Buna, ma numesc Sakura Haruno si am 16 ani. Am parul roz asemenea florilor de cires, ochii ca doua smaralde si forme bine definite. Hei, cel putin asa zice lumea. Locuiesc in regatul Longtown. Nu prea ai ce sa faci aici, de cele mai multe ori. Viata este grea, daca nu faci parte din familia regala. Sunt ucenica la Academia Ninja de cand aveam 7 ani. Pana la acea varsta (7 ani), am fost tinuta in schimbul serviciilor. Maestrul meu, maestrul Yin, mi-a spus ca parintii m-au abandonat la poarta academiei si de atunci el m-a crescut. Visul meu este sa devin atat de puternica incat sa devin gardian la palat, astfel incat sa pot sa-mi gasesc parintii.
Este iarna. Lacrimile Zanei Cerurilor imbodobesc tot tinutul. Ma uit pe fereastra aburita, incercand sa deslusec vreun chip. Ma ridic repede din pat, pentru ca astazi este ziua cea mare. *Astazi voi vizita castelul!*.
Imi prind parul intr-o coada si ma imbrac in niste haine comode. Imi pun cutitul de lupte in suport si pasesc increzatoare afara din casa.
Ma uit in jur. Lumea se grabea. Alergau...spre palat. *Oare toti vor sa dea proba pentru a deveni gardieni?!*.
Chiar daca toata lumea mergea cat putea de repede, era liniste deplina pe strada. Dintr-o data, s-a auzit ceva in spatele meu:
-Printesa! Unde fugiti?!
Din cauza zgomotului brusc m-am dezechilibrat si am cazut pe jos. Acea voce ii apartinea unui baiat cu ochi ca doua onixuri si parul ca o noapte senina. Am cazut intr-o transa cand l-am vazut, fara a-mi da seama ca ma striga incontinuu "Printesa! Sunteti in regula?". Dupa cateva secunde mi-am revenit, totusi fiind socata ca m-a strigat "Printesa". *Oare chiar crede ca eu sunt printesa?*.
- Cred c-ati gresit persoana....Eu nu sunt printesa, spun eu uitandu-ma in jos.
-Oh, atunci imi cer scuze. Dar semeni izbitor cu ea, spune baiatul.
Ma ajuta sa ma ridic. A zis ca o cauta pe printesa, care a fugit din castel pentru ca s-a plictisit.
-Am uitat sa ma prezint, Mylady. Ma numesc Sasuke Uchiha, sunt gardianul sef.
- Incantata, sunt Sakura Haruno. Eu pe dumneavoastra va cautam, as vrea sa devin gardian.
La auzul acestor cuvine, domnul Uchiha incepe sa rada in hohote.
-Crezi ca tu, o femeie, vei reusi sa intri macar in palat?! Spune Sasuke care acum mi se parea din ce in ce mai enervant. Pai, hai sa facem un pariu. Daca tu vei reusi sa ajungi in fata regelui, eu te voi face gardian. Daca nu vei reusi, imi vei da colierul tau.
M-am uitat o clipa la colier. Maestrul mi-a spus ca e singurul lucru ce mi-a mai ramas de la parintii mei. Dar am acceptat, zambind increzator. Ca si proverbul: "Daca nu risti, nu castigi.".
-M-ai putea duce pana la castel, daca tot ai cal? Spun eu cu o urma de speranta.
Sasuke a afirmat din cap. S-a dat jos de pe cal( proasta miscare), cred ca vroia sa ma ajute sa urc, dar pana sa se dea el jos de pe cal, eu eram sus. Am zambit malefic (nu prea imi sta in fire) si, inainte sa apunce Sasuke sa urce la loc, am inceput sa alerg cu calul. M-am uitat in spate. Domnul Uchiha a ranjit si a inceput sa alerge dupa mine. Ce? Ma grabeam. Nu puteam risca (,) ca Sasuke sa ma duca cine stie unde, doar ca sa castige pariul. In plus, ce aveam de pierdut?
Dupa cateva minute, am ajuns la castel. Am lasat calul legat de un stalp si am expirat, uitandu-ma la inaltime palatului.. "Pai, este o provocare, nu?!". M-am uitat in spate. Am marit brusc ochii, pentru ca domnul Uchiha, impreuna cu vreo zece gardieni, veneau dupa mine, o fata. *Lasule! Nu te poti descurca singur in fata unei fete?*. Dar nu puteam risca sa ma bat cu ei. Ei sunt in slujba castelului, iar, daca ne prinde regele, ei sunt cei care vor castiga. Am intrat brusc in castel, vrand sa ma ascund undeva, pana gardienii imi pierd urma. Am urcat la etaj. Era o singura camera, cu usa de argint, in capatul holului. Pe hol erau tablouri cu toti regii precedenti, pe care nu am apucat sa le vad bine, pentru ca alergam. Am ajuns in fata usii. Mi-era putin frica s-o deschid, nu vroiam sa intru in camera regelui sau a cuiva din familia regala.
Am auzit zgomote de la parter. Gardienii au intrat in castel si veneau dupa mine. Am intrat brusc in camera. Un pat mare, roz, cu baldachin, statea in mijlocul camerei. Pe jos era asezat un covor tot roz, doar ca alta nuanta. Peretii erau pictati in alb, iar sifonierul era argintiu. M-am uitat ca si cand as fi vazut aur. M-am apropiat de o fotografie. Eram...EU! Doar ca in haine neobijnuit de "regale". *Cred ca aceasta este camera printesei. Bine a spus domnul Uchiha ca seaman mult cu ea*. Vroiam sa plec, pentru a scapa cat mai repede din cosmarul acesta, dar gardienii erau deja la etaj. Cateva secunde ii mai desparteau de mine. Brusc, mi-a venit o idee: *O sa ma dau drept printesa. Nu mult, doar cat sa scap de astia*. M-am pus repede in pat si m-am invelit cu cat mai multe plapume am putut.
Usa s-a deschis brusc. Eu tremuram.
-Oh, scuzati-ma, printesa. V-am cautat peste tot. Am avut impresia ca un mic gandac a intrat in camera dvs, spune Sasuke. Ati vazut o fata care arata fix ca dumneavoastra.
*Stop cadru! M-a facut un gandac?!*
-Pai, eu nu am vazut nimic. Stai, o fata care sa arate ca mine?Absurd! Cum indraznesti sa ma insulti asa, Uchiha? Spun eu intrandu-mi in aerele de "printesa".
Sasuke si-a cerut scuze si a iesit incet din camera. Am asteptat pana sa-l aud cum paraseste holul, dupa care m-am ridicat din pat.
*O, nu! Am dat de bucluc! Ce fac acum?*.
M-am ridicat repede din pat. Fix cand sa deschid usa, cineva a intrat brusc in camera, facandu-ma sa cad.
-Printesa, trebuie sa va pregatiti pentru cina cu mama si tatal dumneavoastra, spune un om mic de inaltime, cu par lung si alb, imbracat in niste haine ciudate. S-a uitat in jos. Vai, printesa, imi pare asa de rau! Haideti, sa va ajut sa va ridicati.
M-am ridicat, zambind usor. Incercam sa-i spun ca eu nu sunt printesa, dar el era prea ocupat cu alegerea rochiei. Dupa el au mai intrat inca 3 servitoare care au vrut sa ma ajute sa ma imbrac. Dar m-am dus in baie si m-am schimbat singura. Aratam ca un brad imbodobit. Cel putin, asa ma simteam. Fetele mi-au facut bucle si m-au machiat, dupa care mi-au dat sa incalt niste pantofi cu toc . ( Nu tocmai specialitatea mea).
Zambetul lui Sasuke imi inunda simturile. Vocea lui imi rasuna in cap ca si cum as fi intr-o pestera. A trebuit sa-mi scutur capul ca sa-mi revin. Am pasit atent in sala de masa. Era o masa lunga, cu vreo 30 de scaune. In capul mesei era asezat regele, iar regina in drepata lui. Mai erau cativa nobili la masa, printre care niste principese ingamfate. Intr-un colt al salonului se afla Sasuke. *Peste tot ma urmareste asta?!*. Se uita la mine si zabea incet, oarecum ranjea.
M-am indreptat incet spre scaunul din stanga regelui, avand grija la pantofi. La un moment dat, am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare. M-am impiedicat si cadeam, daca nu ma prindea Sasuke fix inainte sa ating pamantul. M-a ridicat incet, iar eu i-am multumit. Toata lumea s-a uitat la mine.
-Draga mea, de ce i-ai multumit gardianului? Spune regina si se uita ciudat la mine.
-Eu ... Eu, ma gandeam sa-i multumesc ca m-a prins...
Mama a oftat, dezamagita. M-am asezat la masa si am stat cu capul in pamant urmatoarele 2 ore, pana cand regelui i-a venit o idee "stralucita":
-Draga mea, am impresia ca ai crescut si ar fi momentul sa-ti alegi viitorul sot.
Am sarit brusc de pe scaun.
-Sa ce?! Am spus eu facand ochii cat cepele.
Regele a stabilit ca maine sa fie mareata "alegere a printului". M-am retras incet de la masa. Cand am iesit din sala, asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni, mi-am dat jos pantofii cu toc si am inceput sa alerg pe hol , desculta. M-am uitat in spate, din instinct, pentru ca am auzit niste pasi. Era, bineinteles, Sasuke, care ma urmarea peste tot. S-a uitat la papucii din mana mea si a oftat. M-a intrebat daca sunt bine. Am dat din cap si l-am intrebat de ce ma urmareste peste tot.
-Pentru ca sunt garda ta personala, printesa, spune el parand nedumerit.
-A... Garda mea personala, mi-am amintit! Spun eu incercand sa ma salvez.
M-am grabit spre camera mea, asigurandu-ma ca am inchis usa. Am gasit vechile mele haine, intinse pe pat. M-am imbracat repede cu ele si mi-am prins parul in coada, pentru ca nu mai suportam rochia infofoiata. Nu ma judecati! Am parasit incet camera, pentru ca am vrut sa fac o mica vizita in gradina. (Vroiam sa plec din castel). Spre nefericirea mea, gardianul era inca acolo. S-a uitat la hainele mele ciudat.
-Ce-ai patit? Am gasit hainele pe pat si m-am gandit ca sunt mai comode... Spune eu pe un ton autoritar.
Trebuia sa-mi intru in aerele de printesa.

