Viata este opusul mortii si moartea este opusul vietii, oamenii traiesc impreuna, plang impreuna, iubesc impreuna dar intotdeauna mor singuri. Insa ce se intampla atunci cu cei care sunt morti dar inca pasesc printre cei vi? Ce se intampla cu cei care nu au murit si nu s-au nascut niciodata dar totusi exista? Viata este unul din misterele universului care nu va fi rezolvat niciodata.

Sakura’s point of view

Lumina calduroasa a soarelui imi patrunde printre suvitele mele rozalii precum florile de cires luminandu-mi intreaga fata. Imi inchid ochii in mod voluntar care incepeau sa mai doara de la stralucirea puternica a astrului ceresc. Imi iau perechea de ochelari de pe masuta de sticla care se afla langa mine. Doua lentile de culoare aproape negre imi acopera ochii de culoarea smaraldului. Imi continui linistita cititul, eram la ultimul capitolul din cartea “Rugaciuni ascultate” scrisa de catre Danielle Steel, una din autoarele mele preferata. Din cand in cand sorb cate putin din ceasca mea de cafea oprindu-ma din citit pentru un scurt moment. Simt cum o adiere usoara a vantului imi ghadila fata si fara sa imi dau seama, in momentul cand termin ultimul cuvant de citit din carte soarele apune lasand in urma sa o dara de foc care intra in contrast cu cerul de culoare albastra. Privelistea era mirifica; cerul capatand acum o nuanta rozalie iar daca te uitat atent puteai observa luna care se ivea timida pe cer.
Fiind foarte atrasa de peisaj nici nu observ cum a trecut timpul, mai bine de jumatate de ora de cand priveam cerul potrivit ceasului meu,imi scot ochelarii de la ochi si decid sa parasesc terasa din curte si sa intru in casa. Pasesc lenesa pana in sufrageria care era vopsita in culoarea bleu unde o observ pe Maya, sora mea mai mica decat mine cu 10 ani in varsta de doar sase anisori care privea tacuta la televizor. Statea asezata pe o canapea din piele, mare si comfortabila,de culoare maronie.
In clipa in care ma observa, ochii ei de culoarea
chihlimbarului tresar iar pe fata ei se contureaza un zambet. Ma invita sa ma asez langa ea povestindu-mi despre un film la televisor care incepuse de doar cinci minute. Stau aproximativ o ora cu ea uitandu-ne la acel film care se dovedise a fi o comedie romantica foarte interesanta si draguta, plina de scene si momente comice care pot face pana sic el mai dur om sa zambeasca.
-Maia este ora noua, este timpul sa mergi la culcare, ii spun eu zambindu-i, cu o voce blanda si calda.
- Dar inainte de culcare te rog sa imi spui o poveste. Ma implora aceasta pe un ton rugator caruia nu am putut sa-i resist.
………………………………………………………………………………………………………………….
Si asa cenusareasa si printul Albert au trait fericiti pana la adanci batraneti. Fara sa imi dau seama, Maya deja ajunsese in lumea viselor de ceva timp, o iau usor in brate si o duc in camera ei. O asez usor pe patutul din lemn de fag si o invelesc cu o paturica de culoare violet. Dormea asa de frumos incat parea a fi o papusica de portelan creata cu un rafinamen demn doar de marii artisti. Inainte sa ies din camera ei simt cum o adiere usoara imi cuprinde sira spinarii. “Ciudat” imi spun eu in gand deoarece ferestele de la camera erau inchise. Aud un zgomot ciudat care venea de pe hol asa ca ies usor din camera surioarei mele pentru a investiga. Zgomotul auzit de mine mai inainte se transforma intr-un cantecel foarte melodios si linistitor.
“Lullaby…lullaby… eu sunt aici, nu te teme, voi fi mereu cu tine…
pentru totdeauna si pana cand timpul se va sfarsi, sunt aici… lullaby, lullaby… “ Aceastea erau versurile melodiei pe care tocmai o ascultasem. Intre timp, pasind pe culoar am reusit sa descopar sursa acelui zgomot. Era un radio pe care il aveam de cand eram de varsta Mayey, este de mirare ca inca se mai afla inca intr-o stare functionala. Il opresc imediat dupa ce se anunta inchiderea programului si il duc cu mine in camera. Ajunsa acolo imi schimb hainele pe care le-am purtat peste zi cu niste pijamale pufoase de culoare bleu si ma sui in pat. :este cateva momente erau rapita de catre Mos Ene care ma ducea spre frumoasa lume a viselor. Inca ma gandeam la ziua de maine, era prima zi de scoala din clasa a X-a iar pentru Maya era prima ei zi de scoala. Cred ca sunt eu mai emotionata decat ea, cel putin pana peste doua saptamani cand vor sosii parintrii nostri din vacanta din Hawaii.

