Nu e usor sa iubesti!
 
                          -Capitolul 1. Amintirile dor-
 
Sasuke P.O.V.
                                                       
Stau pe canapea gandindu-ma cum fericirea mi-a scapat printre maini.. Singuratatea e singura care imi tine de urat in negura intunecata si misterioasa a noptii. Zile intregi pierdute in zadar cu gandul la ea.. Zambetul ei gingas imi imveselea diminetile pline de culoare care acum sunt obscurde.
Ochii ei precum stelele ii reflectau inocenta si onestitatea din suflet dar acum acele nici perle de smarald sunt pierdute prin trecut. Singurele perle la fel de minunate care mai exista in prezent sunt miile de lacrimi care mi se preling domol dar in acelasi timp repede pe obrazul aspru care candva era sarutat de buzele ei moi.Acum totul e pierdut numai din vina mea ,fiindca gelozia a pus stapanire pe mine. O noua zi plina de tristete incepe. Imi deschid ochii negri impaienjeniti si incep sa fac rutina zilnica.
Ma duc in bucatarie cu pasi usori si imi aduc aminte cum micuta mea floare de cires imi turna cafeaua atat de delicat cu un mic zambet pe buze.. Dar Sasuke, trezeste-te! Acele vremuri fericite au trecut, trebuie sa fii realist!
Imi golesc mintea de absolut orice gand si ma imbrac sa plec la facultate. Deschid usa, dar in prag se afla o mica scrisoare.. O iau in mana si dintr-o data inima imi batea din ce in mai tare. Avea mirosul parfumului ei preferat,flori de cires. Ma asez pe o banca uitand complet de liceu, gandul meu fiind doar la faptul ca poate micuta mea m-a iertat in sfarsit. Deschid plicul si cu o voce ragusita incep sa citesc:
 
“Draga Sasuke, cu siguranta te simti singur dupa despartirea de Sakura.. Eu simt acelasi lucru pentru ca ieri m-am certat cu Shikamaru, lucru ce a adus la despartire. Stii ca la mine poti gasi fericirea deoarece eu te iubesc dintotdeauna.
Nu pot sa las aceste sentimente deoparte fiindca pur si simplu sunt prea puternice.
Stiu ca ma vei cauta si-mi vei da dreptate asa ca te astept azi in parcul de langa liceu.
  Te iubesc nu uita asta!
 
                   Cu drag, prietena ta mult iubita, Ino”
 
Minunat,alta obsedata de mine.. Ma ridic nervos de pe banca, arunc scrisoarea intr-un cos de gunoi si cad in genunchi incepand sa plang. Siroaie de lacrimi isi fac aparitia neputand sa le controlez. Oricat de mult as vrea, nu pot sa nu ma invinovatesc de prostia care am facut-o.
 
