Fluture albastru

Un singur capitol, dar este o poveste intreaga la mijloc. Da, am "tras-o" pe o tema mai veche.
Bun, inainte sa ma intrebati " De ce e dedicat lui Cri?", am sa va spun o mica poveste. Vedeti, eu nu am fost buna de loc in arta scrisului cand eram mai mica, insa intr-o seara, cand cautam ficuri NaruHina si am dat peste un titlu interesant: "Good Boys Never Die". Ah, cand am inceput sa citesc, dusa am fost! Am stat si am recitit pana acum acel fic de n-spee mii de ori si a devenit o dependenta. Da, am devenit dependenta de acel fic si de fata asta.
So, sper sa va placa One Shot-ul. Tinand cont ca e si primul la mine, nu va retineti din a ma critica. Da, da! Stiu ca este mic, insa nu ma doare la corason cat de mult ocupa in pagina, deci nu tin cont de cei care se iau de acest amanunt. ( P.S.: Corectez maine eventualele greseli.)

Fluture albastru

Fluturasi albastru si mic
Vin` la noapte de ma ia
Du-ma in acel loc mitic
Si spune-mi iubirea ta.

*

    De mult, intr-o padure aflata la capat de lume, se iveste un castel ce sta de paza pe-un munte inalt. Turlele-i ajung pan` la cerul instelat, iar zidul cu care e inconjurat e jumatate din el, acoperindu-i gradina plina de flori imbietoare si multicolore. Gratiile de fier incinse de suflarea arzatoare a balaurilor si modelate de mana celui mai iscusit fierar din lume stau si strajuiesc locul.
    Inauntru esti intampinat de niste bolte inrosite de trandafiri parfumati, iar privirile sunt rapide de un mic paraias care curge lin la vale pe langa poteca si face inconjurul cladirii maiestuase. Porti mari ca grandiosul stejar si tari ca stanca te tin departe de interiorul castelului, iar castanii gigantici ce-si pleaca ramurile inverzite de-a primaverii mantie, tin secretul unei camere ascunse printre crengile lor. O, nu dragii mei, nu puteti patrunde aici, insa daca inimile va sunt doritoare, iar gandurile infloresc la acea fereastra de sus, urmati acea umbra ce se iveste in zare.
    O silueta stranie isi face aparitia pe langa tufisurile adormite si se strecoara printre spinii romanticelor roze care soptesc in taina noptii. Cu pasi grabiti, dar silentiosi, acel misterios strain inainteaza din ce in ce mai mult catre inima locului, palatul domnitei. Paru-i galben ca soarele-i este acoperit de-o gluga neagra, iar mantia ca smoala ii acoperea restul corpului. Fata-i era ascunsa de-o masca ca smoala. Doar doua lobelii cu polen negru reuseau sa se faca vazute, aceia fiind ochii lui abisali.
Isi ridica privirea strabatand intinderea, cautand vre-o alta finta vie ce i-ar putea strica planul. Un zambet erotic ii aparu` pe chipul luminat de paloarea lunii imbujorate. Buzele-i sunt crapate de frig, insa isi pastreaza culoarea rosiatica a sangelui proaspat.
    O mana alba ii apare din ascunzatoarea neagra cu care e acoperit si incepe sa se catere pe zid. De departe parca-i o fantasma, o nalucire ce urca incet si nu se opreste pana ce nu simte suprafata lina si rece a geamului. Respiratia greoaie se aude in tacerea noptii cristaline si niste aburi albiciosi ii evadeaza din inchisoarea buzelor reci.
    Reuseste, cu greu, sa intre in camera vrajita, dand de-o oglinda mare, rama fiind brazdata cu nestemate si sub ea fiind asezata o masuta acoperita cu un mileu de lana. Face un pas. Inca unul, podeaua scartaind incet sub greutatea lui. Se opreste atintindu-si privirea asupra unei zane. Da, acea faptura gingasa, mirifica si pura, acea Ileana Cosanzeana preafrumoasa, insa total diferita.
