Ei bine acest Fic nu va fi ca niciunul pe care il stiti. Va fi mai ciudat, si ve-ti vedea de ce. Este Fic in colaborare cu Puffy ;x Deci, noi suntem personajele principale. Numele sunt la fel ca in viata reala, tot e ca in viata reala ;x


SupraDoza de Vise

Proolog (Puffy) :

Nu as fi crezut niciodata ca asa ceva se va intampla. Era pur si simplu de neimaginat. Sau mai bine zis, nu credeam ca se va intampla in acea vara. Inima mea nu mai era asa de inghetata, totul era pasnic cand stateam cu ele. Si inca mai stau, chiar si acum…

Capitolul 1.

Anabella ( Puffy )

Briza vantului bate neincetat si imi gandila corpul. Soarele e pe cer, mereu a fost acolo, veghandu-ma. El vegheaza pe toata lumea, ii face fericiti si pasnici. Oare cand va veni si momentul meu ? Traiesc intr-o lume paralela de cea reala. Sunt adoptata, ciudata plus ca sunt si nebuna. Mama mea cea vitrega crede asta un defect in viata.
Nu am nimic cu ea, numai ca atunci cand ma uit la cerul zilelor de vara imi imaginez cum de mama mea reala m-a parasit ? Le sunt vesnic indatorata mamei si tatalui meu viteg. Ma ridic de pe sezlongul pe care stateam si incep sa alerg. Marea era asa de frumoasa. Mii si mii de creaturi traiau in ea.
Ma intreb daca sirenele exista ? Ce mai intrebari pun si eu, cine ma aude va crede ca am probleme mintale. Nisipul cald imi ardea talpile picioarelor, dar acea senzatie a disparut odata cu contactul apei. Ce albastra parea, dar defapt e incolora. Un fior de gheata imi trece prin corp. Era apa. Intepaturi imi strabat corpul si mintea. Imi era frig, dar bine. Incep a lua apa in maini si am-i uda corpul pentru ca sa nu mai imi fie frig. Gata, m-am acomodat.
Privesc cu ochii in larg si incep a cauta tabara ce se afla prin apa. Nu mergeam in aceasta tabara la mare daca nu ma bateau parinti la cap. Nu cunosc pe nimeni si nici nu am reusit sa-mi fac prieteni. Lumea din aceasta tabara de vara ma ignora, eu decat raspund la intrebarile care mi se adreseaza. Cata plictiseala.
Ma simt singura si chiar as vrea ca cineva sa-mi fie alaturi. Vara aceasta va fi cea mai plictisitoare din cate exista, presimt asta. Acest gand ma face sa scot doua perle transparente la iveala. De ce plangeam ? Poate pentru ca nu am cu cine sa stau vara aceasta. Imi lipsesc enorm prietenii de acasa. Si mai ales forumul de care nu m-as despartii nici o clipa. Am laptopul la mine, dar cu ce folos daca intru doar seara. Imi sterg lacrimile si ma avant in largul marii. Doamna cu care suntem in aceasta tabara ma cheama la ea. Ma misc greu prin apa dar ajung in cele din urma.
-Anabella, te rog te poti duce la bar sa iei niste doze de suc ? Ma intreaba ea cu o voce entuziasmata. Eu dau afirmativ din cap si ma indrept spre mal. Normal eu eram chelnerita, ca de fiecare data cand suntem pe plaja. Ma simteam atat de lasata in urma incat imi venea sa plang.
Ma uit la parul meu ce surgea picaturi ce se loveau de nisip. Eram uda cap- coada, dar ce pot sa fac asa e la mare. Oftez si ma uit in jur. Eram la bar. Deja locul asta imi e ca un magazin la care ma duc sa iau chipsuri si pufuleti. Barmanul ma cunoaste si chiar ma intreaba cum o mai duc.
Mda in excursia aceasta nu am venit doar sa vorbesc cu barmanul. Dar asta e ! La coada mai era o fata. Foarte draguta si frumoasa dupa parerea mea. Mi-a atras atentia profund, as fi vrut sa vorbesc cu ea dar sunt prea timida. Ma duc in spatele ei si e imi zice spre surprinderea mea :
- Haide ia-o in fata! Avea o voce asa de copilaroasa si frumoasa. Imi incalzea sufletul. Am apreciat mult gestul ei.
- Multumesc ! Ii zambesc eu bland.
- Nu ai pentru ce, te-am vazut de multe ori pe plaja cum carai sticle de suc si m-am gandit ca si de data asta vei face asta.
Rad, era pentru prima oara in vara asta cand am ras. Vai cat de bine ma dispunea acea fata. Ma simteam libera in prezenta ei, ca si cum as putea vorbii orice. Parca o cunosteam…