Sasuke’s point of view

Ma aflam pe una dintre stradutele nelocuite si intunecate ale orasului. Prin locuri intunecate ca acesta nu exista tipenie de om insa aceste meleaguri sunt locuite de finite ale noptii, creaturi cu sangele rece. Eu eram unul dintre ei, Sasuke Uciha, rege al vampirilor. Sunt unul dintre cei mai puternici vampiri care a existat vreodata, daca nu chiar cel mai puternic. De obicei dusmanii mei se lasa pacaliti de infatisarea mea, arat ca un simplu adolescent de 16-17 ani. Parul meu este aranjat in tepi si are culoarea taciunelui iar ochii mei sunt mai intunecati decat orice abis. In acest moment duc o batalie de viata si de moarte alaturi de prietenul meu Naruto contra unei gasti de trei varcolaci.
-Acestia sunt mai puternici decat oricare alt varcolac pe care l-am intalnit! imi spune Naruto cu o voce sacadata. Ii puteam simti respiratia care devenea din ce in ce mai greoaie, fusese impuscat cu trei gloante din lemn de stejar aproape de zona cordului. Nu imi permiteam sa il pierd si pe Naruto, era cel mai bun prieten al meu. Naruto este vampir ca si mine insa este mult mai tanar avand aproximativ 800 de ani. Parul sau este asemea soarelui iar ochii sai se aseamana cu marea intr-o zi senina.
-Rezista Naruto, ii transmit blondului prin telepatie.
Sunt luat prin surprindere de catre unul dintre varcolaci care incearca sa imi zgarie pieptul pentru a ajunge la inima , creaturile acestea sunt foarte viclene. Din fericire esueaza lamentabil eu ferindu-ma sarind la o distanta de 5 metri in aer. Observ imediat ca unul din ei incearca sa il atace pe Naruto. Pana aici, asta a pus capac! In urmatorul moment ochii mei negrii capata culoarea sangelui iar caninii mei sunt inlocuiti de niste colti albi. Ma indrept cu o viteza inumana catre unul dintre varcolaci si ii smulg inima din piept. Apoi le pun capat zilelor si celorlator doi varcolaci.
Iau una dintre inimile varcolacilor si ma indrept spre Naruto care de abia mai reusea sa ramana in viata. Imi aduc mana in care tineam inima varcolacului spre maxilarul lui Naruto pe care i-l deschid. Strang cu forta de inima monstrului din care se prelinge un lichid de culaore neagra. Ii ofer blondului acest sange pe care il soarbe fara ezitare. Dupa cateva momente se simte mai bine, majoritatea ranilor disparandu-i. Pentru noi vampirii sangele din inima varcolacilor are proprietati de vindecare reusind sa ne scape de majoritatea ranilor pe care le capatam in lupte. Insa defectul acestui elixir este acela ca are un gust groaznic.
Il ajut pe Naruto sa se ridice, acesta sprijinindu-se de umarul meu. Dupa ce am trecut de mai bine de 18 strazi ajungem intr-un bar care nu de mult apartinea oamenilor insa a fost ocupat de vampiri. Acesta era sediul nostru. Il rog pe Gaara, un roscat care este unul dintre discipolii mei sa il conduca pe blond pana la locuinta sa pentru a ma asigura ca nu i se mai intampla ceva. In bar se aflau destul de multi vampiri, aproximativ 20. Ii trimit pe toti acasa mai putin pe Karin, Suigetsu si Sai. Cei trei erau cei mai devotati si puternici vampiri pe care ii aveam si erau garda mea personala de corp.
-Avem nevoie de sange proaspat, trebuie sa regandim o strategie, oamenii sunt slabi dar nu si prosti. Spune Karin!
Desi nu doream sa admit asta roscata avea dreptate, se pare ca ochelarii cu rame de culoare mov chiar au facut-o sa fie mai desteapta, gandesc eu razand in sinea mea.
Sai si Suigetsu o aprobara spunand ca avem nevoie de precautie mare.
- Prea bine de maine eu, Naruto, voi trei, Gaara si Shino ne vom transfera la Colegiul Backstreel. Sunt sigur ca acolo vom gasi destula mancare spun eu cu pofta, lingadu-ma pe buze in timp ce aveam in minte doar sange.
Ma despart de cei trei si ma indrept spre casa mea gandindu-ma la ziua de maine, de abia asteptam sa gust putin sange tanar.


Ok stiu ca titlul nu pare sa aiba legatura foarte mare cu textul dar va promit ca o sa se clarifice totul in urmatoarele capitole. Va rog frumos sa va dati cu parerea si sa imi spuneti ce am gresit. Scuze de greselile gramaticale dar l-am corectat in graba!

