iti ador ficul, este unul dintre favoritele mele;))
astept nextul cat mai repede te-am pupat si spor la scris

Capitolul V


Catwoman

Ziua in care am murit, a fost ziua in care am inceput sa traiesc cu adevarat

( Partea || )



Sakura :

Amintiri, doar cu atat am ramas… de la moartea mea… Dar nu imi pare rau de nimic. Poate… daca nu as fi murit, nu as mai fi avut ocazia sa il intalnesc pe brunet… si… sa imi infrunt temerile. Dar, astazi nu eu trebuie sa m-I le infrunt, ci vechiul meu “amic” Wathol. La acest gand, un fior rece isi facuse aparitia de-a lungul spatelui meu, facandu-ma sa tresar incet, ca apoi printre buzele mele rozalii sa isi faca aparitia un ranjet cat se poate de macabru, ilustrand gandurile mele infioratoare ce le tineam ascunse in minte, departe de toti si de toate.

Vantul rece ce imi strabatea fiecare particica a corpului, ma trezise la realitatea cruda, iminenta. Cu ochii mei mari, priveam cladirile destul de inalte din centrul Gothamului, pana dadusem cu ochii de un bloc imens, creat numai pentru birouri, ce in varf purta mandru emblema firmei lui Wathol, HappyCat. Emblema era, bineinteles, o pisica. Nu stiu de unde pana unde, dar firma lui este foarte celebra in toata lumea prin diversitatea ei. “Nu cred ca s-ar supara fostul meu sef daca i-as face o mica… vizita…” imi spuneam eu in gand, urmand ca apoi sa scot un mic chicot printre dintisorii mei albi, scotand in evidenta caninii mei dezvoltati. Cladirea era foarte mare, si nu aveam de ce sa ma agat pentru a ma urca pana la ultimul etaj, acolo fiind biroul lui, asa ca m-am decis sa intru ca o persoana “normala”, pe usa.

Imi apuc biciul, urmand sa ma agat cu el de un stalp, pentru a putea cobora de pe aceasta casa saracacioasa pe care stateam de minute bune. Odata ce biciul meu facu contact cu stalpul, astfel incolacindu-se in jurul lui, fara sa mai stau pe ganduri, am facut doi pasi, urmand ca apoi sa ma arunc in gol, cazand intr-un final in picioare pe asfaltul rece. Norocul meu a fost ca era destul de tarziu, astfel incat oamenii erau deja in casele lor. Tocurile mele se izbeau brutal de asfalt, creind mici ecouri de-a lungul strazilor. Ma apropii destul de mult de marea cladire, inspectand-o, ca apoi observand doi gardieni destul de obositi ce se plimbau de-a lungul coridorului, vorbind despre diverse chestii.

Ma indrept spre usa mare de sticla ce purta simbolul firmei HappyCat, in timp ce ii observam pe cei doi, inspectandu-i din cap pana in picioare, apoi un mic ranjet isi facuse aparitia pe buzele mele catifelate. Imi ridic putin mana apoi cu o putere supranaturala trantesc usa la pamant, spargandu-se in mii de cioburi cristaline la contactul cu mocheta bruta asezata pe jos. Cei doi se uitau mirati la mine, parca inpietriti, in timp ce eu ma misc seducator spre ei, urmand ca apoi sa imi scot biciul din suportul special ce il tinea in frau. “Sa ii omor sau sa ma “joc” cu ei pana ma roaga sa ii omor?” doua intrebari tentante care duc la un singur lucru, moartea celor doi mocofani. Un mic chicot imi scapase din stransoarea buzelor, in timp ce unul din acei gardieni isi drese vocea si imi puse o intrebare destul de socanta pentru mine :

-Nu stiu daca trebuie sa o omor sau sa ma indragostesc de ea. Spuse unul dintre ei urmand ca apoi celalalt sa rada zgomotos la afirmatia celui de mai devreme.

