Capitolul I:
Eram in drum spre casa.Fugisem repede,deoarece ploua cu galeata in ziua aceea.Imi pusesem o punga pe cap si fugeam ca un ghepard. Toata natura era foarte pustie,niciun sunet nu se auzea,decat zgomotul picaturilor de ploaie. Ma oprisem.Simtisem ca era ceva neinregula.Mi-am dat punga de pe cap jos.Trasesem aer in piept,iar in mintea mea spuneam:,,Simt ceva chiar neinregula.A da! Mi s-a rupt plasa!" Apoi am fugit repede ca vantul ca sa nu mi se uda parul. Simteam cum firele mele de par,umede stateau pe fata mea. Am alunecat,dar m-a prins.el. M-am uitat in ochii lui negrii si sclipitori timp de 5 minute. El se uita la mine si zambea. Ne uitam unul la celalalt.Era un baiat inalt,cu ochii negri si parul negru.
-Esti bine? M-a intrebat el.
-Da sunt bine. Am zambit eu.
Apoi am venit acasa,aruncandu-ma in patul meu cel pufos.Vine sora mea,dupa care ma intrebase speriata:
-Ce naiba s-a intamplat cu tine?! Ai parul ud! Ia te rog uscatorul si usca-te la par!Sa nu cumva sa racesti!
Sora mea era o sora foarte protectoare.Si cand spun foarte,nu ma refer la ,,protectoare" in sensul bun.Ci una foarte insistenta.
Eu ma cert des cu sora mea.Ea are grija de mine,deoarece parintii mei sunt plecati la Londra.Pe mine si pe Sara (asa se numeste sora mea) ne-au cam lasat balta.Acum 2 ani am aflat ca eu si sora mea am fost adoptate si chiar vreau sa-mi gasesc parintii naturali! Nu mai suport sa ii mai am pe parintii astia...Ei nici macar nu muncesc acolo.Se distreaza. Mai avem si un frate,dar el este plecat cu ei in Londra.El nu este adoptat.Dar ne-au adoptat si pe noi,ar trebui sa fie parinti grijulii si buni. Pe fratele meu il cheama Harry. Pot sa spun ca este ,,bombonica dulce a parintilor",dar este foarte rau.Si pot sa spun ca este genul de copil pe care l-as bate mai mereu.
*Aici este partea cand chipul lui imi ramane in minte*:
Eram in drum spre scoala cu Katt.Katt este cea mai buna prietena a mea care pot sa spun ca este ,,un psiholog pentru mine" care ma ajuta tot timpul. Asa..unde eram?A da! Deci.Eram in drum spre scoala.Apoi ajunsesem in curtea scolii.Vad un chip.Stai.Un chip prea cunoscut.Ma uitam foarte subtil la acel chip.Stai putin.nu e baiatul acela care mi-a salvat viata?
-Aleee... spusese Katt cu ochii bulbucati..Hai sa luam pranzul!
Eu mersesem mai departe cu Katt.Dar ochii nu ma lasau sa ma uit in alta parte decat la.el. Statea acolo si canta la chitara un cantec.Katt vedea ca era ceva ciudat cu mine.Nu ii raspundeam deloc la intrebari. O trag de maneca,iar apoi ne ducem la el. Pur si simplu eram orbita de privirea lui.Ma apropiasem de el.Zambeam.El zambea cu gura pana la urechi cand ma vazuse.
-De ce suntem in sala de muzica? Ce s-a intamplat?Imi zisese Katt soptind si uitandu-se intrebatoare la el..
-E dragut...poate am o sansa.
Apoi el ma luase de mana si ma urcase pe scena.Eram emotionata si simteam ca mor acolo El imi cantase un cantec de dragoste .Dupa 3 minute,cand s-a terminat cantecul,auzisem o voce.Ma striga cineva. Spunea:,,Jenifer! Jenifer!" era profesorul de muzica.
-De ce canti? spunea el mirat.Nu ai teatru acum? Se pare ca esti indragostita?
Sunt la liceul de arta. Iubesc liceul asta!Profesorii nu sunt duri cum erau in generala.Sunt foarte glumeti si foarte tari.Directoarea scolii este o tipa destul de tare!Glumeste cu noi! Un coleg,se juca pe telefon in timpul orei,iar profesoara de teatru i l-a confiscat si l-a dus la directoare. Cand acel coleg s-a dus sa-si recupereze telefonul,directoarea era ceva gen:,,Hei amice! Ti-ai pierdut telefonul?Nu-i nimic!Poftim!Dar asta este ultima oara.Doar o stii pe scorpia aia.." Iar apoi a facut mici glume cu el.
Cand aflasem ca chestia asta este in mintea mea,inima imi explodase.Simteam ca un cutit ma lovea fix in piept.O durere.Oare ce o fi?Dragoste?Eu nu stiam ce era dragostea atunci..era prima data cand ma indragostisem. Cand eram prin pauze,la masa de pranz,oriunde.Taceam.Eram suparata.Terminata. Pana si Katt se mira de ce eram asa de tacuta.