Buna la toti. M-am decis sa postez si eu un fic. Este un fic mai vechi de-al meu care l-am facut in colaborare insa persoana respectiva a renunta si etc, etc... infine. Am sa il postez singura asa ca sper sa va placa! Ahh da uitasem sa pun linku` de pe site-ul pe care e: Intervenit de Crystal: FARA RECLAMA! [aici e versiunea care contine putine personaje din Naruto si este cu colaborarea] si mai am un fic tot cu acelasi nume numai ca este cu totul vorba despre altceva: Intervenit de Crystal: Deci fara reclama! [cum spuneam aici protagonisti sunt personajele din Naruto, dar e cu totul vorba despre altceva si e facut singura]

Disclaimer:
Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, ce apartin lui Masashi Kishimoto, decat cele inventate de mine, si nu fac profit pe urma acestor personaje/intamplari.

Cap 1: Un prezent dureros si un viitor plin de sperante

-Te rog scoate-o de aici nu suport sa o vad asa, zic cu ochii in lacrimi cuibarindu-ma la pieptul unui barbat de 23 de ani
-Linisteste-te, totul o sa fie bine, zice el incercand sa-si ascunda durerea din voce
Ma uit la ochii lui mov care erau senini si tristi in acelasi timp, parul lui roscat si ravasit ii statea aiurea de la atatea nopti nedormite. Imi zambeste cald incercand sa ma faca sa nu ma mai uit la femeia moarta din sicriul de langa noi.
Ei bine....buna tuturor, ma numesc Sakura Haruno, am 17 ani, parul roz ca al unei bomboane, ochii verzi ca smaraldele si pana acum cateva zile puteam spune ca duceam o viata normala de adolescent alaturi de mama mea, insa acum 2 zile s-a intamplat ceva ce nu doresc sa se intample nimanui. Mama mea, Aiko Haruno, a murit intr-un accident de masina cand se inorcea de la servici asa m-am trezit cu politia la usa anuntandu-ma ca mama mea zace moarta pe sosea. Imediat l-am chemat pe barbatul de care va spuneam mai intainte, acesta fiind fratele meu Shun. Dupa cum spuneam l-am sunat disperata si traumatizata pana in maduva oaselor spunandu-i sa vina de urgenta aici deoarece mama a murit. In cateva ore a venit aici impreuna cu sotia lui Emy si ei socati de vestea data.
Nu pot sa nu ma uit la mama care zacea moarta. De ce mama? De ce m-a lasat singura pe lumea asta? Persoana pe care o iubeam cel mai mult statea in sicriu, palida toata, rece ca gheata, fara sa-mi poata raspunde sau sa imi mai vorbeasca vreodata. Imi pun fata in palme si incep sa plang, din nou in hohote. Shun isi pune mainile pe umerii mei indemnadu-ma sa plecam, nu inainte sa o mai sarut pe frunte pe mama pentru ultima oara. Ies din incapere plansa toata, gata sa lesin in orice moment, indreptandu-ma cu pasi marunti si tristi la masina parcata in fata morgii unde ne asteapta Emy. Aceasta Emy este o fata de 21 de ani, bruneta, mai mereu vesela gata sa ajute pe oricine. Deschid portiera masinii si ma asez pe bancheta din spate unde se afla si Emy. Aceasta ma ia in brate incercand sa ma linisteasca, insa lacrimile mele cad si mai repede si mai pline de durere. Peste putin timp isi face aparitia si Shun care imi spune ca a vorbit cu avocatul mamei. Din testamentul ei reiesa ca am ramas in grija lui si a lui Emy. Ma simt putin usurata pentru ca nu voi vi trimisa cine stie la ce internat. Partea proasta e ca cei doi stau in Tokyo si va trebui sa ma mut cu ei acolo. Prea ingandurata nici n-am realizat ca am ajuns in fata casei mele. Eu si Emy ne dam jos din masina, iar Shun ne anunta ca se duce sa faca rost de bilete de avion ca sa plecam cel tarziu maine dimineata. Urc in camera mea, imi scot un geamantan, il pun pe pat si incep sa pun in el toate hainele pe care le aveam prin dulap, apoi in alta geanta imi pun leptop-ul si mp3-ul si cateva alte chestii utile unei fete. In acest timp bruneta a vorbit cu sotul ei si acesta i-a spus ca a gasit bilete pentru zborul de diseara la 6. Ma uit inca odata prin camera sa fiu sigura ca nu am uitat nimic. Imi iau bagajul, il pun in masina ne imbarcam toti apoi plecam spe aeroport.