La auzul vorbelor lui, nu mai stau pe ganduri si imi scot biciul din stransoarea speciala, urmand ca apoi cei doi sa isi scoata pistoalele incercand sa ma impuste, dar fara success, inainte sat raga macar un glont le dau la ambii gardieni cu biciul peste maini, astfel incat pistoalele le cazura din maini si niste vaiete de durere se facura auzite in camera de garda. Dupa cateva secunde, la auzirea vaietelor lor de durere, incepusem sa rad lacoma, creindu-se o atmosfera macabra, ca apoi oprindu-ma si fixandu-mi privirea spre ei si spunandu-le ca asta nu e nimic, si ca durerea adevarata isi v-a face aparitia imediat. Cei doi speriati se dadura cu doi pasi inapoi, urmand ca eu sa avansez spre ei din ce in ce mai repede, apoi orpindu-ma si uitandu-ma la “tabloul” patetic in care erau cei doi surprinsi, mai mai sa faca pee i de frica. Scot un “Hmm” fortat printre buze, apoi ma indrept incet spre perete, apropiindu-mi mana de butonul ce stingea luminiile incaperii; dar inainte de a il inchide le zambesc malefic urmand ca apoi sa le impartasesc un gand de-al meu pe un ton destul de seducator, tensionandu-i usor :

-Baieti, cine poate vedea prin intuneric? Spunand acestea, inchid lumina urmand sa le spun fraza decisiva…. Eu pot.

In secundele urmatoare, tipete parca scoase din infern, lacrimi si durere, toate acestea isi facusera aparitia in mica camera ce se dovedise a fi mormantul pentru cei doi. Ma simteam atat de bine cand faceam asta, cand chinuiam oamenii, cand ii aduceam unde vroiam eu. Un ranjet malefic imi aparuse pe fata la vederea peisajului macabru afisat jos, pe podeaua rece, unde isi facusera veacul cei doi, parca transati de ghiarele-mi ascutite. Un lucru stiu sigur, eu sunt facuta sa domin, nu sa fiu dominata.

Terminandu-mi gandurile, ma mai uit inca odata la cele doua cadavre transate pe jos, si plec mai departe spre “dragul” meu “prieten” Wathol. Pasii mei se auzeau din ce in ce mai alerti pe parchetul ce infrumutesa coridoarele firmei. Tocurile mele incepura parca a dansa, fiecare pas facandu-l din ce in ce mai jucaus, uneori topaind si fredonand diverse cantecele ce obisnuia mama sa m-i le cante cand eram mica si nu puteam sa adorm. Saream si saream pe coridoare, pe scari, pana sus la ultimul etaj, unde ma astepta “ofranda” mea bine meritata. Mii de tablouri infrumutesau aspectul interior al firmei, dandu-i o nuanta de eleganta, si de rafinament, tablourile fiind Tonitza si unele chiar Piccaso-uri destul de valoroase. Le privesc destul de incantata, apoi imi deschid frumoasele mele ghierute, urmand ca apoi acele tablouri splendide sa fie spintecate de “armele” mele letale, lasand in urma lor mici fasii de material, ce se inprastiau pe parchetul lucios al coridorului. Dupa mica mea “joaca” observ ca la capatul coridorului este situate o usa masiva, din otel inoxidabil, brut. Un mic chicot facuse un ecou de neimaginat pe coridor, alarmand persoana ce statea in interiorul acelei camera, urmand ca apoi, un glas de barbat sa imi inunde usor timpanele :

-Cine este? Spuse el nestiind ce il asteapta dupa usa din otel ce asteptam sa o deschida.

