Doar niste cuvinte...

Andreea Dincă

A 2-a !!!!!
Imi place mult ce ai scris :X:X.
E asa de frumos :X:X:X.

Dorul asta ce face din om:))). :X:X
Sa mai postezi :X:XX:.
Te iubeste Deya kiss

*.

Subiect: Re: Doar niste cuvinte... Dum 10 Feb 2013, 18:33

Ceva ce am scris ieri. Nu i-am dat un titlu

Un om ca toti ceilalti... sau poate ca nu. Se izbeste de acel zid al normalitatii, in speranta ca-l va sparge si in final va fi ca totii ceilalti. Va avea o familie, un copil, o sotie cu care sa se sfadeasca ,dar pe care sa o iubeasca.
Dar totusi ce e acel lucru ce il numim "normal" ? Pe cine ar trebui sa luam exemplu ? Pe acei politicieni corupti ?! Nu.. Deci nu va putea fi niciodata normal.

Daca esti diferit oamenii te judeca, te arata cu degetul .Lumea vrea sa vada in tine un ideal. Trebuie sa fii perfect.
Dar in acesta incercare de a atinge perfectiunea, te pierzi pe tine. Ai uitat de acel tu fericit fiindca era altfel. Acum nu esti decat ca toti ceilalti, un produs.
Multumesc.

Subiect: Re: Doar niste cuvinte... Sam 09 Mar 2013, 10:59

Vai, vai Irisoooorrr:X.
Primaaaa :X:X:X:.
E foarte frumos. Imi place felul in care gandesti. Este adevarat tot ce ai zis.
Ehee, iubilea mea e foalte talentata :X
Irisoor, sa ma anunti cand mai posteziii.
I love you! kiss

Dey was here.

Subiect: Re: Doar niste cuvinte... Sam 09 Mar 2013, 11:15

Vaaai, Deyu meu multumesc mult . Ma simt flatata[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Si uita de noptile petrecute in doi... Da-ma uitarii !
In timp ce te plimbi pe malul lacului ia iubirea ce mi-o porti si ineac-o ! Uita ca exist, uita ca ne-am iubit vreodata. Nu te-am cunoscut, nu m-ai cunoscut ! Nici sa nu te mai gandesti la motivul despartirii noastre. Uita-l ...
Desi credeam ca la varsta majoratului vom fugi in lume si ne vom casatori, focul se stinge. Visam sa avem si copii ce ne vor zice "mama" si "tata" dar nu a fost sa fie.
Dorul va disparea intr-o zi... Uita adresa mea sau orice te-ar face sa vi iar la mine. Uita-ma! Iubirea mea pentru tine scade treptat si vice-versa.
Uita melodia ce te alina cand ne certam. Nu te va face decat sa vrei iar sa ne iubim. Nu ! Mai bine uita...
Locul unde ne-am sarutat prima oara, uita-l si pe el !
Ajunge ! De azi vom zice ca am uitat tot ! Desi stiu ca aceasta scrisoare este ea insasi o amintire a iubirii noastre apuse, trebuia sa-ti scriu.
Iti las drept dar ultima lacrima de dor si te rog uita-ma...

Subiect: Re: Doar niste cuvinte... Sam 09 Mar 2013, 13:35

Vai vai, Irinuc. :X
Foarte frumos iubile. Esti geniala. Ador felul in care scri si imi place la nebunie tema asta.
Abia astept sa mai aduci.:X:X
Sa ma anunti cand mai posteziii.:X:X in love

I love you iubileea mea :X kiss

Dey was here.