Proolog (Bubu) :

Ceea ce s-a intamplat in aceea vara mi-a schimbat viata, intr-un mod placut. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca se va intampla asa ceva. Era o coincidenta nemarginita. Unul din vise mi s-a implinit ...

Isabella (Bubu) :

Fata aceasta, nu stiu de ce dar aveam sentimentul ca o cunosc. Vocea imi era foarte cunoscuta, la fel si comportamentul. Poate ca de vina este mintea mea care nu gandeste tocmai limpede. Poate e doar imaginatia mea care imi joaca feste. Nu stiu ce sa mai spun desi simt ca o cunosc de multa vreme.
Oricum o fi, fata aceasta imi este foarte draga.. si nu stiu de ce. Chipul ei, parca l-am mai vazut. Are niste trasaturi fine. Este foarte draguta si de asemenea dulce. Era foarte simpatica cand radea, pur si simplu nu te poti abtine sa nu zambesti in prezenta ei.
Mi-a propus sa ne asezam la masa si sa ne cunoastem mai bine. Hmm, imi surade ideea. Desi nu pot sa mai stau..
- Imi pare rau, dar nu pot sa mai stau. Chiar as vrea sa ne cunoastem mai bine desi ma asteapta fratele meu si na. Insa, poate ne mai intalnim. Pa-pa, te pup dulce. ii spun dupa care plec.
Off, ce rau imi pare ca nu am putut sa mai stau. Chiar as fi vrut sa o cunosc mai bine. " Ehh, Isabella, tu vrei detali-detali desi nu prea se poate " imi spun in gand dupa care il zaresc pe Razvan, fratele meu.
Statea cu spatele la mine si cu fata spre apa. Pare ca se gandeste la ceva. Hmm, daca ias face o farsa ? El ma enerveaza mereu, cred ca e randul meu.
Ma apropii incet de el si il imping, el cazand in apa. Chicotesc putin, era foarte haios. Mai ales expresia lui care nici macar nu era una care ar cere razbunare.
Ehh, nu avea nicio treaba. El radea pe cinste, Doamne ce om.
- Hei, Bubu ! Ce faci surioara ? ma intreaba el inca razand, ridicandu-se si venind spre mine
- Nu stiu daca fac bine sau rau. M-am intalnit cu o fata, am mai vazut-o pe aici. Gandul mi-a ramas la ea, nu ma pot gandi la altceva. Mis e pare foarte cunoscuta si nu stiu de ce. ii spun eu oftand dezazmagita
Imi spune sa nu imi fac griji, caci poate ne vom mai intalni, apoi vrea sa ma imbratiseze dar cineva se izbeste de mine si ajung sa fac buff. Acum el era cel care radea de mine. Ma uit urat la el spunandu-i " Heii, nu e nimic amuzant ! "
Imi scoate limba apoi imi spune ca merge sa se plimbe, in timp ce eu imi dau ochii peste cap facandu-i semn din mana sa plece.
- Imi pare rau, nu am vrut sa dau peste tine .. aud o voce cunoscuta, dulce si dragalasa
Imi intorc privirea si soc. Era iar acea fata. Vai, dar numai peste ea dau. Incep sa rad si ii spun ca nu e nicio problema, si daca vrea putem merge sa ne cunoastem mai bine.
Dupa ce ii spun asta observ pe chipul ei un zambet larg. Cred ca era cel mai larg zambet pe care l-am vazut vreodata. M-am ridicat eu si am ajutat-o si pe ea sa se ridice.
Am mers la acel bar si ne-am asezat la o masa incepand sa vorbim..
- Si, cum te numesti ? Cati ani ai ? Ce iti place sa faci in timpul liber ? ma intreaba ea, curioasa
- Usurel. Pai, ma numesc Isabella-Alyssia, dar mi se spune Bubulina. Am 16 ani, fac 17..iar in timpul liber si nu numai, imi petrec timpul pe forum. Dar tu ?
- Eu ma numesc Anabella, am 15 ani si..la fel ca tine imi petrec timpul pe forum. Auzi, stiu pe cineva care se numeste la fel ca tine..hmm, ciudat..pe ce forum esti ? intreaba ea serioasa
- Sasu. fair topic...de ce ? ....