“Cine este”… “Cat de patetic poate fi, parca ar avea 10 ani… Pfff, ohh te rog, asta este singurul cuvant care l-ai putut scoate pe gura cowboy?” imi zic eu in gand, urmand ca un sunet infernal sa isi faca aparitia din dreptul usii, ca apoi o fata destul de cunoscuta sa imi apara in fata ochilor…. O fata de barbat, trecut de mult de prima tinerete, o fata si un nume ce mi-au marcat existenta…
W-a-t-h-o-l



Sasuke :

“Doamne, Doamne! Pe unde o fi nebuna asta? Prin ce primejdii s-ar mai fi bagat acum… “ imi tot repetam in minte toate aceste intrebari, asteptand ca cineva sa imi dea niste raspunsuri, dar pacat ca, nimeni nu poate face asta; nimeni nu stie exact und ear putea fi nebuna asta; si eu mai nebun decat ea am lasat-o sa plece, fara sa stiu unde este si cand se v-a intoarce…

Off Doamne… nebuna femeie mai e si ea… poate de aceea o iubesc atat de mult… Nu pot sa nu ma gandesc la ea, la zambetul ei cel dulce ce ma facea mereu sa o iubesc din ce in ce mai mult…. La buzele ei carnoase, fine, perfecte, ce ma inebuneau de fiecare data, dorind mereu din ce in ce mai mult, dorind-o cu ardoare pe ea, dorindu-i trupul numai pentru mine, simtindu-l vibrand sub al meu, dominand-o ca un mascul nebun dupa putere, iubind-o la nesfarsit. Imi intrerup gandurile, luand de pe masuta de cafea maronie un trabuc englezesc, indreptandu-ma spre semineu pentru a il aprinde, ducandu-l spre buzele mele palide, sorbind din el lacom fumul plin de chimicale, urmand ca apoi sa il eliberez in livingul meu destul de generos, inpodobit cu trofee care mai de care mai spectaculoase. Nu apucasem sa mai inhalez pentru a doua oara fumul divin ce iesea alert din trabuc, ca Itachi isi facuse aparitia in camera cerandu-si scuze pentru “micul” incident provocat. Eu ii spun ca nu mai conteaza acum pentru ca nebuna a disparut, si ca nu stiu in ce belele s-a mai bagat…

-Domnule, este normal sa va ingrijorati in legatura cu iubita dumneavoastra, de aceea i-am pus un dispozitiv de urmarire in masca. Spuse Itachi destul de increzator, creindu-mi sperante in legatura cu bombonica mea.

Disperat, ii ordon sa imi arate telecomanda ce o monitoriza pe rozalie, iar el in momentul urmator scoase dintr-un buzunar al sacoului lui negru, o telecomanda cu un chenar ce arata locul exact al locatiei Sakurei. Il insfac din mainile credinciosului meu valet, urmand ca apoi privirea mea sa cerceteze cu atentie micul ecran ce ascundea mii de raspunsuri ce le cautam de mult. O mica bulina rosie isi facuse aparitia pe micul patratel negru, urmat apoi de locatia ei…. Complexul HappyCat… “Ce ar cauta Sakura ac…. Ia stai… patronul firmei este… Wathol..” odata ce pronuntasem acel cuvant in mintea mea, mii de fiori imi strabateau ceafa, coborand de-a lungul sirii spinarii, oprindu-se brusc la soldurile mele. Sakura vroia sa il… omoare… Nu! Trebuie sa o opresc pana nu face o mare gresala!

Fara sa mai stau pe ganduri, il trimit pe Itachi sa imi pregateasca Bat-Mobilul si armele necesare, in timp ce eu fugeam ca un disperat pe coridoarele castelului spre camera armurilor, acolo unde aveam tinute bine toate costumele mele. “O nu, prost mai esti Sasuke, prost! Trebuia sa imi inchipui ca vrea sa se razbune” spunand acestea in gandul meu, incep sa grabesc pasul spre destinatie, ajungand intr-un final in fata unei usi gigantice din fier. Jos, in partea stanga, era pozitionat un mic chenar, unde trebuia sa imi pun mana, urmand ca apoi sa mi-o scaneze, pentru a imi putea da acces la camera armurilor, ceea ce am si facut, iar in cateva secunde usa se deschise, iar eu intrand nervos, cautam unul din costumele mele cele mai bune, un costum blindat. “Nu se stie cand ai nevoie” imi spuneam eu in timp ce eram fata in fata cu acesta, smulgandu-l cu putere din suportul special, urmand ca apoi sa mi-l pun pe mine cu grija, activand toate mecanismele atasate lui, pregatindu-ma de ce v-a urma. In timp ce eu faceam ultimele modificari, Itachi incepu sa ma strige pe holuri sa ma grabesc, pentru ca masina este pregatita, asa ca mai fac doua trei retusuri, urmand ca apoi sa fug spre masina, multumindu-i lui Itachi.

dau edit! PRIMA!

