Helaw.

Multumesc ca m`ai anuntat in legatura cu acest fic minunat.

Foarte frumos inceputul si intresant.

Mi`a placut si cum ai scris. Ideea e frumoasa.

M`ai facut foarte curioasa, de aceea te rog sa ma anunti si pe mine cand pui nextul.

Am o presimtire in legatura cu fic`ul asta. Adica.. ce imi imaginez eu ca o sa se intample, poate e adevarat, poate nu.
O sa astept si o sa vad.

See ya.

Unde-i next-ul??????

Ai un fic superb!
Nu mai sta pe ganduri si adu next-ul!

Atunci cand il pui sa ma anunti si pe mine!
Te pwp!

Cap II: Planuri noi

Noaptea trecuta nu am dormit deloc.Ma intreb si acum cine este acel domn. Spun domn pentru ca pare mult mai invarsta decat mine.
-Mai strans? Este vocea Hiantei care ma readuce cu picioarele pe pamant.
Ea imi strange corsetul pentru a-mi putea lua rochia. O rochie simpla dar eleganta. Uneori tata imi spune ca ma imbrac prea matur pentru varsta mea, dar daca mie asa imi place nu poate sa schimbe el nimic.

Rochia aceasta este crem cu alb.
Si nu ca as vrea sa ma laud dar tata imi face toate poftele, normal ca am tot ce imi doresc, aproape, iar rochile mele sunt la fel, dupa propriul plac.
Nu reusesc sa inteleg de unde au mainile Hinatei atata putere. Aproape nu mai pot sa respir!
-Este bine asa, nu vreau sa ma sufoc! Spun calma si fara prea mari probleme cum ca nu as vrea sa se vada ca ma sufoc.
Aceasta incepe sa chicoteasca, face un jnur si ma ajuta sa imbrac si rochia.


Uneori, cum este acum de exemplu, prefer rochile mai relaxante care nu-ti dau asa mari batai de cap.
Stiu ca azi trebuie sa arat bine, doar nu vreau sa ma fac de rusine in fata surorilor Kidotaki.

Simt doua fete rasfatate care nu stiu ce inseamna sa plangi vre-o data fara sa te lovesti sau mai stiu eu din ce cauza.
Karin este cea mai mica, dar si cea mai guraliva.
Uneori cred ca singurul ei scop in viata este sa vorbeasca lumea de rau.
Nu pot nega faptul ca este frumoasa. Parul roscat de vulpita si un corp ce multe fete ar dori sa il aiba, dar nu eu!
Iar sora sa, Temari, mai mare si mai inteleapta. Cu ea chiar este placut sa porti o conversatie.
Parul auriu si un zambet inocent dar in acelasi timp rau te face sa o placi instantaneu.

Si cu cele doua surori o sa iau eu ceaiul azi.
A devenit o obisnuinta ca in fiecare marti dimineata, tot a treia saptaman sa ne intalnim la ceai.
Excluzand momentele cand ne intalnim din intamplare sau cu alte motive.

-Hinata!

Spun tare si raspicat intorcanduma catre ea.
Dar precum se intampla mereu ea imi raspunde calm si pe un ton jos ce te inmoaie si nu mai poti sa fi dur deloc.
O idee idioata imi trece prin cap. Vreau sa o i-au pe Hinata cu mine la ceai, dar nu ca servitoare si in calitate de prietena.
Ce tot vorbesc eu aici,asi fi subiectul principal de barfa al celor care le place sa faca acest lucru, si sunt multi.
Ea mi-a raspuns cu un “ Da milady!” dar eu acum dau din cap negativ privind dezamagita in partea opusa.
Nu am curaj sa o privesc in ochii, intr-un fel imi este rusine.

- As dori sa ma insotesti la ceai!

Ridic tonul spunand-o si intorcandu-ma brusc si fiind foarte hotarata.
Aceasta zambeste, este ceva ce face adesea.

-In calitate de prietena!

Adaug eu.
Pupilele ochilor ei se micsoreaza la auzul cuvintelor mele si nu mai zice nimic timp de cateva minute, bine secunde.
Clatina capul usor intr-o parte si de data aceasta imi zambeste din privire.
-Dar stiti ca asa ceva nu se poate...dar eu nu o las sa termine.
- Nu accept un refuz!
O ultima replica din partea mea care o pune putin la punct. Se uita la mine si clatina afirmativ din cap dupa care eu ies din camera.