CAP II:

-De unde aveti acele haine?Intreaba din nou Sasuke suspicios.
-De cand trebuie sa-ti dau eu tie explicatii?! Le-am gasit pe pat, oricum, nu e treaba ta.
Am continuat sa merg normal pana la intrarea in castel, dupa care am luat-o la sanatoasa.
-Stati, printesa! Spune Sasuke in timp ce alearga dupa mine.
Am avut grija sa ma ascund intr-un tufis ( nu prea la vedere) din gradina. *Phiu, in sfarsit am scapat*. M-am uitat in sus si...Ta-da! Sasuke se uita la mine cu o privire de sperietoare. M-a intrebat unde aveam de gand sa fug, iar eu m-am prefacut ca nu l-am auzit. M-am ridicat incet din tufis si m-am uitat la Sasuke. El se uita la ceva sau cineva. M-am uitat in directia aceea si am vazut printesa. ADEVARATA PRINTESA! Am inceput sa fug in directia aceea, pentru ca pe acolo se iesea din castel. Printesa m-a prins de mana cand am trecut pe langa ea, fix pe un mic pod.
-Stai...tu arati ca mine! Cum se poate ca cineva din lumea aceasta sa fie la fel de frumos ca si mine?A spus printesa in timp ce se uita urat la mine.
*Mda, cam ingamfata printesa asta*. In momentul acela am simtit o lovitura in spate. M-am dezechilibrat si am cazut peste marginea podului, in apa. Am invatat lupte martiale si aproape de toate la academie, in afara de inot. Nu stiam sa inot. Incercand sa respir, apa mi-a intrat prin nassi prin gura. Ma sufocam incet. De pe pod se auzeau voci. Dupa aceea, intuneric.
M-am trezit intr-un fel de cutie alba, care nu avea margini. Ma simteam pierduta intr-un loc strain, fara nimeni langa mine. Auzeam vocile regelui, ale reginei si ale lui Sasuke. Ma gandeam la el, cum l-am intalnit prima data (nu foarte placut). Vocea lui imi rasuna in cap ca si cum as fi intr-o pestera. Ma gandeam daca ma voi mai trezi vreo data...

