CAPITOL 1


Viața mea ei.. nu sunt multe de spus dar cu toate acesta ceva cu totul ieșit din comun s-a întâmplat nu era ceva captivant.
Știi atunci când pur și simplu vă simții ignorați de alți doar pentru că nu semănați fizic sau social cu ei și doar stați în cameră și plângeți și vă vinovații pentru toate întâmplările din viață ...da mă aflam și eu în acestă categorie ,eu eram o persoană foarte sensibilă. dar asta e..........
O scenă neagră ,o mulțime de oameni ce așteptau cu nerăbdare ,deodată se făcuse întuneric și o lumină palidă își făcuse loc pe acea scenă de acolo începuse a ieși fum gri,se vedea o umbră a unei persoane,după care toți oameni se ridică și începeau a striga ca nebuni,dansatoarele deja își făcuse prezența ,acea umbră vine mai aproape de lumină acolo era o femeie bronzată creem cu un zâmbet perfect de parcă era sculptat cu ochii a unei mări ,părul vopsit roșu ce părea natural,cu un corp bine făcut...
Mă apropi de microfon și încep a cânta din..o cămăruță da nu eram eu acea femeie de pe scenă ,eu eram doar vocea ei ,era foarte superbă cum dansa și făcea pe oameni să înnebunească ,știu că prima expresie era să credeți că sunt eu pe scenă dar nu eram,eram doar într-o cămăruță special făcută pentru mine,acolo când cântam eu se auzea acolo pe scenă.După ce termin de cântat iar spectacolul se terminase ies afară din acea cameră ,acolo îl văd pe cel mai frumos bărbat ,cu acel păr țepos negru,cu un corp ce de dădea pe spate pe orice femeie of îmi opresc gândul și mă îndrept spre el acesta o aștepta cu nerăbdare pe acea cânterață falsă dar era frumoasă ,doar îl priveam tristă cum o îmbrățișa apoi îl văd cum se îndreaptă spre mine ,eram tare emoționată și trece pe lângă mine de parcă eram invizibilă acest lucru mă întrista ,când mă întorc îl văd pe acesta cu un buchet de trandafiri roz spre roșu ,mă uit puțin derutată dar nu pentru mult timp că acesta mi le întinde spre mine simnțeam cum fluturașul meu din stomac începea a se mișca l-am luat într-o mână iar fără să vreau îl îmbrățișez foarte călduros dar datorită lui mai aveam și eu un pic de fericire în suflet ce mă ținea în viață ,el era singura mea rază de soare ce se vedeam în suflet meu ,pai scuze eram să uit să îi prezint pe cele două personaje ,femeia cu părul roșu e Karin e o femeie foarte frumoasă și dorită de bărbați dar nu prea talentată pentru a cânta iar bărbatul cu părul țepos negru ei..e menegerul ei da și un om foarte îmi portant de afaceri îl cheamă ..Sasuke ce nume frumos,iar acum că i-am prezentat să revenim la unde am rămas după ce l-am îmbrățișat acesta începe a vorbi:
-Felicitări ai reușit și de data acesta Sakura!
-Mersi foarte mult pentru flori sunt minunate.
-Cu plăcere n-a bine eu trebuie să plec,vrei să te duc cu mașina acasă?
-Pai.....pai sigur stai să mă duc după poșetă și revin imediat.