* * *

Sunt in sala mare, camera unde eu si tata luam masa in fiecare zi de doua sau trei ori.
La micul dejun avem paine prajita cu oua, clatite si cateva fructe.
Ceva sanatos si satios!
Imi mananc paine prajita si il privesc pe tata.
Nu imi vien sa cred ce om bun poate sa fie. Sunt tentata sa cred ca nu o sa fiu precum el niciodata.
Un om puternic. Un om puternic dar care are si el slabiciunile lui. In cazul lui ar fi, mama!

Nu cred ca o sa aiba vre-o data puterea sa imi vorbeasca despre mama.
Persoana care mi-a dat viata, Kushina! O femeie cu parul roscat si foarte frumoasa, inteligenta, o sotie “ perfecta”, dar nu pot spune aceasi lucru si despre modul de a fi mama.
Tata o iubit-o trup si duflet, dar ea...ea nu a facut altceva decat sa se foloseasca de numele lui, totusi Hatake Kakashi haruno este cineva important in aceste zile.
Dar si mai grav, a fost doar o profitoare care a vrut sa se imbogateasca de pe urma banilor lui.

S-a casatorit cu el pentru bani dar nu stia ca o sa aiba si consecinte sau mai bine spus piedici. Aceste piedici au fost, cred ca mai usor spun,EU!
Din cate am aflat de la majoritatea, mama nu m-a dorit niciodata si a incercat sa scape de mine in multe feluri. Daca nu era tata acum cred ca eram moarta.

De ce spun moarta?
Pentru ca dupa nasterea mea la cateva zile am fost dusa pe un camp unde se aflau o multime de ciresi. Era primavara si acestia erau infloriti mai frumos ca niciodata.
Gandurile negre ce o posedau pe asa numita mama mea, totusi este si a fost mama mereu, a platit un asasin sa ma omoare.
Noroc ca tata a intervenit la timp ca altfel nu stiu unde eram acum.
Din cate ma inteles de la dadaca mea care a fost si ea prezenta, tata a intervenit si a urmat o batalie cu sabile. In incercarea de a ma apara l-a ucis pe acel barbat dar si pe mama, infingandui omului sabia prin inima dar care a patruns si in Kushina. In zadar a incercat sa o faca pe ea sa isi revina, au murit impreuna.
Tata are o cicatrice la ochiul stang din acea lupta.
Il iubesc enorm si nu cred ca as putrea sa ii ies din cuvent invre-o zi.

-La ce te gandesti?

Ma intreaba privinduma ca ma joc cu mancarea, nu o mai mananc.
Dau din cap negativ. Un raspuns ce nu il poate minti, ma cunoaste prea bine!
-Stii prea bine ca poti sa imi spui orice! Imi spune zambind trecandu-si mana prin parul sau alb mai mult gri.
Nu prea stiu ce sa spun, nu pot spune adevaru si nu imi place sa il mint.

-Ma gandesc la ceaiul de azi, nu prea vreau sa am duc, dar am invitato pe Hinata in calitate de prietena!
Tata de uita la mine si isi bea din ceasca sa de cafea.
Zambeste!
-Nu este nevoie sa faci ceea ce nu iti place!

Capul imi este asezat intr-o palma si cu cealalta ma joc cu cateva boabe de strugure. Evit sa zic ceva. Imi readuc aminte de acel om din noaptea trecuta.
Ma pregatesc sa il intreb cine a fost acea persoana, dar parca tata mi-a citit gandurile si a luat-o inainte batand apropo.
-Il cunoasti pe domnul de aseara?
- Nu dar de ce? Ma uit la tata intrebatoare, oare trebuie?
Imi zambeste usor si pune ceasca jos pe masa. Isi incruciseaza mainile si de aici stiu ca urmeaza o discutie foarte serioasa.