Edit:

mi s-au incetosat ochii ,
m-ai facut efectiv s aplang ,
a fost asa de frumos si asa de pervers si asa de horror si asa de frumos , super frumos
a fost un capitol superb , toate sunt ,
copila mea copila iti multumesc ca m-ai anuntat ,
mi-a placut mult de tot ,
chiar vreaU sa maa nunti de continuare ,
sa fie pervers te rooog ,
doamne a fost chiar foarte frumos si foarte ;ung , ceea ce imi place ,
vino cu nextul repejor ,
crisu te iubeste mult

Buna!
In primul rand imi cer scuze ca am ajuns abia acum, adica foarte tarziu la ficul tau dar nu am fost in oras 3 saptamani, aproape 4 si de asta nu am stiut ca ai scris un fic
In al doilea rand, capitolul e foarte lung si foarte interesant de aceea mi-a placut mult, mult, mult.
Sper sa nu te superi ca iti spun dar am observat 2, 3 greseli de ortografie, insa capitolul a fost prea captivant ca sa le dau importanta
Iar acea scena + 16, cum a zis si Kawii »๏«, e + 18 dupa parerea mea
In al treilea rand vreau sa mai spun doar ca ficul tau mi se pare perfect.
P.s. te rog sa ma anunti cand pui next.
P.s 2 Nu voi putea sa citesc cam 10 zile pentru ca din nou trebuie sa plec dar promit ca voi citi cand ma voi intoarce

Hello, Hello!

Ce mai Hello, Doamne? Capitolul asta a fost...
Nu cred... A fost ceva in genul: "WTF, Noooo, ei? Chiar ei? Adica....". Sper ca imi intelegi reactia!

Mustache a scris:

-Iubita… nici macar nu m-ai intrebat daca vreau sa fiu iubita ta. Imi spuse ea, uitandu-se la mine destul de nervoasa.

Sasuke, esti duhuuusss! Nu ai intrebato inainte daca vrea sa fie iubita ta? Am inceput sa rad la faza asta!
Si acum, imi cer scuze ca nu am ajuns pe aici, insa zilele astea nu am prea avut chef de citit. Cel mai probabil nu o sa pot sa-ti dau comm saptamana viitoare pentru ca plec in Turcia si nu o sa pot sa intru pe forum deloc! Sper sa ma ierti... Insa, as fi fericita daca totus mi-ai trimite in saptamana viitoare un PM, ca atunci cand ma intorc sa stiu ca ai pus next-uletzul si desi voi fi eu fata intarziata , o sa vin cu un comm!

Te Dulke,
~Black Coffee~

WOW , WOW , WOW , WOW . De patru ori wow . Ce rau imi pare ca nu am venit mai devreme . Este bestial ficul asta , adica cat de multa imaginaie poti sa ai in capusorul ala genial ? Eu cred ca multa . Imi place la nebunie si astept nextul sa maanunti , please !!!!!!

Bunaaaaaa!
Abia asteptam sa citesc continuarea si am trecut si aseara pe aici dar nu am apucat sa citesc. Mi-am zis in gand ca vin azi si poate am noroc sa citesc 2 capitole dar din pacate nu a fost asa Stii cine e de vina pentru asta? Eu stiu, asa ca te rog sa pui next repede
Chiar a fost frumos capitolul asta si intr-adevar baietii o dau in bara de foarte multe ori cand vine vorba de dragoste
Era cat pe ce sa uit
Te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next