Nu mai sunt cine am fost...

Nu mai sunt cine am fost…
Amyra P.O.V.

Te nasti, traiesti si mori. Asta e ciclul de trai al unei personae normale. O persoana care in viata nu da decat de culoarea roz, o persoana care este mai mereu optimista si vesela. O persoana cu viitor plin de fericire si iubire… JEGOS!

Am fost si eu asa. O micuta plina de speranta si iubire. Credeam ca va fi usor in viata. Dar nu a fost deloc asa! De aceea m-am separate de acea normalitate. Inainte obisnuiam sa ies cu prietenii, sa rad, sa sar in pat ca nebuna prin pat cand se intampla ceva bun. Da… Ce vremuri! Mi se face greata!

Acum sunt altfel, m-am schimbat mult de acum doi ani. Nu mai sunt aceeasi fata zambareata. Parul meu, mai de mult avand o culoare albastruie ca cerul senin intr-o zi de vara, acum s-a inchis, parand mai mult a semana cu un cer innorat si trist. Nici ochii mei nu mai sunt ce au fost. Inainte erau de un roz bombon si stralucitor, inconjurati de un fard verde pal; acum transformandu-se intr-unii rosii ca sangele, acestia fiind inecati in culoarea neagra, ce abunda cu egoism enorm pe toata suprafata pleoapelor mele. Buzele, mai de mult, pline si rozalii, acum erau stinse, crapate si o nuanta de mov foarte pal se putea zari pee le.

De cand am abordat acest stil gotic, emo, m-am neglijat cam mult. Cum am mai spus nu am fost din totdeauna asa, dar parca ceva sau cineva vroia sa ma vada suferind intruna. Mai intai a murit persoana cea maid raga mie, bunicul… El a fost cu mine mereu, el m-a invatat tot ce stiu. Prima oara cand am aflat ca a murit, am zis ca Garra, Kazekagele, isi bate joc de mine. Dar cand am vazut ca nu e asa, am inceput sad au drumul siroaelor de apa ce le tineam cu greu in frau. Dupa doua luni de la moartea bunicului Jiraya, am inceput sa ma impact cu idea ca el nu mai este, si ca acum s-a dus intr-un loc mai bun.

Dar soarta a fost si mai cruda, pentru ca la scurt timp mi-a murit iubitul, Mariano… A fost omorat intr-o misiune de rank C. Jumatatea mea, italianul meu, asa cum obisnuiam sa-I spun. Lovitura aceea m-a doborat. Cand a plecat si el, am zis ca nu mai are rost sa traiesc. Am vrut sa-mi iau zilele, dar frica de moarte m-a facut sa ma razgandesc… Asa ca m-am izolat de toti si toate.

Am inceput sa imi schimb comportamentul acela de mamaliga, intr-unul indiferent si rebel. La unu moment dat incepusem sa beau, devenind asa, o alchoolica inraita. Innebuneam, vorbeam singura, crezand ca ii vad pe cei doi ingeri ai mei. Lumea se ferea cu desavarsire de mine. Le era frica sa nu imi ies din fire si sa pornesc un al 5-lea razboi ninja. Cred ca va intrebati cum as putea eo sa pornesc un astfel de razboi? Ehh… nu conteaza acum asta. Ajungem noi si acolo.

Oricum, dupa vre-o 2 luni de lupte cu alchoolul, mi-am luat inima in dinti si m-am dus la dezalcolizare. In timpul tratamentului, viata mea nu a fost una mai usoara ca pana acum, erau ore si ore de tratament, aflasem ca am si cancer la san, cel stang. Nu mai suportam acele chinuri zilinice, erau prea dure pentru o fata de 17. Adica asa ziceam eu. Dar na… Am trecut si peste asta. Scapasem cu bine de toate operatiile acelea ingrozitoare, dar din pacate inima si sufletul nu scapasera de acel gol, care nu mai putea fi umplut. Imi urasc viata!