Awww, iubesc ficurile cu vampiri.
Si nu pot sa spun de acesta ca nu ma atras.
Hmm, Naruto a fost atacat, si acum toti se muta la un liceu de unde sa ia ,,marfa proaspata,,?
Sunt foarte curioasa de ce o sa se intample.
Astep cu nerabdare next, si sper sa ma anunti si pe mine, daca binevoiesti.
Bye Bye
PS:

Imi plac mult ficurile cu vampiri si varcolaci!Iar ficul tau este minunat!Imi place mult! Astep next!

Merci pentru comentarii, cred ca in seara asta am sa pun capitolul al 2-lea. Puteti sa va dati cu parerea in continuare

In general nu prea imi plac povestile cu varcolaci.....dar a ta e foarte frumoasa ........sa ma anunti ca este next :D:D:D

waaaaaaaaaaa draga mea tin sa te anunt ca daca ai facut un fic cu vampiri esti pe inima mea imi place, so sa inteleg ca sasuke si sakura vor invata la acelasi liceu...hmm..devine interesant si dubios, sper sa evolueze frumos povestea te astept cu nextul si te rog daca vrei sa ma anunti cand il pui!

Naty~~

Ok, nu am mai postat de mult timp cap 2 desi am promis sa o fac. Mi s-a luat netul o perioada, apoi am plecat la mare, apoi am uitat... in fine
Capitol nou nout, sper sa lasati vreun comentariu please":P

Capitolul al 2-lea


Ura nu este opusul dragostei ci mai degraba o forma a acesteia. Opusul iubirii este indiferenta. Trebuie sa nu ramai niciodata indiferent orice ar fi deoarece cel mai intunecat loc din iad este rezervat pentru cei care sunt indiferenti. Tine intotdeauna ochii deschisi si mergi intotdeauna cu privirea inainte, astfel nimeni si nimic nu te poate insela sau pacali. Vrajitoria nu provine de la cel intunecat, ea reprezinta puterea sufletelor tari asupra celor slabe.[/b]