- Se numeste Itachi Uchiha, sti despre una dintre cele mai populare si mai bogate famili din Angelia.
Dau din cap afirmativ. Nu stiu eu prea multe dar totusi am auzit despre ei. Mai ales de la cele doua surori care sunt topite dupa baiatul cel mic, nu ii mai retin numele.Un zambet de copil imi apare in coltul guri la acest gand.
Si tata ma readuce in camera zicandu-mi ca ar dori sa ma duc sa stau si eu o perioada la ei acasa, dar, o sa stea si el aici sa se acomodeze putin cu mine.
Ma intreb, de ce toate acestea?
Tata bea iarasi din cafea si zambeste dupa care incepe din nou sa imi spuna:

- Fratele lui Itachi mai mic este in cautarea unei sotii si dupa, cam vreo trei esuari pana la altar fara sa reamintesc de domnisoarele ce vin seara si a doua zi pleaca, a decis sa vina pana aici pentru tine. Daca nu stiai ai un renume in afara spatiului autohton.

La cele spuse ma inec cu o boaba de strugure. Tusesc adanc si o arunc afara.

Eu, sotia, unui necunoscut?
Nu cred ca tata este instare sa am dea asa ca pe un obiesct.
Aceasta veste m-a lovit profund exact in inima.
Dar totusi ceva imi bucura urechile, eu am un renume, cu siguranta este din cauza parului meu roz.

Ma ridic de la masa fara sa astept ca si tata sa o faca.
Nu am mai facut asa ceva niciodata, dar tot stiam ca o sa soseasca intr-o zi acest moment.
Nu zic nimic, probabil ca ma intelege, nu este usor ca cineva, mai adica propriul tata sa iti spuna ca cineva te v-a supraveghea, sa spun asa, sa vada daca sunt destul de buna sa fiu sotia fratelui sau.

-Eu am de ajuns la un ceai!

A sunat asa de sec!
Ies din incapere si trantesc usa in urma mea. Sunt foc si para.
Nu pot sa cred ca propriul tata imi poate face una ca asta.
Urc scarile pentru a ajunge la mine in camera. Pe scari dau peste nimeni altul decat domnul Uchiha care ma saluta destul de politicos vazanduse respectul acestuia. Dar sa fiu sincera nu prea stiu pentru ce este respectul. Gandesc eu vag, poate pentru tata!
Raspund doar printr-un ranjetscos de undeva din cel mai incins colt al sufletului.

Ajunsa in camera ma las pe usa trantind-o, o incui!
In drum spre pat calc pe perna pisici de noaptea trecuta care a disparut ca prin magie.Ma trantesc pe pat si incep sa ma gandesc la vestile primite.
Nu vreau sa fiu ca mama, vreau sa ma casatoresc din dragoste.
Ochii mei mari si verzi precum smaraldul sunt putin umezi, “Nu plang!” imi spun tare pentru a ma incuraja.

S-a putut observa pe fata dm. Uchiha ca nu i-a convenit raspunsul, “neraspunsul” meu.
Sar repede in capul oaselor. O idee geniala mi-a venit. Daca il fac pe acesta sa nu ma placa? Poate asa o sa plece si ma lasa in pace!
Dar nu, renunt, nu pot face una ca asta. Eu nu sunt asa.
Itachi este aici pentu a am cunoaste mai bine, nu o sa ii fac pe plac. O sa incerc sa il evit cat de mult pot. Scap eu de el intr-un final.
Sa speram ca este un plan bun.

-Am uitat! Trebuie sa ajung la ceai!

Cap III: Vis
Part 1

Denivelarile drumului ingust si cu mult pietris face trasura in care ma aflu impreuna cu Hinata sa se hurduce si sa ne invarta stomacul pe dos.
Este foarte cald, in ciuda furtunii care a fost, acum este inabusitor de cald.

Este pentru putinele dati cand o vad pe Hinata imbracata diferit de acea rochie pe care eu sincer incep sa o detest tot mai mult. Chiar ma gandeam sa ii propun tatei sa le schimbe ,dar totusi, este meseria ei.
Palariile noastre ascund foarte bine transpiratia produsa de razele soarelui.
Pe tot parcursul drumului nu am scos o vorba. Ma gandeam si eu in departari.
Ma gandeam cum sa fac sa il evit si mai mult pe acest musafir cam nepoftit sa zicem.

-Hoo! Se aude glasul ragusit al vizitiului.