    Corpul ei de lebada sta intins pe asternuturile pufoase de-un mov inchis, iar capul-i este sprijinit de-o perna cusuta din matasuri fine. Buzele sale carnoase si rosiatice ar duce multi barbati in ispita de le-ar putea vedea in toata splendoarea lor in lumina palida a Lunii. Fata alba ca petalele gingasului ghiocel e neteda si fina, iar pletele albastre ca valurile Dunarii ii curg peste umerii ei usor golasi si peste decolteul generos.
    Fat- Frumos cu parul de aur se apleaca peste trupul ei, apropiindu-si buzele de urechea ei, soptindu-i vorbe duioase de dragoste. Ochii tinerei se deschid incet, timizi si intrebatori cautand vocea care o trezeste din visare si ii transforma visul in realitate pura. Doua bijuterii liliachii il privesc. Un zambet copilaresc ii apare, iar obraji-n maci i se transforma. Fruntile lor se apropie una de cealalta pana cand se unesc. Piepturile lor infierbantate se umplu si se golesc de aerul imbibat cu dragoste. Din intuneric, din asternuturile moi un glas feminin si duios sparge tacerea incet si grijuliu.
    - Ah, Zburator ce ratacesti pe aceste melaguri de mult uitate de lume, de ce nu ai venit mai repede? De ce doresti ca inima sa mi-o zdrobesti, iar sufletul sa mi-l amagesti cu aceasta asteptare indelungata?
    El, incet si dragastos ii raspunde:
    -Fiinta angelica adorata de sufletul meu pagan, fie-ti mila de mine si acorda-mi cateva clipe ca sa iti spun cat de mult te iubesc si cat ma doare ca nu pot sa iti fiu aproape mereu cu trupul si sufletul meu. Acorda-mi noaptea asta si lasa-ma sa iti arat intentiile mele ce par dure, dar sunt pasnice.
    Buzele lui ii le ating incet pe ale ei, incalzindu-le, sufocandu-le si savurandu-le. Mana ii alunecase incet pe spatele ei deschizandu-i rochia subtire si transparenta de noapte, dezvelindu-i umerii. Sarutarile lui dulci ii coboara treptat pe corpul acesteia delectandu-se cu trupul inca pur al printesei. Un „ Ah..” inabusit se aude incet in camera. Peste gura Hinatei a poposit palma lui Fat-Frumos, iar peste a lui e mana ei.
    -Incet, zeita mea... Dragostea noastra trebuie sa o auzim doar noi doi si sa ne-o inlantuim in sufletele noastre.
    Incet, tanara ii lua palma si isi intinse bratul. Pierzandu-si echilibrul, Zburatorul cazu` peste trupul fetei, departarea dintre ei devenind inexistenta. De data aceasta, ea ii fura un sarut lung, plin de amor si de pasiune.
    Un lup singuratic se aude prin padure. Vantul canta incet la instrumentele faurite din crengi si frunze. Norii negrii se aduna suparati si ingrijorati. Un demon cu chip de inger fura unui biet copil cele mai de pret lucruri. In seara aceasta, o fiinta adorata, stapana peste atatea inimi a fost detronata.

**

Patu-i gol langa ea. Inca ploua. Cerul inca plange alaturi de domnita care varsa lacrimi amare in pat. Inca ii simte parfumul. Da, parfumul lui plin de dragoste care de dimineata se evaporase din camera. Incet, tanara se da jos din pat. Obrajii ii sunt de ceara, camera se misca si mai rau decat toate, se simte grea. Nu el a cazut in ispita, ci ea. Ea a pacatuit si s-a indragostit de-un demon cu inima haina.

