Plecarea te-a schimbat

Capitolul 1: O simpla privire si mi-am dat seama cine esti....

Stau pe iarba frageda si ma gandesc la viata mea. Ma gandesc la cat de fericit eram acum zece ani cand ea se afla langa mine si imi spunea ca ma iubeste. Parul ei rozaliu si ochii verzi ce ma inebuneau. Nu am uitat-o nici macar o clipa si nu am mai avut vreo iubita de atunci. Eram doi copii de paisprezece ani ce au invatat prea repede sensul cuvantului iubire. Totul mi se parea atat de frumos pana ce parintii Sakurei, ce erau si inca sunt hackeri in Anonimus, au fost obligati sa fuga din tara. Parca cerul mi-a cazut in cap.... Sakura era singura persoana pe care o aveam, eu fiind orfan de mic copil.
-O stea cazatoare.... spun incet, astfel incat sa ma aud doar eu. Inchid ochii si imi pun dorinta mea vesnica.
Ma ridic incet si pornesc spre iesirea din gradina. Merg in pas alert si reusesc sa ajung destul de repede acasa. Casa este, de fapt, o vila cu doua etaje, mult prea mare pentru un singur om, dar ma gandesc ca o voi gasi pe Saku si o voi aduce aici. Poate va intrebati cum un biet om fara sa fi avut parinti a reusit sa aiba o vila. Ei bine, se pare ca am fost foarte atras de calculatoare. Am devenit un programator renumit ce lucreaza singur.
Intru in vila decorata cu bun gust si ma indrept spre bucatarie. Planul pentru aceasta seara este simplu: vizionarea unui film. Cum nu se poate fara popcorn, caut prin zecile de raftulete din bucatarie insa nu gasesc nimic. Repede ma incalt si fug spre supermarket, norocul meu fiind acela ca este doar la o strada distanta.
Pe drum ma intalnesc cu un vechi prieten, Naruto. Acesta are parul blond si ochii albastri ca marea. Mai mereu se imbraca ca acum, adica cu o pereche de blugi si un tricou.
-Sasuke... Cum mai este?
Sasuke este numele meu. Sasuke Uchiha, cel mai frumos baiat din gradinita, generala, liceu si facultate... Blah, blah, blah. Adevarul este ca, desi nu-mi pasa de parerea fetelor, stiam si inca stiu ca sunt frumos. Am ochii de un negru abisal iar parul imi este brunet.
-Am ajuns! Poate vrei sa te trezesti, frate! imi spune Naruto pe un ton calm.
-Luam popcorn si apoi mergem la mine sa vedem un film?
-Normal, doar nu te lasam singur. Stii ca eu aleg de data aceasta, nu?
Dau din cap aprobator si pornim spre raionul cu floricele de porumb. Naruto este putin abatut, probabil se simte prost ca a intrebat de Sakura. Stie cum reactionez cand vine vorba de ea, dar vrea intotdeauna sa se asigure ca sunt bine. Luam repede ce aveam nevoie, plus cola in caz ca ne vine somnul mai repede. Mergem linistiti spre casa de marcat cand, din senin, vad o fata cu par roz ce se plimba pe langa raionul cu sucurile racoritoare... Clipesc iar fata dispare, probabil mi-am imaginat. Nu avea cum sa fie Sakura, nu?
Blondul vine spre mine cu cele cumparate intr-o plasa si ma trage de mana sa plecam. Se pare ca am ramas pe loc timp de cateva minute. Ajungem repede acasa si punem in DVD un film de groaza. Totul este bine pentru moment, bem suc si mancam popcorn cu cascaval. Gandul mai imi zboara la acea fata cu parul roz, insa repede sunt captivat de film. Dupa o ora ma las pagubas iar pleoapele mi se inchid. Nu trebuie sa uit ca maine am un interviu, deci nu am nevoie de oboseala....

Este scurt, stiu. Merita continuat? Voi decideti pentru mine.
Ja ne!

Hey heyyy
Am ajuns si eu pe aici si trebuie sa recunosc ca imi place ce vad :>:>:>
Ma bucur ca ai un stil frumos de a scrie. Ideea stii si tu ca nu e cea mai originala, dar pun pariu ca o sa o dezvolti in modul tau propriu pe parcurs. Asa ca eu nu vreau sa-ti stau in drum.
Astept sa vad ce o sa se intample, si in ce fel s-a schimbat rozalia.
Te rog frumos sa ma anunti cand pui nextul, nu vreau sa pierd vreun capitol :o3.
Te-am pupacit dooolce. Spor la scris si la idei