Sakura's point of view

"Nu te teme...orice se va intampla sa nu o faci, sa nu te temi" Imi rasuna o voce ciudata in cap. Avea un timbru vocal placut, linistitor care parea inuman. Aceasta voce lina se stinge usor usor. Mi se parea totul asa de straniu, glasul din capul exprima o multitudine de sentimente suprapuse unul peste altul: tristete, euforie, gelozie,ura,bucurie,melancolie. Tot ceea ce am putut sa disting a fost faptul ca vocea apartinea unei fete sau femei. Imediat aud ceasul care mi-a dat semnalul de trezire. Imi deschid somnoroasa ochii privind in jurul meu. Imi directionez privirea spre ceasul de langa noptiera maronie aflata langa patul meu. Acesta arata ora 5:30. Desi eram foarte obosita simteam ca e momentul sa ma trezesc. Aud un ras ciudat care se asemana cu vocea din visul meu. Deodata imi indrept privirea buimaca spre birou.
-Greu te mai trezesti, spuse aceeasi voce dupa care rase
iarasi.
Pe scaunul de la biroul meu din lemn de frasin statea asezata o fata cam de varsta mea. Era frumoasa. Avea ochii de culoarea onixului, niste ochi sclipitori,atat de vii si de misteriosi incat te puteai pierde cu firea daca te uitai atent la ea. Parul ii era drept ajungandu-i pana la umeri, avea culoarea soarelui si parca stralucea. Tenul ei de culoarea laptelui parea lipsit de imperfectiune. Totusi nu imi pot amintii hainele pe care le purta.
-Visez? Intreb eu si mai buimaca decat eram.
-Te asigur ca esti mai treaza ca oricand, imi raspunde ea arcuindu-si buzele roz intr-un zambet frumos dar totodata misterios. Ma aflu aici sa am grija de tine, continua aceasta, doar sa nu te temi, te voi apara de orice rau te va pandi.
Eesti , esti un inger? Aceste cuvinte mi-au iesit pe buze fara sa vreau. Tot la ceea ce ma gandeam cand o priveam era “inger”.
-Oh draga mea, sunt orice lucru la care te poti gandi si pe care ti l-ai putea imagina vreodata dar sunt cea mai departata creatura de un inger.
Se apropie de mine si imi atinge palmele cu mainile ei fine. In mana mea isi face aparitia un pandantiv micut pe care era gravat un sarpe dedesubtul caruia scria cu litere greci “Anima”.
- Poarta-l, imi zice aceasta, iti va aduce noroc. Se spune ca iti aduce iubirea adevarata in cale, graieste aceasta razand.
- Care este numele tau? Vreau eu sa o intreb insa aceasta dispare nevazuta in neant. Imi pun medalionul in buzunar, dupa care ies din pat pentru a ma indrepta spre baie.
Merg cu pasi inceti pe hol, pentru a nu imi trezi micuta surioara care era prinsa in tara viselor. Ajunsa in baie imi dau jos pijamalele pornind apa rece. Aveam nevoie de ceva care sa imi reimprospateze mintea pentru a nu mai vedea tot felul de halucinatii. Picaturile de apa se zdrobeau atunci cand intrau in contact cu trupul meu firav facandu-ma sa tremur. Desi apa era rece ma simteam ca in paradis datorita acelor stropi care se prelingeau pe tot corpul meu. Dupa aproximativ 10 minute ies de sub dus invelindu-mi corpul intr-un prosop.
De curiozitate ma uit in buzunarasul pantalonilor mei de pijama de unde observ ca medalionul nu disparuse. In momentul acela raman nemiscata, oare era adevarat ceea ce vazusem? Mintea mea incerca sa gaseasca o multime de scenarii posibile insa nu reusea. Intr-un final strang medalionul puternic in mana, hotarand sa il iau dupa mine la scoala.
Ma indrept spre camera mea unde incep sa ma pregatesc pentru scoala. Incep prin a pune cateva carti si caiete in ghiozdanul meu din piele, de culoare neagra. Dupa ce termin merg si deschid dulapul facut din lemn mahon. Garderoba mea era destul de vasta cuprinzand foarte multe articole vestimentare, de la adidasi pana la posete Louis Vouiton insa mie nu prea imi pasa deoarece nu ma dadeam in vant dupa moda. Imi aleg o pereche de blugi de culoare albastra care aveau niste modele florale destul de interesante si o camasa alba cu maneci scurte pe care o accesorizez cu o curea roz. Ca si incaltaminte imi aleg o pereche de sandale cu un toc de 10 de culoare bleu. Ca si unic accesoriu folosesc un ceas roz de mana. Ma indrept spre birou unde mi-am lasat medalionul, ma uit cu o privire suspicioasa la aceasta dupa care il asez in buzunarul de la spatele blugilor.
Nici nu am realizat cand a trecut timpul caci soarele deja rasarise. Ma indrept spre camera Mayei pe care o trezesc incetisor. O ajut pe aceasta sa isi imbrace uniforma formata dintr-un sarafan albastru si o camasuta alba. Ii pregatesc ghiozdanul si pachetelul dupa care ne hotaram sa plecam. Cum era de abia 6:50 iar orele incepeau la 7:30 am hotarat sa mergem pe jos, lasand in garaj decapotabila. Am avut parte de o plimbare foarte placuta, o lasasem pe Maya la scoala ei alaturi de noi ei colegi eu indreptandu-ma spre liceu. Ajunsa in fata liceului inspir adanc si intru inauntru. Curtea scolii era plina de adolescenti care discutau intre ei, fericiti ca si-au reintalnit colegii. Scoala era foarte mare si te puteai rataci usor daca nu stiai foarte bine imprejurimile.
Intru repede in instititutie, urcandu-ma la etajul 1 unde se afla clasa mea. Se pare ca am ajuns fix cand s-a auzit soneria. Deschid usa observand ca profesorul nu a venit si o caut din privire pe Hinata, cea mai buna prietena a mea. Movalia imi face cu mana zambind si ma invita sa stau in banca cu ea, prima de pe randul de la fereastra.
-Ai aflat ca o sa avem trei colegi noi? Imi sopteste Movalia.
-Hm, interesant. Raspund eu fara a parea interesata.
In timp ce in clasa era o zarva care nu poate fi descrisa, usa clasei se deschide; facandu-si aparitia Kakashi, un barbat de aproximativ treizeci de ani cu parul argintiu si ochii caprui impreuna cu noi nostri colegi 2 baieti si o fata. Am aflat dupa aceea ca adolescenta se numea Karin. Era zvelta precum o ballerina, putin mai inalta decat mine, avea parul lung de culoarea focului iar ochii ei erau caprui insa purta lentile rosi. Unul dintre baieti se numeste Naruto, o persoana foarte bine dispusa dispusa din cate am putut sa observ. Parul sau de culoarea spicelor de grau intra in contrast cu ochii sai de un albastru ametitor care putea cucerii orice fata, mai bine spus pe frumoasa mea prietena Hinata care s-a inrosit imediat cum l-a vazut. Se pare ca cineva s-a indragostit. Imi mut privirea catre cel de al-3-lea nou venit. Un baiat frumos la prima vedere, inalt, destul de bine facut, parul si ochii de culoarea intunericului ii dau un aspect misterios iar zambetul sau ii da o senzualitate aparte. Poarta o pereche de blugi de culoare neagra si o camasa albastra care se potriveste perfect pe corpul sau bine lucrat, un adevarat Adonis. Ce?! Se pare ca nu numai ca am inceput sa imi pierd mintile dar dau dovada de o penibilitate aparte, incep sa ma indragostesc… Privirea sa imi taie rasuflarea si ma concentrez cu greu pentru a nu ma inrosi in obraji. Am devenit mai ceva ca Hinata.
In pauza, toata clasa era entuziasta sa faca cunostinta cu noi nostril colegi mai ales partea feminina a clasei care il priveau pe Sasuke ca pe un zeu. Numai eu si Hinata stateam cuminiti in banca noastra ca doi copilasi. Mi-am luat o carte din ghiozdan si ma prefaceam ca citesc insa Hinata ne dadea de gol pe amundoua aruncandu-i priviri pline de dragoste si admiratie lui Naruto. Aud cum cineva se indreapta spre banca mea.
-Buna, ma numesc Sasuke, imi spune acesta cu o voce dulce.
Trezita dintr-un vis si intrata in altul ii raspund fara sa imi dau seama cum imi ies cuvintele pe gura.
-Incantata, numele meu e Sakura, spun eu strangandu-i mana. In adancul meu rasuflu usurata, nu am dat semn de nici o sovaiala.
-Ai vrea sa vi cu mine si cu cativa prieteni in oras in seara aceasta. Spune frumosul brunet cu o voce aproape hipnotizanta. Noi ne intalnim de obicei in cimitirul din oras, sper ca nu iti este frica, rade brunetul usor lasandu-i-se sa i se descopere doua gropite in obraji.
-Nici o problema, raspund eu mai sigura pe mine ca niciodata. Brunetul pleaca usor de langa mine zambind strengareste, iar eu, dupa cateva minute imi dau seama ce prostie am facut.
Restul orelor au trecut ca prin minune, acum aflandu-ma in drum spre scoala Mayei impreuna cu Hinata.
-Hinata… spun eu cu o voce care vroia sa intrebe ceva dar ii era mult prea rusine.
- Da Sakura?
- Tie ti se pare ca as putea fi… sti tu…
- Drogata?
-Nu!
-Prostituata?
-Poftim? Adica Nu! Vreau sa spun sarita de pe fix, arat ca o persoana nebuna? Intreb eu asteptand un raspuns afirmativ.
Hinata rade putin apoi imi spune:
-Rozalio, da esti nebuna, nebun de indragostita dupa noul coleg, Sasuke, chicoteste movalia.
-Off, cine vorbea… ii raspund eu cu o unda de tristete in voce, deoarece asteptam un altfel de raspuns. Oricum, as putea sa te rog ceva?
-Orice.
-Poate sa stea Maya la parintii tai in seara asta. As avea ceva de rezolvat…
-Oh… face Hinata sarcastica, poti conta pe mine dar vreau orice detaliu.
Ma despart de Hinata dupa ce aceasta o ia pe surioara mea de la scoala expicandu-i situatia. Ajunsa acasa, imi las ghiozdanul in bucatarie, ma schimb repede si imi pregatesc ceva de mancare pentru a reusi sa imi limpezesc gandurile. Dupa masa merg alene spre sufragerie, unde ma asez pe canapeaua moale, nu inainte insa de a lua o carte la intamplare din biblioteca.
………………………………………………………………………………………
Se pare ca am adormit citind, deschid ochii uitandu-ma in mod instictiv spre fereastra. Afara soarele se pregatea sa intre la culcare lasand cerul insangerat.
-Somnoroasa mai esti!
In fata mea se afla aceeasi fata de dimineata insa acum o puteam distinge mai bine, purta o bluza larga de culoare alba si niste pantaloni negri, iar la gat avea un pandantiv in forma de semiluna, de culoare neagra.
Se pare ca am devenit nebuna, gandesc eu.
- Dar nu esti nebuna Sakura, cum altfel sar uita un baiat asa chipes la tine, imi spune ea cu o voce dulce dar totodata inumana. Am venit sa iti urez noroc, o sa ai nevoie…
-Dar cum de stii de… intreb eu bulversata. Intrebarea mea este deranjata de un fel de urlet care se auzea in departare.
-Oh, lupii astia, singuratici si infometati, niste adevarate bestii… insa pana si ei au o inima daca sti sa cauti unde trebuie…
- Nu mi-ai spus cum te cheama? O intreb clar fara a mai avea nici un fel de bulversare sau emotie.
-Mi se spune in multe feluri, dar pentru tine Sakura numele meu este Laila. Cine sunt? Nimeni nu stie? Ce sunt? Probabil o fantoma nebuna care nu are ce face. Ce vreau? Fericirea mea si binele tau… Niciodata sa nu te temi de nimeni si de nimic, imi spune aceasta cu o voce aproape soptita si plina de regret, de nimeni… . Si apoi dispare in neant.