***

    Trecut-au anii si au sters si au reconstruit viata oamenilor , insa unele suflete raman inlantuite in a dragostii temnita, inchise si servite doar cu lacrimi si suspinuri de tristete. Dragostea a fost mereu ca o scandura subreda pe care trebuie sa treci si care mereu poate ceda dezamagindu-te si lasandu-te sa cazi nestingherit in gol.
    Pe o poteca ingusta, langa o casuta darapanata, statea rezemata de-un copac o doamna. Parul albastru se ivea din departare stralucind in razele soarelui. Ochii ce erau odinioara liliachii si plini de viata s-au dus, scazand in energie, devenind reci si inchisi la culoare. O data cu moartea pasiunii ei, a murit si sufletul acesteia, incet, dureros si sfasietor. Soarele ei nu a mai revenit ca sa ii lumineze drumul pe care pasea in fiecare noapte, si cum nu putea fara lumina sa inainteze, cazut-a in negura suferintei si a vicisitudinei.
    Hinata se ridica usor de la pamant, sprijinindu-si corpul de trunchiul masiv al copacului, rochia ei sfasiata miscandu-i-se lin, dansand cu vantul ce batea puternic, biciuindu-i obrajii palizi si crapandu-i buzele uscate. In urma ei venea incet o micuta faptura cu ochii albastrii, aceasta urmandu-si mama. Micuta Zelda pasea peste firele de iarba acoperite de-o plapuma cristalina facuta din zapada. Fluturi albi si inghetati roiesc prin aerul taios, prinzandu-se de cositele celor doua lebede reci, lebede atat de gratioase si frumoase, dar triste si ingandurate. Cu greu au reusit sa ajunga la casa lor, insa odata intrate in micuta cocioaba atmosfera parca a devenit mai calduta, insa inimile-s tot de sloi. Printesa stie ca adanc in sufletul ei, insa simte ceva pentru acel om ce i-a rapit fericirea inca de cand era tanara si nestiutoare. Ah, dar chiar de ar da timpul inapoi, tot nu ar vrea sa schimbe acea zi.

****

Un rau rosu-i curge din bratul ranit, patand haina de-un alb neprihanit al taranei. Sangele si-l pierde, iar odata cu el si viata. Mai are putin! Isi vede salvarea si alinarea in fata, insa cativa pasi reusesc sa ii prelungeasca suferinta. Ostenit, trupu-i cade lat la pamant. Inspira si expira puternic, scotand aburi cu fiecare gura de aer retrimisa naturii. Puterile-i scad rapid. Oare acsta ii este sfarsitul?
Inchide ochii. Niste pasi rapizi se aud calcand peste stratul gros de zapada. O palma rece il apuca de spate, iar alta ii trece bratul dupa gatul ei. Simte cum alte perechi de maini mai mici si mai gingase il iau de cealalalt brat. Nu le vede fata acestor fiinte angelice, insa stie ca una dintre ele este ingerul lui pazitor care l-a iubit mereu, desi el a fost un demon fara de suflet. Incet, cu un zambet sters mai reuseste doar sa spuna un „Iarta-ma” de abia auzit, dupa care cade in gol.

*****

    Isi deschide ochii obositi. Un miros fin de levantica isi face simtita prezenta-n camera. Ah, durerea-l loveste-n piept puternic, rana fiindu-i inca deschisa, dar bandajata. Mantia-i e atarnata de-un cui, iar sabotii ii stau alaturi in stanga.
    Langa el, pe cealalta perna, sta Hinata cufundata in parul lui imbibat cu sangele inca destul de cald. Incet si dureros, reuseste sa se intoarca inspre printesa. Mh, aceleasi buze dulci si uscate, acelas piept cald si primitor, acelas suflet milostiv, dar ochii... Ochii ii sunt mai reci! „ Vai, Doamne, ce i-am facut acestei fiinte?!”, sa intreaba ingrijorat Naruto.
    -Ingerul meu! Iarta-mi purtarea si sufletul usuratic de-o dinioara!
    Un zambet dulce ii incalzeste figura amortita de durere a printesei. Da, pacatele tanarului ii sunt iertate si odata cu ele dragostea s-a reaprins in sloiurile din piepturile lor.
     Pe fereastra se aseaza doi fluturasi ce privesc peisajul romantic din incapere. Da, o pereche de fluturasi ce trag cu ochiul la acei indragostiti si isi iau zborul.
    Iubirea a murit si a renascut, a cazut si s-a ridicat si a fost stinsa, dar crengile inca fumegande au izbucnit intr-un foc imens. Dragostea adevarata va trece testul vietii, mereu!

