Scuzati-ma pentru ca nu am mai scris de o vesnicie... Merci pentru comm! :**

Sakura POV

A fost atat de confuz si ciudat... Stau in patul meu cu asternuturi albe, gandindu-ma la ce s-a intamplat cu cateva momente in urma. Un sarut... A fost doar o intamplare si trebuie sa o i-au ca atare. Hmm... Dar de ce ma tras de mana,totusi? Cat de enervanta pot fi eu insami. Stai asa, tocmai mi-am zis "enervanta"? Acesta e cuvantul de care am fugit toata viata. Datorita acestuia am plecat din sat renuntand la visul meu din copilarie? Am renuntat la prieteni, la Naruto, si cel mai important...
-Sasuke... tocmai i-am rostit numele soptit.
Este cat se poate de clar, chiar daca nu imi exteriorizez sentimentele, simt ceva pentru el. Pana acum m-am ferit de acest adevar, mintindu-ma pe mine insumi. Acest sentiment se zbatea cu putere inauntrul meu, incercand sa imi scoata masca dupa care m-am ascuns atat timp. Imi cuprind corpul cu mainile instinctiv si ma las prada oboselii, adormind.

*In dimineata urmatoare*
BRR!!! Ceasul ma readuce din lumea cea dulce a viselor la realitate. Ma enervez si izbesc ceasul de perete, dezmembrandul. Ma uit adormita in jur si imi reamintesc ca astazi trebuie sa merg intr-o misiune cu echipa. Imi i-au rucsacul, bagand in el tot ce aveam nevoie, de la kunaiuri pana la haine de schimb. Ma indrept spre baie unde isi are loc siesta obisnuita, ma imbrac in tricoul meu obisnuit si sunt gata. Ies din casa in graba si pornesc spre prima zona de antrenament.
Ajunsa acolo observ ca nimeni nu a ajuns. Explorez cu privirea fiecare particica de pamant pana ajung la cele 3 buturugi. Ma navalesc toate amintirile de demult si cad neputincioasa la pamant in genunchi. Imi plec capul in jos.si ii dau voie unei lacrimi cristaline sa iasa din lacasul ei. Brusc ii aud vocea blanda a lui Naruto care ma intreab
a daca am patit ceva. Imi sterg rapid lacrima si maridic, mintind ca m-am impiedicat. Ma asez alaturi de el pe pamant, asteptandu-i ce cei doi intarziati. Peste cam cinci minute ma mir sa ii vad si pe Sasuke si pe Kakashi venind.
-Misiunea consta in a pazi un baiat ce face parte din familia regala si de al transporta pana in Tara fierului. Intrebari? spuse Kakashi neentuziasmat.
Toti dam din cap negativ si pornim catre nord.Intr-o padure il intalnim si pe asa zisul print. Se pare ca il chema Ryohou , avea parul blond si ochii verzi.
-Ce domnita frumoasa!imi adresa acesta un compliment facandu-ma sa rosesc, iar pe Naruto si Sasuke sa se enerveze la culme.
La un moment dat ne oprim pe o pajiste.
-Aici vom dormi. ne anunta sec Kakashi. Dupa cum stiti, avem 3 corturi. Deci, Sasuke va dormi cu Naruto, eu cu Ryohou, iar Sakura singura.
Ce bine! Imi spuneam eu in gand. Dupa ce imi aranjez cortul merg inauntru si ma schimb intr-o rochita roz de noapte. Obosit, ma fac comoda in sacul de dormit, dar fara sa adorm. Ma miscam intr-una, neputand sa ma odihnesc, pana cand atentia imi fu captata de un fosnet ce venea de afara. O silueta se apropia din ce in ce mai mult de cortul meu, pana cand deschise usa acestuia. Il puteam vedea pe Sasuke in toata splendoarea sa. Era imbracat in niste pantaloni albi de trening si un maieou negru. Avea o fata alarmata si usor rusinata.
- Esti bine? Ai patit ceva? ma intreba acesta.
-Da, sunt bine. De ce intrebi?
-Aaa... Pai, am auzit niste zgomote venind de aici asa ca mi-am zis sa verific.spuse acesta complet rosu, probabil din cauza rochiei mele.
-Nu e nimic. Nu pot sa dorm, atata tot. ii raspund distant , complet neinteresata.Noapte buna!
-Noapte buna! imi ureaza si el, plecand.
Dupa toate acestea reusesc si eu sa adorm, intr-un sfarsit.

sasuke rosu? super imi place, dar e cam mic. sper ca dragul nostru print sa nu faca vreo prostie sau mai stiu eu ce. cu toate ca sakura sigur il poate pune la punc. poate de data asta ma anunti si pe mine. plzz.