POV Sasuke::

I-am pus pe gardieni s-o aresteze pe fata care se dadea drept printesa si am sarit dupa printesa adevarata. Am adus-o inapoi in castel. Regele si regina se uitau uimiti cum o duceam in brate. Picuri de apa i se scurgeau de pe fata si corp. Am pus-o incet pe pat.
Fata ei ca zapada era acum de doua ori mai palida, iar buzele ii pareau fara viata. Imi lipseau ochii ei stralucitori, zambetul ei gingas si parul ei care se ondula incet in vant. Acum, cand parea pe jumatate moarta, imi era dor de ea.
Dupa o scurta perioada de timp, un medic si 3 asistente au intrat grabite in camera. Medicul s-a apropiat de ea, incercand s-o examineze.Era asa de neajutorata, imi cerea ajutorul, asa mi se parea. Vroiam s-o ajut, dar nu stiam cum.
Medicul s-a intors catre parintii ei si s-a uitat in jos, dand din cap ca nu. Am inteles perfect mesajul. Simteam ca tot sangele mi se urca in cap, imi venea sa explodez de nervi. Intr-un moment de nestapanire, am dat un pumn in noptiera.
Regele si regina s-au uitat uimiti la mine.
As face orice ca mica mea printesa sa-si revina...
Dupa 2 zile, regele m-a chemat la el. Speram sa-mi dea marea veste ca printesa s-a trezit.
-Medicul a spus ca printesa are un chist respirator, iar singurul leac este o planta numita Gingsanget.
-Pai...O sa ma duc eu sa gasesc planta...Unde se gaseste?Spun eu dintr-o suflare.
-La un om din N. tarii. Il cheama Orochimaru, spune regele plin de speranta. Medicul a spus si ca fata mea (printesa) mai are doar 7 zile de trait fara acea planta. Te rog, intoarce-te la timp cu acel leac!
Am dat din cap si m-am indreptat spre camera printesei. Stiam cine este Orochimaru. El mi-a omorat toata familia, in urma cu 10 ani. *Heh, ne intalnim din nou, Orochimaru. De data aceasta eu iti voi rade in nas*.
Am deschis incet usa camerei printesei. M-am aplecat la ea.
- Ma voi intoarce cu leacul, iti promit. Eu...te...te iubesc... Ii soptesc eu incet la ureche.
*Bineinteles ca nu m-a auzit! Prostule! Sasuke, ce te-ai mai inmuiat...*.
Am plecat din camera ei ,uitandu-ma la ea. Mi s-a parut ca am vazut o lacrima alunecand pe obrazul printesei.

POV Sakura:

Din acea cutie am auzit tot ce-a spus Sasuke. Am incercat sa sparg peretele cutiei cu mainile, imi doream sa-i pot sa spun si eu la Sasuke...ca il iubesc si sa nu plece. Am incercat totul, pana si sa ma agat de vocea lui. Vroiam sa ies cumva afara din blestemata aia de cutie, dar nu reuseam nici cum. Speram totusi sa mai apuc sa-l vad macar odata, inainte sa...mor.


Pai, cam asta a fost... Stiu ca nu am respectat titlul capitolului, dar mi-a venit alta idee pe parcurs, sper sa intelegeti. Astept comentarii.

Pai...chiar daca nu mi-a comentat aproape nimeni...am venit cu nextul
Multumesc tuturor pentru comentariile frumoase
Si astept si critica, ca sa ma perfectionez.


CAP III:

POV Sasuke:

