The Last Sound heard in the echo(16+ eventual)

Chapter I:
Afland adevarul am sperat ... ca nu voi mai avea o viata trista...
The Last Sound heard in the echo(16+ eventual) Scaled.php?server=696&filename=eirifull1539261

The Last Sound heard in the echo(16+ eventual) Scaled.php?server=696&filename=eirifull1539261

Buna , numele meu este Erena Sakura Dobre si nu e Elena ci Erena , dar toata lumea mi spune Eiri.
Sunt o fata de 18 ani studenta la liceul Dinu Lippati din Bucuresti , liceul de muzica eu cantand la vioara .

Parul meu este lung , de un rozaliu deschis si ochii fiindu-mi verzi , piele imi este alba , periculos de alba dar asa m-am nascut.
Nu stiu sigur ce ma determinat sa aleg acest instrument , instrumentul sufletului meu , arcusul , bagheta lumini.

Sunetul sau impresionant , melodios ..parca ar fi harpa dar nu , este aceel instrument faurit de mult timp numit vioara.
Tatalui meu niciodata nu i-a placut ce am ales sa fac , nefiind deloc asemeni surori mele mai mici , Ana. In schimb mama m-a sprijint mereu la orice alegere pe care am facut-o , la fiecare greseala pe care am comis-o si pe care mi-am asumat vina mereu.

Dar in schimb , cu timpul tata devenise mai diferit , mai agresiv dar parca isi pierdea forta , pofta de viata pe zi ce trece. Firma se ducea de rapa cu fiecare ora care trecea iar mama nu mai era in stare sa aiba grija de toate comenziile , se acufunda-se in munca pana intr-o zi cand ma intorceam de la scoala dupa o alta saptamana la internat , asteptandu-ma ca din clipa in clipa sa aud tipetele tatei adresate mamei , plansete-le ei si pe Ana stand si uitandu-se ca la un film horror.

Dar nu era asa , sora mea trebuia sa se intoarca de la liceul ei , mama sigur este la firma dar tata inseamna ca este inauntru. Am prins clanta rece a usi cu scopul de a deschide usa dar aveam un sentiment foarte neplacut , am ezitat pentru cateava secunde iar apoi , am stat si m-am holbat la usa din lemn alb.

Apas usor , usa deschinzandu-se fara sa provoce un sunet , pasesc in incaperea cu pereti cream , decorata cu gust fiind cateva tablouri pe pereti , un semineu , parchetul castaniu , cele doua canapele , masuta de cafea bruna si scara care dadea catre etaj. Un tipat imi iesise pe gura la vazul tatalui meu stand nemiscat pe podea , cu sange la gura. Asi fi luat-o la fuga dar am intrat in panica , cu pasii greoi ma indrept catre el , mii de lacrimi au inceput sa imi iasa din ochii. Ma aplec catre el sa il pot vedea mai bine , pielea deja era ingalbenita si era foarte slab , de vreo luna nu am mai dat pe acasa fiindca imi era frica sa ii aud certandu-se , am ramas la internat dar se schimbase radical. Parul negru smolatiu isi pierduse acea „negreata” , acum fiindu-i intr-un negru pal spre gri , ochii ii erau rosii iar nunata de verde asemeni ierbi crude .. era stearsa.

Ii inchid ochii , acum cum aveam sa o sun pe mama si sa ii zic aceasta veste ingrozitoare? Nu vreau sa ii aud reactia si cel mai rau sa o vad cum plange , niciodata nu mi-a placut sa vad cum plange. Pe masauta de cafea era un caiet cu coperti maronii groase , pe coperta scriia numele lui , Mihal Emil Dobre.

O sunasem pe mama , el nu mai era aici , sora mea statea langa mine plangand incontinu , sprijinindu-se de umarul meu , iar eu... plangeam dar in liniste tinand strans a piept aceel caiet.

Il deschisem usor , din el cazand un CD pe care scria „Testament” , stia ca va muri?
Foile albe calbui ale caietului erau pline de cuvinte , scrisul era al lui in timp ce imi dadusem seama ca era jurnalul sau.