Subiect: Re: Doar niste cuvinte... Mier 10 Apr 2013, 17:28

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Femeia

Haide prima dată să definim ce este femeia : Femeia este o fiinţă umană
ce poate face tot ce face un bărbat, aproape tot. Bărbaţii au o putere
fizică mai mare ca a femeii, bărbaţii sunt nişte brute. Brute ce atunci
când ating o femeie nu fac decât sa o rănească. Cand loveşte o femeie e
ca şi cum ai strivi în palme un boboc fraged ce nu are nici o putere să
se apere
În schimb femeia este mult mai sensibilă şi mai delicată. Atunci când e
tânără şi suferă pentru un bărbat doar ea ştie cât plânge şi cât machiaj
foloseşte pentru a acoperi urmele lăsate de nopţile nedormite în care
îl aştepta pe el.
Iar când devine mamă.Ah,ce sentiment mirific.Îndură chinuri teribile la
naşterea pruncului dar, când ajunge să-l ţină în braţele sale uită toată
durerea. Femeia e privilegiată să poată da naştere copiilor, este un
dar imens. Aşa cum spuneam, uita durerea şi se alină când îşi vede puiul
fericit.Însă, copiii cresc şi nu mai sunt aşa ascultători cum erau
odinioară.Astfel ajung la adolescenţă şi se întorc împotriva părintelui
său. Împotriva mamei, ce, doar ea ştie câte sacrificii a făcut pentru ca
tu să nu simţi lipsa a nimic.Ea ştie de câte ori s-a certat cu soţul
sau pentru a îţi lua ţie apărarea.
Să ne gândim şi la acele mame singure. Ce superman,ce batman?!Ele sunt
eroine în adevăratul sens al cuvântului. Merg la muncă,fac mâncare,spală
şi toate astea fără să se plangă. Să ne gândim că în multe cazuri acei
bărbaţi doar plătesc pensia alimentară căci,în rest uită că au un copil
sau chiar nu o plătesc şi pot uita liniştiţi de fiinţa ce trebuie să le
zică "tată"
Primele lucruri la care mă gândesc când spun "femeie" sunt : delicateţe, sensibilitate, naivitate, milă şi căldură.
Bărbate, nu lovi femeia ! Iubeşte-o si ocroteşte-o!Chiar dacă greşeşte iarta, şi ea este om.

Apar şi eu pe aici se pare. Nu am reuşit să găsesc perfecţiune şi dăruinţă atât cât am reuşit să găsesc la tine. Se pare că sub carapacea invizibilă pe care ţi-ai construit-o cu ajutorul experienţei zilnice pe care o alături de fiecare dată în faţa unei fiinţe delicate şi blânde se află în aceste gânduri. Nu-mi pasă ce spune lumea. Eu am ajuns să te apreciez cum eşti- o persoană super, ciudată mereu, care mă ia prin surprindere, care m-a ajutat- nu am reuşit să am un asemenea prieten, pe lângă Ami bineînţeles. Trebuie să-ţi spun că am reuşit să văd ce fel de persoană eşti. Te-am urmărit un timp mai îndelungat şi am înţeles într-un fel. Se pare că o persoană A FOST destul pe acest pământ încât... îmi pare rău dacă ai reuşit şi tu să trăieşti asta... Trebuie să îţi mulţumesc pentru că m-ai ascultat şi m-ai ajutat întotdeauna. Aştept cu nerăbdare, poate, dacă vei vrea, să mai văd ceea ce vezi tu în murdăria asta ce o găseşti in fiecare colţisor de stradă. Succes !