Ei bine cam atat, suspans..suspans..;x

Si poze

Puffy :





Bubu ( eu ) :

Wow! Foarte tare! Nu e ciudat, e magnific! Se pare ca avem doua talente aici... Ador felul cum scrieti!
Despre suspans... am mai spus-o si o sa repet: Lua-l-ar ciocolata de suspans! Deci, ma omorati cu placerea asta nebuna a voastra! Sa ne lasati aici cu ochii lipiti de ecran si nerabdatori mai ceva ca niste copii cand aud de vacanta! Aolo, mor si ma aveti pe constiinta! Sa stiti ca eu bantui!
In fine, astept nextul repede!
Multi pupici dulci si spor la scris!

mie imi place muuult de tot, dar abea acum l-am observat.
este superb, ador ficul
firar el sa fie de suspans nenoricit, ma omoara de-a dreputul
daca nu puneti nextul repede repejor vin si va bantui noaptea
va pup dulce :*

Ei bine am adus next-ul. Speram sa va placa ! Pupici dulci si multumim de comentarii


♥ SupraDoza de Vise ♥

Capitolul 2.


Anabella (Puffy) :

La auzul acelor cuvinte am intepenit. Era absolut imposibil, asa ceva nu se putea. Era un sentiment de veselie dar inacelasi timp si confuzie. Imi venea sa plang, dar totusi ma abtineam.
Nu era posibil ! Poate e alta fata de pe forum care ii se zice Bubu. Dar nu ! Nu avea cum, este decat o singura Bubu. Vaii Doamne, cred ca acesta este un vis. Mai mult ca sigur era un vis. Atatea intrebari fara raspuns imi treceau prin minte, si ma simteam atat de libera dar totusi inchisa in lanturi in acelasi timp. Dar de ce ? De ce erau asa de multe sentimente amestecate. Stiam raspunsul chiar foarte bine, dar nu vroiam sa-mi dau dreptate chiar mie. Mintea mea nu juca feste, gandea real si totusi eu nu vruiam sa accept asta. Raspunsul era doar unul : Imi era frica, ca nu ma va accepta. Lacrimile imi ies la iveala si nu mai puteam sta langa ea.
-Aaa, pai trebuie sa plec. Imi pare rau…paa ! Spun eu cu lacrimi in ochii. Nu as fi vrut sa ma vada dar totusi m-a vazut. Regret ca nu am putut sa o cunosc asa cum as fi vrut sa o cunosc. Alergam pe nisipul care deja incepea sa se faca rece din cauza ca se inserase. Am ajuns la tabara mea iar lacrimile deja se uscasera chiar daca sufletul ma durea.
Incep sa imi strang lucrurile si sa-i zic doamnei ca voi pleca la hotel. Aceasta imi da voie iar eu plec. Este greu, este foarte greu sa accept una ca asta. As fi vrut cu siguranta sa o cunosc dar nu am putut. Oftez larg si ma uit in jur. Luminite si luminite sunt aprinse in calea mea. Vad un hotel mare de 4 stele pe care scrie : «Hotel Roial ». Intru si vad holurile frumos amenajate. Iau liftul si urc in camera mea. Hainele erau puse pe jos si camera arata ca si cum aici s-ar fi tinut al 2-lea razboi mondial. Ma asez pe patul colegei mele de camera : Sara, pentru ca era mai confortabil decat al meu. Ma tot gandesc la ce e de facut. Habar nu aveam.
Nu imi vine sa cred ca am cunoscut+o pe Felii, asa cum ii zic eu si nici macar nu i-am zis ca sunt Puffy. O iubesc mult si acum chiar regret ca am facut asta, ca am lasat+o cu ochii in ploaie. Nu era de mirare ca mi se parea extrem de cunoscuta. Vocea, ochii, buzele, frumusetea, comportamentul, TOT ! Sunt asa o fraiera. Chiar acum daca as avea sansa mi-as cere scuze si i-asi zice cine sunt.
Ma gandesc bine iar apoi o idee stralucita imi trece prin cap. Ei bine, nu era chiar stralucita dar chiar vroiam sa o pun in aplicatie. Incep a ma schimba in haine de oras si ies val-vartej din hotel. Aveam de gand sa o caut. Cu siguranta o gaseam. Sau poate nu ? Off, haide Puffy nu mai fi asa negativista. Alergam pe strazile statiuni uitandu-ma dupa fete. Era chiar ciudat, oamenii se holbau la mine si se mirau. Cand am avut o sansa unica in viata de a o cunoaste pe speciala mea prietena, Bubu, nu am folosit-o dar acum alerg ca disperata pe strazi. Off doamne ce proasta pot fii. In fata mea era o fata, foarte asemanatoare cu Felii. Poate chiar ea era. Nu mai ezit nici o secunda si ma indrept spre ea. Incep a o intoarce cu fata spre mine. Nu ! Nu era ea ! era alta persoana diferita. Dezamagirea mea era profunda, si chiar credeam ca era ea.
-Ma scuzati ! imi cer eu scuze amabila si incep sa fug mai departe.
Am intrebat oameni si oameni daca au vazut o fata foarte draguta cu trasaturi fine. Dar nimic, parca o inghitise pamantul. Nu renuntam ! Alergam si alergam ! Dar dintr-o data : Buff !
-Oh, scuze sunt asa tembela ! Imi pare rau ! ma ridic in picioare si ma uit la persoana de langa mine. Era un baiat, un baiat dragut ca sa zic asa. Semana mult cu Bubu, vai ce coincidenta !
-Nu-i nimic ! Imi zambeste el. Ii fac cu mana si plec mai departe. Era fara speranta, de ore in sir am cautat-o dar nimic. Respiratia imi era sacadata si simteam cum ma descompuneam. Ma asez pe o banca dar dintr-o data cineva se aseaza langa mine.