Imi vin in minte vaste amintiri de cand eram mica si ii pregatem ceai sa nu mai fie ragusit.
Tata ma ajuta sa il pregatesc si se ditra tare mult pe seama mea.
Dar sunt doar amintiri!

Usa trasuri se deschide, aceasta a fist deschisa de catree majordomnul meu. Un om foarte de incredere. Lui ii spun aproape totul.
Este mai mare decat mine cu vre-o 6 ani. Cu toate ca imi este loial de mult timp nu stiu prea multe despre el.
Nu in sensul ca nu l-as cunoaste dar nu stiu despre familia si prieteni si ceea ce tine de viata lui inafara momentului cand ma slujeste.
Pleaca in vizita la famile doar de sarbatori si si atunci uneori sta cu noi.
Din cate am inteles parintii lui sunt morti, dar ma are un frate ami mare si un unchi care este stapan in momentul de fata peste intreaga lor avere.

Nu sunt sigura dar dupa cum imi vorbeste despre aceste lucruri pare sa aiba o stare financiara chiar foarte buna.
L-am intrebat ca de ce lucreaza pentru “ familia mea”, adica pentru mine, daca el nu duce lipsuri.
Raspunsul sau nu a fost unul tocmai neasteptat: “ –Vreau sa invat sa traiesc singur, pe picioarele mele!”. Totusi se vede o urma de tristete, mai mult de dor entru cei ce nu i-a mai vazut de mult timp.

-Milady!

Se auzise un glas inalt dar in acelasi timp subtire.
Ochii mei mari si verzi sclipeau precum doua diamante, il privesc in ochii dar nu reusesc sa vad nimic. Rareori acestia exprima ceva.

Un zambet imi apare in coltul gurii.
Pentru mine el este al doilea cel mai bun prieten, dupa Hinata bineinteles.
Cobor din trasura tinand rochia cu o mana si cu cealalta o tin starnsa pe cea a bunului meu majordomn ca nu cumva sa afc vre-o scena urata.
Ma opresc brusc langa ea privind imprejur.

Soarele era sus pe cer stralucind puternic si mangaindu-mi pielea fina.
In fata mea se afla un superb peisaj de nunta. Cu varfuri inalte ce zgarie nori ce se aseamana cu diverse forme de animale, flori se care ma fac sa ma simt asa prinsa de ceea ce ma inconjoara.
Ma face sa ma gandesc la o persoana la care credeam ca tin.
Tin, dar ca la un frate.
Este vorba despre un baiat care ma cam curteaza de o vreme.
Parul sau roscat si ochii de un albastru ce bate spre un vrede, este simaptizat de multe fete si nu vreau sa il mint, sa ma mint ca tin la el cu adevarat.
Poate este mai bine asa. Este mai mereu sincer, cand nu scapa cate-o prostie si isi da seama ca iarasi nu a spus ceea ce trebuie.
Este simpatic, cu simtul umorului si chiar cred ca merita pe cineva care sa ii aprecieze toate aceste valori.
Am observat ca Temari il cam privea insistent, cine stie poate Gara o sa fie fericit intr-un final.

-Este frumos, nu-i asa?

Ma aduce cu picioarele pe pamant o voce care imi este atat de cunoscuta.
Ma intorc brusc si fac ochii mari cat cepele cand vad ca Naruto este in spatele meu mai sa sara pe mine.
Imi intorc privirea ca si cum nu mi-ar pasa.
Dau afirmativ din cap. Cred ca acest raspuns i-a fost suficient.
Blondul de Naruto cu ochii lui albastri superbi este fratele celor doua fete cu care trebuie sa ma italnesc si eu in urmatoarele minute.
-Am venit sa iti spun inainte ca vizitiul tau sa plece ca surorile mele au plecat la Londra, la matusa.
Imi zice el daor eu sa pot auzi si incepe sa ranjeasca pe ruma cu gura pana la urechi.

-In aceste conditii noi plecam!