Capitolul 2: Regasirea

Soarele intra incet in living unde se pare ca am dormit. Ma ridic de pe canapea si pornesc spre baie. Naruto se pare ca a plecat, lucru normal pentru el. Niciodata nu a dormit la cineva pentru ca.... Ei bine, nici mie nu mi-a zis motivul. Ajung la baie si-mi fac siesta timp de zece minute, apoi ma imbrac intr-o pereche de blugi negri si un tricou simplu, rosu. Imi mananc repede vesnicele mele cereale, ma incalt si ma indrept spre... nicaieri. Nu este aglomerat, un lucru ciudat in Tokio. Abia acum imi dau seama ca este opt dimineata, ora destul de matinala.
Usor, gandul imi fuge la fata cu parul roz de aseara. Oare este chiar Sakura? Sper din tot sufletul sa fie ea. Nu am vazut-o de atata amar de vreme... Ma trezesc repede din visare si incep sa analizez locul in care ma aflu. Blocurile noi din jur imi sunt cunoscute, mai ales chioscul de langa mine. Ma apropii de vanzator si ii cer cel mai nou ziar. Mi-l da iar eu il platesc, lasand ca de fiecare data un bacsis mare. Pornesc in pas alert pe strazile goale, tinta mea fiind cafeneaua ce abia se zareste. Merg si mai repede, dornic de o cafea tare. Ajuns la destinatie imi comand mult dorita cafea si-mi aleg o masa retrasa. Pentru prima data privesc ziarul din mana mea ce acum este foarte mototolit. Pe prima pagina citesc titlul si mai sa-mi cada fata. Scrie cu litere ingrosate ca acum cateva zile sotii Haruno au murit intr-un mod misterios. Aici mai scrie ca fata lor, Sakura Haruno, s-a intors in tara natala, mai exact in Tokio. Se pare ca a dat un interviu in care spune ca nu vrea sa calce pe urmele parintilor ei. Imi ridic privirea din ziar si vad ca mi-a venit comanda. Beau incet cafeaua insa observ ca timpul pentru interviu se apropie asa ca accelerez, lasand banii pe masa si incepand sa alerg ca un nebun. Nu ma opresc pana nu ajung la o cladire impresionanta, plina de geamuri.
Intru cu inima-n dinti si ma indrept spre lift. Daca doamna Tsunade mi-a zis bine, trebuie sa ajung la etajul sase, a doua camera pe dreapta. Merg usor fiind mai emotionat ca niciodata. Din pacate ajung destul de repede, asa ca incerc sa ma imbarbatez si bat la usa. Aud un "intra" si asta fac. In camera vad o fata cu parul roz ce cauta nu stiu ce foi. Absenta, imi spune:
-Eu sunt Sakura Haruno. Spune-mi numele tau.
Incremenesc. Cea din fata mea este insasi Sakura, iubirea vietii mele. Ii soptesc ca ma numesc Sasuke Uchiha, iar ea isi indreapta repede privirea spre mine. Este mai frumoasa ca oricand. Acum are parul lung pana la umeri, insa ochii i-au ramas la fel. Pielea ei este mai alba ca oricand, un lucru foarte ciudat. Ea mereu a avut tenul un pic bronzat, pana si in poza din ziar era asa... Nu ma mai gandesc la asta si observ ca poarta o rochita pana mai sus de genunchi, rozalie, avand pe ea multe flori. Se ridica incet de la birou si se indreapta spre mine. Ma imbratiseaza strans, eu raspunzandu-i.
-Nu stii ce dor mi-a fost de tine.... imi sopteste la ureche.
-Si mie mi-a fost dor de tine. Imi pare atat de rau pentru parintii tai!
O lacrima i se prelinge usor pe obrazul fierbinte, semn ca am atins un punct sensibil. O imbratisez din ce in ce mai tare, oprindu-ma abia cand imi spune ca nu mai poate respira. Se retrage din bratele mele si imi spune ca sunt angajat. Se pare ca sunt destul de cunoscut printre programatori, aceasta fiind o firma ce lucreaza in acest domeniu.
-Cum de esti sefa aici?
-Parintii mei strangeau bani mereu, iar acum un an au construit firma pe numele meu. Cand ei au murit, am preluat eu tot. Acum, incepi de saptamana viitoare, ok?
-Ok.
Sakura se apropie de mine incet, facandu-ma sa inebunesc. Usor, isi baga mana in buzunarul blugilor mei si-mi spune ca ne mai vedem. O salut rapid si plec, indreptandu-ma spre casa. Vad ca Saku mi-a lasat numarul de telefon. He,he, abia astept sa o invit in oras. Vreau sa aflu mai multe despre ea si asta voi face.
Cand ajung acasa observ ca usa este deschisa. Intru incet si cu prudenta. Deodata....

Cam atat pentru azi. La 6 comentarii pun next.