Oh… Imi pare rau, prinsa in toata povestea asta am uitat sa ma prezint. Sunt Amyra si am 17 ani. Locuiesc in Satul Nisipului, intr-o casuta nu foarte departe de un rau linistit, unde, de obicei, imi petrec jumatate din zi stand si ascultand susurul apei. Stau singura. Parintii mei au murit acum sase luni. Defapt, eu i-am omorat cu mana mea. Probabil va intrebati de ce am facut-o? Pai ei nu ma iubeau si nu tineau deloc la mine. Mereu cand aveam nevoie de ei, nu erau aici, ma neglijau foarte mult. Si asa, am zis ca ar fi mai bines a descotorosim lumea de doi prefacuti, omorandu-i.

Dar asta nu a fost singura crima pe care am comis-o. Nu… Au mai fost si altele. Am omorat sute de vieti nevinovate, pentru pur si simplul fapt ca-mi placea sa vad cum curge sangele din acei oameni pro**i, aceia care crdeau ca plutesc pe norisori pufosi. CE PATETIC! Greata. Asta simt cand ma gandesc ca si eu am fost o reta***ta fara minte.

De curand am aflat ca matusa Tsunade, al cincilea Hokage, a descoperit ceea ce faceam eu. In tot acest timp a pus un ninja din formatia AMBU, iar el i-a spus matusii tot ce fac eu. Proasta am fost ca nu m-am ferit mai bine. O iubesc pe Tsunade, iar ultimul lucru pe care vreau sa-l fac e sa o supar din cale afara. E singura mea ruda care m-a iubit cu adevarat si a fost langa mine, dupa moartea bunicului si a lui Mariano.

Acum, din cate am inteles, trebuie sa vina cativa ninja din satul frunzei sa ma ia. Tsunade i-a spus Kazekagelui, printr-un contract, sau ce n**ba o fi fost ala, ca are dreptul sa ma transfere din satul nisipului in Konoha. Un fior imi trece usor pe sira spinarii, la gandul ca va trebui sa vorbesc odata si odata cu ea.

Stau intinsa pe iarba si privesc cerul senin, plin de norisori albi si pufosi, iar soarele incalzeste cu razele sale domole, pamantul. Ce frumos! Ma dezgusta acea priveliste, dar fiind foarte calm locul, am preferat sa inchid ochii si doar sa “aud” linistea naturii. Ma simt asa de calma si de linistita, nu m-am mai simtit de mult asa. Uneori ma gandeam cum ar fii daca m-as intoarce la viata de dianinte. Cu siguranta o pierdere de timp toatala, oricum mi-am pierdut 16 ani din viata taind Frunze cainilor. La un moment dat simt cum o stare de moleseala ma invaluie, facandu-ma in acest mod sa adorm.

~Intre timp in Konoha~
Tsunade P.O.V.

- Nu, nu se poate asa ceva! Nepoata mea, o criminala?! Asta e imposibil! Ea este o fire calma si generoasa cu toata lumea. Nu ar putea omori nici o musca, la ce miloasa si cuminte e! Nu poate fi ea cea care a omorat atatia oameni, sau pe fratele si cumnata mea! NU EA! spun eu, iritata incepand sa plang cu lacrimi amare, accectuand fiecare propozitie in parte.

Eram nervoasa, se putea citi asta pe fata mea cu ochiul liber. Dar totusi o urma de nesiguranta isi facea loc usor pe chipul meu palid, brazdat de lacrimi. Minato incearca sa ma calmeze si sa-mi zica, ca totul va fi bine. Va fi bine pe d**cu! Amyra, sngura mea ruda ramasa, era o criminal ce omora cu sange rece. Acum jumatate de ora, am trimis o echipa de ninja jounini, formati din Kakashi Hatake, Neji Hyuga si Guy. Maine pe la ora pranzului ar trebui sa fie aici, zic eu. Cine stie ce popasuri mai fac pe drum. Acum trebuie doar sa astept.

“Doamne, te rog ajut-o si arata-I calea cea buna!” strig eu cat ma tin puterile si cad in genunchi, incepand sa plang si mai tare. Minato se grabeste cu pasi repezi spre mine si cu o miscare rapida, dar usoara, ma aseaza pe canapeaua maronie din biroul meu. O cheama repede pe Shizune, asistenta mea, spunandu-I sa aduca un prosob si un castron cu apa rece, pentru a ma uda putin pe fata. Cred ca l-am speriat foarte rau cu faza de acum. Este un barbat bun. Mereu sare in ajutor orcui are nevoie. Se implica sentimental si trupesc mai mereu.