Spun incruntata si cat se poate de seriosa. Blondul-ui disparandu-i ranjetul de pe fata.
Ne spune ca mai putem ramane daca vrem, putem sa ne plimbam. Ma fixeaza cu privirea lui de catelus.
Dau afirmativ din cap si ii spun vizitiului ca plecam si noi cu el.
Fac o semi-aplecaciune si am indrept spre Hinata pentru a ne urca in trasura.acesta ridica din umerisi ne urmeaza.
Ma urc in trasura si blondul inchide usa acesteia.
-Miladys! Spue el provondu-ne prin geamul de la usa.

Pornim incet spre casa.
Hinata nu spune nimic si nici nu intreaba ca de ce nu am ami rams al ceai.
Prives in continuu afara pr geamul acoperit doar partial cu o perdeluta de culoare visinie.
Ne apropiem de o rascruce.

- Prin padure!

Dau un ordin din toti plamani pentru a putea sa fiu auzita.
Facem o intoarcere brusca si drumul obisnuit spre casa are sa ramana in urma.
Cu cat ne departam mai mult de drumul obisnuit cu atat ne afundam ami mult in padure.
Soarele dispare dupa copacii inalti care uneori iti dau un fior rece in tot corpul.
Eu una sincer, aici ma linistesc dar nu stiu de ce.

Adierea vantului incepe sa devian tot mai puternica, narile imi sunt infundate de un puternic miros de lavanda.
Este un camp la cateva miel deartare dar ma mir cum de mirosul ajunge pana aici.
Vantul se inteteste tot mai mult cu cat inaintam in intuneric.
Caii incep sa mearfa tot mai tare si se aude agitatie mare afara.

Sunt maraieturi si urlete, par a fi lupi.
- Tinetiva bine milady, suntem atacti!
Striga vizitiul pe urma urland la cai, ba la lupi, ba mormaind ceva.
Ma uit la Hinata si in prvirea ei se putea citi frica.
Si eu sunt in aceasi situatie, dar sunt sigura ca o sa scapam cu bine si cat mai repede.
Inaintam, probabil am scapat.

Ceva mare se aude ca sare pe acoperisul trasuri.
Bun, toate bune si frumoase dar de aici incepe panaica.
Imi ridica rochia si ies afara, Hinata urmadu-ma.
Raman masca!

Suntem inconjurati de lupi, dar nu orice fel de lupi.
Astia sunt de-a dreptul imensi!
Oare ce naiba se intampla?

Cap:III Vis
Part. 2

Simt o mana puternica ce ma atinge pe umar. Imi intorc capul.
Este nimeni altul decat majordomnul, parul ii este ciufulit si ii cadea putin pe fata.
Observa ca cealalta mana si-o tinea moarta pe langa el.
Ochii mi se maresc cand vad ca este muscat de mana.
Haina si camasa lui sunt sfasiatea putandu-se sa se observe pielea alba.

Suvoaie de sange se preling usor printre degete.
Ma avant si ii iau mana incepand sa o analizez, ii ridic putin mai sus maneca sfasiata si observ urmele a mai multor colti care i-au strapuns pielea.
Sangele nu inceta sa tasneasca din lacasul lui invadand caile de iesire.
Rochia imi este patata cu lichidul rosu.
Este printr putinele dati cand mi se putea citi pe chip cu adevarat spaima si frica care ma cuprinsesera.
Nu uit ca suntem inconjurati de acesti musafiri.
Ochii lui negri ma preivesc cum incerc sa rup o bucata din camasa sfasiata.

Imi ridic privirea si o intalnesc pe a lui.
Parca totul s-a oprit in jurul meu.
Imi continui treaba, reusesc intr-un final sa rup o bucata din materialul murder si ii leg ranile cu el incercand sa strang cat pot eu de tare ne-mai permitand lichidului rosu sa iasa la lumina.
Imi ridic din nou privirea. Chipul lui este parca la fel.

Zambeste!

Tresar in momentul in care aud un fosnet de crengi si frunze, o adevarata amestecatura.
Ma intorc brusc dar nu ii las mana.
Un lup mare, aproape cel mai mare, cu blana roscata, face un pas urias si ajunge in fata mea.
Se invarte pentru doua, trei secunde in cerc si pe urma ma fixeaza cu privirea.

Evitand aspectul fizic care il arata infiorator, pare sa fie bland, privirea lui pare balnada.
Ochii lui mari si albastri ma privesc atent. Nu mai face nici-o miscare.
Clipeste de cateva ori, acum arata precum un catelus.
Se apropie usor.
Vazand ca inainteaza, vizitiul sare sa il loveasca cu o creanga, credea ca o sa ma atace.

