Miau !

Vai Laly scumpo :X:X
Cat imi place , e asa de frumos
Felicitarile mele draga mea :X:X
E foarte frumos si interesant
Dar din nou mai lasat in suspans
Of of of of
Haide repede cu next-ul !
Spor la scris si la idei !
Pupici !~
Mrr

Wow, este absolut superb!
Va descurcati foarte bine!

Miau !

Vai Cris scumpo !
Cat ma bucur ca ai pus capitolul
Ehe , ai fost rapida
Asa mai da.. pai..ce sa spun
Imi place , este frumos si interesant ca si celelalte de altfel
Felicitari draga mea !
Mi-a placut capitolul
Astept si next-ul urmator
Spor la scris si la idei !
Pupici !
Mrr

Imi place rau de tot scumpoo!!

Oh doamne!

Oh dupa mici intarzieri,uitati si continuarea.
Capitolul 9:

Telefonul suna in casa satenului.Nu dupa mult timp o voce calda s-a auzit de cealalta parte a telefonului:
-Alo, da?spuse Kenta cald.
-Aaa, buna. Vroiam sa te intreb daca putem vorbi putin? spuse roscata.
-Desigur,ne vedem in 10 minute la cafenea.
-Ne vedem acolo.

Acestea fiind spuse, Sayuri inchise telefonul dupa care pleca linistita spre locul stabilit. Gandul ei zbura la micutul Hiroshi. Un copil, i-a deschis ochii unei fete.
Poate ca acest copil era special si poate nu era o simpla intamplare ca tocmai ea dintre sutele de mii de persoane care se plimbau si locuiau in acel oras,a dat de el.
Nu si-a dat seama cand a ajuns la cafenea, ea fiind cufundatata adanc in ale ei. Kenta era deja la o masa asteptand-o.
Roscata merse catre masa incercand sa isi repete ce are de zis,dar nu isi mai amintea. Odata cu vederea lui Kenta, nu isi mai amintea absolut nimic, iar acum nu stia ce sa faca. Desi lucrurile nu prea mergeau bine in mintea fetei, ea continua sa se indrepte catre saten.
Cum nici drumul catre acea masa nu dura o vesnicie, aceasta ajunse in dreptul mesei, luand un loc in fata baiatului:
-Buna, rosti fata usor, obrajii capatand o noanta rozalie.
Kenta o privea admirativ pe fata. Ii placea acea pata de culoare. Ochii sai adanci si profunzi. Defapt ii placea tot ce era legat de ea, insa a inteles ca ei nu puteau fi impreuna. Defapt ea nu dorea acest lucru, asa ca incerca sa se resemneze. Iesi din lumea gandurilor sale, saltutand-o si el pe roscata, caci asa era politicos:
-Buna Sayuri, deci ce ai patit? spuse acesta dupa cateva minute.
-Ah, pai doream sa vorbesc ceva cu tine mai special, continua fata privirea mutandu-i-se pe fereastra de afara.
-Te ascult atunci.
Nu stia cum sa-si faca curaj sa-i spuna aceste lucruri. Se pierduse in fata lui, dar isi amintii de baiatul din parc. Fata lui i se proiecta in mintea sa, oferindu-i curajul necesar pentru a incepe ce are de zis:
-Sti Kenta, e adevarat ca am spus ca nu doresc o relatie, insa astazi sa spunem ca am dat de o persoana speciala si mi-a deschis ochii. Nu am vrut sa recunosc, deoarece imi era frica sa nu fiu ranita, si sa trec prin alte drame si suferinte, insa..
Fata se opri brusc, insa Kenta o atintise cu privirea. Devenise cu adevarat curios si dorea sa vada in ce parte va ajunge aceasta discutie:
-Insa..? continua satenul.
-Off, insa imi placi.
Fata isi muta din nou privirea de data aceasta catre mainile sale, ce dadeau semn ca este agitata. Deja inima ii batatea foarte tare, iar lacrimile mai aveau putin si ii alintau fata frumoasa.
-Pai, sti problema este ca am gasit o alta fata, spuse acesta parca soptind.
Fata isi ridica privirea uitandu-se in ochii baiatului .Lacrimile deja nu au mai rezistat. Isi daduse seama ca nu facuse bine. Nu ar fi trebuit sa ii spuna ce simte pentru el. Il privi pentru ultima data, ridicandu-se de la masa si incepand sa alerge pe strazile de data aceasta pustii. Se simtea pentru a2-a oara distrusa. Si precum e vorba aceea:"De ce iti este frica nu scapi". Nu isi dorea sa fie ranita, dar exact acolo s-a ajuns.
Picioarele sale au purtat-o din nou in parc. Unde a inceput aceasta nebunie. Unde l-a cunoscut pe micutul baiat.
Merse din nou catre aceeasi banca, asezandu-se si incepand sa planga in hohote. Din nou langa ea isi facu aparitia acelasi copil blond. Ochii sai erau asa de puri. O privire de copil, combinata cu niste trairi de adult, si cu o rezistenta de fier. Micutul baiat emana sinceritate, ba mai mult tarie de caracter.Si asa era,avand in vedere prin cate a trecut si are inca capul sus.
-Aa, ce ai mai patit? intreba acesta ingrijorat.
-Pai i-am spus ce simt pentru el, insa mi-a spus ca are prietena.
Blondul o privea stupefiata. Nu prea intelegea ce s-a intamplat,insa era clar ca nu totul mergea bine. Se apropie de ea usor punandu-se in fata sa.
-Daca acest lucru este adevarat, atunci este clar ca acest baiat nu are nimic special si nu te merita. Cine te va face sa plangi nu te va merita niciodata. Tine minte asta si ghideaza-te dupa aceste vorbe.
Roscata inca il priviea. Desi nu era prima data cand vorbea cu el, inca era uimita de maturitatea de care dadea dovada un copilas de numai 9 ani.
-Sti, cred ca ai dreptate, insa am trecut prin destule in aceasta perioada, iar asta nu este usor.
-Presupun ca aveai nevoie in aceasta perioada de niste imbratisari si de o persoana care sa-ti fie alaturi.