Mă duc cât de repede posibil după acea poșetă ,ajung într-o cameră iar pe o un scaun de acolo era poșeta mea cea de puf alb,mă duc spre ea ,i-au într-o mână și mă îndrept spre Sasuke acolo o zăresc pe Karin discutând cu el ,înainte ca nu cumva să mă zărească mă ascund după un perete ce era foarte rece și palid la culoare ,încerc atrage cu urechea ,îmi era tare frică de ce voi auzi dar n-am putut rezista dar când se întâmple acest lucru o văd pe Karin nervoasă cum pleacă de acolo,atunci stau un pic ascunsă după perete și trag o gură mare de aer în piept apoi mă întorc la Sasuke acesta mă privește un pic apoi îmi face semn cu mâna ca să-l urmez ,mergeam ce mergeam și ajungem în fața unei mașini foarte căutată ce era și foarte scumpă ,el se pune la volan acelei mașini,eu rămân puțin afară mirată de vehicul lui,acesta face din nou semn ca să întru în mașină,deschid ușor foarte încet ușa mașinii deoarece nu vroiam so stric,mă pun pe scaun din piele închizând ușa după mine ,eram tare emoționată ,mie tare teamă să nu fac vreo impresie greșită despre mine ,stăteam pur și simplu tăcută așteptând ca acesta să deie ton unei discuției dar se pare că nu va avea loc ..spre surprinderea mea am ajuns mai repede acasă la mine,mă scol din scaunul de piele și cobor din mașină iar când să închid ușa îl aud pe Sasuke
-Hei vrei să vi la petrecerea mea,și să știi că nu vreau să mă refuzi ,deci?
-Pai bine voi veni,mersi pentru invitație .
După aceste cuvinte rostite ,am închis ușa mașinii și mă îndreptam spre ușa casei mele,deschid repede ușa și o închid tare deoarece eram tare fericită că Sasuke ma invitat la petrecerea lui .că am început a dansa dansul meu special al fericiri ca o nebună prin casă nu îmi păsa eram prea veselă dar acea zi trecuse.A doua zi își făcuse locul ca și soarele pe cer,precum și bătăile în ușă,mă duc încet să deschid ușa iar acolo se afla o femeie ce nu mă lăsa a scoate un sunet deoarece mă îmbrățișase ,ea era cea mai bună prietenă avea părul lung brunet cu multe șuvițe albastre cu niște ochi foarte deschiși un fel de lila după îmbrățișarea călduroasă plină de iubire ,mă i-a de mână și mă trage după ea afară din casă abia am reușit să închid ușa cu cheia că nu prea mea lăsat timp ,după ce mă trase o vreme după ea prin tot orașul și toate magazinele posibile ne oprim la un restaurant mic și ne așezăm la o masă acel restaurant era preferatul nostru chiar dacă nu era la modă sau în top nu știu cât nou ne plăcea era un loc plin de actvari cu pești deoarece acea era tema,mă pun bine atentă pe meniu după multă perioadă de holbat ,comand un bol mare de orez cu niște crab ,apoi mă uit la ea iar ea privea spre mine era așa o liniște dar nu las eu așa multă liniște între noi și sparg gheața spunând că Sasuke mă invitat la petrecerea lui acesta când auzit o început a mă întreba toate întrebările posibile de pe lume într-un mod foarte rapid în cât n-am avut timp să răspund măcar la prima întrebare dar până la urmă am reușit să explic în detaliu cum s-a petrecut scena iar după ce i-am povestit și am terminat de mâncat ,am pornit acasă pe drumul spre casă râdeam din orice motiv la ușa casei vedeam o cutie de cadou cu o fundiță mare cu un bilet tare parfumat când l-am văzut eram tare emoționată de cadou dar și curioasă așa că Hinata la luat într-o mână și ma poftit înauntru propria mea casă mă pun pe fotoliu meu confortabil și observ cum privea Hinata spre mine dar deodată acesta izbunește de curiozitate și îl trântește în brațele mele spunând să îl deschid ,nu știam ce să fac așa că l-am deschis ,acolo nu vinea ochilor să creadă .era o superbă rochie roșie de catifea iar pe bilet scria "Poftim un cadou sper să iți placă și sper să poți la petrecerea mea
Cu drag Sasuke
Dar hinata ca de obicei nu mă lasă să visez cu ochi deschiși că mă ia de pe scaun și mă bagă în baie spunăd
-Ce mai aștepți du te îmbrăcate ,abia aștept să văd cum își stă.
-Bine.bine uite mă duc !