In urmatoarele doua secunde barbatul este jos cu capul spre mine, ochii deschisi larg atintiti asupra mea... si acel lup, este peste el.
Fiara se da la o parte lasand sa se vada gatul sfasiat si cum sangele improasca afara.
Inghit in sec, poate de neplacere, nici eu nu mai stiu exact.
O ultima privire din partea animalului inainte sa dispara in padure impreuna cu restul camarazilor sai.

Privirea imi este incremenita.
Va inchipuitit cum este sa va priveasca un om mort, cu gatul sfasiat si mai ales stiind ca acel om a fost cu tine de cand erai mic?
Nu! Nu cred ca va puteti da seama. Mi-a ingetat sangele in vene. Este ceva ce eu sincer nu am mai vazut pana acum si nici nu imi mai doresc sa mai vad asa ceva vre-o data.

- O sa fie bine!

O voce inceata mi se rasuna in cap.
Ma intorc cu privirea la mana care o tineam starnsa cauzandu-i unele zgarieturi cu unghile
Lacrimi cristaline imi apar in ochii.
Nu pot sa ma abtin, nu vreau!
De ce sa o fac, oricum ce a fost a trecut si cred ca este bine sa ma descarc si mai ales in aceste momente in care nu este mai nimeni sa ma vada.
Peste doua secunde siroaie de apa curg pe fata mea alba si fina.
Doua brate puternice ma iau in brate. Nu refuz imbratisarea.

- Lasa, o sa fie bine nu mai ai de ce sa te temi!

Aceste cuvnte incearca sa ma calmeze, dar chiar nu imi dau seama daca si reusesc.
Hinata este rezemata de trasura. Este alba la fata mai mai gata sa cada jos.
Spre surprinderea tuturor caii sunt linistiti.

Dupa ce imi sterg lacrimile cu ambele maini ma retrag din acea imbratiare care chiar imi placea.
Ma uit la trasura, nu mai putem sa o folosim, este mult prea distrusa pentru a mai folosi la ceva.
Ma indrept spre Hinata si o iau imbrate incercand sa o linistesc. Ma uit catre majordomn si il intrb cu ce o sa mergem acasa. Se uita lung la mine si nu spune nimic.

- Trebuie sa mergem calare! Se aude vocea Hiantei printre suspine.
Dau afirmativ din cap.
Desfacem caii si acum ne organizam. Eu o sa merg singura fiind un calaret foarte bun, pot spune.
Hinata o sa fie insotita nestiind prea bine sa manuiasca arta calariei.
Am urcat pe cai mai usor sua mai greu si intr-un final am pornit spre casa.
Caii mergeau cat puteau ei de tare.

As fi vrut sa pot sa merg cat mai departe de prezent.
Ma tot gandeam la cele intamplate, eram intr-un fel de stare de soc.
Pe drum nu s-a mai intamplat nimic neobisnuit.
Ii mai aruncam cate-o privire sa avd cum se descurca ceilalti doi calareti.
Cateva picaturi cristaline se afiseaza pe obraji mei rumeni.

Ploua!

Este o ploaie rece ce iti da fiori de frig in tot corpul.
Poate este un motiv de a ne grabi sa ajungem si mai repede acasa.

* * *

Suntem intr-un final acasa.
Uda leoarca cu o trauma si speriata de moarte dar totusi, intreaga.
Descalec de pe cal ajutata de Hinata.
Aud ceva bubuind tare. Ma intorc si imi vad omul de nadejde prabusit la pamant.
Nu apuc sa fac nimic sau sa zic ceva ca tata impreuna cu Master, majordomnul principal al casei il iau si il duc inauntru.

Intru in casa.
Mai mult pe ocolite reusesc sa ajung in camera mea.
Ne vrand sa murdaresc totul iau prima rochie din dulap la care ajung.
O dezbrac pe cealalta de care nu mai poate fi nimic de capul ei.
Aceasta pe care o imbrac este una verde cu ceva danteluta alba.
Foarte draguta din punctul meu de vedere.
Ma spal inainte sa ma imbrac.
Sunt imbracata si ma simt foarte bine acum. Ma asez putin pe pat meditand cele intamplate azi.