Pe drum se asterne peste noi o tacere de mormant. Nimeni nu indrazneste sa scoata vreun sunet. Ma uit pe geam si vad cum copiii se joaca intre ei fericiti, fara nicio grija, fiind supravegheati de parintii lor. Mi se sfasie inima. Simt cum ochii imi sunt invadati de lacrimi care se aduna din ce in ce mai multe, pana cand nu le mai pot tine si le dau drumul. Cineva isi pune mana pe umarul meu si imi intinde un servetel. Ma uit la acea persoana care e Emy, care imi afiseaza un zambet cald. Shun avea acelasi zambet incercand sa ma linisteasca. Iau servetelul din mana, imi suflu nasul, apoi imi sterg lacrimile, calmandu-ma putin. Intr-un sfarsit ajungem si la aeroport. Trecem rapid prin toate punctele de verificare, apoi urcam in avion. Pe durata zborului n-am facut nimic altceva decat sa ascult muzica si sa ma uit incontinuu pe geam vazand cum zburam deasupra norilor. Cand intr-un final am aterizat si m-am vazut cu picioarele pe pamant, mi-am luat bagajul, am chemat un taxi si ne-a dus la vila celor doi soti. Emy ma conduce la etaj in noua mea camera cine stie pentru cat timp. Bruneta deschide o usa din lemn lacuita, ma indeamna sa intru si daca am nevoie de ceva ea este la parter in bucatarie. Odata lasata singura inspectez incaperea care era vopsita intr-un portocaliu placut. Avea un pat dublu cu cate o noptiera de o parte si de alta a lui in fata o mica masuta cu un televizor. Inauntru mai era o mica biblioteca cu cateva carti, un dulap si un birou. Pun gentile pe pat, le despachetez, pun hainele in dulap imi iau un prosop, pijamalutele mele mov si ma duc in baie sa fac un dus. Dupa cateva minute de relaxare, inchid jetul de apa, imi pun pijamalele, ma duc in asa zisa camera, ma bag in pat si adorm foarte repede.
Zilele treceau una dupa alta fara sa-mi dau seama. Stateam pur si simplu in pat, uitandu-ma toata ziua la TV si atat, nimic interesant sau iesit din comun, pana intr-o zi cand Emy si fratele meu, ingrijorati ca nu prea dadeam semne de viata m-au luat la o discutie. Imi puneau tot felul de intrebari; daca ma simt bine, daca totul e ok, daca nu stiu ce, daca nu stiu cum, iar eu le raspundeam sec spunand ca ma simt bine si ca totul e perfect roz... cica. Ma ridic de pe fotoliul din piele si urc in camera mea lasand-ui pe cei doi sa vorbeasca in continuare. Nici bine nu m-am bagat la loc in pat ca Emy isi face din nou aparitia. Frate devin stresanti!
-Sakura, draga tu cantai destul de bine nu?
La asta nu ma asteptam. Credeam ca a venit sa-mi tina nu stiu ce predica cum ca nu ar trebui sa stau toata ziua tolanita in pat, dat nu a fost asa. Total surprinsa de aceasta intrebare, ca sa nu o las cu ochii in soare ii raspund indiferanta
-Da...cantam destul de bine
-Atunci de ce nu te duci si dai o auditie la Liceul de Muzica ca sa intri si tu?
Cand aud de Liceul de Muzica fac ochi cat cepete, iar Emy se uita la mine, putin speriata, intrebamdu-se daca nu cumva a spus ceva nelalocul lui.