Am parasit castelul, uitandu-ma mereu in spate. Simteam ca, brusc, m-am atasat de printesa. Tot ce vedeam, auzeam si chiar miroseam ma facea sa-mi aduc aminte de ea. Si cand imi dadea dureri de cap era draguta. Totusi, imi pare putin rau pentru fata pe care am arestat-o. Cand m-am intalnit cu ea, mi s-a parut interesanta. *Eh, dupa cum o stiu, va scapa ea cumva de acolo.*. Am zambit cand mi-am adus aminte de aroganta ei. Era curajoasa, ce-i drept.
Revenind la printesa, chiar se comporta ciudat de la o vreme. Chiar daca incearca sa para "fitoasa", nu mai este ce a fost. Cred ca de aceea inima imi bate in felul acesta pentru ea, este mai mult decat o printesa.
In doua zile, cat timp am intrebat peste tot unde este ascunzatoarea lui Orochimaru, m-am gandit tot timpul la frumoasa printesa cu parul ca florile de cires. Eram bucuros ca o sa se faca mai bine, curand.
La finalul celei de-a doua zi, am ajuns la intrarea unei pesteri. Dupa cum spuneau localnicii, aici era ascunzatoarea lui Orochimaru. Eram curios cum va mai arata de data aceea.
Am pasit incet in pestera, scotandu-mi silentios sabia. Luminile s-au aprins brusc dupa ce am mai facut inca doi pasi.
S-a auzit o voce sasaita. Spunea ca ma astepta de mult timp, pentru ca a imbatranit si are nevoie de alt corp. Mi-a fluturat leacul pentru printesa prin fata mainilor. Cat tupeu! Am incercat sa ii iau planta.
-Nu, nu , nu, nu, Sasuke. Nu asa de repede. Trebuie sa faci ceva pentru mine mai intai:
Vei ramane sclavul meu timp de 2 saptamani. La finalul celei de-a doua saptamana, imi vei da trupul tau, pentru a ma reincarna. Daca nu te intorci la mine dupa ce ii dai leacul printesei, fata moare in cele mai adanci chinuri.
Pai, ti-am explicat regulile jocului. Ramane decizia ta.
Am scrasnit din dinti. Nu vroiam s-o parasesc pe printesa, chiar nu vroiam. Dar nu aveam de ales. Prefeream sa nu fiu cu ea cat timp este in viata, decat sa stau cu ea in timp ce este moarta. Stiam prea bine ca nu aveam ce sa fac.
Orochimaru mi-a spus ca trebuie sa fac un pact cu el, pentru a fi sigur. Am dar din cap, dar nu ma puteam stapani din a spune cateva cuvinte:
-Ce fel de tratat de babe ai nevoie? Credeam ca esti mai presus decat o baba, Orochimaru.
Atunci a ranjit. Un sarpe i-a iesit pe gura, A "zburat" spre mine (sarpele).S-a oprit in dreptul piciorului meu stang, unde si-a infipt coltii. Am simtit o durere sfasietoare si am cazut in genunchi.
Orochimaru s-a uitat la piciorul meu.
-Esti mai puternic decat credeam. Pe un om normal, veninul acesta special l-ar fi omorat din prima. Se pare ca (,) chiar ai puterea clanului Uchiha. In fine, de fiecare data cand vei vedea sange, eu voi lua controlul asupra ta. Nu vei putea face nimic ca sa te impotrivesti.
Mi-a aruncat leacul . M-am indreptat schiopatand la calul meu.
Dupa 3 zile, am ajuns inapoi la palat. I-am dat medicului antidotul si am plecat la printesa. Statea fix cum am lasat-o. Am mangaiat-o, incet pe frunte, spunandu-i ca aici ne despartim. La auzul acestor vorbe, mana printesei s-a miscat, prinzandu-ma de mana. Ciudat, pentru ca medicamentul nu i-a fost administrat. I-am indepartat usor mana, zambind.
As fi vrut sa n-o las, dar pur si simplu n-am putut. Nu vroiam ca ea sa aiba de suferit de pe urma mea.
Am parasit incet camera. Am simtit ca viata mea s-a terminat cand am pasit afara din castel.

POV. Sakura:

M-am ridicat incet din pat. Ma durea tare gatul. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-l intreb pe rege unde este Sasuke. Vroiam sa-l strang in brate si sa-i multumesc pentru tot. El mi-a spus cu glas molesit ca aceste a plecat si ca nu o sa se mai intoarca. Mi-am amintit ce a zis Sasuke cand mi-a adus leacul: ca isi ia adio de la mine. Nu prea intelegeam la ce s-a referit. Stiam doar ca il iubeam si ca nu puteam sa-l las sa plece asa.
A doua zi mi-am luat cutitul de mana si hainele vechi. Mi-am prins parul intr-o coada si mi-am pus, bineinteles, colierul la gat.
Eram pregatit sa merg sa-l gasesc pe Sasuke.

Urmatorul capitol: Plecarea Sakurei.

Cap IV: Plecarea Sakurei;

Am intrebat localnicii daca l-au vazut pe Sasuke, pentru ca regele nu a vrut sa-mi spuna.Bineinteles, l-am descris din cap pana-n picioare. Ah, cred c-am uitat sa va spun cum am iesit din palat, nu ca ar conta prea tare. Am legat aproape toate cearceafele din spalatoria regala. Sper ca familia regala n-a ramas fara cearceafe. Am auzit ca adevarata printesa a fost capturata. Sincer, imi doresc s-o scoata afara de acolo. Oricum, nu cred ca n-o sa ma mai intorc acolo vreodata. Acum sunt dispusa sa lupt pentru viata lui Sasuke, cum s-a luptat el pentru a mea. Simt ca in inima mea a incoltit ceva.
Dupa 5 zile de mers pe jos, eram franta. Dar, macar, am ajuns la "Faimoasa pestera a lui Orochimaru". Era intuneric si doar intuneric. Prima data nu am crezut ca acela era locul.
Am mers un timp in interiorul pesterii, incet, pentru ca nu vedeam aproape nimic. Gandul imi era doar la Sasuke. Speram ca o sa-l gasesc in acel intuneric. Am simtit ca m-am lovit de ceva, ca de o piatra. Doar ca nu era o piatra, ii simteam inima cum respira. Am tresarit si m-am dat cativa pasi in spate. Dintr-o data, luminile din pestera s-au aprins, pe rand. Presimteam ca sunt in bucluc. Mi-am ridicat privirea, ca sa vad de ce m-am dat.
Parul lui ca o noapte senina si ochii lui ca doua onixuri calde se uitau in ochii mei. Era...Sasuke! Parca se uita prin mine. Hainele lui erau schimbate, iar pe abdomen avea cateva julituri. Dar nu-mi pasa. Inima a inceput sa mi se zbata in piept. Am zambit, pentru ca eram super-bucuroasa. L-am imbratisat, dar, in schimb, el mi-a spus un "Fugi" sec. M-am uitat la el, in sus, in timp ce-l imbratisam. Se uita in gol. Am auzit un sunet sfasietor. N-am apucat sa intreb ce se intampla, cand, am simtit o racoare pe spate, care imi strapungea stomacul si iesea pe partea cealalta. M-am uitat in jos, la stomacul meu. O sabie era infipta in interiorul meu, iar din el curgeau zeci de picaturi de sange. Sasuke a scos cu o miscare rapida sabia din mine, iar eu am cazut pe jos. Zambetul mi-a pierit de pe fata, am inceput sa plang. Baiatul pe care-l iubeam s-a folosit de mine doar ca sa ma atraga intr-o capcana. Nu mai aveam nici o emotie pe chip. Nu simteam durere, ci dezamagire, tradare si suparare. Simteam ca picaturile de sange care plecau din corpul meu reprezentau toata bucuria pe care o aveam, care acum iesea afara din mine. Cazuta pe pamantul rece ca gheata, am apucat sa vad un chip iesind din intuneric. Avea parul negru si o fata schimonosita. Din gura lui iesea un sarpe. Stiam ca el e responsabil pentru tot, dar nu am mai apucat sa fac nimic....Am inchis ochii.
M-am trezit intr-o camera intunecata. Ma durea stomacul tare. Rana inca imi sangera. M-am uitat in jur, eram ca intr-un fel de celula. Intr-un colt al celulii era o persoana. M-am apropiat de ea incet, pentru ca rana ma durea tare. Statea cu capul in jos, sprijinita de genunchi. Avea parul roscat, lung.
-H..Hei...Esti bine? C.Cine esti tu? Spun eu incercand sa-mi misc buzele uscate.
Fata se uita in la mine. Niste safire stralucitoare m-au facut sa zambesc. A spus ca o cheama Amaya. Era cam timida. M-am prezentat, la randul meu. Stand acolo, in celula, am inceput sa ne povestim una alteia cum am ajuns acolo. Se pare c a a fost capturata de Orochimaru din regatul ei, de langa cei dragi. Si da, cel de care e ea indragostita se afla tot in pestera lui. Mi l-a descris, cu tot cu nume si asa mai departe.
-Stai, Naruto? Naruto Uzumaki? Am spus eu tresarind.
Ea a dat din cap, in semn ca da.
-Naruto Uzumaki a fost cu mine la Academie. Dar a plecat odata ce a absolvit-o, spun eu incercand sa zambesc.
Amaya a incercat si ea sa zambeasca, dar se pare ca si pe ea o durea ceva. Se tinea de picior. I-am dat incet mana la o parte, sa ma uit la rana. Pielea era dusa complet, aproape ca i se vedea osul. Am oftat, pentru ca stiam ca nu aveam cum s-o ajut.
Stand acolo, alaturi de Amaya, am adormit. Dimineata mi-a venit o idee: aveam sa scapam de acolo. Chiar urmatoarea zi.