Isabella (Bubu) :

Ce s-a intamplat ? De ce a inceput sa planga si de ce m-a lasat cu ochii in soare ? Habar nu am, insa, acum eram pe o banca. Langa ea. I-am pus mana pe umar zambindu-i cald.
- Ce s-a intamplat, Anabella, de ce ai fugit asa ? intreb eu curioasa
Ea nu imi spune nimic, decat se intristeaza. Insa, zambetul tot era imprimat pe chipul ei. Se pare ca oricat de trista ar fi tot ar zambi. Imi place de ea, imi place felul ei de a fi. Este o scumpa, mi-a dovedit mai multe intr-o zi decat o persoana in 6 ani.
E mai speciala, e altfel. E diferita, dar intr-un sens bun. Puffy, ea era exact ca Anabella. Era si este exact ca ea. Asemanarea este izbitoare, nu stiu ce sa mai cred. Sunt doua persoane diferite dar totusi asemanatoare. Ce ciudat suna. Ehh, totusi as vrea sa aflu mult mai multe despre Anabella.
Insa, tot ce sper acum este sa nu ma lase iar cu ochii in soare. Ma intreb ce a apucat-o. Oare de ce nu vrea sa imi spuna ? Nu vrea.. sau nu poate ? Ce sa mai cred nu stiu, in mintea mea e o confuzie totala. Si nu stiu de ce sunt asa de interesata de ea. Daca ar fi fost altcineva nici nu mai imi faceam griji si nici nu o mai cautam. Insa, cum am mai spus..ea e o persoana mai speciala, cel putin pentru mine.
Pot spune cu usurinta ca nu sunt multe ca ea. Off, ce mult as dori sa imi raspunda. Vreau..vreau sa stiu ce are pe suflet, vreau sa o ajut si sa-i fiu alaturi. De ce ? Nu stiu, doar ca..asta e ceea ce simt. Si ce simt eu acum nu pot schimba chiar daca vreau.
- Haide, te rog sa imi spui...de ce ai plecat asa ? De ce ai inceput sa plangi ? De ce esti trista ? ..intreb eu cu o voce stinsa
Nimic, ea se uita la mine..ma analiza din cap pana in picioare. Dar fara a scoate un cuvant. Off, de ce nu vrea sa imi spuna ? Linistea asta..ma omoara, pur si simplu nu pot sta asa.
Vreau sa aflu ce se intampla. Hehe, si cum incapatanarea mea nu are pereche, sigur voi afla. Doamne, totusi nu vreau sa o presez..doar ca vreau sa aflu ca sa stiu cum sa o ajut. Simt ca trebuie sa o ajut, oare ce are ?
Nu stiu de ce ma simt asa. Daca o doare pe ea ma doare pe mine. Doamne ce ciudata mai sunt si eu. Ehh, asa imi e firea, nimeni nu poate schimba asta.
- Haide, te rog..spune-mi de ce esti suparata. o rog eu din nou
Ea nu spune nimic, nimic..absolut nimic. Ma ia in brate, ii simt caldura corpului. Si lacrimile care cad in voie pe chipul ei fin, scurgandu-se pe mine. Iar plange ? Nu pot sa cred..mi se rupe sufletul cand o vad asa. O strang si eu mai tare, nu stiu de ce insa simt ca nu trebuie sa-i dau drumul.
De ce plange ? Off, de ce mi se intampla mie toate astea ? Imi da drumul..
Se uita in ochii mei si isi sterge lacrimile zambind. Imi ia mana intra ei, se uita la norii apoi isi intoarce privirea spre mine spunandu-mi....