„29 aprilie 2010...
Simt cum puterile ma lasa .. toate ma parasesc.
Nu pot scapa de aceeasta stare de furie incontinua , nu vreau sa o mai ranesc pe Maria , nu vreau sa mai tip la Ana sau Eiri.
Dar parca imi este tot mai greu pe zi ce trece sa le spun adevarul , aceel adevar ca eu sufar de cancer.
Am crezut ca avand machiaj pe mine nu vor observa schimbarile prin care trece trupul meu , dar Maria banuieste ceva.
Cred ca este ultima zi in care voi mai scrie , nu am scapat de tremurat de vreo cateva luni.
Am renuntat la cafea , am o dieta strica si invesesc o gramada de banii in niste medicamente care nu isi arata efectul pozitiv , pe cel negativ il vad din plin dar pe celalalt nu.
Testamenul este facut , totul este pregatit ca eu sa mor , Eiri cum esti ma bagacioasa sigur deja citesti asta , vreau doar sa stii ca oricat te-am contrazis pana acum ai facut o alegere buna in viata.
Muzica era si viata mea pana cand am pierdut o fiinta pe care am iubit-o foarte mult , vreau sa stii ca aceea fiinte era mama ta , Erika...”

Am ramas fara cuvinte , mai intai tatal meu moare iar acum aflu ca mama mea nu este cu adevarat ea? Imi parea ciudat ca am parul rozaliu iar mama roscat , dar credeam ca seaman cu parinti parintilor mei , ce vrea sa spuna cu asta?
Nu , nu are cum! Asa dintr-o data lui ii place ca eu am ales muzica in locul mosteniri si imi mai zice si asta?
Trebuie sa aflu mai multe despre asa zisa Erika , si presimt ca mama stie.

va mai minunati cumva? ma lovit inspiratia dar de acum , sa treaca examenele si toate nexturile vor aparea , vreau cat mai multe comentarii si pareri inafara faptului intrebari cate voi mai face sau ca is nebuna , stiu asta;)

Prima

Edit dupa

Deci sar peste nelipsitul " ESTI NEBUNA?! CUM SA AI ATATEA FICURI ? LE-AM SI PIERDUT NUMARU . SA ITI FAC O DESCRIERE ... UNA MICUTA ...
Max, scriitoare forum.
VArsta 14 ani... Inaltimea si greutatea nu le stiu .. dar o sa le aflu dap !

Data inregistrarii: 8 aprilie
Zodia scoprion
Data nasterii : 31 octombrie
Numar ficuri : EroARE DE sistem .. necesita restartare
Nu mai trebuie sa spun ca este original ? Nu ? Sti deja ? Eeee, atunci e bine happy2

Cancer ? Serios ? Ce rau imi pare de tatal cu un nume necunoscut sad

Deci el incerca sa isi indeparteze copii ca sa nu isi de-a seama de boala pe care o are ... Adoptata ? interesant think

NU credeam ca o sa moara cineva inca din primul capitol lough

Dar asa esti tu kiss

plina de surprize happy

Deci Saku o sa isi inceapa noua viata plina de noi experiente in love

Astept nexturile la toate dupa examene .. dar sa nu le aduci pe toate odata pentru ca nu cred ca o sa fac fata rolling on the floor

Multi pupici kiss

si spor la invatat si la examene a hug

Teo

Of of!Ce rau imi pare ca nu sunt prima care a observat acest fic superb.Eh,asta e,e bun si locul 2 rezervat mie :) Ficul este splendit si chiar m-am indragostit de el inca de la primele propozitii.De criticat nu prea stiu daca am ce.Mi-e cam lemne sa comentez ficul in amanunt asa ca,NEXT repejor.:*

fetelor ma bucur ca va place dar nu pot tine un fic pentru 2 persoane , acum stiu ca am mai facut eu fete de astea dar.. sincer chiar nimanui altcuiva nu ii mai place ficul?:S

Frumoasa ideea....insa mi se pare cam cunoscuta :-jcancer ?....vioara?....poveste trista?...

Lasand astea ai descris frumos ...astept next! :)

Eu tot o zic. Cum poti omule sa scrii la atatea ficuri deodata. Eu abia reusesc la unu (care inca nu l-am postat) da tu la nush cate. Esti femeia minune nu alta lough

Ideea imi place. Nu am intalnit prea des ideea asta asa ca m-am abonat pana la final happy2

Acum ai 4 fani. Eu zic ca merita continuat. Pana la sfarsit vor descoperii mai multi minunatia asta de fic, asa ca hai cu nextul, ca mai e o saptamana pana la examene, ai suficient timp si de ele lough

Te-am pupat si spor la scris

Nextul il aduc maine in jur de ora cinci , mersi ca imi cititi ficul cel nou idntre alte cateva mii :))

Buna iti ador ficul dar sincer cate ai ca nu le pot numara asa sa continui : NEXTUL

Buna!
Chiar imi place povestea ta si nu am mai vazut ideea. Este trista, sper ca Sakura sa afle mai multe despre mama sa adevarata. sad

Ja ne!