După ce ,schimb în acea rochie ,ies afară din baie și mă duc la ea,acesta când mă mă văzuse acea o fața nu prea încântată că o cunoșteam mai bine decât știa ea
-A pai e drăguță
-Nu te mai preface știu că nu stă bine pe mine
-Nu mă prefac ,ori cum câte ceasul?
Stau și privesc la ceasul ce ticăia ca o bombă
-Pai e 800
-A bine atunci hai că te duc eu
-Unde
-La petrecere ca o să întârzi dacă mai stai cenușereasa
După asta mă duc cu ea în mașină și stăteam cu capul pe geam și priveam cu peisajele frumoase de vara ce treceau rapt de lângă mine dar aud cum motorul mașinii se oprește din gălăgie era semn să ajunsesem la destinație atunci începuse toate emoțile să își facă loc în inimă mea dar trebuia să merg deoarece în promise ,îmi iau la revedere de la bruneta mea și cobor din mașină privesc spre vila cea mare cum oameni între-au în ea ca furnicile la mâncare ca abia am reușit să mă strecor printre ei ca ajung înuntru când simnțeam cum mi se sparge timpanul de la muzica de bubuia din boxse ca mă pierduse în acea încăpere până ce veni prinșul viselor mele Sasuke
-Draguță petrecere
-A mersi ,a frumoasă rochie,dar ce faci aici hai supă mine!
-OK
Mă simnțeam atâta de flatată dar adorată înter-un fel îl urmăream pe acesta pănă ce ajungeam într-o căpere,era tare ciudat cum nu se auzea muzica dar îmi plăcea doarece urechile mele puteau să se relaxseze mă pun pe un scaun lângă Sasuke la o masă mare lungă de sticlă era tare frumoasă acest moment din viața mea deoarece nu mai eram ignorată .
Dar deodată înitră Karin iar când am văzut-o era să îmi cadă falca ,ea era îmbrăcată exact ca mine,of deci rocția acesta nu era doar pentru mine,toți ospeți din încăpere se uite-au ba la ea ba la mine și o început de odată să rândă ,râsetele lor mă îmi pungeau inima iar fără să îmi dau seama două lacrimi calde pline de sare se curgeau pe obrazii ,nu vroiam să mai adu și am plecat de acolo mai repede decât gândul ,singura în căpere unde pute-am să mă aflu era în baie într-un veceu nu știam cum să mai opresc din plâns din suspine dar ce o pus capac la seara asta a fos când nu știu cum KArin o înitrat în baie cu Sasuke discutând pe un ton ridicat.
-ce vrei?
- ce vreau,cum ai putu să faci un cadou spunând că e din partea mea,doar pentru ași bate joc de ea
-Păi am vrut să mă distrez și eu
-auzi distrație tu nu înțelegi că dacă na fi ea tu ne-ai fi cântăreață
-Știm că doar ne folosim de ea și de talentul ei
Când am auzit cuvintele spuse de ei șimteam cum pierdusem singura speranță de a trăi nu mai puteam sta acolo iân baie așa că am plecat afară din vila cu mânile la ochi că să nu dau încă un motiv de a râde de mine,ma pus pe trotarul cel rece dar nu mai conta pentru mine știam că nu pot fi niciodată frumoasă eu avea părul roz ca petala unei flori de cireș iar ea părul roșu,eu ochi verzi ca iarba iar ea unei mări ,ea avea un corp frumos dar eu aveam 199 de kg doar din cauza că am mâncat mult în timpul cât am aflat că părinți mei au murit nu puteam da timpul înapoi era tare nervoasă și strsată în cât din cauza lor am luat prima mașină văzută în cale și am urcat la volan ,am pornit motorul așa de tare că se auzea și pe cealantă stradă și am plecat dacă știam ce se va întâmpla cred că nași fi făcut-o dar cum oameni nu pot vedea în vitor .