Flash Back
 
Soarele mandru si totusi putin adormit paseste usor pe covorul rosu intins pe bolta cereasca. Vantul adie usor facand un suier linistitor. Micutele vrabiute isi incep recitalul la fereastra mea dandu-mi trezirea de dimineata. Imi frec ochii impaienjeniti cu mainile si dau buzna in bucatarie.
Acolo mica mea steluta protectoare servea micul dejun.
-‘Neata, floare de cires! Ii spun eu, apoi ma duc la ea, strangand-o tare la pieptul meu.
-‘Neata si tie, Sasuke! Imi raspunde rozalia, privindu-ma cu ochii ei verzi ca smaraldul.
-Vad ca inca ti-e somn. N-ar fii mai bine sa mergi sa te culci la loc?
-Nuu. Nu imi e somnnnn, serioss, spune scumpa mea printesa printre cascaturi. Era evident ca ar dori sa traga un pui de somn.
O iau la mine in brate si pornim spre camera. O pun in pat, eu asezandu-ma langa ea. Incep si ii mangai parul roz si matasos, pierzandu-ma in ochii ei.
Poate va ganditi de ce eu ii zic mai mereu “micuta” . Pai asta se datoreaza diferentei de 3 ani dintre noi. Ea, o pustoaica la liceu de 17 ani cu un baiat de 20 de ani. Stiu e putin cam exagerat, dar inimii nu-i poti porunci. M-am apropiat de ea sa o sarut, apucand-o de mijloc, dar momentul magic a fost intrerupt de alarma telefonului. Sakura  a sarit repede din pat si a raspuns. Se pare ca era Hinata, prietena ei cea mai buna. Mica adolescenta se pare ca uitase de pregatirea de la scoala. Intr-o clipa, ea era gata imbracata si parfumata cu aroma de flori de cires.
-Draga liceana, ai de gand sa pleci singura? Crezi ca pot rezista eu singura fara tine?
-Sasuke, nu te mai prosti! Suntem in intarziere.
Intr-un moment, Rozalia ma apuca de brat si incepem sa fugim spre liceu. Intr-un final am ajuns. Intram in sala de clasa, iar Sakura incepe cu miile de scuze pentru intarziere.
-Haruno, ia un loc. Dar cine este acel baiat? Nu pare a fii la liceu..
-Amm, paiii, doamna el este..
-Varul ei. Spun eu cu zambetul pana la urechi. Sunt responsabil de ea astazi..Sper ca nu va suparati daca raman la ore.
-Sigur ca nu, luati loc.
Huuuu, ce bine ca-m scapat, spun eu in intea mea. Ma asez in spatele clasei pe un scaun fix cu privirea pe Rozalie. Frumusetea ei ma orbea. Totusi, langa ea era un loc liber. Ma grabesc sa-l prind, dar pe usa clasei intra un baiat inalt, suplu si chiar daca sunt baiat, pot spune ca era foarte atragator. Imi scutur usor capul, apoi ma grabesc la Rozalie.
Din pacate, acel baietas de bani gata se asezase primul. Oftez de nenumarate ori si ma intorc “cu coada intre picioare”.
Toata ora eram cu ochii pe el, ca nu cumva sa-mi distraga “verisoara” de la invat.
La mijlocul orei, Sakura a cerut voie la toaleta, dupa care si acel baiat la fel.
Vrand sa vad ce se intamplama, i-am urmarit. Cand am iesit pe usa am auzit cateva fete spunand ca acel baiat se numea Naruto.
Totusi, plec din sala de clasa fiindca o usa trantita s-a auzit. Ca sa vezi, tocmai de la toaleta fetelor era. Pasesc usor precum un ninja si intru.
Ceea ce am vazut nu-mi venea sa cred. Sakura era lipita de zid si acel Naruto cu mana pe mijlocul ei. Am tipat in interiorul meu de furie, dar nici sa stau acolo nu mai puteam. Am plecat fiindca eram complet derutat. Nu puteam sa-mi scot acea imagine din minte. Tocmai cand eram pe punctul de a parasi liceul, Sakura ma striga:
-Sasukee! Unde pleci asa?
Nu stiam ce sa-i spun.. Am ramas socat cand i-am vazut fata atat de inlacrimata, dar desigur totul era de fatada.
-Cum ai putut? Aveam incredere in tine.. Credeam ca esti singura fata unica, dar m-am inselat.
-Sasuke, nu e cum crezi tu! El m-a urmarit si m-a trantit de zid.
-Nu ma mai intereseaza scuzele tale patetice. Nu esti decat o alta fata falsa si ipocrita!
 