Mulţumesc, căci altceva nu ştiu cum să mă mai exprim. Povestea cu adevărat a fost desprinsă dintr-un basm, limbajul l-ai mulat perfect pe idee. Nu mai spun de greşeli, fiindcă ştiu că dai edit. Şi iar ai menţionat de ficul meu vechi, oricum mă bucur enorm de mult că ţi-a plăcut, dar nu cred că asta este important în momentul de faţă. Apreciez faptul că mi-ai dedicat un one-shot, sincer mă simt foarte fericită, mi-ai umplut ziua cu gânduri bune şi nebune. *laughs* Știi tu la ce mă refer. Draga mea, sincer îți spun ador cu a decurs povestirea, mă simt de parcă am citit un basm scris de autori vechi, foarte, dar foarte frumos.

A fost foarte frumos si emotionant.
Descrierea, libajul, expresiile, toate au fost superbe si s-au completat extrem de bine.
Pentru un minut, chiar simteam ca citesc un basm extrem de vechi.
Ai scris foare frumos.

A fost foarte emotinoant.A fost unul dintre putinele one-shot-urile pe care imi palce sa le recitesc si nu pentru ca nu am inteles ce ai vrut sa spui ci pentru ca imi place.Ai scris foare frumos si "curat" si nu a trebuit sa ma opresc din citit sa vad ce ai vrut sa spui.Nu am cuvinte sa exprim ceea ce gandesc caci nici 100 de cuvinte nu ar putea descrie aces one-shot.Nici unul nu se potriveste.Am sa ma mai gandesc totusi.Mi-a placut si sper ca vei mai face astlef de creatii.Ai talent scumpa!

Miss Hell™ a scris:: Fluture albastru

Fluturasi albastru si mic
Vin` la noapte de ma ia
Du-ma in acel loc mitic
Si spune-mi iubirea ta.