Sasuke’s point of view:
Soarele debia a apus, iar eu stau langa un vechi cires in cimitirul orasului. Pe masura ce timpul trece linistea acapareaza totul impreuna cu intunericul. Ma intreb daca Rozalia o sa vina… daca nu va trebui sa imi gasesc altceva de mancare.
Aud un zgomot de pasi la cativa zeci de metri, simtul olfactiv imi indica un miros discret de parfum de levantica, deci Sakura a ajuns, imi spun eu lingandu-ma pe buze. Pe masura ce corpul ei se apropie nasul meu e invadat de mireasma sangelui ei, un miros absolut divin. Se pare ca o sa am parte de un ospat.
Rozalia ajunge langa mine si se aseaza langa copac. Incepem sa vorbim despre fel de fel de lucruri care pe mine nu ma intereseaza. Desi este naiva, are ceva asa de special in vocea ei, un timbru vocal dinstinc, cristalin, care iti taie rasuflarea si te face sa o asculti fara incetare. Curiozitatea ma impinge sa imi folosesc puterile de vampire pentru a intra in mintea ei firava. Ce? Imi spun in gand, nu pot citi nici unul dintre gandurile ei, totul pare invaluit intr-o ceata groasa ce ii invaluie mintea. Am simtit o racoare ce imi patrunde in trup atunci cand am incercat sa intru in mintea ei. Parca cineva a pus un zid de neclintit.
Dupa un timp ii strang puternic mana Sakurei uitandu-ma adanc in ochii ei de smarald. Ii cuprind buzele intr-un sarut lung si dulce cand deodata............ PAM PAM