Hahha,..suspans..suspans. Putin putin '=))

Ok, pai cam atat. Speram sa va placa. Multumim pentru ca, comentati si cititi. Pupici !

Mrr

Sunt intru totul de acord cu nee-chan! Deci, wow! Iubesc felul cum descrieti. Vai, cat de mult talent aveti... bine ca nu il irositi si il impartiti cu noi!
Vreau nxtul repejor... va rog?...
Multi pupici si spor la scris!

Capitolul 3.




Proolog de inceput :

In aceea zi in care ne-am cunoscut, a fost un miracol. Nici macar nu ma steptam ca vor urma mai multe miracole. Dar uite ca au urmat…

Anabella (Puffy) :

Imi era atat de frica sa-i zic. Habar nu am ce va crede. Poate ma va accepta, sau nu ? Indiferent de circumstante ea trebuia sa stie. Pana la urma e prietena mea. Una dintre cele mai bune. Imi iau inima in dinti, imi sterg lacrimile, zambesc si ii iau mainile intr-ale mele. Ma mai uit inca o data la cer. Soarele nu mai e cu mine acum, dar sigur ma v-a veghea.
-Bubu… ii zic eu « Bubu » incat sa vada ca o cunosc sau ceva de genul. Ea s-a uitat la mine ca la masini straine, tipic Felii. Era uimita si se vedea pe fata ei. Mai trag odata aer in piept si continui propozitia :
-Poate ca nu o sa iti vina sa crezi, dar stii…-ezit putin dar dupa trei secunde imi revin-te cunosc, suntem chiar foarte bune prietene, mai mult decat ti-ai imagina tu vreodata. Nu am zis chiar cine sunt, vroiam sa vad daca isi dadea singura seama. Asa sunt eu, vreau sa vad daca oamenii chiar tin la mine.
-Stai stai ! Pune pe pauza ! Cum adica ma cunosti ? Da ma cunosti, dar decat de o zi. Spune ea ridicand din spranceana.
Se vedea pe chipul ei ca era cam speriata. Cred ca in gandul ei era ceva de genul: “Ce are nebuna asta cu mine? Mai bine plec inainte sa zica ca suntem si surori. : “. Oftez lung si ii zic :
-Felii, uitate in ochii mei. Ma recunosti ? Ii spun eu si ma uitam fix in ochii ei. Pe chipul ei angelic se vedea un zambet. Poate chiar cel mai sincer zambet vazut. Era entuziasmata.
-Puffy ? rosteste ea silabisit, mai sa-i dea lacrimile.
Dar prea tarziu pentru ca eu deja plangeam. Erau niste lacrimi atat de pure si inocente. Lacrimi de bucurie. Dau afirmativ din cap uitandu-ma in neincetare la ochii ei. Incepeau sa se umezeasca si sa prinda o culoare rosiatica. Pana la urma si-a dat seama cine eram. Era ceva gen : OMG ! Numai ca mult mai socant. Imaginati-va prin cate emotii am trecut eu si Bubu. E de nedescris. Fericire, uimire, entuziasmare dar mai ales speranta. Atatea emotii erau amestecate acum incat nici nu mai stiam ce simteam. La fel si in cazul ei, era normal.
Avea o fata atat de entuziasmata dar si speriata. In secunda urmatoare vad cum pe chipul ei erau siroaie de lacrimi. Cu siguranta erau de fericire. Am amutit amandoua. Pur si simplu cuvintele nu vroiau sa iasa. Parca vorbeam prin telepatie. Imi amintesc chiar si acum atunci cand m-am inregistrat pe forum.

