"S-a atatat un vant rece, de final de vara. Stau in spatele lui si incerc sa ma gandesc ce ma face sa tremur mai rau, bataia vantului sau prezenta lui. Apune si soarele si ma dau intr-o parte, sa vad culorile rosiatice ale orei tarzii, sa nu ma simt eclipsat de umbra lui tot mai lunga. Ii vantura mantia si pare un steag pierdut pe varful stancii, agatat intr-o piatra ascutita.
Cred ca incepe sa ofteaze si pot auzi clinchetul oaselor batrane sub mantia neagra. Parca nu indraznesc sa ma apropii de el, nu inca. Sta de ore si asmute priviri reci peste tacerea de nedescris, peste goliciunea nesfarsita si ruinele ce par acum carcase reci in lumina rosie. "
Partea asta a fost preferata mea ,
nici nu mai am cuvinte prin care sa-mi exprim bucuria ca ai pus un nou capitol ,
a fost foarte , dar foarte frumos ,
cum am mai spus ai o descriere superba , nu vrei sa-mi imprumuti si mie ?
oricum , as vrea sa ma anunti de urmatorul capitol ,
chiar as vrea sa stiu ce se va intampla in continuare ,
hmm... ma gandesc ce va face batranelul ala singur , foarte singur , saracu
oricum astept continuarea cu nerabdare ,
crisu te pupaceste