Heii obsedati de ficuri :D. Am venit si eu cu ceva nou, sper sa va placa.
Capitolul 1~My heart is broken~

Adolescenta. O perioada minunata in care cresti, incepi sa iei decizii, iei permisul si iti faci noi prieteni cu care te distrezi prin cluburi. Tot in perioada asta iti intalnesti si prima dragoste, te confrunti cu durerea despartirii si o iei din nou de la capat. ''Viata trebuie traita'' huh?
Pentru mine adolescenta nu este decat un dezastru total. Si mai multe griji, mai multe lacrimi si mereu cu treburi. Totul e oribil in viata mea.
Stau in camera cu acea carte alba in care amintiriile sunt scrise cu fotografii.Albumul meu foto. In toate pozele zambeam. eram fericita.
Am inchis micul meu jurnal si am iesit in fuga afara.
Lacrimile mele si cele ale cerului se combina nemaistiind care ale cui sunt. Ma prabusesc in mijlocul strazii si ma intreb ''De ce?''. Din nefericire nimeni nu imi poate da raspunsul la aceasta intrebare pe care unii o gasesc simpla. Incep sa suspin incercand sa zaresc chipul acelei persoane care plange impreuna cu mine. Poate ca dupa acei nori negrii exista cineva care imi stie povestea, cineva caruia ii pasa de mine. Un prieten.
Telefonul mobil suna in buzunarul pantalonilor uzi pana la piele.
Nu imi pasa. Nu aud si n usimt nimic, sau cel putin nu vreau.
Strada este pustie. Ca de obicei...Singura ! Fara nimeni care sa ma intrebe ce am. Un biet copil chinuit de soarta planger si nimanui nu ii pasa. Nimeni n uvrea sa imi stie povestea si nimeni nu vrea sa ma ajute.
Inchid ochii pentru o secunda si scot telefonul agasant din buzunar.
Din nou ''Necunoscut''. Doar nu credeati ca cineva ma suna sa ma intrebe ce fac?
Trag aer in piept incercand sa ma opresc din plans si raspund.
De la celalat capat al firului se auzeau rasete. Am inceput sa sughit.
-Ce aveti cu mine?! interb exasperata
Apelantii au inceput sa rada si mai tare. Am inchis. Nu mai suport !!!
Ochii mei verzi, mai de mult calmi si fericiti, acum sunt rosii si tristi. Daca nu ar fi fost asa mari nu ar fi suportat atata durere.
Ma ridic de pe strada si le ordon picioarelor sa se miste. Ele ma asculta cam 30 de secunde iar apoi ma lasa. Cad pe tresptele de la intrarea in bloc incercand sa ma ridic. O femeie bogata care tocmai iesise din bloc se uita la mine cu dezgust.
-Oameni prosti ! a spus tercand de mine si vazandu-si de drum.
Sunt o proasta? Probabil. Nici nu mai stiu.
Telefonul iarasi suna. Nu mai am putere nici sa il deschid dar ma fortez sa reusesc.
-Domnisoara Haruno, au intervenit niste complicatii la cazul mamei voastre...! imi spune medicul
Stiu deja ce vrea. Bani. Asta vor cu totii. Sa-si ia dracu' banii si sa se innece in ei. Nu imi mai trebuie nenorocitii de bani.
Cand eram mica familia mea a vut si ea destui. Pana cand mi-am dat seama ca numai de asta am prieteni. Si ce multi prieteni aveam. Nicunul adevarat...toti imi vroiau banii. Sa vina la mine si sa se joace sau sa manance. Doar asta voiau. Am avut un prieten adevarat dar sa mutat.
De cand parintii mei au inceput sa se certe si tata a inceput sa ma bata si sa bea, banii s-au imputinat pe zi ce trecea. Sufuream in liniste.
Nu dupa mult timp parintii mei au divortat pe cand eu aveam numai 12 ani. Mama a intrat intr-o despresie. Dupa un an de la divort sa descoperit ca ea are cancer. Cancer !!!
De atunci si pana acum mama e in spital. La 13 ani a trebuit sa incep sa muncesc pentru a castiga banii mama fiind incapabila sa o faca. A trebuit sa vand casa si prin urmare, a trebuit sa ma mut in mizeria asta de bloc. De la tata nu am mai auzit nimic, nici nu mai stiu cum arata. Nu mai stiu cum arata mama fara masti si perfuzii. Nu mai stiu ce e aia fericirea. Nu mai stiu nimic, nimic.
Daca ma descurc? Singura? Raspunsul meu este...reusesc sa traiesc.
Sau cel putin cred ca o fac. Fizic sunt vie dar mental sunt moarta. Nici nu mai stiu cat are mam de trait...nu mai am sperante.
Totul e din ce in ce mai rau. Cate chinuri sa suporte o fata de 14 ani?! Peste doua saptamani fac 15 dar cui ii pasa? Absolut nimanui.
Cand eram mica mama imi spunea ca sunt speciala, ca voi fi o persoana mare si cunoscuta. Cunoscuta ca cea mai mare ratata poate...
Imediat ce se termina vacanta incep liceul. Nici nu stiu cum am reusit sa raman cea mai buna din clasa dupa toate astea.
Cu ajutorul bursei voi intra si la nenorocitul asta de liceu pentru bogatasi.
Reusesc intr-un final sa ma ridic de pe scari si intru in bloc.
-Uite mami, o cersetoare! spune o fetita care trecea pe acolo impreuna cu mama ei
Din fericire nu am decazut chiar pana acolo. Pot spune ca sunt...chiar nu stiu. Nu mai stiu ce sunt. A inceput sa nu imi mai pese de nimic.
Tenesii mei pleoscaiau in timp ce urcam scarile reci ce pareau interminabile din cauza oboselii mele fizice si mentale.
Poate fac pneumonie, mor si scap de chinul vietii. Ce bine ar fi !
Ajunsa la etajul meu ma sprijin cu spatele de usa si cu capul in maini. Daca as mai fi fost taiata la vene oricine trecea pe acolo ar fi zis ca sunt Emo prvind si hainele mele cu negre.
Ii vad pe copii de la mine din scoala cum urca scarile. Nu ma intereseaza chiar daca stiu ca au venit sa isi bata joc de mine.
Spre surprinderea mea nici nu m-au bagat in seama. Mi-au aruncat din treacat priviri si replici de genul ''Ia uiteo si pe asta'' impreuna cu rasete agasante.
Am intart in apartamentul intunecat. O bucatarie, o baie si 2 camere erau tot ce imi puteam permite.
Dormitorul meu este format dintr-un pat, un dulap, un birou si 2 noptiere. Aici imi place sa stau, unde nimeni nu ma vede ca plang.
Intru in baie si imi dau jos hainele ude. Ma uit in oglinda. Corpul meu e plin de vanatai si zgarieturi iar ochii sunt rosii din cauza lacrimilor si durerii.
Intru in dus incercand sa dau jos toate chinurile, dar cu neputinta.
Cum am mai spus, nu mai sunt sperante pentru mine.
Ies din dus si imi pun pe mine un prosop. pe geam vad copii de toate varstele cum se joaca in grup.
Ce nu as da si eu pentru un prieten. Cineva care sa-mi fie alaturi si sa imi asculte povestea vietii. Poate cu ajutorul unui prieten voi reusi sa ma schimb. Poate voi reusi sa zambesc din nou. Sa fiu fericita !

