♥ Two words, eight letters, one meaning: I love you ♥

Chapter I


Imi deschid incet micile pleoape alungite. Intr-un final, zorii diminetii au ajuns si la mine, in Triunghiul Bermudelor. Am asteptat acesta zi inca de acum jumatate de an, cand am aflat ca voi putea pleca acasa, in Tokyo, dupa terminarea liceului. Somnul pune din nou stapanire pe trupul meu, iar eu nu ma importivesc. Imi strang puternic perna la piept si un zambet jucaus se odihneste pe chipul meu. Oftez prelung stiind ca nu mai am timp de dormit, trebuie sa plec spre aeroport. Deschid incetisor ochii si il zaresc in mod accidental...Cel ce m-a facut sa il iubesc doar lasandu-ma sa ma uit la el, cel ce a vegheat zi si noapte asupra mea, cel ce m-a fascinat cu frumusetea lui atat exterioara, cat si interioara...Trandafirul. Ma ridic din pat intinzandu-mi mana spre el. Il prind delicat de trupu-i subtirel, dar imi arata ca nu doreste sa plece din vaza lui, intepandu-ma. Imi retrag iute mana privind mai apoi degetul ranit. Il privesc cateva clipe, apoi las o amprenta insangerata pe una din petalele sale, petala cea ma rosie si stralucitoare. Ma ridic in picioare si pornesc lenesa spre fereastra, deschizand-o. Imediat simt briza diminetii invaluindu-mi trupul si ravasindu-mi parul. Inca de la aceasta ora matinala, pasarile specifice acestul tinut mirific imi incanta auzul. Simfonia creata de ciripitul lor si zgomotul valurilor ma linisteste. Ma intind putin la soare apoi ma pregatesc de plecare. Sunt asa de nerabdatoare sa ajund acasa, in sfarsit imi voi revedea familia si prietenii. Ma intreb...oare fratele meu a ramas acelasi? Spunand acest lucru imi amintesc toate nazbatiile noastre din vremea copilariei, cea mai speciala perioada a vietii. Sper din tot sufletul ca Reita a ramas acelasi baiat adorabil si dulce pe care il stiam eu. Nu l-am mai vazut de cativa ani, mai exact de 3 si, asa cum il stiu eu, nu s-a putut abtine mai mult ca sigur sa nu schimbe ceva la infatirea lui. L-am mai vazut din cand in cand la T.V, dar eu nu am fost niciodata de acord sa intre in trupa cu toti acei baieti. Sunt sigura ca faima la schimbat macar catusi de putin. De obicei nu ne intelegeam ca fratii, ne mai bateam in joaca sau orice alte lucruri copilaresti, dar el niciodata nu mai daduse in mine pana la fie in The Gazette. Palma lui m-a cutremurat foarte tare, in acel moment am simtit ca nu mai am aer, ca traheele imi sunt astupate cu un dop care nu va mai iesi de acolo. Totul a fost doar o greseala, el m-a confundat cu o alta fata intr-un club, loc pe care eu il detest, nu as merge in viata mea intr-unul. Am crezut ca ma cunoaste, dar m-am inselat amarnit. Mi-am plecat capul in fata lui si l-am rugat sa ma ierte, m-ai mult implorandu-l, desi stiu ca nu facusem nimic. Am preferat sa ii dau dreptate pentru a nu-l supara si mai rau. Cand il voi vedea, desi inima imi va spune sa fug la el si sa-i sar in brate, trupul nu ma va elipera din temnita. Imi va spune sa stau si sa fiu rece, indiferenta, asa cum a fost si el fata de mine. Cred ca asa ar fi mai bine. Voi ajunge acasa si ma voi incuia in camera mea, incepand sa invat pentru facultate...Nu sunt nici eu incantata de acest fapt, dar sunt nevoita.
Of...se pare ca iar am uitat sa ma prezint...Ma numesc Rin si peste cateva zile voi implini 18 ani. Multi ma stiu drept "Sora unuia dintre faimosii chitaristi ai trupei de succes The Gazette", ceea ce nu imi place prea mult. Nu vreau sa fiu tratata altfel doar pentru ca sunt in aceeasi familie cu el. Tot ce pot spera e ca totul va fi in regula. Ma desprind de acele amintiri si sperante auzind claxonul masinii ce ma astepta afara. Ma imbrac cat de repede pot, apoi imi iau bagajele vrand sa ies din camera. Raman cateva secunde in tocul usii privind camera care mi-a fost adapost 3 ani la rand si parca ma simt foarte legata de acest loc, ca si cand am uitat ceva aici...trandafirul. Merg iute catre noptiera pe care se afla vaza trandafirului, il prind de codita cu grija, apoi merg spre scari inchizand usa in urma mea. Cobot in graba treptele anuntandu-le pe menajere ca imi pot duce bagajele la masina. Merg alene pe poteca ce duce catre poarta vilei savurand ultimele mele momente aici pe insula. In cele din urma ajung la masina deschizand usa dar nu inainte de a ofta. Intru cu gandul ca totul va fii bine...


Reita


Rin


Sper k va plakut acest capitol ,astept comm`uri shi critici!
Peace ya!
Byby