Si asta se intampla cand devi disperata sa scri la 1 noaptea capitol dintr-un fic(pur si simplu nu puteam dormi daca nu scriam capitolul :)) ) capitolul nu este corectat si nici nu cred ca am facut descrierile destul de bine acum depinde de voi, astept commuri iar urmatorul capitol o sa il scriu mai incet si mai atent. A da, saku e clasa a 10-a, maia intra la scoala in clasa intai.

am ajuns si eu pe aici si imi place ce gasesc
draga il ador, imi pac la nebunie ficurile cu vampiri >:)
te-am pupat si sper ca poti sa aduci nextul cat mai repede

hey hey hey cat ma bucur ca ai adus nextul, de se mai intampla sa uiti sasuke e vampir, si se pare ca vrea s-o manance pe rozalie, dar sunt sigura ca ceva nu-l va lasa stiu eu ce...... wow ce diferenta de varsta intre maya si sakura te astept cu nextul, spor la scris si la idei, sa nu ne mai lasi in suspans, si o saptamana frumoasa

Naty~

mama mia ce fic superb,ador ideea si sunt extrem de curioasa ce se va intampla cu Sasuke.hehe Sas'ke nu krek poti sa-i faci ceva Sakurei(are un "inger" pazitor "fetita")
Astept cu cea mai mare nerabdare next-ul si sper ca ma poti anunta si oficial este unul din ficurile mele preferate te pwp dulce.....pa pa

Heii, deci am terminat si capitolul trei... de abia astept sa imi spuneti ce parere aveti si in special ce critici, sunt foarte curioasa. Va rog niste comentarii nu ar strica!

Capitolul III



Monstri se afla pe lume inca dinaintea oamenilor, si probabil vor mai fi si dupa moartea lor. Ii putem intalni oriunde dar niciodata nu ne putem da seama cand se va intampla acest lucru. Ei scot la iveala teama, frica si ura din sufletul nostru, ne aduc durere si suferinta uneori chiar moartea. Alteori putem sa iesim victoriosi si sa ii ucidem pastrandu-ne viata in siguranta dar sufletul ne va ramane patat si impregnant pe viata cu amintirea acelui demon, rautatea din el reusind sa se strecoare in noi.

Sasuke’s point of view:



Dupa un timp ii strang puternic mana Sakurei uitandu-ma adanc in ochii ei de smarald. Ii cuprind buzele intr-un sarut lung si dulce, cand deodata suntem intrerupti de un marait puternic si infiorator. In fata noastra se afisa un varcolac cu blana neagra si ochii negri, semn ca era un Alpha, conducatorul intregii haite. Din cate reusesc sa imi dau seama a venit singur, deoarece nu mai simt nici-un miros nou. Statea nemiscat scotand un urlet puternic, cel mai probabil vroia o lupta. Imi mut privirea catre Rozalie care se uita tinta la monstrul care statea in fata noastra fara sa aibe macar o reactie, parea sa il studieze insa destul de probabil a ramas in stare de soc.
Ma ridic de langa Sakura, ochii mei schimbandu-si culoarea in rosu si dinti mei transformandu-se in niste colti feroce. Alerg rapid spre varcolac reusind sa il zgarii puternic in zona abdomenului dar esuez in misiunea mea de a-i tinti inima. Acesta se repede spre mine si reuseste sa ma faca sa sangerez in zona bratului drept. Il surprind si incerc sa il musc dar din pacate coltii mei nu reusesc sa isi atinga tinta poate si datorita faptului ca acest varcolac e mult mai mare decat ceilalti. Deodata simt cum un val fierbinte de sange mi se scurge din trup, varcolacul a reusit sa ma puna la pamant.
-Ahh… ofteaza Sakura dandu-si seama de situatia in care ma aflam.
Acum varcolacul i-a simtit rasuflarea si se indreapta spre ea, lasandu-ma deoparte pe mine. Se uita intr-un mod foarte ciudat si confuz la ea, o miroase ca si cand ar vrea sa afle ceva. Rozalia statea impietrita uitandu-se direct in ochii varcolacului fioros. Dupa un timp acesta face ceva surprinzator, pur si simplu pleaca de langa Sakura disparand in departare. Pentru un moment fata tresare, iar apoi ma intreaba:
-Banuiesc ca nu e unul din prietenii tai cu care trebuia sa ne intalnim?! Intreaba aceasta in mod surprinzator.
-Sakuuura, reusesc eu sa spun printre colti.
Tanara se uita ciudat la mine, ba chiar speriata dar acest lucru era perfect normal, tocmai descoperise ca eram o creatura a noptii.
-Shh, clarificam totul la mine acasa spune aceasta in timp ce ma ridica de pe sol tinandu-ma de umar.