* * *
Mangaieri usoare pe blana rece a acelei pisici din noaptea trecuta imi dau o stare de liniste.
Itachi sta chiar in fata mea, cu mana pe spatarul unui scaun care este intorsc cu spatele.
Liniste deplina, doar lemnele ce ard in semineu mocnind dau o pata de culoare in incapere.

- Ar trebui sa te bucuri, viitorul tau sot este aici!

Este vocea tatei care sta pe un scaun.
Nu scot nici-un sunet.
Pisica se uita la mine, tresar usor cand vad ca un ochii ii este negru si unul rosu.
O zbugheste de lanag mine si pleaca, ramanand singura pe canapea si tacuta.
- Hmm! se aude incet si scartait.
Itachi se intoarce privinu-ma direct in ochii, isi clatina putin capul intr-o parte si isi muta privirea undeva in spatele meu.
Nepasatoare ma ridic si privesc si eu unde priveste Itachi, tata este pe scaun langa geam.

Daca tata este acolo atunci cine este lanag brunet pe scaun?
-Sakura! Si imi intinde mana, acesta este fratele meu si viitorul tau sot. Imi spune brunetul in timp ce ma duce lanag scaun.
De pe scaun se ridica usor un barbat inalt, cu parul negru.
Se intoarece spre mine.
Raman palmata cand vad ca este chiar majordomnul meu, dar aratand mult mai bine trbuie sa recunosc.
Imi zambeste dar observ ca are canini mai dezvolatati putin.
Sati putin eu cu el o sa ma casatoresc, deci asa ceva mi se poate intampla numai mie.
Se apropie si imi ia fata intr-o mana.

- Mereu am vrut sa gust din tine!

Imi spune usor la ureche. Imi intorc capul spre Itachi si tata, ei zambesc. Simt cum doua ace ascutit imi straping piele gatului.
In acel moment doi ochii mari si vrzi se deschid privind tavanul.
Sunt ochii mei.
Ma ridic in capul oaselor si realizez ca doar am visat.
Dar ce vis ciudat si fara sens.
Pisica care eu am considerat-o pierduta sare lanaga mine in pat si incepe sa toarca vrand afectiune.

O iau in brate si incep sa o mangai gandindu-ma la vis.
Privesc pisica si sar in sus cand ii vad ochii sunt exact la fel ca in vis. Unul rosu si unul negru.
Ce doamne inseamna asta?


Rochia Sakurei descrisa mai sus:

Heyy!

Merci de anunt!

Un capitol foarte frumoas! Vreau sa vad ce se intampla in continuare!Asa ca

next!

Ceaooo!


Ps:Sa ma anunti in continuare!

Hello.

Am ajuns si eu putin cam tarziu, dar sunt aici. Multumesc de anunt.
Deci.. in primul rand as vrea sa-ti dau niste SFATURI. NU te critic.

1 : " Va inchipuitit cum este sa va priveasca un om mort, cu gatul sfasiat si
mai ales stiind ca acel om a fost cu tine de cand erai mic?
Nu! Nu cred ca va puteti da seama... "

Nu suna bine ! Mie sincer nu mi-a placut faza asta... vorbesti cu noi ? Cititorii ?

2 : " Intru in casa.
Mai mult pe ocolite reusesc sa ajung in camera mea.
Ne vrand sa murdaresc totul iau prima rochie din dulap la care ajung.
O dezbrac pe cealalta de care nu mai poate fi nimic de capul ei.
Aceasta pe care o imbrac este una verde cu ceva danteluta alba.
Foarte draguta din punctul meu de vedere.
Ma spal inainte sa ma imbrac.... "

Daca citesti cu voce tare, zici ca esti un robot teleghidat ! Din nou, nu suna bine. Formuleaza altfel. Propozitii scurte si aiurea.. scapa de ele.

In rest totul e ok si mi-a placut. Astept capitolul urmator.
Sunt curioasa ce idei ai.
Succes in continuare.

PS : Sper ca nu te-ai suparat. Sunt doar niste sfaturi. Poti sa le iei ca pe niste pont-uri.