Hellaw copii :). Sper sa va placa ficul meu si sper si mai mult sa comentati. N-am avut prea multe comentarii la ficurile anterioare deci...astept la acesta. Ceao baieti si fete. Pikaciu va pupaceste dolce :X :X :X :x :x :x :* :* :*.

Frumos fic. Astept NEXTU!!!! Si grabeste-te ca mor aici! Vorbesc serios!

Mersi pt. commuri :X. Din pacate nu pot sa pun azi nextul dar maine sigur il pun :D. Va anunt pe toti stati calmi :D

Hey am trecut si eu pe la ficul tau din greseala vrand sa il vad defapt pe altul dar nu m-am putut abtine sa nu il citesc. . Ideea e interesanta dar si foarte trista. La prima vedere nu pare chiar asa de super,dar astept nextu sa vad cum evolueaza in bine. astept sa pui nextu si sa speram ca o sa ma anunti si pe mine.Succes la scris si la idei.Bye

astepti comentarii si o sa le primesti ,
cu urari de bine ,
imi pare foarte originala ideea si chiar asa este ,
titlul este asa de dragalas incat iti vine sa-l mananci , dar n-o s-o fac ,
mi-a placut foarte mult acest prim capitol ,
sper sa ma anunti de continuare ,
crisu te pupaceste si spor la scris

Super ficul si ideea foarte originala. Astept nextu-l. te rog anunta-ma si pe mine cand i-l pui.

hello am trecut si eu pe aici si pot spune ca imi place foarte mult adik este super tare chiar daca este trist si vreau sa vad cum vei dezvolta ideea... oricum te rog sa ma anunti cand pui next.


S.L.S Te pupaceste

Fic blocat pentru inactivitate (20 Aug- 20 Oct).