Ma bucur ca il am ca partener, el fiind al patrulea hokage. Mereu mi-a fost aproape. Este casatorit si are si un baiat, de varsta cu Amy, cred ca e mai mare decat ea cu cateva luni. Ii zambesc dulce si ii multumesc, el mai apoi spunandu-mi ca trebuie sa plece ca are nustiu ce treaba pea casa. Pe pariu ca Kushina o sa-l certe ca nu a facut curat in sufragerie, ca de obicei. Rad in sinea mea la aceste ganduri, si ii incuviintez din cap ca poate pleca.

Buna lumeee!!! M-am gandit si eu sa incep un fic, inca unul , pentru ca ma batea un gand care imi zicea SCRIE N**BI SI CEVA DIFERIT ( chiar daca e doar al doilea fic ) Sper ca v-a placut si astept comentarii si pareri. A da… si sa-mi spuneti daca sa-l continui .

P.S. : Capitol necorectat

Deci, ca sa o iau asa cu inceputul, ai dreptate, e ceva diferit si chiar sunt curioasa sa vad cum vei dezvolta aceasta idee. think

Sper ca o sa fie si o poveste de dragoste pentru ca imi plac mult povestile de acest fel dar e ficul tau deci tu decizi cum il faci a hug

Chiar imi place asa ca astept continuarea si te rog sa ma anunti cand o pui in love

Imi place pot sa spun , prima oara ma gandeam la Nana dar se pare ca m-am insealat , cu sange rece , interesant , sper ca aduci next ca de nu , te o m o r , :) mersi ca m-ai anuntat >:D<

Buna. Este foarte interesant. Este primul fic pe care il citesc cu persoanje din alte anime-uri si este foarte frumos. Mai captat din primele 2 randuri. Te rog sa aduci nextul repede si sa ma anunti si pe mine. Succes!

Majkela

Nu mai sunt cine am fost
Capitolul 2

Sasuke P.O.V.

God! In sfarsit liniste si pace! Fara id**ti care sa tipe si sa alerge de colo-colo, fara sensei care sa ma calce pe toti dr**ii, fara galagie... Exact asa cum imi place mie. Buna tuturor, sunt Sasuke Uchiha si am 18 ani. Sunt inalt, pielea o am de un alb ca spuma laptelui, iar ochii ca onixul. Parul il am negru ca abanosul, asezat intr-un stil mai rebel, cu doua suvite ce-mi acopera un sfert din chip. Locuiesc singur intr-o vila cu etaj si pistcina. Parintii mei, Fugaku si Mikoto, stau la 10 minute, mers pe jos, departare de mine, iar fratele meu, Itachi, locuieste cu sotia lui, Clarice, in satul ploii, impreuna cu parintii acesteia. Clarice este o fata destul de detreaba si foarte copilaroasa, dar na... ce pot spune, se completeaza reciproc. Ea e foarte, dar foarte, colorata, iar el este mai inchis, si totusi foarte prietenos.

Eu, pe langa Itachi, nu sunt foarte activ, sau interesat de diferite lucruri. O ard mai mult pe indiferenta si rebeliune. Spun si rebeliune, pentru ca la orice petrecere data, sunt mai mult ca o fiara, mai ales atunci cand mai vreau sa ma si imbat. Naruto, in schimb, este chiar opusul meu. Mai putin la petreceri. Este un baiat foarte bun, si sunt chiar mandru ca el este prietenul meu cel mai bun. Am strans o gramada de legaturi cu el de prietenie, si chiar m-ar durea daca ceva, sau cineva ne-ar rupe aceasta prietenie.

Acum cateva minute am primit un mesaj de la Hokage, cum ca trebuie sa vin intr-o ora in biroul acesteia. Mi s-a spus ca eu si Naruto vom avea un coleg nou, si ca trebuie sa-i arat imprejurimile. Nu mi s-au dat multe detalii, si nici nu am cerut altele. Am strambat putin din nas, la auzul cum ca voi fi ghid turistic, dar na... ce puteam face altceva. Sincer, nu prea ma incanta faptul ca voi avea un coleg nou. Cine stie ce re***dat o mai fi asta. Whatever!