*

    De mult, intr-o padure aflata la capat de lume, se iveste un castel ce sta de paza pe-un munte inalt. Turlele-i ajung pan` la cerul instelat, iar zidul ~~cu care e~~ ( Corect: care-l. Eviţi repetiţia şi sună mult mai bine. ) inconjurat e jumatate din el, acoperindu-i gradina plina de flori imbietoare si multicolore. Gratiile de fier incinse de suflarea arzatoare a balaurilor si modelate de mana celui mai iscusit fierar din lume stau si strajuiesc locul.
    Inauntru esti intampinat de niste bolte inrosite de trandafiri parfumati, iar privirile sunt rapide ( Corect: răpite. Cel mai probabil. ) de un mic paraias care curge lin la vale pe langa poteca si face inconjurul cladirii maiestuase ( Corect: maiestuoase. Cu o. ) . Porti mari ca grandiosul stejar si tari ca stanca te tin departe de interiorul castelului, iar castanii gigantici ce-si pleaca ramurile inverzite de-a primaverii mantie, tin secretul unei camere ascunse printre crengile lor. O, nu dragii mei, nu puteti patrunde aici, insa daca inimile va sunt doritoare, iar gandurile infloresc la acea fereastra de sus, urmati acea umbra ce se iveste in zare.
    O silueta stranie ( Puteai zice " străine ". Suna mai bine. ) isi face aparitia pe langa tufisurile adormite si se strecoara printre spinii romanticelor roze care soptesc in taina noptii. Cu pasi grabiti, dar silentiosi, acel misterios strain inainteaza din ce in ce mai mult catre inima locului, palatul domnitei. Paru-i galben ca soarele-i este acoperit de-o gluga neagra, iar mantia ca smoala ii acoperea ( Corect: acoperă. Scrii la prezent, păi prezent să fie peste tot, cu atât mai mult când vine vorba de aceiaşi frază. ) restul corpului. Fata-i era ascunsa de-o masca ca smoala. Doar doua lobelii cu polen negru reuseau sa se faca vazute, aceia fiind ochii lui abisali.
Isi ridica privirea strabatand intinderea, cautand vre-o ( Corect: vreo. Legat. ) alta finta ( Corect: fiinţă. Cu doi de " i". ) vie ce i-ar putea strica planul. Un zambet erotic( Mi se pare ciudat " un zâmbet erotic ". Eu n-am mai auzit unde aşa. Poate " un zâmbet provocator/leneş/ştrengar ". ) ii aparu` pe chipul luminat de paloarea lunii imbujorate. Buzele-i sunt crapate de frig, insa isi pastreaza culoarea rosiatica a sangelui proaspat.
    O mana alba ii apare din ascunzatoarea neagra cu care e acoperit si incepe sa se catere pe zid. De departe parca-i o fantasma, o nalucire ce urca incet si nu se opreste pana ce nu simte suprafata lina si rece a geamului. Respiratia greoaie se aude in tacerea noptii cristaline si niste aburi albiciosi ii evadeaza din inchisoarea buzelor reci.
    Reuseste, cu greu, ( Fără virgulă. ) sa intre in camera vrajita, dand de-o oglinda mare, rama fiind brazdata cu nestemate si sub ea fiind asezata o masuta acoperita cu un mileu de lana. Face un pas. Inca unul, podeaua scartaind incet sub greutatea lui. Se opreste atintindu-si privirea asupra unei zane. Da, acea faptura gingasa, mirifica si pura, acea Ileana Cosanzeana preafrumoasa, insa total diferita.
    Corpul ei de lebada sta intins pe asternuturile pufoase de-un mov inchis, iar capul-i este sprijinit de-o perna cusuta din matasuri fine. Buzele sale carnoase si rosiatice ar duce multi barbati in ispita de le-ar putea vedea in toata splendoarea lor in lumina palida a Lunii. Fata alba ca petalele gingasului ghiocel e neteda si fina, iar pletele albastre ca valurile Dunarii ii curg peste umerii ei usor golasi si peste decolteul generos.
    Fat- Frumos cu parul de aur se apleaca peste trupul ei, apropiindu-si buzele de urechea ei, soptindu-i vorbe duioase de dragoste. Ochii tinerei se deschid incet, timizi si intrebatori cautand vocea care o trezeste din visare si ii transforma visul in realitate pura. Doua bijuterii liliachii il privesc. Un zambet copilaresc ii apare, iar obraji-n maci i se transforma. Fruntile lor se apropie una de cealalta pana cand se unesc. Piepturile lor infierbantate se umplu si se golesc de aerul imbibat cu dragoste. Din intuneric, din asternuturile moi un glas feminin si duios sparge tacerea incet si grijuliu.
    - Ah, Zburator ce ratacesti pe aceste melaguri de mult uitate de lume, de ce nu ai venit mai repede? De ce doresti ca inima sa mi-o zdrobesti, iar sufletul sa mi-l amagesti cu aceasta asteptare indelungata?
    El, incet si dragastos ii raspunde:
    -Fiinta angelica adorata de sufletul meu pagan, fie-ti mila de mine si acorda-mi cateva clipe ca sa iti spun cat de mult te iubesc si cat ma doare ca nu pot sa iti fiu aproape mereu cu trupul si sufletul meu. Acorda-mi noaptea asta si lasa-ma sa iti arat intentiile mele ce par dure, dar sunt pasnice.
    Buzele lui ii le ating incet pe ale ei, incalzindu-le, sufocandu-le si savurandu-le. Mana ii alunecase incet pe spatele ei deschizandu-i rochia subtire si transparenta de noapte, dezvelindu-i umerii. Sarutarile lui dulci ii coboara treptat pe corpul acesteia ( Virgulă. ) delectandu-se cu trupul inca pur al printesei. Un „ Ah..” inabusit se aude incet in camera. Peste gura Hinatei a poposit palma lui Fat-Frumos, iar peste a lui e mana ei.
    -Incet, zeita mea... Dragostea noastra trebuie sa o auzim doar noi doi si sa ne-o inlantuim in sufletele noastre.
    Incet, tanara ii lua palma si isi intinse bratul. Pierzandu-si echilibrul, Zburatorul cazu` peste trupul fetei, departarea dintre ei devenind inexistenta. De data aceasta, ea ii fura un sarut lung, plin de amor si de pasiune.
    Un lup singuratic se aude prin padure. Vantul canta incet la instrumentele faurite din crengi si frunze. Norii negrii se aduna suparati si ingrijorati. Un demon cu chip de inger fura unui biet copil cele mai de pret lucruri. In seara aceasta, o fiinta adorata, stapana peste atatea inimi a fost detronata.