Flashback

O zi ploaioasa ca oricare alta de asemenea in Craiova. Stau pe parbrizul geamului meu impopotonat cu tot felul de flori. Sticla geamului era aburita si rece iar pe ea urmele ploii se vedeau. Nu aveam chef de nimic, dar absolut nimic. Nu eram suparata, mai degraba plictisita. Stiti cum se zice : Atunci cand vremea e urata, la fel te simti si tu.
Oftez usor si ma indrept spre laptopul meu. Era deschis deja. Bag o melodie, nu mai stiu sigur care si o ascult la volum minim. Aveam chef de citit fan-ficuri. Pe majoritatea le citeam de pe forumul : Sasu.fairitopic.com. Mi se pareau extrem de frumoase. Din cand in cand ma mai uitam sa vad ce fel de topicuri sunt pe forum si de fiecare data ramaneam surprinsa cat de de treaba pot fii acesti membri. Atunci chiar nu am mai ezitat si m-am inscris. De aici a inceput totul…

End of flashback

Era o amintire nostalgica pe care nu o voi uita. Simt cum cuvintele ies din gura:
-Felii, sunt fericita…


Proolog de inceput :

Nu voi uita niciodata acea zi. Nu voi uita niciodata ce sentimente am avut atunci. A fost si va fi pentru mine o zi ce nu o voi uita niciodata, o zi mai mult decat speciala..

Isabella (Bubu) :