Cititi ascultand asta : https://www.youtube.com/watch?feature=fvwrel&NR=1&v=a_Am4cHMBKM

Chapter II:
The Last Sound heard in the echo(16+ eventual) Scaled.php?server=819&filename=anchifull542791

The Last Sound heard in the echo(16+ eventual) Scaled.php?server=819&filename=anchifull542791

It’s hard to say , good bye!

„O mare durere , o mare pierdere era apasata asupra umerilor familiei Dobre , ceea mai afectata era fiinta fragila si maiestuasa asemeni unei lebede care statea in camera ei cu pereti albii , uitandu-se la un tablou in care era infatisata „Odihna in timpul fugii spre Egipt” . Privirea ei era atintita catre ingerul care canta la vioara , ochii ei verzii asemeni fundului marii erau golii din cauza plansului. Obrajii ii erau rosii din cauza cristalelor fierbinti care nu aveau degand sa se opreasca , cand lumea ei I se afunda in intunericul deplin al noptii , soarele mai avea curaj sa rasara si sa I aduca aceea lumina de care le este tuturor dor?”

Pov by Sakura:

„Eram atenta doar la vioara pe care ingerul din tabloul din fata mea , o tinea in mana. Eram nervoasa si in aceelasi timp trista , nu ma mai puteam atinge de instrumentul meu fost favorit. Imi aducea aminte doar de el si ca , el astazi urmeaza sa fie ingropat . O alta lacrima cristalina mi se ivise , stergand-o repede parca , temandu-ma sa nu o vada cineva.
Langa mine statea vioara mea cu coardele rupte , lemnul ei castaniu era traversat de mii si mii de zgarieturi , nemaiputand fii reparata. Poate ieri era intacta dar asa am facut-o decursul noptii fiindca nu putusem sa adorm din cauza nenumaratelor intrebarii care se fac vizibile in mintea mea. Am innebunit ..

Chiar daca ultimele lunii nu il vedeam prea des , stiam ca este in viata iar acum , ideea ca nu mai traieste e terifianta si nu pot sa imi continui viata. Un sunet provenit de la usa mea , ma trezise din ganduri murmurand un simplu „intra” pe ea facandu-si aparitia cativa colegii. Puteam sa ii recunosc cu siguranta parul roscat asemeni sangelui proaspat , ochii verzi pali , o nuanta foarte interesanta , care ma privea cu tristete si impacare. Pielea alba asemeni varului si chipul lui , fara imperfectiuni. Am remarcat cu usurinta , micul gest facut de el , de a-si muscat buza inferioara la vederea corpului meu bine dezvoltat , ascund doar de rochia neagra de noapte cu dantela rozalie din care , se putea vedea cu usurinta lenjeria intima neagra.

Langa el era blondul cu par asemeni mieri , pe numele sau simplu , Naruto. Ochii lui exprimau ingrijorarea iar obrajii ii erau rosii , ceea ce dovedea ca planse la fel ca mine datorita faptului ca el si tata se intelese-ra foarte bine. La gatul meu se varase singura persoana care a putut vreodata sa ma inteleaga cu adevarat chiar daca am multi prieteni , ea fiind aceea persoana speciala care exista in viata tuturor. Parul ei blond lung pana la fund , imi acoperise trupul de la gat in jos , in timp ce , lacrimi amare curg pe gatul meu alb. Cei doi baieti , Gaara si Naruto , parasise-ra camera , lasandu-ne singure. Ino este „sora” mea mai mare , cnad eram mai mica ma ajutase mereu , iar acum ne ajutam reciproc , fiindu-mi mereu alaturi. Dupa 10 minute am iesit , eu fiind imbracata intr-o rochie neagra cu manici lungii , mai jos de genunchi si cu o paralie neagra .Toata lumea era jos , si colegii din clasa principala , a dirigintei noastre , profa de romana. Kurenai impreuna cu colegii , eram 16 in clasa , eu , Ino , Gaara , Naruto , Yahiko , Nagato , Hinata , Tenten , Sora , May , Neji , Fuku , Ria , Teo , Diu si Lora.

