Asteapta-l pe Fat Frumos, acest concept publicitar debil, care fabrica tipe dezamagite, viitoare fete batrane, acrituri la cautarea absolutului, in timp ce un barbat imperfect ar putea sa faca multe fericite.

Eu atac ideile, nu persoanele. Mie îmi place să pun lucrurile la îndoială. Îmi place să nu fiu de acord cu toți. Îmi place să am punctul meu de vedere. La urma urmei, nu mă obligă nimeni să fiu în rînd cu toți. Nimeni nu mă obligă să cred ceea ce cred toți. Right?!
Și dacă uneori tac, și vă fac jocul, nu înseamnă că n-aș avea ceva de zis. Ideile se tot zbenguiesc în interiorul cutiei craniene. Asta e sigur.
Sau, alteori, o fac pentru că excesul e exces , indiferent în ce direcție se manifestă. Pentru ca oamenii uita. Pentru ca vreau sa-si aduca aminte de mine. Tipa ciudata cu idei exagerate. Uită de noi, uită de tot. Uită că aşteptăm un apel sau un ‘hei, ce faci?’. Uită că noi încă suntem aici, în trecut, în vremea zâmbetelor, ţinuturilor de mână, copilăriilor.. În vremea când eram prieteni. Îţi mai aminteşti ?
Mi-e dor. Ţie?

Si mereu aud aceasta intrebare.
- De ce il iubesti? S-asa nu veti fi niciodata impreuna.
Si mereu le raspund la fel.
- Si tu de ce respiri? S-asa o sa mori.

Ahhh , cred că de asta evitam pur și simplu să mă atașez de cineva înainte Pe măsură ce o fac devin tot mai posesivă și geloasă și ajung să stric totul. Unii spun că toată chestia asta pornește dintr-o părere foarte proastă de sine. Nu sunt sigură. Probabil. Dar nu mă pot abține să nu mă întreb ce face,unde e,cu cine e,etc. Şi da,ma refer la prezenţa strict feminină. Nu suport când reacționez asa. Am încredere , dar nu mă pot abține.

În astfel de momente , parcă îmi vine să jur că vreau să dau timpul înapoi și sa șterg totul. Dar dimineața de după,totul trece ca după o ploaie bruscă și tot ce rămâne este o liniște mult prea ciudata. Nu știu de ce îmi e asa frică. Mi-e frică.
Ma duc la gara. Poate trenul va pleca..