Drumul era tare obositor cu acele mule luminițe strălucitoare în cât ochi mei era tare oboziți și sau închis pentru un moment ,acel momet a fost un fatal pentru mine că când i-am deschis observ cum fac contact cu un pom și sau închis iarăși când în deschid din nou ,unul dintre ei nu putea să se deschide din cauza unei substanșe lipicioase iau mâna si șterg ochiu și văd că era sânge apoi mă șterg pe cap într-un loc unde simnteam umezeală și iară sânge ,îm mașină era un fum gri ce nu mă lăsea să respir ,scot capul din mașină și observ că mașina era înconjurată de flăcar,stig cât de tare după ajutor prin fum nu răspundea nimeni la strigătele mele ,voiam să mă mișc dar nu puteam că întunericul deja mă cumprinsem știam că acum voi închide pentru ultima dată ochi ..............

hey... am trecut si eu din zbor pe la ficul tau, idea mi se pare originala, totusi repezi actiunea, si as vrea sa descri mai mult sentimentele Sakurei si este foarte tare continual daca ai vrea sa citesti si ficul meu ,,O iubire inainte sau dupa razbunare'' si sa iti dai cu parerea anuntama cand pui next

Ps. Sper ca nu te-am suparat si daca te-am sup te rog sa ma ierti si sunt prima
S.L.S Te pupaceste

CAP 2 cine sunt eu ?

Era tare întuneric nimic nu se vedea doar negru pur ce domina peste tot nici măcar o lumină acolo ,cred că așa când ești moartă ,vezi nu mai întuneric peste tot ,oare mă va ierta Hinata ,of sper doar să aibă o viața mai bună decât am avut eu ,totuși cred că im va fi dor de razele soarelui ce mă mângâiau sau sunetul vântului când mișca iarba printre degetele mele ,de casa mea cea mică dar confortabilă ,cine o se mai certe diminețile cu vecinul că dă drumul tare la muzică ,de plimbările cu Hinata prin oraș vai ce amuzante erau ,de privirile trase cu ochiul la brunet ,dar el nu mă iubește ,oare le va fi dor de mine ,dar cred că nu ori cum nu eram o persoană îmi portantă ,ce dor o să îmi fie de toate mizilicurile și certurile din viata mea,cred că o să fie cel mai dor să trăiesc ,dacă mă gândesc bine acum realizez că viața mea era totuși ceva ,vai ce aș vrea să trăiesc din nou ,singurul meu regret e că n-am fost o prietenă bună că mi-am încălcat promisiunea de a fi meru lângă Hinata oare va înțelege acest lucru ,acum doar sunt suflet gol fără trup sau viață ,acum ce să fac unde o mă duc ,în ce parte ?
Dece trebuia să plec nervoasă,trebuia să plec fericită și împlinită ,toate dorințele sau spulberat făcând duse un praf luate de vânt ,oare voi putea să plâng pentru ei ,of cred că asta mia fost destinul păcat că nu poți scăpa de el dar asta e sfârșitul povesti mele,nu știu poate e bine că s-a întâmplat asta ,să fi săturat lumea de mine ,vai ce proastă sunt în loc să fiu fericită că am scăpat de acolo eu sunt tristă cum pot gândi așa simnt cum două lacrimi reci curgeau pe obraji mei incalzindu-se de la lacrimi ce îi înțepa ,i-a stai un pic ,cum pot să simnt lacrimile dacă sunt moartă ,morți nu plâng din câte știu eu ,și dece deodată se simnte mirosul de medicamente așa de tare ,eu oare sunt moartă sau nu?
Oare pot să deschid ochi ,pot măcar să încerc ?
Deschid ușor ochi iar întunericul începuse să dispară lâsând o ceață imensă ,îmi întorc privirea și observ că sunt într-o cameră din spital , asta înseamnă că trăiesc ,toată inimă începuse a bate de fericire că auzeam cum acel aparat arătat inima că pulsează ,dar văd cum o femeie cu părul negru cu niște ochi albaștri ca apa ,începe a striga cu o voce ce îmi dădea dureri de cap nu alta .
