Capitolul 1

Anul 1861, un an al misterelor, din ascuns. O lume diferita, si civilizata, in care sentimentele erau aranjate, in care clasa aristocrata, dadea lectii clasei de jos. Damele din inalta societate, erau firave si plapande asemenea unui portelan din cristal. Erau elegante si educate. Timide si totusi misterioase, aveau un sarm fermecat. Privirea lor umila, feremeca orice persoanlitate barbateasca. Erau pline de mister si farmec divin, fermecand orice fire aparte.

In orasul Chante, un oras plin de aristocrati, si de clase sociale diferite, la conacul Loockwood, o caleasca aurie, trasa de cai albi, precum ninsoarea, se oprii la intrarea principala. Valetul cu un costum brodat, din fire argintii, deschise incet usa calestii, de acolo 2 siluete barbatesti iesiind elegant. Costumele lor brodate din piele de animal, foarte rara, si foarte scumpa, erau impecabile. Nici cea m-ai mica cuta nu era vizibila, in aparentele lor misterioase.

De pe veranda cea batrana, decorate in stil antic, cu stalpi in forma de oblon, care sustineau fundatia. Piatra de maroc, culoarea ei fiind visinie, si mici statuette albe in forme de vase otomane, isi faceau aparitia doua siluete elegante.
Doamna, avea parul prins intr-un coc, sustinut de niste clame in forma de floare, purta o rochie vaporoasa de culoare verde. Pielea ei alba, parca tapetata cu faina, era acoperita din dantela aurie, brodata cu grija. Pe parul ei asemenea petalelor de trandafir era pusa o palarie mica si discreta, de culoare alba. Pasii ei eleganti coborau treptele scarilor, pe cand era ajutata de unul dintre cei doi musafiri. Mana acestuia ii prinse cu grija, mana damei, ai carei ochii erau plecati in jos.

-Madame Haruno, est un plaisir d'être heureux.

Dama de inalta societate, isi lasa privirea in jos, in semn de umilinta. Gestul ei umil, il facu pe domn sa ii lase mana, pe cand pe chipul acestuia aparu un zambet discret. In spatele acestuia a doua silueta, m-ai tanara, se uita discret si subtil la aceea dama. Era eleganta si cu inalta clasa, discreta si subtila. Firea ei generoasa si amabila o evidential printre zecile de dame care au conditii materiale benefice. Siluetele lor intrau incet in casa grandioasa, si primitoare a familiei Haruno.

Livingul, decorat epic, cu mobile veche in culori calde si primitoare, era destul de incapator, pentru familia cu membri putini. Canapelele din panza de oro, era asezate in semicerc pe cand in mijlocul lor era asezata o masa neagra din lemn de bambus. Pe rafturile putrede, erau asezate cartile unor mari scriitori. Printre autori cunoscuti se puteam numara Jules Verne, Gustave Flaubert, Giovanni Boccaccio, sau Dante Aligheri.
Mirosul putred al foilor prafuite ale romanelor, dadeau camerei un aer roman. Cele patru siluete se asezau incet pe scaunele tapetate din panza.

De pe scarile putrede, se puteau auzii pasii usori si gratiosi, asemenea unei balerine. Rochia ei, era din matasuri fine, de culoare inchisa, care ii scoteau in evidenta pielea alba, asemenea laptelui. Pasii ei se indreptau spre acele siluete, care o priveau fermecati.
Trupul ei era subtil si gratios, era evidentiat de corsetul incins pe talia ei. Rochia ei cafenie, asortata cu panza verzi, ii dadea un aer copilaresc, pe cand parul il avea impletit, coama asemenea florilor de ciresc fiind lasata pe spate. Cand trupul ei micut si firav intrara in incapere, domnii se ridicara in semn de respect pe cand ea isi pleca capul in jos.
-Messieurs Uchiha, ma fille Sakura.

Fata facu o plecaciune gratioasa in fata barbatiolor, pe cand privirea ei era plecata in jos. Tanarul se indrepta spre ea, de unde ii cuprinse gingas mana sarutando.

-Este o placere sa va intalnesc domnisoara Sakura.

Ochii ageri ai baiatului, o masurau pe fata in limita bunului simt. Se uita la chipul ei angelic, si la mainile ei fine asemenea petalelor de trandafiri. Mana lui ii facu semn sa se aseze in locul lui, pe cand fata m-ai facu o plecaciune in semn de multumire. Rochia ei fosnea la atingerea materialului cu parchetul din lemn brut. Trupul ei se aseza gratios pe scaun, pe cand ochii ei erau atinti in jos, in semn de umilinta si respect. Firea ei gingasa, il atrase pe baiat. Il facea sa calce pe un taram interzis. Sa pretinda inima unei tinere doamne, mult prea fragile pentru el. Pe toata durata discutilor, ochii lui nu se puteau oprii din a admira aceea frumusete a naturii. Aceea piele alba, acei ochii verzi, si acel comportament elegant si desavarsit. Era o fire simpla si umila, delicatetea ei observandu-se din gesturile simple pe care la facea inconstient.

Clopotul vechi, si aurzitor, batu de saptesprezece ori, in semn ca deja se inserase. Cele doua trupuri barbatesti, se ridicara gratios, de pe scaune, pe cand il salutau respectuos, pe domnul Haruno, si le sarutau mainile domnelor. Unica fata a ducelui Haruno, era timida si cuminte, naturaletea ei observandu-se din gesturile simple si inconstiente pe care le facea. Baiatul ii cuprinse mana fetei sarutando usor in semn de ramas bun, pe cand ochii lui o admirau. Domnii Uchiha, paraseau resedinta familiei Haruno, pe cand toti membri erau pe veranda, asteptand cu bun simt sa plece. Cei doi se urcara in trasura, trasa de caii, pe cand isi lasau jos palaria, in semn de respect.
Caii pornira incet, parasind curtea, lasand in urma o zi incitanta de vara.