End FlashBack.
Cam asta e povestea tampeniei mele. De atunci n-am mai vazut-o niciodata pe Sakura si se pare ca si din liceu s-a transferat. Din ziua aceea zilele pline de tristete si lacrimi au inceput. Imi ridic privirea spre cer pastrandu-mi putinul orgoliu care mi-a mai ramas si ma indrept spre facultate.  Trec strada si mi se pare ca-mi vad mica petala de cires. O explozie de ganduri imi inunda mintea, aveam atatea lucruri sa-i spun.
Am inceput sa fug pana la disperare, dar dintr-odata ea disparuse. Sasuke, trezeste-te odata! Ea a plecat si nu se mai intoarce. Ai fost un fr***r si niciodata nu vei putea s-o mai recuperezi!
Imi intorc spatele si parca o zana din povesti mi-a aparut in cale. Vantul ii adia parul lung si matasos. Ii scotea in evidenta privirea inocenta a unui copil ranit cu inima franta. Ochii aceia verzi ca smaraldul mi-au adus aminte de acele clipe oribile prin care am trecut. Un glas linistitor mi-a patruns in minte trezindu-ma din acea transa. Peste cateva momente am luat-o strans in brate spunandu-i tot ce gandeam. Toate scuzele gandite pana acum mi-au iesit pe gura cand brusc ea ma respinge. Ochii mi s-au marit ramanand socat.
-Asa e, Sasuke Uchiha. Nu mai sunt aceeasi fata ca acum cateva saptamani.Faptul ca m-ai ranit cum nimeni n-a mai facut-o n-a fost cel mai oribil lucru din toata cearta aceea.
Am crezut ca aveai incredere in mine, dat tu nu, fiindca un baiat la facultate te-ai crezut prea macho ca sa asculti adevarul de la o liceana.
 Dupa toate aceste cuvinte, o lacrima s-a prelins pe obrazul micutei fete facandu-i ochii verzi mai stralucitori ca luna.
-Sakura..
-Inca n-am terminat de vorbit, Uchiha. Poate ca am plans mult timp dupa tine, dar acum mi-am revenit. M-am saturat sa tot fug de cineva atat de neinsemnant ca tine.
“Uchiha”? Ea niciodata nu mi-a vorbit asa.. Sasuke, in ce om ai transformat singura fata care te intelegea?
Floarea de cires pleca cu pasi repezi lasand in atmosfera o stare de nostalgie care mi-a patruns in inima. Dar chiar si asa eu tot vroiam s-o intreb ceva.
-Hei, Sakura! Te vei muta din nou la liceul din Konoha?
Glasul ei pur si onest imi raspunde:
-Bineinteles.
Aura pura si linistitoare a petalei de cites se imprastie elegant prin atmosfera, vantul ducand-o pana in cel mai inalt vazduh. Las deoparte viata amoroasa si m`a gandesc la parintii mei.. Oare lor le e mai bine in New York? In caz ca nu stiti, parintii mei au plecat in strainatate cand eu aveam varsta frageda de 7 ani. Am fost crescut de doua prietene ale mamei, fiindca ele stiau cat efort au depus parintii mei pentru a ma creste. In timp, m-am maturizat si cu banii economisiti am putut sa-mi iau un apartament.
Merg ingandurat pe strada si intr-un final ajung la facultatate. Trec pe langa parc cu grija, ca Ino sa nu ma vada. Deodata cineva imi sare in spate:
- Sasukee! Ai venit! Stiam eu ca nu-mi poti rezista, spune aceasta chicodind.
-Te inseli, Ino. N-am venit pentru tine. De fapt, in caz ca n-ai observat, eu am venit la facultate. Nu la intalnire cu tine! Asa ca te rog sa te dai jos din spatele meu ca nu esti atat de supla pe cat crezi, spun asta cu un zambet malefic.
-Hm, crezi ce vrei! Cu siguranta iti va parea rau..
Se pare ca aceasta e atitudinea “Domnisoarei Popularitate” cand e refuzata de un baiat.
Orele au trecut foarte greu, ca de obicei. Suna clopotelul si vine vremea sa ne intoarcem acasa cu totii.. Pe coridor, apare “Monstrul Distrugator de Relatii” , Naruto Uzumaki..
Se pare ca cineva de sus vrea sa ma enervez din ce in ce mai tare pe ziua de azi. Trec nepasator pe langa el, ca si cum nimic nu s-a intamplat. Totusi, n-am putut rezista fara sa ma uit la el cu ura, dar spre surprinderea mea si el a facut acelasi lucru. Ce se intampla oare cu el? Acea  privire.. Imi era atat de cunoscuta.
Nu puteam sa ma abtim sa nu-l lovesc. Brusc, gelozia isi face aparitia din nou. Dau cu pumnul cat de tare pot intr-un vestiar si ma intorc la el. Ii apuc gulerul camasii si-l izbesc de perete. Curand, stiam ca o lupta avea sa inceapa fiindca marele baiat popular nu putea sa stea cu mainile-n san cand era atacat.
Imi arunc ghiozdanul pe jos, el facand acelasi lucru, si imi inclestez pumnul.
-Uchiha, nu ma subestima.
Tocmai cand veneam spre el, lupta a fost impiedica de micuta Rozalie. Aceasta ma impinge in spate luandu-l pe el in brate. De aici totul a devenit un mare semn de intrebare. Cum putea sa fie langa el? Eu am fost cea care a ingrijit-o zi de zi. Cel cu care a petrecut cele mai frumoase clipe.. Sunt sigur ca acele sentimente pentru mine inca sunt acolo, in inima ei. Doar ca dupa acea prostie din capul meu, cu siguranat le tine inchise.
-Sakura, tu cum poti fii de partea lui?Si cand ai ajuns atat de repede aici? Mai devreme ne-am intalnit pe strada, iar acum esti aici..
- Am fost in spatele tau tot timpul Uchiha.. Si referitor la Naruto, el m-a invatat in cele mai grele momente ca nu merita sa plang. Ca trebuie sa-mi ridic privirea spre viitor, nu s-o intorc spre trecut din nou si din nou. Acum el e tot ceea ce conteaza pentru mine.
 