………………………………………………………………………………………………..

Ma trezesc buimacit stand intins pe o canapea, din fericire simtul olfactiv nu m-a parasit, pot simti mirosul a 2 personae aici, al Sakurei, al unei fetite mici, probabil sora ei, insa mirosul acesteia se simte rarefiat, deci nu este acasa. Aud pasi indreptandu-se spre mine, sange cald. Desi sunt slabit ma reped spre rozalie cu o foame puternica, o trantesc pe podea, ii sfasii bluza cu coltii si ii infig in pielea ei fina. Papilele mele gustative sunt invadate de sangele ei mirific care ma ajuta sa ma regenerez. Cu greu ma opresc caci altfel as fi lasat-o pe fata fara viata. Ma uit la ea, care era speriata si slabita cu ochii mei patrunzatori care acum din rosii au devenit negrii.


Sakura’s point of view:

Ma uit bulversata la creatura aflata in fata mea. Din gura lui se scurgeau firicele de sange provenite la mine. Tot corpul meu tremura, incerc sa tip dar nu pot, par iesita dintr-o transa nici acum nu pot sa imi imaginez cum nu m-am speriat cand am vazut acel monstru si acum pe Sasuke.
-Cce esti si cce vrei dde la mine??
Demonul zambi scotandu-si la iveala coltii.
-Vampir, un monstru al noptii insetat de sange, si daca ti la surioara ta vei face ceea ce spun eu.
Dau instinctive din cap in sens afirmativ.
- O sa ma lasi sa iti iau sange de cate ori simt nevoia sa ma hranesc, a da… banuiesc ca realizezi ca daca spui ceva, cuiva, esti moarta…
Eram ingrozita, nu puteam crede urechilor tocmai ceea ce auzisem, insa trebuia sa ma supun. Mi-as dori sa fie Layla aici. Deodata un zgomot se aude in capul meu si aud o voce inumana “ Nu o sa se intample nimic, doar comporta-te normal” Normal cum? Imi spun eu in cap. “Ca o persoana care a intalnit un vampir, speriata” Tresar la auzul vocii stridente si furioase ale lui Sasuke.
-Acum raspunde-mi, ce ai facut cu acel varcolac?
-Nnu stiu spun eu aproape plangand, insa in sinea mea banuiam “ce” este de vina pentru acel lucru, medalionul Laylei.
-Hmm, dupa miros nu pari a fi vrajitoare, dar ascunzi tu ceva si am de gand sa aflu, in orice mod.
Ochii mei isi muta privirea spre oglinda de langa dulap care se afla in spatele lui Sasuke, in oglinda o zaream pe blonda care zambea strengareste si imi facea semn sa nu scot o vorba.
-Unde te uiti? Intreaba Sasuke umpic nervos, apoi isi intoarse privirea inspre oglinda, dar se pare ca nu putea sa zareasca nimic.
-In fine, continua el, si imi apuca barbia ridicandu-mi-o in sus, daca vrei sa iti fie bine dulceata faci asa cum binevoiesc eu.
Ma saruta scurt, zambeste apoi pleaca pe geam.
-Layla… spun eu izbucnind in lacrimi, nu vreau sa imi omoare sora, spun eu disperata.
-Si nici nu o sa o faca draguto, asa fac toti vampirii, incearca sa te sperie pentru a-ti capta atentia, cred ca e indragostit lulea de tine.
- Esti nebuna?! E un vampire, un fel de demon sau asa ceva, cum sa mai imi placa de el?
Blonda se uita la mine cu ochii ei negri si sticlosi apoi imi raspunse.
-Spuse cea care vorbeste cu o fantoma,zise pe un ton ironic si malitios, Sakura iti cunosc sufletul mai bine decat o faci chiar tu, urmeaza-ti inima. Acum odihnestete putin, maine ai zi de scoala. Si te rog sa nu ii spui nimanui despre faptul ca ma poti vedea, in special vampirilor si mai ales lui Sasuke.
-Stii atat de multe despre vampiri,spun putin speriata cu o unda de timiditate in voce. Ai fost vreodata vampire?
-Oh, zambi Layla, printre multe altele…
Am ramas confuza la aceste vorbe, oare ce ar putea sa insemne. Ma duc domol spre camera mea si intru in asternuturi lasandu-ma purtata spre lumea viselor.