**

    Patu-i gol langa ea. Inca ploua. Cerul inca plange alaturi de domnita care varsa lacrimi amare in pat. Inca ii simte parfumul. Da, parfumul lui plin de dragoste care de dimineata se evaporase din camera. Incet, tanara se da jos din pat. Obrajii ii sunt de ceara, camera se misca si ( Virgulă. ) mai rau decat toate, se simte grea. Nu el a cazut in ispita, ci ea. Ea a pacatuit si s-a indragostit de-un demon cu inima haina.

***

    Trecut-au anii si au sters si au reconstruit viata oamenilor , insa unele suflete raman inlantuite in a dragostii ( Corect: dragostei. Probabil. ) temnita, inchise si servite doar cu lacrimi si suspinuri de tristete. Dragostea a fost mereu ca o scandura subreda pe care trebuie sa treci si care mereu poate ceda dezamagindu-te si lasandu-te sa cazi nestingherit in gol.
    Pe o poteca ingusta, langa o casuta darapanata, statea rezemata de-un copac o doamna. Parul albastru se ivea din departare stralucind in razele soarelui. Ochii ce erau odinioara liliachii si plini de viata s-au dus, scazand in energie, devenind reci si inchisi la culoare. O data cu moartea pasiunii ei, a murit si sufletul acesteia, incet, dureros si sfasietor. Soarele ei nu a mai revenit ca sa ii lumineze drumul pe care pasea in fiecare noapte, si cum nu putea fara lumina sa inainteze, cazut-a in negura suferintei si a vicisitudinei.
    Hinata se ridica usor de la pamant, sprijinindu-si corpul de trunchiul masiv al copacului, rochia ei sfasiata miscandu-i-se lin, dansand cu vantul ce batea puternic, biciuindu-i obrajii palizi si crapandu-i buzele uscate. In urma ei venea incet o micuta faptura cu ochii albastrii, aceasta urmandu-si mama. Micuta Zelda pasea peste firele de iarba acoperite de-o plapuma cristalina facuta din zapada. Fluturi albi si inghetati roiesc prin aerul taios, prinzandu-se de cositele celor doua lebede reci, lebede atat de gratioase si frumoase, dar triste si ingandurate. Cu greu au reusit sa ajunga la casa lor, insa odata intrate in micuta cocioaba atmosfera parca a devenit mai calduta, insa inimile-s tot de sloi. Printesa stie ca adanc in sufletul ei, insa simte ceva pentru acel om ce i-a rapit fericirea inca de cand era tanara si nestiutoare. Ah, dar chiar de ar da timpul inapoi, tot nu ar vrea sa schimbe acea zi.

****

    Un rau rosu-i curge din bratul ranit, patand haina de-un alb neprihanit al taranei. Sangele si-l pierde, iar odata cu el si viata. Mai are putin! Isi vede salvarea si alinarea in fata, insa cativa pasi reusesc sa ii prelungeasca suferinta. Ostenit, trupu-i cade lat la pamant. Inspira si expira puternic, scotand aburi cu fiecare gura de aer retrimisa naturii. Puterile-i scad rapid. Oare acsta ( Corect: acesta. ) ii este sfarsitul?
    Inchide ochii. Niste pasi rapizi se aud calcand peste stratul gros de zapada. O palma rece il apuca de spate, iar alta ii trece bratul dupa gatul ei. Simte cum alte perechi de maini mai mici si mai gingase il iau de cealalalt brat. Nu le vede fata acestor fiinte angelice, insa stie ca una dintre ele este ingerul lui pazitor care ( Corect: pe care. ) l-a iubit mereu, desi el a fost un demon fara de suflet. Incet, cu un zambet sters mai reuseste doar sa spuna un „Iarta-ma” de abia auzit, dupa care cade in gol.