-Doctore este un miracol s-a trezit veniți repede ?
Ce miracol tot strigă ea ,stau puțin calmă pentru a reveni vedera și a mă liniști ,pe ușa întra un bărbat tare bătrân în halat alb cu buzunar plin de medicamente ce se holba la mine ca la vițelul la porta nou .
-Cum te simnți draga mea ?
-Bine, dar cu mici dureri de cap de la strigătele disperate ale acei femei atât tot .
- Poți să te miști ?
- Da ,vedeți !
Îmi mișc piciorul pentru a demonstra că sunt bine ,nu știu dece m-o fi întrebat, că mă simnt normală fără nico coastă sau mână ruptă .dar find doctor cred de asta m-o fi pus întrebarea.
-Hmm,pai din câte văd eu aici ,poți pleca azi de aici de la spital?
-Ce mă bucur !
Mă ridic din acel pat alb dar când să cobor în fața mea cade un fir lung de păr șaten ,ce e asta hmmm,pote o fi rămas un fir de păr de la o asistentă pe fața mea când să îl dau jos de pe față simnt cum mă doare capul de parcă mia-aș fi muls firul din capul meu,ciudat las firul atunci în pace dar a mai a părut alte fire șatene oare de unde o fi apărut ,mă duc spre o oglindă din în cameră să văd de unde atâtea fire de păr șatene ,când privesc în oglindă încep a cremeni de frica și singurul sunet pe care la scos în acel moment a fost...
-Cine este ea!!!!!!!!!
-stai liniștită ,calm !
Cum pot să stau liniștită când văd reflecția în oglindă altei persoane decât a mea ,acea reflecție nu era a mea și altei fete , avea părul lung până la fund de culoare șatenă ca ciocolata ,cu niște ochi căprui de toată frumusețea ,iar un corp tare slăbuț pe lângă al meu ,mă puteam uita toată ziua la ea era așa de perfectă nu putea fi reflecția mea ,deacea nici nu puteam să mă calmez .
-Vezi tu, după ce tot adus ambulanța într-o stare tare grava toată arsă în cât nici unul dintre noi nu puteam pune speranța că mai vei trăi ,și cum tot erai pe moarte am încercat să te salvez ,a trebuit să fac modificări corpului tău și organelor înafară de inimă și creier restu era toate stricate ,ai stat în comă vreo lună și 6 săptămâni iar azi dacă nu te fi trezit ,era deja la morgă ,dar că totul e bine !
După toată povestirea acelui bărbat mă simnțe-am tare norocoasă nu îmi vine-a să cred că acel înger din oglindă sunt eu ,până și lacrimile care începuse să curgă pe obraz părea așa de frumos în cât părea a fi un tablou tare frumos pictat ,am stat vro 6 minute în fața oglinzi mirându-mă de de persoana mea ,dar am fost întreruptă de doctor.
-Deci cunoști vreo persoană care să te scoată de aici ,un membru al familii sau un prieten?
-pai da e Hinata Hyuga!
-Bine , o voi suna ,tu să te pregătești să vi la recepție !
După ce o plecat mă uit în cameră dar nicio haină cu care să mă îmbrac ,și cum nu puteam să merg doar între-un halat de spital ,mă furișez ca o pisică pe holul spitalului până la o ușa unde scria ''garderoba pentru femei,, ,într-u tiptil în acea cameră și mi-a leg o pereche de pantaloni scurți și un tricou alb simplu ,nu știu a cui o fi fost hainele dar n-am stat să aflu și am plecat spre recepție .
Acolo era o mare plitiseală ,trebuia să stau pe canapea alba cu găuri așteptând pe Hinata ,trecuse o jumate de ora dar iată pe ușa spitalului o văd pe cea mai bună prietenă a mea îmbrăcată într-o rochie albastră cu pete verzi palide ,și pantofi negri fugind ,atunci mă ridic repede de pe canapea stând cu mâinile în aer pentru a o îmbrățișa dar ea în loc să vină spre mine fuge la o femeie cu părul roz vopsit ce era cât un elefant și dormea pe o altă canapea din acestă în căpere ,nu puteam să cred că nu m-o recunoscut .