-Emy! Liceul de Muzica este cel mai bun liceu de muzica si dans mai nou, din lume. Accepta tinerele talente care pot avea un viitor nu amatori ca mine! Si in plus trebuie sa te inscrii din timp, sa astepti confirmarea ca poti sa te duci sa dai o auditie si apoi iar sa astepti sa vezi daca te-au admis. Ei nu stau in fiecare zi sa-i asculte pe totii nataraii nepriceputi
-Pai de ce nu te duci si tu la preselectie? Au un singur loc disponibil si preselectia e valabila pana maine. De ce nu incerci? Stii cum se spune "Nu risti, nu castigi"
Emy iese din camera lasandu-ma singura ca o proasta. Pe de o parte are dreptate, de ce sa nu incerc? Insa daca reusesc sa intru cine stie de ce fite dau acolo, insa am cele mai mari sanse sa nu fiu admisa asa ca mai bine ma duc, am si o mica piesa scrisa mai demult si care imi place mult... Macar voi castiga experienta.
A doua zi dimineata sunt prezenta la Liceul de Muzica in spatele scenei, agiatata toata, respirand zgomotos si alert, asteptandu-mi randul sa urc pe scena. Inaintea mea mai sunt alti doi candidati, iar eu voi fi cea care incheie preselectiile. Ieri cand am fost sa ma inscriu am avut cel mai mare noroc sa ma aduge pe lista tipul ala. Insa am o intrebare: Ce dracu` cauta o ratata ca mine intr-un loc ca asta? Las intrebarile pe mai tarziu, acum trebuie sa ma linistesc si sa-mi spun ca totul o sa fie bine
-Sa vina urmatoarea si ultima candidate, Sakura Haruno, spune o voce feminina
Ramai calma Sakura poti sa o faci. Trebuie sa ma duc acolo si sa dau tot ce am mai bun din mine. Urc increzatoare pe scena. Cand ajung pe la mijlocul scenei ma opresc si ma uit la juriu care e format din 4 persoane, 2 fete si 2 baieti. O blonda cu ochii albastri avand in jur de 18 ani, cam zambereata era in juriu. Cred ca radea de mine, cred si eu parca eram picata din luna, ori radea de tipu dinainte ori o facea unul din baieti sa rada, dar infine nu voi lasa asta sa ma intimideze. Cealalta tipa, o bruneta cu ochii de un lila deschis si cam aceeasi varsta ca si a tipei dinainte, fata, parea mai la locul ei. Urma in juriu un blond, avand vreo 19 ani si el cam zambaret si cu capu-n nori, apoi cel din urma era un brunet destul de serios si foarte misterios cam tot de 19 ani.
-Oricand esti gata, imi zice brunetul
Ii fac semn baiatului cu muzica sa dea drumul la melodie. Haide Sakura concentreaza-te si canta cum trebuie. Imediat cum aud melodia care imi era atat de cunoscuta am inceput sa cant putin sfioasa. Incet, incet simteam cum melodia ma invalue, iar versurile le cant cu cea mai mare usurinta. Brusc vad cum in acea sala se aduca multi adolescenti. Parca era o auditie privada nu si cu spectatori. Acea senzatie pe care o avusesem acum cateva secunde disparuse si in locul ei se stabilise panica si frica de a nu gresi, insa cand am vazut ca toti incep sa dea din cap pe ritmult muzicii semn ca le place mi-am recapatat increderea. Incep sa cant si ultima strofa a melodiei facand un adevarat show pe scena ca o diva pop si intr-un sfarsit simtindu-ma bine in pielea mea. Termin de cantat si melodia, iar sala se cufunda intr-o ploaie de aplauze. Ma uit la ei si simt nevoia sa fac o plecaciune. Zambeam pana la urechi, pana cand blonda se ridica de pe scaun, facu liniste si anunta ca eu si ceilalti participanti la preselectie vor primi prin posta o scrisoare daca au fost sau nu admisi la liceu. Receptionez mesajul, ma intorc in spatele scenei, imi iau geanta si o pornesc vesela spre casa.

Imi place foarte mult ideea FICULUI ..
ASTEPT NEXTUL!!!