminau.
      M-am intors pe-o parte ca sa pot respira si m-am ghemuit . Cat am stat intinsa acolo , am avut senzatia ca trecea mai mult timp decat imi dadeam eu seama.Mai tarziu, ploaia ma trezi. Nu cred ca adormisem cu adeavarat; eram doar pierduta intr-o apatie inconstienta, agatandu-ma cu dintii de amorteala care ma impiedica sa realizez ce nu voiam sa stiu. Deodata aud ca cineva imi striga numele. Era un sunet infundat, amortizat de padurea umeda care ma inconjura, dar era in mod sigur numele meu. Cineva se apropie de mine, ma ia in brate ridicandu-ma de pe pamantul

Cap patrat imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand vad ca nu am trecut pe la ficul tau .
Este foarte frumos continual.... este foarte tare serios. rock
Te rog, te rog , te rog de o mie de ori te rog pune Next ca nu mai am rabdare ca de nu pui Next ma supar pe tine
Vreau nextul si te rog anunta-ma cand il pui.
Daca ai nevoie de ajutor cu ficul poti sa ma anunti si te ajut cu placere.
Oricum daca ai vrea poti sa vi si pe la ficul meu ....
Se numeste: O iubire inainte sau dupa razbunare?
Felicitari si BRAVO

Ps. Prima
S.L.S Te pupaceste si te asteapta la ficul ei