Sasuke’s point of view:


Ah… nu am reusit sa ma abtin tentatiei si am sarutat-o pe rozalie din nou, ce buze dulci… ce corp apetisant si frumos… imi zic eu in gand. O fi oare posibil sa ma fi indragostit de ea? Oricum, trebuie sa-i aflu misterul cu ajutorul caruia mi-a salvat viata. N-am mai gustat un sange precum al ei de aproape un mileniu. Este imposibil sa ma indragostesc de ea, ea… ea… o folosesc doar pentru sange!Aceste ganduri imi tulburau mintea in timp ce ma indreptam spre bar. Trebuie sa primesc raport de la ce au facut Sai, Suigetsu si Gaara care sunt intro clasa diferita. Dupa cinci minute de mers ajung la bar unde mai ramasesera Naruto, Karin si cu Gaara.
-Mai mai mai… spune Naruto bufnind in ras, se pare ca ai avut o noapte pe cinste.
-Poti s-o mai zici odata, am intalnit un Alpha dar din fericire am reusit sa il alung, mint eu, nu puteam sa le spun despre ceea ce a facut Sakura, ar putea deveni suspicios.
-Cum de nu ai nicio rana? Intreaba Karin. Din vocea ei se putea intelege ca era suspicioasa si cauta sa afle ceva.
-Am baut din sangele Sakurei.
-Iti place de ea? Intreba Naruto parca asteptand raspunsul fix pentru a o enerva pe Karin.
-Nu, adica da dar nu este problema voastra. Sunt liber sa fac ceea ce vreau cu prada mea, iar aviz tie Karin, daca incerci sa o ranesti o sa ai capul acolo unde iti stau tocurile.
-Nici nu intentionez, spuse ea cu un suras ciudat.
-Si ce intentionezi atunci Karin? Intreba Gaara intrand in discutie.
Roscata isi indrepta privirea spre mine si imi spuse pe un ton formal tocmai pentru a ma ironiza:
-Domnule Uciha sper ca domnisoara roza e doar hrana ta pentru ca daca nu cineva o sa afle ceva si nu o sa iti placa deloc ce ar face acea persoana daca ar afla.
-Fi mai clara te rog, spun eu patrunzand-o cu privirea.
-Daca te mai joci cu hrana am de gand sa ii spun lui Nimueh ceea ce faci.
Pupilele ochilor mi s-au dilatat cand am auzit acest nume, Nimueh era o vrajitoare foarte puternica, si aveam o alianta cu ea de 200 de ani. Singurul ei defect este ca are o apatie foarte ciudata pentru oameni. Trebuia sa regandesc o strategie, daca o ucid pe Karin ceilalti vampiri ar putea banui ceva. Daca gasesc o cale de a o pacali pe Karin sa imi faca pe plac atunci Nimueh nu va afla si lucrurile vor fi exact asa cum trebuie sa fie.


Stiu ca acest capitol este mai scurt decat celelalte dar totusi sper ca va placut!

ei ei ei, foarte interesant wow, cat curaj pe sakura! si sunt sigura ca l-a putut alunga din cauza medalionului, dar e bine ca n-a zis o vorba sasuke incepe sa se indragosteasca de ea, si sper ca nu va afla vrajitoarea aia nimic, si ca draguta si roscata de Karin nu va spune nimanui nimic, din "dragoste" pentru sasuke in orice caz vreau sa vad ce se intampla in continuare, avand in vedere ca situatia devine complicata te astept cu nextul, spor la scris si la idei, si te pup!

naty~

Wow....ce capitol.....Wow....adica forte tare faza cu varcolacul si Sakura...imi place capitolul si ficul,iar tu Sasuke daca tu te mai folosesti de Sakura,o sa ma folosesc si eu de tine pe post de sac de box :)))))) Mhahaha .....oke astept next-ul cu mare nerabdare ...te pwp dulce

Vreau repede next-ul!Descrierea e bunicica, si poveste intresanta!Anunta-ma si pe mn cand pui next-ul!Te pwp si spor la scris!

Multumesc mult pentru comentarii, Aly Shine sper sa intelegi din capitolele care vor urma, (si la care va trebui sa ma gandesc bine), descrierea e asa cum e pentru ca am multe idei in cap si vreau sa le scriu repede. Oricum astept comentarii in continuare, maine(adica azi-00:01) sau poimaine pun nextul! pwp