Ma ridic de pe iarba uda, de un verde crud, si ma gandesc sa o pornesc catre casa. Mai stau, insa, cateva minute sa admir privelistea minunata, ce ne-o ofera mama natura. Soarele straluceste si incalzeste pamantul, vantul adie usor, lasand mireasma florilor de cires sa ma invaluie. Ador aceste flori. Fosta noastra coechipiera, Sakura, avea parul de o culoare asemanatoare acestora. Am iubit-o mult, am avut sansa sa-i arat, dar se pare ca universul nu a vrut ca noi sa fim impreuna. Aceasta a murit acum doi ani, intr-o misiune. Am fost distrus de acea intamplare, dar cu timpul am reusit sa trec peste. Am iubit-o si inca o iubesc, si mereu va avea un loc special in inima mea. Dar nu sunt genul de persoana care sa jeleasca toata viata pe altcineva, iar eu vreau sa-mi traiesc viata in continuare. Stiu ca asta ar fi vrut ea.

Un bazait sacaitor de musca ma trezeste din visare, iar in urmatorul moment, inspir destul de zgomotos, si o i-au la pas. Pe drum ma intalnesc cu Naruto. Il salut prietenos, cu un zambet micut in coltul gurii, iar apoi imi continui drumul. Ajungand acasa si intru in baie. Ma descotorosesc de hainele murdare si pline de sange, si intru in cabina de dus. Dau drumul la apa, si las picaturile caldute sa-mi invaluie trubul din cap pana in picioare, apoi cu atingeri marunte, imi masez ranile si umflaturile facute la antrenament. Tresar usor la contactul facut cu locurile lovite, scotand mici gemete de durere si de oboseala in acelasi timp.