Era multa lume , greu de numarat cata , sora mea mai mica , Anna , ma zarise si imi zise ca ne cauta mama. Trebuia sa fiu alaturi de tata pana la momentul despartiri , plansete , suspine , tristete , prea multe sentimente erau prin jur. Parul negru pal , intr-un fel ciufulit dar aceeiasi coafura pe care mereu o purta , erau un implant , nu mai era adevaratul sau par , fata parca era asemeni unei prune uscate , pielea lasandu-se pe oase. Culoarea pieli , era neobisnuita dar care dovedea faptul ca fusese bolnav , in unele parti un fel de vanatai mari , iar restul de un galden pal. O sa imi fie dor de aceei ochii verzi plini de culoare , o sa imi fie dor de tot ce inseamna el , de reprosurile pe care le aveam ca alesem muzica dar si de felictitarile spuse cu jumatate de gura cand castigam vreun concurs al muzici sau cand jucam in operele de teatru ale liceului , muzicalurile mute.
Acum imi dau seama ca , chiar daca incerca sa isi ascunda fericirea , el o spunea din toata dragostea , dar , nu ma mai simt in stare sa ma ating de vreo vioara , vreodata.

Timpul trecuse repede , slujba , totul parca se misca cu rapiditate , sa scapam mai repede de suferinta , dar , deabia acum incepe greul , o data ce nu il vom mai vedea vreodata , dorul , sentimentul sa il vedem din nou va crete incontinu. Pana la un moment dat , cand uitam , nu mai vrem sa ne amintim si vom fugi de propriile sentimente , asa cum ma simt eu. Doare , dar doare ceva anume? Golul din stomac , sufletul meu care a murit o data cu el , inima care mi s-a rupt in doua , timplu imi o va repara? Exista un „lipici” destul de rezistent pentru asta? Ma tem ca nu , si ca voi duce povara mortii lui , pentru totdeauna. Plangeam? Sau era doar ploaia care incepuse , nu , plangeam , mii de cristale isindu-mi din smaraldele mele pale , nemaiavand aceea culoare vesela , aceea sclipire de care toti imi spun de ea. Anna era distrusa , ea si tata fusese-ra cei mai apropiati pe cand , eu si mama eram amandoua mereu , roscata o imbratisa pe Anna , in timp ce ele doua se indreptau spre masina , eu aveam de gand sa mai stau. Plaoia , dansa cu mine , in timp ce , pamantul proaspat al mormantului tatalui meu , era luate de mici pariase. Ma asezasem pe o manca din apropier , uda , de unde , ma lasasem dusa de sentimente.

Plangeam , palaria imi fusese luata de vant , dar nu imi pasa , bretonul imi acoperise fata , fiind tot ud. Simteam ca cineva ma privea , dar nu ma interesa cine si cum , eu continuam sa regret faptul ca nu stiusem de mai in timp , sa ii spun cat de mult il iubesc si cat ma bucur ca a fost tatal meu , un tata extraordinat chiar daca cateodata sever , foarte iubitor. E asa de greu sa spui , la revedere , pentru ca stiu ca nu ne com revedea de curand , nu pana nu ma duc si eu , speram in zadar sa isi ridice pleoapele atunci , dar nu o facuse , el...Dumnezeul mi-l loase , ni-l luase , fara o sansa se ne luam la revedere , lasandu-ne doar cu regretul. Trupul meu firav era curpins intr-o imbratisare , eu lasandu-ma pe pieptul lui si plangand in continuare. Nu imi spunea sa ma opresc , ma lasa in regretul meu , imbratisandu-ma cu iubire , prietenul meu ..iubitulsi persoana care mi-a fost mereu alaturi impreuna cu Ino , Gaara.

