- Confused. -
Vorbeam in fiecare seara. Sa il aud ma linistea, imi dadea o stare de siguranta si de pace. Imi placea tonul vocii sale dulci si blande care imi mangaia fin auzul. Probabil ca vorbeam cu el din lipsa de ocupatie sau plictiseala, insa zambeam sau chicoteam la orice spunea. Prin simplul fapt ca vorbeam inima imi batea din ce in ce mai tare si ma inroseam vizibil la fata.
In prima zi i-am cunoscut fata mai sensibila. Era un baiat foarte atent si cumsecade. Grijuliu si oarecum sarmant, dar cred ca ma seducea involuntar. Avea ''acel ceva'' special, pe care nu prea l-am mai simtit pana acum, doar rar.
In prima seara parea destul de abatut si ganditor, iar asta imi transmitea si mie, vrand sa-l bine-dispun. Glumeam, radeam, ne simteam bine. Am stat la povesti cam 4 ore, insa parca trecuse doar una. Imi placea faptul ca nu isi ascundea adevarata personalitate, stia sa fie el insusi. Nu-mi aduc clar aminte ceea ce am vorbit insa tin minte ca ne-am distrat de minune. Sau cel putin eu. Chiar m-am simtit minunat in compania lui.
Au trecut doua zile, trei, patru. Nici nu le mai tin minte numarul. Ma simteam din ce in ce mai atrasa de el, insa nu stiam daca era iubire sau dragoste frateasca. Oricum ar fi fost eu il adoram si stiam ca nu vreau sa-l pierd niciodata.
Vorbitul cu el dadea dependenta. Puteam discuta orice, iar cand eu nu intelegeam ceva, imi explica de cate ori era nevoie la fel de calm, fara sa se enerveze, cu un zambet molipsitor pe buze. Se amuza pe seama faptului ca eram ''grea de cap'', insa ii dadeam dreptate.
Au trecut asa cam doua saptamani, apoi intr-o zi n-am mai putut vorbi cu el. Ma simteam prost si aveam o senzatie de neliniste. Imi placea sa ii simt prezenta, imi dadea incredere si imi conferea protectie. Inca, de fiecare data cand ma gandesc la el, imi apare un zambet atat de dulce pe buze.
Si n-am mai vorbit de mult. Il vad, insa pur si simplu nu pot sa vorbesc cu el. Ma simt muta, captiva intr-o lume fara grai. Abia acum simt lipsa discutiilor noastre lipsite de importanta sau subiect, dar care pentru mine aveau o insemnatate extraordinara.
Abia acum imi dau seama ca imi lipseste, ca chicotelile si glumele pe care le-am impartasit nu erau doar discutii erau inceputul unei atractii atat de mari si frumoase.
Oricum stiu ca il iubesc enorm, ca pe un frate probabil, sau in alt fel, inca nu stiu, dar e cert faptul ca am nevoie de el. <3
C .