- Felii, sunt fericita...imi spune ea inca plangand
Doamne, nu pot sa cred. Nu pot sa cred ca eu si Puffy stam fata in fata. E un sentiment de nedescris.
Pot spune ca sunt extrem de fericita, cea mai fericita. Ma simt asa de bine. Inima mea parca a prins din nou culoare. Asta era unul dintre visele mele, sa ma intalnesc cu Puffy. E o prietena exceptionala, e fetita mea dulce.
- Si eu sunt fericita, mai mult decat atat. spun eu apoi o iau in brate
E cel mai frumos sentiment pe care l-am simtit vreodata. Nici nu pot exprima ceea ce simt.
Am inceput sa vorbim. Imi povestea despre ea, despre viata ei. Ma uitam la ea si inca nu imi venea sa cred. Din cand in cand imi mai scapa cate o lacrima pe obrazu-mi fin. Eram asa de fericita incat eu nu mai puteam sa spun nimic.
Doar ascultam ce spunea ea. Puffy, imi era asa de draga. Este o scumpete de fata, asa de dulce si de dragalasa. E imposibil sa nu iti placa aceasta fata. Vocea ei mereu ma calma, comportamentul ei nebunatic mereu ma inveselea.
Dar faptul ca ea imi era alaturi era cel mai important lucru. Mereu ne-am sprijinit una pe alta, chiar daca a fost numai pe internet. Pentru noi nu a contat, asta nu a impiedicat ca intre noi sa se creeze o prietenie frumoasa dar cel mai important, adevarata.
Puffy e o prietena exceptionala. Nu sunt multe ca asa cum este ea. Mda, cam asa e. Oricum, pe forumul sasu toata lumea este prietenoasa si ma bucur ca m-am inregistrat pe el deoarece am avut ocazia de a cunoaste persoane de-a dreptul minunate, in adevaratul sens al cuvantului. Poate ca am avut cateva dificultati cu unele persoane insa cu majoritatea m-am inteles si ma inteleg mai mult decat bine.
Apreciez asemenea persoane. Puffy, ea este una dintre persoanele care se fac placute foarte repede. Cel putin eu una am indragito din prima. Cum am mai spus este mult prea simpatica pentru a nu-i da importanta. Pur si simplu nu ai cum. E o dulceata, o frumusete de fata si sunt mandra ca este " fata " mea.
Stateam si o ascultam, entuziasmul de care dadea dovada era inegalabil. In vocea ei se putea citi foarte usor fericirea. Era fericita, la fel ca mine. Cine ne vedea sigur ne credea nebune. Doua fete pe o banca, stand si plangand. Hehe, tipic mie si Pufilinei mele dragi. Doamne cat de fericita pot fi. Ei bine, acum avem multe de facut. Ne vom distra numai cum noi stim.
Ma ridic de pe banca vrand sa-i spun ceva lui Puffy insa chiar atunci cineva da peste mine. Cad la pamant, si in loc sa zbier ca nebuna incep sa rad.
- Scuze, chiar nu am vrut. Hei, de ce razi ? ma intreaba acea persoana
Imi intorc capul si ma uit atent la persoana din fata mea. Se ridica ajutandu-ma si pe mine sa ma ridic. Incepu sa rada si ea..
Imi parea extrem de cunoscuta, nu stiu de ce. O Doamne, se intampla la fel cum s-a intamplat cu Puffy.
- Ei, daca tot am dat peste tine..imi pari extrem de simpatica. Nu ati vrea sa ne cunoastem mai bine ?
Am dat afirmativ din cap si ne-am asezat pe banca. Am inceput sa vorbim despre diferita lucruri. Faza tare era ca la fiecare lucru spus de mine ea radea, sau invers. Cunosc eu pe cineva la fel ca ea, defapt doua persoane la fel ca ea.
- Aoleu aoleu..ce ma fac, ce ma fac ? intreba ea tipand ca disperata
- Ce s-a intamplat ? De ce tipi asa ? Ce ai patit ? ii raspund eu cu o intrebare
- Am intarziat pe foruuuum !! Vai de mineee..se fastaci ea
Am amutit. Forum ? Ce forum ?
- Ce forum ? intreb eu speriata, uitandu-ma la Puffy
Se pare ca si ea era la fel de speriata ca si mine. O nu, Doamne spune-mi ca nu..oare voi avea parte de alta surpriza ?
- Pai, pe sasu.fairtopic...ne spune ea vrand sa plece insa o oprim
Am intrebat-o cum o cheama pe forum. Si ne-a raspuns " Adrenalina ", nu se poate. Am cazut pe banca in timp ce Puffy a inceput sa tipe de fericire. Deci pur si simplu nu pot sa cred, e Ade ? Fetita mea dulce si rasfatata ? O nu, asta e o coincidenta mult prea mare. Doamne, ce vrei sa imi spui ?
Dar totusi, parca Ade statea in Belgia..cum de e in Romania si tocmai aici ? No, sunt foarte, dar foarte confuza insa..in special fericita. Nici nu imi pot imagina unde incape atata fericire. Chiar nu pot sa-mi imaginez.
M-am ridicat de pe banca si i-am spus
- Ei bine, coincidenta draga mea fetita dulce si rasfatata. Ade, eu sunt Bubu iar ea e Puffy..spun eu cu cel mai larg zambet pe care l-am avut vreodata.

Buna! Acest fic este extraordinar. Este atat de frumos :X
Imi place idea " sasu.fairtopic"
Foarte tare :X
Next

Oo da deci imi place la nebunie
Idea e originala si actiunea e in cusca ei



Te saluta Shibaa

Vai......imi place la nebunie , si lucrati de minune impreuna
astept next
bye