Ce pot zice? Melodia se potriveste manusa capitolului. Am ramas uimita cand ai zis de Gaara, eram aproape sigura ca persoana care o imbratiseaza este Sasuke.... Eh, asta e.
Ai un fic superb, dar acum observ: Tu cate fic-uri ai???? $can\'t see !!!$ M-am oprit din numarat pe la unsprezece, cam asa.
Eh, nu conteaza. Astept next-ul si te rog din nou sa ma anunti.
Spor la scris! kiss

Deci daca mi se mai inchide pc-u odata fac crize !
In fine, ajung si eu sa iti las com kiss

NO COMMENT ! Atat am sa iti spun despre capitol. Te perfectionezi cu fiecare cuvant scris yeah

Ma lasi in urma rolling on the floor

dar te ajung eu cumva. Stiu ! Ii pun in fata lui NAruto un bol cu ramen legat de o undita si eu calare pe el... si sa vezi ca te si intrec ! rolling on the floor

Si Saku_Sasu un scriitor bun nu are nevoie de un numar anume de "capodopere" dar eu am vrut sa aflu cate ficuri are si le tot numar de o saptamana.. A! Stai .. eu citeam intr-una aceleasi titluri lough

MA rog, astept si celelalte nexturi kiss

Teo

Ce draguuut, mai vreauu waiting

Asa ideei ce ai ? Esti geniala, dar stii ce nu imi place da?! Ai prea multe si eu nu tin pasu. Dar o sa incerc eu sa ma adaptez la aceste conditii rolling on the floor

Genial fic

Deci esti geniala si cu o super imaginatie!!Ficul este grozav astept cap 3 :X:X:Xspor la scris si sa te loveasca inspiratia!!!:X:X:X:XVino repede cu next~~

<3Yonela<3

Chapter III:
The Last Sound heard in the echo(16+ eventual) Scaled.php?server=7&filename=eirifull309779

„Fata cu ochii turcoaz era trantita pe podea , in timp ce , parul ei rozaliu ii acoperea fata si urma rosie a palmei pe care adineauri o primise. Lacrimile incepeau necontenit sa apara , uitandu-se printre suvitele de pe fata , la asa zisa mama a ei.

-Daca mai intrebi o data despre asa zisa Erika , poti sa iti faci bagajele! Ii strigase dansa dupa care pleca , Eiri incerca sa se ridice , sprijinindu-se de scaunul de langa ea. Avea in minte doar o intrebare , „de ce o ura asta de mult pe ea?” , la acea scena asistase si Ana , soara ei mai mica care era ingrozita , se apropie de rozalie , ajutand-o sa se ridice.

-De ce a facut mama asta? Intreba cu glasul tremurand Ana , rozalia chicoti jalnic , cu un zambet sadic ii prezentase singurele cuvinte care ii strabateau mintea.

-Din pura gelozie... , dupa care isi lua bagajul inca mergand clatinat , se indrepta catre masina neagra parcata in fata vilei , de unde se indrepta catre caminul liceului.
***
„Drumul linistit , ploaia canta in voie , soarele se ascundea printre plasa de nori. Masina opri , ceea ce o trezise pe Eiri din somnul scurt fara vise. Isi lua geanta , multumi soferului apoi iesise din masina. La vazul ei , toata lumea sa oprit din activitatea pe care o facea pana atunci , rozalia nu ii baga in seama dupa care , se indrepta catre camera 203 a caminului , camera care o imparte cu Ino si Tayuya. Acelasi hol cu pereti cream din piatra , aceiasi podea din gresie alba si acelasi usi de culoare neagra. Intra unde , Tayuya era in plina desfasurare cu Sasori , ea ramand in sutien. Tusi flas , la acest sunet , roscatul sari ca ars de pe dansa , deschise usa care dadea spre camera ei , tranti pe pat bagajul si ea langa el , uitandu-se la tavan. Scoase jurnalul tatei de unde , dadu-se la prima pagina.

25 decembrie , 1995..
„Opera Le rose di Venetia , unde eu si fiica mea Sakura , in varsta de 6 ani astazi , pe 25 fiind ziua ei. Este foart fascinata de sunetele pe care vioara le creaza uitandu-se atent la violonista Erika Lusian , nu poate stii adevarul inca de la aceasta varsta , e prea mica iar cu timpul , simt ca parca o sa devina din ce in ce mai greu sa ii spun adevarul , voi putea vreodata sa ii spun chiar daca ar fi doar pe o bucatica de hartie?”

Inchise jurnalul , aruncandu-l pe noptiera cafenie , oftand zgomotos si iesind din camera unde , cei doi nu mai erau. Se gandi ca , la scoala ar fi trebuit sa ajunga noua ei vioara , nevand altceva planificat , se indrepta spre liceul ei.