 
Buna tuturor   Acesta este primul meu fic asa ca astept multe pareri si critici.
Nu stiu daca acest capitol este atat de reusit, dar sper sa fie cat de cat acceptabil.
Imi doresc din tot sufletul sa va placa!
Asa ca va rog, lasati-va parerea si criticile. Oricat de rele ar fii ele pentru ca imi doresc sa ma perfectionez.
BiBiii va

-Capitolul 2. O noapte infricosatoare.-
Sakura P.O.V
 
Ochii lui negri precum abisul ma priveau atat de adanc.. Parca vedeau dincolo de mine. O aura negativa si misterioasa plutea in atmosfera, facandu-mi intreg corpul sa trasara. Un fior de frica m-a inconjurat si parca ceva m-a strangea din ce in ce mai tare.
Deodata o voce ma trezeste din gandurile mele profunde. Se pare ca bratele lui Sasuke ma smulg de langa Naruto. Totul era atat de derutant. Nu stiam ce sa spun.. Buzele imi erau cu totul lipite, iar in jurul meu era un ciclon de intrebari.
Se putea simti rivalitatea si competitia dintre cei doi. Imi scutur usor capul si ma trezesc la realitatea cea cruda.
 
-Sasuke, ce crezi ca faci?
-Iau ceea ce imi apartine! El nu te merita, asa ca mergi cu mine acasa!
-Ba nu, eu raman cu singurul barbat din viata mea, si acesta este Naruto.
-Naruto, ah? Bine! Dar sa stii ca nu poti avea incredere in individul asta.
Baiatul blond cu ochii albastri de culoarea oceanului ma strangea in brate scuzandu-se de mii si mii de ori fiindca am luat parte la cearta lor.
Momentul in care a venit la mine acasa a fost cel mai entuziasmant moment.
 
FlashBack
Inca o dimineata inceputa cu gandul la el.. De ce oare sper incontinuu ca el va veni sa-si ceara iertare? De ce visez cu ochii deschisi?
Ma ridic din pat cu ochii inlacrimati. Azi era o saptamana decand ne-am despartit. Ridic geamul si ma uit la pozele cu astrul meu. Nu stiu de ce ma ranesc din ce in ce mai mult, dar in adancul inimii, eu tot il iubesc ca inainte, nu pot ascunde asta.
Cobor scarile oftand adanc, amintindu-mi fiecare imbratisare la pieptul lui cald si linistitor, la fiecare clipa cand el ma saruta doar ca sa tac din gura.
Incep sa plang din ce in ce mai tare. Aveam nevoie sa-i aud glasul macar o secunda.
Pun mana pe telefon si formez numarul. Cu mana tremuranda apas pe butonul de apelare. Imi doream atat de mult sa raspunda, deoarece chiar daca a fost atat de grosolan cu mine, tot la el mi-era gandul. Ma trezesc din ganduri cand o voce ragusita si groasa raspunde:
 
-Alo, cine e?
Inima imi batea atat de tare incat statea sa explodeze. Fiecare silaba scoasa pe gura imi aducea tot felul de fiori, asa ca am inchis.
La scurt timp de la apelarea brunetului suna telefonul, era un numar necunoscut.
-Alo?raspund cu o voce tremurata.
-Sakura? Sunt eu, Naruto. Sunt la usa casei tale.Umm, as vrea sa-mi cer scuze pentru incidentul de acum o saptamana.
Ochii mi s-au bulbucat cand am auzit. Am scapat telefonul din mana, gandindu-ma ca nu cumva sa-mi faca acelasi lucru ca acum o saptamana in baie.
Ma grabesc spre usa, bazandu-ma pe cei 2 ani de karate practicati.
-Buna, Naruto! Intra..
-Nu, nu e nevoie. Am vrut doar sa-ti spun motivul nebuniei mele de atunci.
Blondul ma ia de brat, ducandu-ma la banca de langa poarta.
Asculta Sakura, n-am vrut sa te desparti de iubitul tau doar ca, de cand ai venit in liceu te-am tot urmarit, ti-am analizat pasii, orice miscare de-a ta eu o aflam.
 