Imi termin mica "recreatie", apoi ies punandu-mi un prosop in partea de jos a corpului. Intru in camera si imi aleg cateva haine, din dulapul castaniu de langa geam. Imi i-au un tricou negru, pe care scrie "FREE" si niste pantaloni, cu model militar, trei sferturi. Imi pun niste adidasi in picioare, de la "Nike" si o i-au usorcatre biroul bunicii Tsunade, asa cum obisnuieste Naruto sa ii spuna.

~~~ Intre timp, in birou ~~~
Amyra P.O.V.

Doar eu si ea, fata in fata, holbandu-ne una la alta. Simt cum nu mai am aer, iar peretii se apropie. Simt cum ma sufoc si vreau sa mor. Nu vroiam sa se ajunga aici, nu vroiam s-o fac sa sufere, sa fie suparata, nu vroiam sa fiu o criminala. Dar se pare ca aici s-a ajuns. Doar din cauza ca nu am putut trece mai departe, sunt o lasa! O privesc intens si observ ca ar vrea sa spuna ceva... Intre-deschide usor gura, lasand sa i se vada mai bine buzele crapate si uscate, de un rosu foarte pal, iar o injuratura, aproape soptita, isi face loc printre lacrimile ce au inceput sa-i curga pe fata-i palida. Mi-era mila de ea, se putea observa cu usurinta tristetea si dezamagirea, dar totusi, nu vreau sa o las sa ma vada cu garda jos, nu in fata ei. Trebuie sa fiu puternica!

-M-am schimbat! Nu mai poti face nimic acum, decat sa privesti intunericul si suferinta ce s-au napustit asupra mea. Sunt o criminala, si asa am fost mereu. Nu ma cunosti deloc! Nici tu, nici altcineva! Doar eu stiu ce e cu mine, si stiu ca nu exista "remediu" pentru actiunile si starile mele. Spun aceste lucruri cu siguranta si totusi teama in glas, inghitind mai apoi in sec. Te iubesc si nu am vrut nici odata sa te ranesc, dar... Nici nu apuc sa mai continui, ca mi-o taie repede.

-Dar ai facut-o! M-ai ranit si m-ai dezamagit complet! Nu te credeam asa, nu te stiam asa! Unde este Amyra a mea? Unde este fata cu care vorbeam orice? Spune-mi! zice acestea, parca scuipand venin. De ce? De ce ai facut asta? Crezi ca moartea bunicului tau nu m-a afectat?! Spune-mi, nu crezi?! Ei bine, ba da! Chiar foarte mult, mai ales ca el mi-a fost si tata, si a stat langa mine 36 de ani. Crezi ca nu am plans nopti la rand? spune asta, dregandu-si vocea la un moment dat si tragandu-mi o pala de toate zilele.

- Nu am crezut vreodata ca vei ajunge sa asasinezi oameni. Oameni fara pic de vina. Nu meriti mila nimanui, si cu toate astea... Dar aici se opreste, ne mai zicand nimic.

Cu greu ma mai opream din plans si din suspinat. Nu mai aveam aer si cu toate astea, inca respiram. Dupa tot acel discurs, ma simteam ca pestele pe uscat, ma zbateam degeaba, stiind ca la un moment dat voi muri. Sunt vinovata si stiu asta, dar mi-e frica sa recunosc. Plangeam, doar asta imi premiteam sa fac. Nu dupa mult timp, simt cum doua brate firave si totusi, foarte calduroase, ma inconjoara, strangandu-ma la pieptul acesteia. Raman incremanita la gestul matusii, dar dupa cateva secunde, ii raspund si eu.

Nu stam mult in aceasta pozitie, ca blonda rupe imbratisarea, spunandu-mi ca pentru faptele mele, exista totusi o pedeapsa. Ea impreuna cu cei cinci Kage au hotarat sa-mi suspende cantitatea de chakra, pentru o perioada nedefinita de timp, inlocuind-o cu nustiu ce chestie. Iar in misiuni pot folosi numai, si numai atacul direct. Cred ca a facut asta stiind ca ma pricep foarte bine la Taijutsu. A mai specificat si ca, identitatea mea de criminala nu trebuie sa o afle nimeni, iar singurii care stiu sunt decat ea si cei cinci kage.

Am afirmat la toate spusele ei, apoi imi sterg lacrimile cu un servetel ce mi l-a dat Tsunade, ea facand acelasi lucru. In urmatorul moment cineva intra pe usa.

Sasuke P.O.V.

God! In sfarsit am ajuns si eu! La cate scari si etaje sunt aici, ar trebui sa puna si ei un lift, nu alta! Intru, ca de obicei fara a mai bate la usa, iar inauntru dau de Tsunade si de inca o fata. Nu o cunosc, posibil ca ea sa fie noua mea coechipiera? Hmm... Adevarul e ca, este chiar frumoasa, si arata foarte bine in chimonoul negru, cu decolteul destul de generos. "Ah, Sasuke, nu fi ta**it, si i-ati privirea de acolo! Cu siguranta te crede vreun obsedat, acum!" spune, enervant, vocea mea interioara.