Cap V:
Trebuie sa fac ceva. Nu puteam sa ma las pur si simplu batuta. Aveam de gand sa-l enervez pe Orochimaru. Mi-am aruncat o secunda privirea pe Amaya, inca dormea. Stiam ca planul meu nu avea cum sa functioneze. As fi vrut sa plang, dar simteam ca toate lacrimile mi-au secat.
Am auzit niste paznici vorbind dupa colt. Spuneau ca Orochimaru este plecat pentru o perioada.
Aceasta era sansa mea. Am strigat-o pe Ami, sa vina langa mine. S-a miscat incet. M-a intrebat ce vreau sa fac, iar eu i-am zis sa astepte putin.
-Cand o sa vina gardianul langa noi, sa-i iei cheile, ok? O sa-i distrag eu atentia, spun eu.
Amaya a dat din cap. Simteam ca incetul cu incetul imi pierd suflul, dar nu puteam renunta tocmai atunci.
L-am strigat pe un gardian, iar el s-a apropiat de celula. L-am introdus intr-o discutie plictisitoare, pe care am continuat-o mult timp. La un moment dat, Amaya mi-a facut semn ca a luat cheia.
Am terminat si eu repede discutia. Amaya a introdus cheia in celula, iar noi am iesit. Toata adrenalina pe care am avut-o acum a plecat. Am cazut in genunchi, iar Amy (Amaya) m-a ajutat sa ma ridic, intrebandu-ma daca sunt OK. Am dat din cap, chiar daca nu eram tocmai ok. Am mers de-a lungul pesterii. Am gasit o usa inchisa. Speram ca acolo sa fie Sasuke. Am intrat, pasind incet, pentru ca nu stiam la ce trebuia sa ma astept. Acolo, pe jos, statea intins Sasuke. Firisoare de sange ii se scurgeau de pe abdomen. M-am aplecat la el. Lacrimi cristaline au inceput sa-mi curga pe fata. Am pus mana pe rana lui si mi-am dorit sa se vindece. Simteam cum energia din mine mi se transmite lui. Un fel de flacara verde mi-a aparut in palme. M-am speriat si am incercat sa-mi retrag mainile de pe rana, dar nu mai puteam. Uitandu-ma mai atent, observam cum rana se vindeca, incet. La un moment dat, Sasuke si-a deschis ochii. Speriata, m-am dat la o parte, pentru ca nu stiam la ce sa ma astept. M-a luat in brate. A fost primul moment in care am simtit ca pot zambi, din nou.
Mi-a zis ca trebuie sa iesim de acolo, cat de curand. M-a luat de mana si am iesit din acea camera.
Am pasit in intuneric, doar o lumina se vedea la capatul acelui tunel. Simteam fericire si panica in acelasi timp. Nu stiam la ce sa ma astept. Speram, totusi ca o sa iesim de acolo.

Stiu ca a fost super- scurt...dar vreau sa pun mai multe capitole, deci, l-am facut pe acesta mai scurt! Promit ca nu se va mai intampla...