In momentul cand baiatul a rostit aceste cuvinte,fetei ii trecu prin minte o idee:
-Stii, tu ai spus ca nu ai familie, nu?
-Da si ce-i cu asta? intreba baiatul de data aceastra trist.
-Pai, si nu ti-ar placea sa ai una? continua fata
-Normal, insa cine ar lua un baiat ca mine? spuse baiatul mutandu-si privirea in jos.
-Eu te-as lua. Ai vrea sa vii cu mine? continua fata pe o voce calda
-Da, dar nu vreau sa deranjez.
-Oh chiar deloc, spuse fata de data aceasta un zambet invadandu-i fata.

Fata se ridica de pe banca,alaturi de Hiroshi. Amandoi pornira catre magazin pentru a-i lua niste haine baiatului dupa care acasa pentru a se aranja. Mergeau usor prin parc vorbind amandoi. Incercau sa se cunoasca mai bine cand o voce rasuna in spatele ei:
-Sayuri, te rog asteapta!

Fata se opri involuntar intorcanu-se si privind sursa acelui strigat, la fel facand si blondul .Il privea, din nou lacrimi aparandu-i pe fata. Hiroshi o privea suspicios, intreband-o:
-El este baiatul de care mi-ai spus, nu?
Fata dadu afirmativ din cap, asteptandu-l pe saten. Singurul lucru pe care l-a putut spune a fost:
-Ce vrei?
-Imi cer scuze! spuse satenul pe un ton plangacios.
-Nu am de ce sa te iert. Am inteles ca ai pe altcineva.
-Of doamne si tu crezi ca un baiat isi schimba asa de repede parerile, nu? intreba acesta putin amuzat de situatie.
-Pai din cate vezi, asa pare. Las-o asa,nu mai are rost.
Fata se intoarse si isi continua drumul, insa fu prinsa de mana baiatului. O trase in bratele sale, strangand-o la pieptul sau.Blondul ii privea atent.Pana si el isi daduse seama ca era o oarecare chimie intre ei.
Fata il privea in ochi, incercand sa intelegea. Se trase din bratele sale, dorind sa fuga din nou, insa vocea acestuia o opri:...




Sper sa va placa si astept comentarii si critici!..

Miau miau

Pai nu prea am ce sa critic, e foarte frumos. Descriere este din plin, iubesc cum descrieti voi doua. Superb capitolul, imi place ca actiunea nu este grabita ci mergeti lent cu lucrurile. Greseli de tastare am mai vazut insa deloc grave. Dialogul nu e lung si mai important nu este SEC, de idee nu am ce sa mai spun, este superba..imi place foarte mult. Felicitari dragele mele. La estetica nu am ce sa comentez, nici la limbaj de altfel, e ok, nu am ce spune

Haideti cu next-ul, spor la scris si la idei !

Pupici dulci

Mrr

Dupa o lunga perioada timp, am reusit sa scriu capitolul. Imi cer mii de scuze pentru intarziere. Sper sa va placa

Capitolul 10

Fata il privea in ochi, incercand sa intelegea. Se trase din bratele sale, dorind sa fuga din nou, insa vocea acestuia o opri:

-Te iubesc! Rostise Kenta cu o voce joasa.