-o săracă de tine ,lasă că am venit să te scot de aici !mângâind-o pe acea femeie
Nu puteam să stau și să privesc acestă scenă și mă îndrept spre ea cu o mică supărare .
-Ce faci ?
-Mă scuzați ne cunoaștem cumva ?
-Poftim,cum nu mă recunoști!
-Nu te am văzut nicio dată în viața mea ,ori cum n-am tip trebuie să merg să semnez niște hârtii ca să o scot pe prietena mea de aici .
Când văd cum mă lasă cu ochi soare plecând spre recepție semnând acele hârtii ,apoi acel doctor mă cheamă ,mă duc spre ei cu o inimă tare tristă.
-Poftim ce cauta ea aici ,trebuia să vina Sakura nu acestă fată cred că ați greșit persoana.
-Nu domnișoară ea e Sakura Haruno doar că avut ceva modificări.
-Ce!!
-Vezi ți-am spus eu !! scotând limba la prietena mea .
-Îmi cer scuze că nu te am recunoscut !
-Bine te iert .
După o îmbrățișare ca fetele plecam din acel spital la un suc ,tot drumul hinata se holba la mine iar acest lucru mă enerva la ea ,dar nu prea am băgato în seamă și mă pun pe scaun la o terasă lângă ea ,comandăm amândoua câte un suc de portocale .
Să vezi ce s-a întâmplat !
-CE?
-Pai vezi tu după acident ,karin o pierdut mulți fani deoarece nu mai putea cânta și no găsit pe cineva cu care să te înlocuiască .
-Oau deci chiar au nevoie de mine ?
-Da!
-Bun eu cam trebuie plec bine?
-Bine pa!
După ce plecase mai statsem puțin până ce terminase sucul apoi fac semn că unui chelner pentru nota de plată ,văd cum se grăbește un băiat destul de tânăr de vreo 19 ani ,ce vine cu un bilet ,se pune în dreapta mea și începe să calculeze nota de plată.
-Deci cât costă?
-Pai....
Începe a se opri din vorbind privindu-mă tare intens ,ce nu mă neliniștea ,atunci îl mai întreb din nou acea întrebare la care acesta răsbunde că nu costă nimic și e din partea casei ,ciudat dar dacă a spus că e din partea casei cum pot să eu să refuz , atunci mă ridic fericită de pe scaun și dau să plec dar acesta mă oprește ,deci tot trebuie să plătesc e na asta e .
-Zi!
-Îmi poți da numărul tău de telefon?
Când aud asta mi se părea tare ciudat că de obicei băieți mă evitau și nu mă sorbeau din privi dar mai să ceară numărul meu de telefon ,încep repede să eventez o scuză cică îmi cumpăr un nou telefon ,lăsându-l cu o fața tristă dar plină de speranță ,cred că ceva se va scbimba de acum încolo ,nu mai puteam de râs în cât când ajunsesem acasă începuse să bufnesc de răs ..dar o nou speranță mia păruse în viață
VA continua.........................................







rock deci am găsit o imagine cu care seamănă noua Sakura doar că are pieptul mai generos [IMG=https://2img.net/r/ihimizer/img560/7996/numberonebykartemisd36g.png][/IMG]

hey hey hey .... am venit pe la ficul tau inainte de anunt
Sincer.... imi place la nebunie.... este foarte tare...
Oricum vreau sa iti zic ceva ...............VREAU NEXT

S.L.S Te pupaceste

Hei, am gasit fic-ul asta superb....
Imi place la nebunie....este superb......
Ai mici greseli de tastare , dar cine nu are.....
Sa ma anunti cand pui continarea...
PwP dulce de tot la tine...

Fic blocat pentru inactivitate (4 Sept- 4 Noi)