Cap VI:


Brusc, luminile s-au deschis din nou, pe rand. Incepeam sa urasc chestia asta cu aprinsul luminilor, pentru ca, de fiecare data cand luminile din acea pestera se aprindeau, aparea Orochimaru.
Cum am banuit. Mai erau vreo 8 paznici cu el. Se apropia incet de noi. M-am uitat la Sasuke. M-a strans tare de mana si a spus sa fug de acolo. Dar nu aveam de gand sa fac asta, nici prin cap nu-mi trecea.
Orochimaru era acum la cativa centimetri distanta de Sasuke. Ranjind, a spus ca acolo se va termina totul. A scos o sabie din gat si s-a repezit cu ea l-a Sasuke. El (Sasuke) statea nemiscat si se uita la Orochimaru. Parca isi astepta moartea.
-NU cat sunt eu aici! Am spus eu avantandu-ma in fata lui Sasuke. Sabia mi-a strapuns a doua oara corpul. Am tusit, iar picaturi de sange mi-au iesit pe gura. Incercand sa opresc sabia, m-am taiat si la mana. M-am intors la Sasuke, care se uita socat la mine. Am incercat sa schitez un zambet, pentru a-l linisti. vroiam sa-i spun ca sunt in regula, dar nu puteam, pentru ca m vazut negru in fata ochilor si am cazut pe jos. Cu ochii pe jumatate deschisi, am vazut ca unul din paznici s-a repezit la Orochimaru, taindu-i gatul. Si-a dat incet costumul jos, astfel incat ii puteam vedea fata. Era Naruto, prietenul meu din copilarie. Sasuke a luat o sabie de jos si i-a omorat pe restul paznicilor. Zambetul mi-a revenit pe fata. Am vrut sa-i iau in brate, dar nu-mi mai puteam misca niciun muschi din corp. Sasuke m-a ridicat de pe pamantul rece, spunandu-mi ca totul o sa fie bine, atat imi amintesc.
M-am trezit din nou in acea cutie alba. * Heh, sunt din nou pe moarte?*. Nu mai era o noutate pentru mine. Simteam ca ma zdruncin. De data aceasta, nu mai auzeam voci. Eram prinsa intre viata si moarte. Aveam destul timp sa ma gandesc la tot ce am facut si, daca voi mai face ceva. Regretam faptul ca nu i-am spus lui Sasuke adevarul despre mine. El credea ca sunt cineva ce defapt nu eram, o printesa. Vroiam sa-i multumesc pentru tot si sa-i spun ca-l iubesc. Totusi, stiam ca nu voi mai avea ocazia aceasta. Imi asteptam, intr-un fel, moarea. Am izbucnit in plans, gandindu-ma la faptul ca s-ar putea sa nu-l mai vad niciodata. Ma simteam singura intr-o gaura fara fund.

POV Sasuke:

Am luat-o pe printesa din pestera. Ii spun printesa pentru ca nu stiu care ii e numele adevarat. La iesire, ne asteptau blondul pe care se pare ca il cheama Naruto, cu doi cai, impreuna cu o fata roscata. Nu o cunosteam, dar se vedea pe fata ei ca nu are intentii rele. Am urcat-o pe printesa pe cal, dupa care m-am urcat si eu. S-au urcat si cei doi pe celalalt si am pornit la drum. Ma uitam cand la Naruto, cand la drum, cand la printesa cu ochii de smarald. Ochi pe care acum nu puteam sa-i mai vad. I-am mangaiat incet fruntea si mi-am trecut mana prin parul ei gingas. Toata povestea asta a noastra parca era un cosmar. Nu-mi venea sa cred ca si-a pus viata in pericol pentru mine, iar eu, sub vraja lui Orochimaru, am ranit-o. Firicelele de sange care ieseau din corpul ei se prelingeau pe drum. Am incercat sa improvizez un bandaj din bluza mea, fara prea mult succes. Rozalia avea nevoie rapida de ingrijiri medicale.
Nu stiam incotro s-o iau, dar nu ma puteam intoarce la castelul parintilor ei. In plus, acum eram 4 persoane, nu 2. Naruto imi atrage atentia, spunand ca vede niste case in departare. Aveam de gand sa poposim acolo in acea noapte.
Cu greu, am ajuns la destinatie. Naruto m-a ajutat s-o dau pe printesa jos de pe cal. Am luat-o in brate, in timp ce roscata cu blondul s-au dus la hanul din apropiere, pentru a cere un adapost peste noapte. In aproximativ 5 minute s-au intors la noi, cu niste chei. Am dus-o pe rozalie in camera, asezand-o pe un pat. I-am dat stapanului hanului sabia mea de argint, in schimbul chiriei si ajutorului medical pestru printesa.
Intr-o ora, un om mic de statura, cu parul carunt a intrat in camera. A bandajat-o pe rozalie si pe roscata, care se pare ca avea o rana la picior. Mi-a spus sa n-o las pe printesa sa se miste din pat o saptamana si s-o rebandajez in fiecare seara. Am dat din cap si i-am multumit.
Am ramas singur in camera cu rozalia mea, pentru ca blondul si roscata, pe care o chema Amaya, au plecat afara, la o plimbare. Ma uitam la fata ei catifelata ca prima zapada din luna Decembrie si la buzele ei ca doua petale de trandafiri. Fara sa vreau, m-am apropiat de ea si-am sarutat-o. Parca o plapuma de matase mi-a atins buzele, cufundandu-ma intr-o transa.


Pai, asta a fost Cap VI.
Urmatorul capitol: Capitolul VII. (Nu am ales un nume inca :)): )

P.O.V. Sakura:

Am simtit o adiere subita aici, langa mine, in cutie. Am simtit de parca cea mai fin satin mi-a atins buzele, dupa care am auzit vocea lui Sasuke. *El...chiar m-a sarutat?*. Stateam impietrita, dar simteam ca inima mea sare in sus si in jos de bucurie. Am sperat ca acea clipa sa dureze vesnic, dar, la fel de repede cum a inceput s-a si sfarsit. Cred ca acel sarut m-a facut sa ma trezesc, m-a ajutat sa "evadez" din acea cutie alba. Am deschis incet ochii, iar o lumina puternica mi-a aparut in fata. M-am uitat in jur, se pare ca eram intr-o camera, adica in siguranta. Am rasuflat usurata si m-am uitat in jur. Sasuke nu mai era langa mine.Am incercat sa ma ridic, dar simteam ca picioarele mele nu puteau sustine greutatea corpului meu in acel moment. Am simtit o sageata care imi strapungea abdomenul. M-am uitat la rana si era bandajata. Dar nu-mi mai pasa de durere, eram mult prea fericita ca persoana pe care o iubesc ma iubeste si ea.
M-am ridicat din pat, facand un mic efort si am parasit camera. Eram intr-un hol. In fata mea, la capatul holului, statea Sasuke, uimit ca ma vede in picioare. Am ramas paralizata cand l-am vazut, dar am luat-o la fuga inspre el si l-am imbratisat, facandu-l sa cada pe spate. M-am ridicat incet de pe el, rosind. Ma uitam in ochii lui atat de blanzi si calzi si imi venea sa-i spun tot ce simt. Cand sa-mi deschid gura, i-am vazut pe Naruto si pe Amy venind catre noi. *Hei! Alt moment de a aparea in peisaj nu v-ati gasit?*. Am inceput sa zambesc, iar Sasuke la fel. Amy m-a tras de mana pana-n camera noastra, adica camera unde m-am trezit. Cum am intrat in camera, m-a imbratisat. Eram fericita ca eram inconjurata de prieteni buni.
-Si...Ai rezolvat ceva cu Naruto? Ii spun eu incercand sa uit de ce ni s-a intamplat mai devreme.
Amy a dat din cap, in semn ca nu. A zis ca nu crede ca Naruto simte acelasi lucru pentru ea. Mi-am pus mainile in par, nervoasa. Adica, Naruto doar cu ea statea, iar ea zice ca nu simte nimic?
Am povestit despre Naruto si Sasuke mai toata noaptea, pana ce saraca Amy a adormit. M-am pus si eu in patul meu, dar nu puteam adormi nicicum. Ma foiam in toate partile, incercand sa adorm. Dar nu puteam, ma gandeam doar la el, la trasaturile lui perfecte....Vazandu-l m-am simtit ca si cum as fi in cel mai fericit loc de pe pamant.
M-am uitat un moment pe fereastra. Era iarna. Fulgii pareau niste ingeri din cer care cad pentru a face oamenii fericiti. Luminitele felinarelor luminau orasul adormit. Nu se auzea nimic in bezna noptii (mai putin sforaitul pisicii din camera de sub noi). Dupa o vreme, m-am plictisit din a ma uita pe pereti si am inchis incet ochii. Somnul m-a furat in mai putin de 5 minute.
M-am trezit pentru ca am auzit zgomote din camera alaturata. M-am ridicat incet din pat si am mers incet spre camera baietilor, pentru ca Amy inca dormea. M-am ascuns dupa perete, pentru a nu fi vazuta de ei. Sasuke statea pe pat, iar Naruto in picioare. Sasuke i-a spus lui Naruto ca... ma iubeste, dar nu stie cum sa-mi spuna. Cel mai frumos vis al meu devenea realitate, asa ca am inceput sa sar in sus si in jos, uitand de blond si de brunet. Speriata ca m-au vazut, am fugit repede in camera mea si m-am prefacut ca dorm.


Pai , asta a fost...Ma simt prost ca nimeni nu imi comenteaza ficul...Puteti chiar si sa criticati, chiar va rog

Pai...de-acum va multumesc aici, ca sa nu mai fac dublu-post

Cap VIII:

Am deschis incet ochii, pentru ca nu am auzit pe nimeni langa mine. In fata mea, cu o fata de "Te-am prins", statea Sasuke holbandu-se la mine. M-a luat in brate, in timp ce eu il intrebam din 2 in 2 secunde ce vrea sa faca. Bineinteles ca nu mi-a raspuns la intrebare. A coborat scarile, pana afara. M-a asezat pe un 'morman' de zapada si a inceput sa arunce cu mici bulgari in mine. Pentru ca sunt competitiva, nu puteam sa ma las batuta, asa ca am inceput sa arunc in el cu zapada, pana cand s-a transformat din Sasuke intr-un om de zapada. Am chicotit incet, in timp ce el m-a ajutat sa ma ridic. Am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare, iar in momentul urmator am cazut peste Sasuke. S-a uitat in ochii mei, in timp ce mi-a soptit la ureche:
-Te iubesc.
-Si eu, i-am spus eu si mai incet decat mi-a soptit el mie.
Ma simteam atat de bine ca am putut sa-i spun in sfarsit ce simt... Inima imi salta in sus si in jos de bucurie. Doua petale de trandafir mi-au atins in urmatorul moment buzele, facandu-ma sa ma pierd in ochii lui.
Sarutul nu a durat mult, pentru ca s-a intors repede in camera mea (cu mine in brate), punandu-ma pe pat. Mi-a zis ca nu am voie sa ies din camera mea o saptamana, in timp ce eu imi dadea ochii peste cap. A parasit incet camera, timp in care eu am aruncat cu o perna in el.
M-am uitat in jur, nu prea aveai ce sa faci inchisa intre 4 pereti. Nici macar Amy nu mai era in camera. Am rosit brusc, amintindu-mi de sarutul cu Sasuke. El...chiar ma iubea! Totusi, inca ma presa chestia cu identitatea falsa. *Daca ma iubeste doar pentru ca sunt o printesa?*. Si atunci m-am hotarat:*Osa-i spun adevarul...Ce va fi, va fi...*.
M-am ridicat din pat, indreptandu-ma spre camera baietilor. Pandeam, in timp ce am auzit o voce in spatele meu:
-Ce mai face doamna Sakura Haruno? Bineinteles, era Sasuke.
I-am raspuns la intrebare, dar doar in aproximativ 3 secunde mi-am dat seama ca m-a strigat pe numele meu real. L-am intrebat de unde stie, iar el mi-a soptit ca Mrs. Naruto i-a spus.
A aratat inspre camera mea, iar eu am inteles aluzia. Am facut stanga imprejur pana in camerea mea si a lui Amy.
Statea pe pat (Amy), de doua ori mai rosie decat e ea de-obicei. Am intrebat-o ce s-a intamplat si, bineinteles, mi-a spus ca Naruto a sarutat-o. Amintindu-mi si de sarutul meu, am rosit la randul meu. Amy si-a dat seama imediat si m-a strans in brate. Am adormit imediat ce m-am asezat pe pat, furata de lumea visurilor.
"Eram in camera mea. M-am trezit brusc din cauza unui zgomot neplacut. Mi-am indreptat privirea spre geam. Un om cu parul negru spalacit, cu pielea de culoare gri si ochii veri spre portocaliu intra in han. Era Orochimaru. M-am uitat in patul lui Amy si nu era nimeni. Am fugit in camera baietilor, din nou nimeni. Stateam ca o stana de piatra, in timp ce Orochimaru urca scarile. Am incercat sa-i dau un pumn in fata, nu am reusit. Parca se misca mai repede decat gandurile mele si imi anticipa orice miscare."