Dupa vre-o 3 minute de benoclare unii la altii, Tsunade se hotaraste sa ne faca si noua cunsotinta. Ma uit cu inconstienta in ochii Amyrei, si-mi dau seama ca usor, usor, ma pierd in marea ei rosie. Iar parul acela negru, cu reflexii albastre... Pare a fi o zeita! Un tusit, enervant, venit din partea blondinei, ne face atenti.

-...

Cam asta a fost si al doilea capitol $can\'t see !!!$ . Nu sunt foarte incantata de el, de aceea nu ma astept sa fiti nici voi . Astept comentarii si pareri, sfaturi etc, etc. V-am pupat dulce

P.S. => CAPITOL NECORECTAT

Eu am problema aspectului insa, asta nu ar trebui sa fie treaba mea hmm...?!

dca ai folosi alt font ar fi mai frumos :-bd:
De ce sa nu fii incantata de capitol? Este super, deci Sakura a murit :((((::((( lele:|:
Oricum asta e, viata merge mai departe asa ca aduci next ca de nu scot coasa biciuitor

Mi-a placut muuuuuult rock . Astept un singur lucru de la tine waiting

.....NEXT

Te pupacesc^.^

WTF? Sakura it's dead? Adk nu pot sa cred asta. Deocamdata sunt in ceata si astept sa ma trezesti cu nextu. Te kiss

!

Me gusta:X: Vreau neeexxt!

c tare fost!!!! rock rock rock deci amyra il crede pe sasuke pervers sau ce?
nop pot sa cred ca a murit sakura dar asta e sasuke e sasa destul de infundat!!!!
astept nextu happy2

Hey! Uite ca m-am gandit si eu sa aduc nextu la acest fic. Nu stiu ce sa zic... nu e foarte reusit, sau cel putin eu nu sunt foarte incantata de el. ... dar fie ce-o fi acu'. Stiu ca e cam scurt, dar descrierea ce lipsea, m-a facut sa scurtez ceva din el . Nu ma omorati, VA ROOOOG!!! $can\'t see !!!$ Va urez "Lectura placuta!" si astept pareri. V-am pupat la bascalie!!

Nu mai sunt cine am fost...

Amyra P.O.V.

Eram acasa... Adica, la noua mea casa. Este destul de draguta si foarte spatioasa, pe langa ce casuta aveam inainte. Aceasta are un etaj, cu 6 camere, doua jos si patru sus, pistcina, o curte imensa cu o multitudine de flori de culori diferite, predominand cele de cires. Acestea imi aduceau aminte de Mariano, el iubea florile de ciresi la nebunie. Mereu cand citea, avea obiceiul de a se aseze sub ciresul din spatele casei lui, sau atunci cand vroia sa se odihneasca... Il iubeam, iar acum ca s-a stins, simt ca nu mai am rost pe aceasta lume. Dar continui sa traiesc. Uneori ma intreb, cum de Dumnezeu a vrut ca eu sa exist? De ce eu? Nu putea altcineva? Poate asa ar fi facut viata mai frumoasa tuturor...

Acum imi despachetez lucrurile, desi nu fac decat sa imi ingreunez treaba. De ce spun asta? Pai...

~~ FlashBack ~~

Ma uitam adanc in ochii lui Sasuke, iar el facea la fel. Nu am putut descifra misterul lor, aveau o nuanta de negru ca onixul, in care te puteai pierde foarte usor. Parul negru ca abanosul ii era asezat intr-un stil rebel, cu doua suvite ce-i cadeau pe chipu-i alb ca varul. Buzele nu-i erau prea pline, dar nici foarte subtiri; le avea potrivite, de o nuanta de un rozaliu pal. Parea a fi un zeu in toata firea. I se puteau observa cu usurinta muschii, iar patratelele de pe abdomen ma faceau pur si simplu sa ma topesc. Mereu am avut o slabiciune pentru baietii musculosi. Un tusit sec si enervant din partea blondei, ne trezi din visare, atat pe mine, cat si pe brunet, facandu-ne atenti la ea.

-Dragilor, am o veste pentru voi, si cred ca veti fi incantati. Eu, impreuna cu Kakashi, ne-am hotarat ca ar fi timpul pentru voi, aici ma refer la Sasuke si Naruto, dar poti veni si tu, Amyra, daca doresti. Cum spuneam.. Ar fi timpul pentru voi sa aveti o vacanta, de lunga durata...

-Unde? Si cat timp? i-o taie repede brunetul.

-Rabdare, Sasuke... Aceasta vacanta este la mare, in Haway. Vom pleca la vara, adica peste trei saptamani, si va tine fix trei luni... A da, nu va bucurati extraordinar de tare, ca-ci vom veni si eu cu Kakashi.