Incep acest post spunandu-va ca de mica am preferat sa stau in acasa frumos in pat,la televizor,la calculator(bine,pe vremea aia nu aveam internet ) sau pur si simplu stateam degeaba. Acum cand am crescut,am invatat multe si s-au schimbat multe insa aceast obicei a ramas neschimbat.Concluzia: nu bat decat drumul de acasa la scoala si inapoi. Mai sunt week end-uri cand ies cu familia sau cate o ocazie speciala cand sunt silita sa ies.
Una din cele ocazii a aparut ieri. Am fost nevoita sa parcurg un drum pana in centrul orasului, un drum nu foarte anevoios cat mai degraba plicticos. Fara chef am inceput sa ma imbrac. Bine pana aici nimic interesant. Cu ochelarii ce imi ascundeau margelele maroni si castile infundate in urechi mi-am pornit calatoria.
Un sentiment pe care il ador este ca atunci cand porti ochelari de soare nimeni nu isi da seama cum il privesti si daca il prevesti tocmai pe el. Acest lucru ma ajuta cand mai observ cate un tip ce-mi atrage interesul si stiu ca-l pot privi nestingherita fara sa-mi fie teama ca cineva ar reactiona intr-un anume fel, cred ca stiti la ce ma refer fetelor.
Ei bine cum orice se intoarce inapoi cred ca toti am simtit si am si vazut cum ne privesc alte persoane cu o anumita raceala sau chiar cu ura.Mie, deobicei, mi se intampla sa vad cum cate o baba ma analizeaza din cap pana in picioare si parca aud cum isi zice in mintea ei "Asa se imbracata fetele in ziua de azi? Doamne fereste! Cum s-a ajuns.."
La un momentdat ajung la o trecere de pietoni si pe cine vad in fata mea? Un baiat din A ce insotea 3 indivizi. Pe unul dintre ei il cunosc, el e in D. Ceilalti 2 erau mai mari ca dansii. Nu le pot da o varsta,dar sigur sunt minori. Inafara de cel din A,mergeau baietii frumos cu tigarile in mana si trageau cate un fum.
El doar nu avea cum sa fumeze, il mirosea mama acasa si in plus daca il vedea un cunoscut pe strada? Doar nu e atat de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) sa-si faca mama de ras, mama sa fiind secretara la o scoala cu prestigiu.
In momentul in care am trecut pe langa ei mi-am dat muzica mai incet, nu te alta,dar daca aveau ceva de comentat in privinta mea sa aud.
Imi e mila de parintii lor. Ei isi rup spatele la serviciu sa aduca bani,sa fie bine,sa aiba ce manca si pe ei ii doare la bascheti. Ce sa ii intereseze pe ei? Doar se castiga bani fiind tractorist sau lucrator la Salubris. Nu iti trebuie foarte multa scoala si in plus daca e, inveti usor sa dai cu matura. In timp capeti dexteritate.
Bine,probabil asta e la cei 3 incluzandu-l si pe cel din A. Cat despre cel din D mi-a spus cineva ca mama sa e moarta,tatal sau e alcolic iar bunica sa vrea sa-l dea spre adoptie. E o poveste trista,dar ce ma deranjeaza este faptul ca nu are motivatie. In loc sa stea prin parcuri fumand ar putea sa puna mana pe o carte sa-i arate soartei ca o poate invinge, ca poate ajunge sus.Dar nu! Cui ii trebuie cunostinte?! Cum am zis si a fi tractorist e o munca.
Inca o chestie care m-a socat a fost ca am vazut cel putin 5 persoane obeze si fiind foarte tinere. M-a durut sa vad o fetita care nu cred ca avea mai mult de 7 ani si arata ca o minge uriasa de baschet. O urmaream cu privirea si dupa am vazut-o imbratisand o femeie care si ea arata ca fetita. Prin deductia-mi magica am realizat ca erau mama si fiica si ca cel mai probabil nu erau obeze ci sufereau de o boala care se transmite.
Acum, in incheiere as vrea sa va rog sa nu judecati o carte dupa coperta cum am facut eu cu acea fetita si sa va ganditi putin la parintii vostri ce isi rup spatele la munca ca voua sa va fie bine. O seara placuta!

Tin sa prezicez ca este copy paste de pe blogul meu :))

Vizitator

Wow. E imresionant, nici nu am cuvinte <3 in love

E incredibil. Nu prea am ce sa comentez. Doar sper ca atunci cand vei mai scrie, sa ma anunti si pe mine. puppy eyes

Subiect: Re: Doar niste cuvinte... Lun 16 Sept 2013, 21:39

Vă urez acum, la început de an şcolar, multă baftă şi putere pentru învăţat.
Stăteam şi mă gândeam, azi când am ajuns printre colegii mei toţi au sărit să mă îmbrăţişeze(bineînţeles înafară de piţipoanca care ea nu există pentru mine şi nici eu pentru ea). Aceiaşi colegi care în faţă îţi zic cât e în lună şi în stele iar pe la spate te fac cu ou şi oţet. Din clasele mici mereu am fost mai izolată şi nu m-am putut integra în vreun grup sau dacă am reuşit cât de cât m-am simţit după foarte puţin timp că nu fac parte de acolo. Şi m-am întrebat de ce nu mă pot regăsi în cineva sau cel puţin de ce nu pot fi ca ei... Am continuat să mă întreb de ce tot mă ataşez de oameni,de ce ajung să îi iubesc apoi fără să-mi dau seama nu mai sunt importantă pentru ei. De ce continui sa pierd oameni în care pot avea avea încredere? Oameni de care am atâta nevoie..Persoane la care să pot merge atuci când sunt supărată şi tot ce vreau e să-mi vorbească. Nu conteză despre ce,dar să îmi vorbească..să fie cu mine.Al meu. Ştiu că nu poţi avea un om doar pentru tine,dar egoismul şi posesivitatea din mine cer asta. Cer pentru a fi sigure că nu rămân iar singura.
O seară bună!

Irina.