Pov by Sakura:

„Imi aduc aminte vag , dar cel putin pot sa imi aduc aminte. A 6-a mea aniversare , eu , puratand acea rochie de culoarea caisei volanta , mica vestuta maronie si cele doua manusele , cu clamitele in forma de floarea in par , o mica printesa. Acea doamna pe care mi-o prezentase tata , fiinta cu acei ochii verzi foarte calzi si acel zambet fals , Erika , numele meu Sakura mi-a fost daruti de catre ea chiar daca nu imi o amintesc nici macar o clipa in parcursul mici vieti. Ma asteptam ca scoala sa fie deschisa , dat fiind faptul ca , secretara vine de obicei duminica pe la ora 3 la scoala sa faca pregatirile . Era normal pe timpul ierni , acum in mai? Totusi este asa de inorat incat m-as astepta sa fie calorifele pornite. Plimbarea plin ploaie fara umbrela nu este cea mai favorabila , mai ales ca dupa oricine am trecut , se uitau bizar la mine de parca a-si fi cine stie ce fantoma. Cand ajunsem in sfarsit , parul meu era tot ud , asta imi trebuie daca nu imi iau macar o amarata de palarie. Batusem la usa , dar nu raspundea nimieni , prinsem clanta din metal care era rece , facandu-ma sa tresar la contact , impingand usa care era deschisa. Huh..?

Secretarea nu era aici , posbil nu s-ar supara daca mai umblu prin scoala , este asa frumoasa cand nu este nimeni , nimeni galagios. „Iar eu sunt una dintre acele persoane!” Nu ma suport pe mine , nu ar fi ceva nou , chiar nu ma suport. Cred ca , vioara mea ar trebui sa fie in clasa de muzica , dar care fiindca sunt 3. Oricum nu am nimic mai bun de facut , cred ca am innebunit si am inceput sa aud muzica. Doar imaginatia mea , doar imaginatia mea , asta nu e imaginatia mea! Incepeam sa fug sa vad de unde se aduea acel sunet , un cantec de pian. Ajunsesem in fata clasei #3 de unde se auzea muzica , acolo era secretara Kurenai care , se uita inauntrul clasei. Ma observase si imi facu semn sa tac , curioasa am azvarlit o privire inauntrul clasei. Inima incepu sa imi bata salbatic in timp ce corpul imi tremura , era un baiat care canta la pian cu ochii inchisi , parand cu adevarat fericit , parul brunet flutura la fiecare clapa pe care o apasa . Dar nu avea un zambet ceea ce se pare ca ii s-ar potrivi de minune , secretara parea intrigata in ce canta el. Cunosteam piesa iar finalul ei se apropie , inchisem ochii sa savurez muzica dar , se auzi o greseala urmata de alta greseala.

-Nu pot Kurenai , nu mai sunt in stare sa cant la pian , spuse acesta lasandu-si fata in mana care se sprijinea cu cotul de suprafata pianului.

-Exact , nu poti , nu vrei Sas’ke! Spuse intrand in incapere , crezi ca vei putea canta vreodata din nou daca nu vrei?

-Nu..

wow super tare acest capitol!!Saracutul de sasuke:((..eh las ca il salveaza sakura..:X:X:X vino repede cu capitolul urmator!!! please

Nu , nu mi sa urcat la cap faima nici daca a-si vrea , mai vreau maxim 2 comentari si ma voi gandi , DACA aduc next , nu promit nimic.

Vizitator

Max

The Last Sound heard in the echo(16+ eventual) 78717

Poti sa ma bati. Nu ma opun
nu am trecut pe la ficul tau si imi pare sincer rau. Este superb. Ideea este geniala.
Saracuta Sakura. Tatal ei se comporta groznic iar apoi moare. Aflca ca mama ei nu este mama ei iar aceasta ii da o palma. Sakura este foarte trista si o inteleg :| Sas'ke The Last Sound heard in the echo(16+ eventual) 962758

The Last Sound heard in the echo(16+ eventual) 962758

Greseste. De ce? :-w Nu are voie!
Imi place foarte mult.
Spor la scris si multa imaginatie!
Maine cu next-ul si sa fiu prima. >> Roaga-te!<<

Fic blocat definitv la cerea autoarei.

Am discutat cu Max şi a spus că nu o interesează de ficuri şi că le pot inchide.

Pe răspunderea şi acordul tău Max îţi închid ficul definitiv.