Pai, cam asta a fost...Din capitolul urmator, lucrurile incep sa se complice.

Mi-o venit o idee si nu ma las pana n-o scriu

Capitolul IX:

M-am trezit, brusc, tipand. M-am uitat in jur. Am tresarit pana mi-am dat seama ca in camera noastra era doar Sasuke.
L-am intrebat daca cumva ma supravegheaza cand dorm, iar Sasuke mi-a spus ca eu sunt micuta spioana, nu el.
Amy si Naruto au aparut in tocul usii. Unul intr-o parte, iar altul in cealalta. Mi-am dat seama ca nu-si vorbeau, sigur se intamplase ceva. Cei doi l-au intrebat pe Sasuke daca e gata, iar el a dat din cap. I-am intrebat unde merg, iar domnii mi-au spus ca pleaca in orasul alaturat, pentru niste acte. M-am dat jos din pat si le-am spus ca vin cu ei, fara niciun succes.
-Nu,nu,nu,nu, ce ti-am spus eu tie? Stai in pat o saptamana! Spune Sasuke pe un ton parintesc.
Mi-am incolacit mainile si m-am imbufnat. Se purtau ca niste parinti cu mine. Sunt ranita, nu moarta! Uram ca cineva sa-mi poarte de grija in felul acesta.
Dupa o serie lunga de avertismente, au parasit hanul.
Ma plimbam incoace si-ncolo, amintindu-mi de cosmar. *Oare...Este adevarat?*. M-am uitat pe fereastra, nimic. Nici un om-sarpe urat. Am rasuflat, usurata. *Poate...A fost doar un cosmar...Si atat.*. M-am plimbat pana in camera baietilor. Ochii mei au vazut 'valiza' de drum a lui Sasuke. Era prea tentant! Am deschis fermoarul si am inceput sa ma uit inauntru. Nimic neobisnuit: o sabie, o carte, haine, un sarpe...*Stai! Un sarpe?!*. Mi-am luat brusc mana si am fugit pana in camera mea, inchizand usa in urma. *Ce cauta in valiza lui Sasuke un sarpe?*. M-am uitat pe fereastra, doar de curiozitate. Niste copii se jucau in zapada, iar un om 'matura' zapada de pe strazi. Un om cu o pelerina neagra se indrepta spre han, se uita la o fereastra. M-am uitat mai atent: era Orochimaru, si se uita la MINE. Am inchis repede fereastra si m-am ascuns in dulap.
Au trecut in jur de 30 de minute de panica si stres. Ma rugam sa vina cineva sa ma salveze, pentru ca stiam ce putea face Orochimaru. *Daca a putut invia, ce altceva mai poate face?*. Am iesit incet din dulap, credeam ca a plecat. M-am dus pana in camera baietilor, sa vad daca a luat ceva de acolo. Am intrat incet, uitandu-ma in toate partile. Cand eram in dreptul paturilor, usa s-a inchis dintr-o data. M-am grabit spre e (usa) si am incercat s-o deschid. Nicio sansa. Am simtit ca o fulgerare rece in dreptul gatului. Nu ma mai puteam tine pe picioare, toata energia mea s-a dus intr-o clipa.
M-am trezit intr-o camera plina de panze de paianjen. Aveam un fel de vesta pe mine, pe care nu mi-o puteam da jos. O urma de lumina in toata bezna camerei, asta e tot ce vedeam. Lacrimile au inceput sa-mi curga pe fata ca si cum as fi stat in ploaie. Eram singura intr-un loc necunoscut, in mainile unui sarpe-nebun. O usa pe care nu am vazut-o in bezna camerei s-a deschis. Un val de lumina a patruns in camera, facandu-ma sa clipesc. Omul-sarpe a intrat in perimetru. Mai mult se tara, decat mergea. L-am urmarit cu privirea. A inceput sa rada in hohote, in timp ce eu incercam sa gasesc o metoda prin care sa-l ranesc sau sa-l distrag. Ma uitam in jur, cu scopul de a gasi ceva care m-ar putea ajuta.
-Ce frumos mi-ai cazut in capcana....Spuse Orochimaru. Daca nu sti ce ai pe tine, ei bine, o bomba. Poti vedea cronometrul de pe umarul drept. In 10 ore vei muri. Iar Sasuke si restul vor fi destul de destepti sa te gaseasca, am lasat urme. O sa explodati cu totii, si nu ai ce sa faci.
La auzul acestor vorbe, am impietrit. Eram constienta ca nu mai am nici o sansa, dar nu acceptam ca prietenii mei si cel care insemna toata lumea pentru mine, sa moara asa, incercand sa ma salveze. Trebuia sa fac ceva, dar nu aveam ce...

Pai...Asta a fost, ca sa nu-l fac prea lung.
Urmatorul capitol: Capitolul X: Explozia.