-Dar de ce?
 - Pentru ca te iubesc inca din prima zi de cand ai venit la liceu, in clasa a 7-a. Frumusetea ta m-a orbit si dupa 3 ani de asteptat sa ma obserzi, n-am mai putut rezista. Iarta-ma daca ai crezut ca-ti doream raul.
-Umm, paii.. Nu stiu ce sa zic. Adica, m-ai luat prin surprindere.
-De ce ai ochii inlacrimati? Cine te-a facut sa plangi?
-Ce, poftim? Cum ti-ai dat seama?
Eram atat de mirata de comportamentul blondului. Cum de si-a dat seama ca am plans? Si, de ce il intereseaza pe el atat de mult persoana mea? Oare el chiar ma iubeste cu adevarat?
-E din cauza lui nu? Daca n-a avut incredere in tine, inseamna ca e un gunoi. Daca nu ti-a citit adevarul din ochi, inseamna ca nu te iubea. Nu merita sa versi nici macar o lacrima! Nu mai suferi atat de mult din cauza lui, fiindca el cu siguranta si-a gasit alta fata careia sa-i franga inima. Tu crezi ca el plange?
Deodata realizez ca tot ce spunea Naruto era adevarat. Eu eram singura care suferea. El mai mult ca sigur deja sta la brat cu alta fata plina de sperante ca mine.
Imi pun capul pe umarul lui, luandu-l in brate. Acesta raspunzandu-mi la imbratisare, imi zambeste mangaindu-mi parul.
 
End FlashBack.
 
Sasuke P.O.V
 
Cum dracu` poate fii de partea lui? Ce, atat de neinsemnat am fost in viata ei? M-a uitat asa de repede? Cu siguranta, vrea sa para dura, dar cu mine nu se poate ascunde. In sfarsit ajung acasa. Trantesc telefonul de podea, asa cum fac de fiecare data cand sunt nervos.
Incep si ma plimb prin camera gandindu-ma cum sa o fac sa inteleaga ca o iubesc si o voi iubi intotdeauna.. Hmm, draga Sakura, in seara asta vei avea parte de-o surpriza! Ma gandesc ca daca as lua-o cu mine intr-un loc pustiu, am ramane numai noi doi. Poate atunci ar intelege cat de mult o iubesc.
Bun Sasuke. Acum sa vedem cat e ceasul, ohh, nu! E 21:00. Cat?? Doamne, cat am mai stat pe ganduri.. Acum sa ne incepem rapirea surpriza.
 
 
Sakura P.O.V
 
-Multumesc ca m-ai conduc Naruto!
-Pentru putin, floare de cires!
Floare de cires.. Numai el imi spunea asa.. De ce tot ce mi se intampla trebuie sa aiba legatura cu el? Decid sa merg la o plimbare de seara pentru a-mi limpezi mintea.
Ies pe poarta si observ ca Sasuke era in spatele meu.. Pr***ul asta nu-si da seama ca nu mai are nicio sansa cu mine? In fine, trec peste acest incident si-mi continui drumul.
Chiar si dupa o ora de mers, acesta tot in spatele meu era.  Eram pregatita sa merg sa-i reprosez cand deodata un grup de indivizi mascati ma inconjoara.
Cu totii se indreptau spre mine. Am incercat sa fug spre Sasuke, dar un pumn ma tine in loc. Toti acei indivizi incep sa ma bata, fiecare pumn fiind tot mai puternic. Simt cum sangele imi iese pe gura.  Sasuke.. tu esti cel pe care il iubesc cu adevarat. Ia stai, de ce mi se inchid ochii? Oare acum voi ajunge la Marele Creator?
 
 
Sasuke P.O.V.
 
-Sakuraaaaaa!
De ce nu pot face nimic? Cum imi pot lasa iubirea vietii sa moara? Trebuie sa scap de ei cumva, dar se pare ca m-au legat bine..
Ce? Ala nu e Naruto?
-Ce e Uchiha? Esti surprins sa ma vezi aici? Ei bine, eu sunt stapanul acestora, iar maltratatea Sakurei a fost ideea mea.
-Cum ai putut?
-Trebuia sa o duc cumva la baietii din America.
-Ce America? Esti nebun? Cum ai putut s-o pacalesti?Nenorocitulee!
-Baieti, dati-i si lui o lectie.
Toti mascatii se indreptau spre mine. Usor, usor, ochii mi se inchideau.
 
***                                                                                                                                 
 
A doua zi de dimineata:
 
Unde sunt? Ce caut aici? Sakura, unde-i Sakura?
Trebuie s-o caut, dar ce zicea aseara Naruto de America? Trebuie sa-mi sun parintii!
Incep si fug precum un disperat, cand acea imagine oribila imi vine in minte. Cad la pamant, neputand sa ma misc. Intreg corpul incepe sa tremure.
“Sasukeee! Ajutorr! De ce nu ma ajuti?”
Nuu, taci din gura! Taci din guraa! Eu, eu ,vroiam sa pot face ceva, dar n-am putut!
“Ba nu, tu nu ma iubesti! N-ai facut nimic pentru mine! Sasukeee, Sasukeee!”
Nuu,taci din gura!!