Dupa ce termina de spus aceste lucruri, Tsunade isi intoarse capul catre mine, uitandu-se intrebator. Am stat fara a scoate vre-un sunet, apoi am inclinat usor din cap, in semn ca "da".

~~ End FlashBack ~~

Acum intelegeti... Dar partea proasta aici ar fi ca, eu nu stiu sa inot si sunt inspaimantata ca na**a de apa. Stiu, stiu, as fi putut refuza, dar parca ceva imi zicea sa ma duc. Dupa ce am plecat de la turn, brunetul mi l-a prezentat pe Naruto, vorbind mai apoi sa ne intalnim peste o ora in fata parculetului de langa spital, pentru a ne cunoaste mai bine. Daca de acum in colo vom fi coechipieri... Ma intreb ce fel de persoane sunt? Ma bag repede la dus, pentru a ma relaxa dupa toata discutia de dinainte. Intru val vartez in cabina, vazand cat este ceasul, apoi dau drumul apei reci. N-am mai apucat sa o potrivesc, asa ca mai mult de 10 minute nu am putut sta. Picaturile reci de apa imi brazdau corpul, facandu-ma sa tresar de fiecare data la contactul lor cu pielea mea fina. Ies in graba, directia fiind dulapul. Imi aleg un maiou negru si niste pantaloni de blug, scurti, apoi ma incalt cu niste slapi si ies afara, dar nu inainte de a ma machia putin.

Imediat dupa ce ies, ii vad pe blond si brunet asteptandu-ma, sub ciresul din fata casei. Zambesc marunt in coltul gurii la vedera lor, apoi ii salut, facandu-i atenti. Ma saluta la randul lor, apoi o luam la picior, lasandu-ma ghidata de ei. Ajungem la un moment dat pe un teren cu verdeata si multi copaci. Acolo mai erau trei buturugi, batute in pamant, din cate am observat eu. Baietii se apropie de cele trei bucati din lemn, apoi cu sfiiala inaintez si eu. Ne asezam, ca la gradinita, intr-un cerc, iar primul care a inceput sa se prezinte a fost Naruto.

-Buna, Amyra! rade el uitandu-se cu o fata inocenta catre mine. Ma numesc Naruto Uzumaki si am 18 ani. Sunt o persoana foarte activa si iubesc ramenul. Ca hobby, joc in timpul liber fotbal, sau baschet, iar eu sunt jinchiurikiul lui noua cozi. Cam atat despre mine, momentan, si sper sa ne intelegem, incheie acesta cu un zambet larg pe fata si cu mainile la ceafa.

Incep sa chicotesc usor, apoi ii raspund la randul meu cu o simpla inclinatie din cap, afirmativa. Urma Sasuke. Nu stiu de ce, dar imediat ce a inceput sa vorbeasca si sa ma priveasca, am simtit cum un milion de fluturasi imi zburau prin burta, iar o mica (,) caldura, isi facea simtita prezenta pe obrajii mei. Mi-am mutat imediat privirea in pamant, sperand ca nu a abservat mica mea schimbare de culoare a fetei, acesta continuand sa vorbeasca. Ma fascina fiecare cuvant ce-l spunea, vorbea cu atata calmitate si indiferenta in glas, foarte atent la ceea ce spune, uitandu-se in continuare, fara a exprima nimic in acei ochi abisali, catre mine.

Se opreste la un moment dat, incheiind la fel ca si Naruto, apoi o tacere mormantala ne inconjoara, reusind acum a se auzi, mult mai bine, pasarelele ce cantau trilul lor linistitor. Simteam cum ochii mi se ingreuneaza, parca vroind sa spuna la revedere soarelui si bun venit intunericului. Ma simteam foarte obosita, cred ca se datoreaza faptului ca am plans mai devreme, depunand mult efort si la despachetatul hainelor, si curateniei prin casa.

intr-un final ma prezint si eu, nebagand prea mult interes in ceea ce spuneam, iar, la un moment dat, fara sa vreau, casc, facandu-i pe cei doi sa-mi acorde acea atentie, pe care in momentul respectiv, nu o prea doream. Mi-am intins putin oasele, ne bagandu-i pe baieti in seama, apoi m-am intins pe iarba fina, privind nemarginitul cer albastru. Dupa un timp imi inchid ochii sangerii, adormind.

Sasuke P.O.V.

Stateam toti trei la un loc, privindu-ne fara a mai spune nimic. Observ la un moment dat, ca Amyra a adormit. Este asa frumoasa... Pare un inger cazut din ceruri, ce aduce numai bucurie si dragoste in inimile celor ce o privesc. Nu ma pot abtine sa nu ma uit la ea, la chipul ei angelic ce pare asa de inofensiv. La turn, cand am facut cunostinta, m-am uitat pentru prima oara in ochii ei rosii, sangerii.