Aceste cuvinte ii rasunau in minte fetei. Simtea un nod in gat, ce nu o lasa sa spuna ceva. Era total confuza. Nu stia ce sa mai inteleaga. Nu suporta gandul ca satenul s-a jucat cu sentimentele ei. Dragoste, bucurie si totodata tristete, aceste cuvinte caracterizau cel mai bine starea ei de spirit, stari ce la un loc, se contopesc intr-o lacrima ce aluneca usor pe chipul sau angelic.

-Chiar nu stii ce zi este astazi? Intreaba acesta chicotind. Este 1 aprilie. A fost o gluma, eram sigur ca iti vei da seama.

La auzirea acestei replici din partea lui, ochii verzi ai tinerei s-au marit. O uimire de nedescris se citea pe chipul sau. Se intoarce usor cu fata la saten, ridicand suspicioasa din spranceana. Cu micari usoare isi scoate telefonul din buzunar, privind ecranul luminos. Colturile gurii sale se arcuiesc intr-un zambet multumit, la vederea datei de 1 aprilie. Isi inclina capul aprobator, cand Hiroshi ii anunta pe cei doi ca se duce sa se joace cu niste copii, lasandu-i singuri. Kenta se apropie de tanara zambind, mangaindu-i usor obrajii ce erau acoperiti de o nuanta rosiatica. Cei doi hotarasc sa se plimbe prin parc, cu gandul sa discute.
Pasii lor marunti se cufundau in aleea acoperita cu pietris. Suvitele roscate ale tinerei erau purtate de vant, in timp ce razele fierbinti ale Soarelui ii mangaiau pielea fina. Sayuri nu putea admira peisajul minunat ce se infatisa in fata ei, datorita emotiei pe care o simtea. Se gandea numai la ce urmau sa vorbeasca, incerca sa isi formeze un discurs potrivit prin care sa isi recunoasca inca odata sentimentele fata de el. Aceasta emotie ce nu facea decat sa o descurajeze si sa ii provoace o stare de disconfort, ii trecea de fiecare data cand ii privea chipul, cand ii privea ochii ce radiau de bucurie.
Deodata satenul se oprise din mers, intorcandu-se cu fata catre ea. Pentru prima oara, Sayuri nu mai era cea emotionata, ci Kenta. Acesta privea in jos, evitand un contact vizual cu roscata. Isi musca buza de jos, inca tinand-o de mana.

-Deci…ma gandesc ca din moment ce...stii tu, adica…

Insa acesta nu apuca sa duca la bun sfarsit ce avea de spus, deoarece buzele fetei le acapareaza pe ale sale intr-un sarut. Satenul nu isi putea reveni din starea de soc. Era placut surprins de reactia acesteia. Isi incolataceste o mana in jurul taliei roscatei, lipindu-i trupul de al sau, in timp ce cu cealalta maina ii dezmierda parul ce se incapatana sa ii alunece pe chip. Dupa cateva minute, Sayuri rupe sarutul strapungandu-l pe tanar cu privirea.

-Asta trebuia sa se intample de la bun inceput. Spune aceasta, un zambet inocent incepand sa ii lumineze fata. Imi pare rau ca mi-am dat seama atat de tarziu de dragostea pe care ti-o port. Imi pare rau ca te-am descurajat de fiecare data cand ai incercat sa imi arati ceea ce simti.

Kenta radia de fericire. Nu putea sa creada ca este adevarat ceea ce se intampla. Inca de cand a cunoscut-o a realizat ca este o fata speciala, o fata care merita orice sacrificiu. Acesta ofteaza usurat, simtind ca i-a fost luata o piatra de pe suflet. O saruta usor pe frunte, imbratisand-o...

Sper ca v-a placut. Astept critici. Va pup

Mhm,imi place.
Ohh:x.Frumos ei doi acolo in parc..Da,da!

Am doar un cuvant de spus: EXTRAORDINAR! Imi place mult, mult de tot acest capitol. Descrierea se imbina perfect cu dialogul si cu naratiunea, iar actiunea nu este deloc grabita, punand in valoare fiecare sentiment trait de personaje. Estetica este de asemenea buna, avand in vedere ca ai lasat spatiu dupa semnele de punctuatie, iar greseli de ortografie nu am vazut. Dialogul nu este sec si puncteaza foarte bine ceea ce spun personajele. Esti cu adevarat talentata, iar asta se vede in fiecare capitol pe care il postezi. Multe idei in continuare si o tona de pupici.