*****

    Isi deschide ochii obositi. Un miros fin de levantica isi face simtita prezenta-n camera. Ah, durerea-l loveste-n piept puternic, rana fiindu-i inca deschisa, dar bandajata. Mantia-i e atarnata de-un cui, iar sabotii ii stau alaturi in stanga.
    Langa el, pe cealalta perna, sta Hinata cufundata in parul lui imbibat cu sangele inca destul de cald. Incet si dureros, reuseste sa se intoarca inspre printesa. Mh, aceleasi buze dulci si uscate, acelas piept cald si primitor, acelas suflet milostiv, dar ochii... Ochii ii sunt mai reci! „ Vai, Doamne, ce i-am facut acestei fiinte?!”, sa intreaba ingrijorat Naruto.
    -Ingerul meu! Iarta-mi purtarea si sufletul usuratic de-o dinioara!
    Un zambet dulce ii incalzeste figura amortita de durere a printesei. Da, pacatele tanarului ii sunt iertate si odata cu ele dragostea s-a reaprins in sloiurile din piepturile lor.
     Pe fereastra se aseaza doi fluturasi ce privesc peisajul romantic din incapere. Da, o pereche de fluturasi ce trag cu ochiul la acei indragostiti si isi iau zborul.
    Iubirea a murit si a renascut, a cazut si s-a ridicat si a fost stinsa, dar crengile inca fumegande au izbucnit intr-un foc imens. Dragostea adevarata va trece testul vietii, mereu!

Titlu: Este interesant şi în acelaşi timp misterios, chiar îmi place, iar legătura cu textul tău este sesizabilă, dar nu de la prima vedere.
Idee: Nu mă aşteptam să văd o astfel de idee, lucru care m-a surprins plăcut. Ai reuşit să realizezi o frumoasă poveste de dragoste, cu tente şi origini româneşti; basmul.
Descriere: Sincere felicitări, limbajul tău a fost foarte bun, iar modul în care ai descris fiecare scenă chiar m-a făcut să simt că citesc cu adevărat un basm, nu o creaţie de pe un forum. Mi-au plăcut momentele de dragoste dintre cei doi protagonişti, cât şi amânuntele pe care ni le-ai oferit în fiecare paragraf, fără să treci de limita normalului şi să cazi într-o extremă plictisitoare.
Acţiune: Nu mi s-a părut grăbită, mai ales că ai despărţit unele momente, a fost bine, altfel chiar aveai o acţiune grăbită.
Dialog: Chiar mi-a plăcut modul în care l-ai realizat, şi în ciuda faptului că ai avut doar 2-3 linii de dialog, a fost foarte bun.
Estetică: Nimic de precizat, poate doar că fontul cu care ai scris titlul şi acele versuri nu e atât de plăcut, nu mi-a fost uşor să-l citesc.
Greşeli de tastare/ortografie: Enumerate mai sus. Au fost majoritatea de tastare, dar ai avut şi " vre-o" , care niciodată nu se scrie aşa. La fel şi cu " care ". În majoritatea cazurilor, când nu sună aiurea, se scrie " pe care ".

Nota pe care ţi-aş da-o, în mare, este un 9-9.50. Ai avut greşeli gramaticale, nu atât de grave, dar pe astea le-am scăzut cel mai mult.

Bună, surioară! *hug*
Deci, vreau să-ți spun că am observat o mare schimbare în felul tău de a scrie. Văd că e naruhina, de aceea vreau să-ți spun că scenele picante m-au pus pe gânduri.
Abia aștept să mai faci astfel de one shoturi, căci mie acesta mi-a plăcut mult. Baftă la scris în continuare, soră, și îți urez spor la postat! Te pup! *kiss*

Subiect: Re: Fluture albastru Mier 11 Sept 2013, 09:52

One shot finalizat.