Nu am putut deslusii nimic, era o un ocean de secrete ce numai ea stia ce ascunde. M-a vrajit cu prima privire ce mi-a acordat-o. Au fost multe fete dupa moartea Sakurei, dar nimeni ca ea, de aceea o vreau doar pentru mine. Cu siguranta mi-a fost trimisa, special de El, pentru a-mi alunga durerea ce inca o am in suflet.

Observ in ultimul moment, ca si Naruto a adormit langa bruneta. Ma amuzau fetele lor adormite si inocente, facandu-ma si pe mine sa vreau sa inchid un ochi. Pana la urma ma las prada somnului, sub adierea blanda a vantului, ce-mi umplea narile cu mireasma lui proaspata.

P.S. => CAPITOL NECORECTAT

super tare nextu sh abia astept continuarea asa k hai mai repede!!!! happy2

haiiiiiiiiii...... rock rock rock

tare capitolul !!!!! in love

vreau nexul cat mai repede
sa vad ce se mai intampla
bafata si spor la scris kiss

:Love:

hai u nextu plz
sh dak nu te superi anuntama sh pe mn

Subiect: Re: Nu mai sunt cine am fost... Dum 05 Aug 2012, 15:53

In primul rand imi pare rau ca nu am mai trecut pe aici kiss

In al doilea rand ficul tau este frumos si chiar ma bucur ca m-ai anuntat.Te rog sa faci asta si in continuare a hug

O zi frumoasa!

Subiect: Nu mai sunt cine am fost... Mar 04 Sept 2012, 13:57

Hey copilasi, imi pare nespus de rau ca nu am mai venit cu un next, doar ca am fost plecata prin multe locuri si nu prea am avut PC, si nici inspiratie...
In schimb, v-am adus niste poze cu infatisarea Amyrei, si tinuta acesteia. Sper sa va placa, si inca o data imi cer scuze...

Amyra ->>>

Subiect: Re: Nu mai sunt cine am fost... Mar 04 Sept 2012, 21:31

bnbnbn
da te rog foarte mult sa aduci nextu ca mor aici pe scaun in fata pc-ului si o sa ma ai pe constiinta

Subiect: Re: Nu mai sunt cine am fost... Vin 14 Sept 2012, 09:53

Am ajuns la ficul tău cu o critică. Să vedem:

Ideea este oarecum originală, însă, pe parcurs, va trebui să vii cu aspecte noi, care să mențină treaz interesul cititorului.

Titlul nu știu în ce măsură atrage. Este potrivit și sugestiv, dar, în aceeași măsură, este banal. Cred că ai fi putut alege unul mai interesant, care să te îndemne să citești mai departe.

Descrierea pot spune că, până în prezent, chiar a evoluat. Ai început să te axezi mai mult pe emoțiile și trăirile personajelor, însă mai e loc de îmbunătățiri. Trebuie să te străduiești să construiești o descriere sentimentală amplă, care să reușească să introducă cititorul în mijlocul acțiunii.

Dialogul nu este nici lung și nici sec. Nu am nimic de comentat aici. Pot doar să te felicit.

Greșelile de ortografie din ultimul capitol:

"pistcina" - piscină
"avea obiceiul de a se aseze" - avea obiceiul să se așeze / avea obiceiul de a se așeza
"vroia" - voia
"Haway" - Hawai
"ca-ci" - căci
"vre-un" - vreun
"vartez" - vârtej
"sfiiala" - sfială
"mica (,) caldura" - Într-un fic sau într-o compunere de orice fel, cacofoniile nu se corecteaza cu virgulă. Ori găsești sinonime pentru anumite cuvinte, ori schimbi exprimarea de tot. Spre exemplu, aici ai fi putut schimba ordinea, și anume: căldură mică.
"incheiind" - încheind
"ne bagandu-i" - nebăgându-i
"deslusii" - desluși

Estetica este corespunzătoare. Capitolele sunt împărțite pe fragmente și sunt ușor de citit. Singura problemă este culoarea. Sincer, nu ajută aspectul absolut deloc. Nici nu îl înfrumusețează, nici nu îl face mai deosebit. Dacă vrei să pară totul mai interesant, poți folosi un alt font.

Acțiunea nu este grăbită, ci își urmărește cursul normal. Ar fi de preferat să decurgă și mai lent de atât, iar asta nu se poate decât printr-o descriere sentimentală cât mai detaliată.

Semnele de punctuație, în mare, sunt puse când și cum trebuia, dar ai mai mâncat cate o virgulă pe ici, pe colo. Spre exemplu:
"Pana la urma ma las prada somnului" - Pana la urma, ma las prada somnului.

Atât am avut de spus. Sper să-ți fi fost de folos această critică.

Fan Fic Original blocat din cauza inactivităţii.
Ultimul post datează din 12 septembrie.