Scuze de intarziere...

Sakura POV
Dimineata nu ezita sa apara , aducand o noua zi. Ma trezesc atat de somnoroasa, fara chef de viata, dorind sa mai motai putin. Stiind ca trebuie sa ne incheiem misiunea, cu greu, ma ridic din pat. Imi ridic mainile, mi le scutur si ma simt mai bine.Ma uit confuza prin jur. Imi iau din rucsac hainele si imi fac siesta de dimineata. Ma asez pe pat si privesc in gol, gandindu-ma la Sasuke. Nu pot sa nu mi-l scot din cap. De ce a venit ieri sa ma intrebe daca am patit ceva? Cam dubios.... De cand e el asa de protector, mai ales cu mine. Am devenit cam suspicioasa.
Ma ridic hotarata si ies din cort. Afara era doar domnul la care ma gandeam mai devreme. Ma uit la el uimita si ii spun dezinteresata:
- Neata! Ceilalti dorm?
Acesta da din cap afirmativ si priveste spre padure. Se lasa o liniste de mormant.Pur si simplu urasc momentele acestea. Ador actiunea, suspansul, nu linistea dintre doi oameni diferiti, care nu au ce vorbi. Caut cu atentie prin propria minte diferite subiecte pe care putem sale dezbatem. Am gasit!
- Si... Ce ati facut cat timp am fost plecata, stii tu, 2 ani... incerc eu sa deschid o conversatie.
Brunetul se intoarce cu fata spre mine, ma analizeaza si apoi se incrunta zicand:
-Ne-am antrenat. Un raspuns atat de scurt si de rece. Sasuke se purta diferit, sau poate nu. Imi dau seama ca intrebarea pe care am pus-o a fost una tampita. Nu isi avea loc in discutia noastra. Ce sa fi facut ei cat eu am fost plecata? Desigur ca s-au antrenat, cu scopul sa ma readuca in sat. Mai bine raman tacuta.
-Tu? aceasta intrebare m-a uimit complet. Am ramas inghetata. Ce aveam sa zic? Adica eu, ce? Imi fac putin curaj si spun tremurat:
-E-eu? C-ce am facut eu?
Spre nefericirea mea , primesc un raspuns pozitiv. Inghit in sec si spun:
-Mi-am dus la sfarsit razbunarea, am devenit un ninja fugar, am devenit mai puternica prin antrenamente dure zilnice... incep sa insir eu.
-Aham... imi spune acesta plin de dezgust.
Ma uit la el urat , dar acest moment este intrerupt de Naruto si ceilalti , care se pare ca s-au trezit. Afisez un zambet scurt in directia lor si ingan un "Buna dimineata!".Spre uimirea mea, il observ pe print cum vine spre mine incet pana cand ajunge chiar in fata mea. Apoi isi apropie fata din ce in ce mai mult pana cand simt buzele sale moi peste ale mele. O senzatie neplacut isi facu aparitia in corpul meu si , din instinct, il indepartez brutal si ii dau o palma privind cum se indeparteaza. Zambesc victorios si ii privesc pe Naruto si pe Sasuke. Naruto era atat de rosu, ziceai ca era un vulcan care a erupt, dar Sasuke era cel mai rau. Brunetul era cu vreo 5-6 metri in spatele lui Naruto si lovea cu putere un copac, zicand pe infundate cateva injuraturi...

Sorry ca e scurt!

buna draga mea am trecut si eu pe la ficul tau si tot ce pot spune este ca imi place la nebuni si ca vreau nextu-l cat mai repede si ca vreau sa ma anunti si pe mine catt data viitoare ( cam multe conditii :)): te-am !!

ce a patit sasuke?
ce schimbator este.
dar immi place!
chiar mult
ms de anunt.
astept next-ul.
P.S.: cam scurt capitolul.

m-ai placut ambele capitole mult si sper sa ma anunti cand pui nextul

heii... Am adus nextul..

Sakura POV
Asa au trecut zilele. Si ce repede au trecut! Eu am recapatat increderea satului si a tuturor, Naruto.... a ramas Naruto , iar Sasuke e la fel de rece si distant. Nici nu imi vine sa cred ca a trecut un an de cand am revenit in sat. Pur si simplu a trcut prea repede timpul... Maine este ziua mea . Asta inseamna ca in sfarsit voi ajunge la varsta de saptesprezece ani. Acum stau singura in parc si privesc peisajul mirific din fata. O multitudine de culori, o multime de copii, soarele e pe cer. Totul e minunat. Dar in acest an s-a mai intamplat ceva mai neplacut: mi-am dat seama ca inca il mai plac pe Sasuke. Sentimentele mele pentru el vor fi mereu in inima mea. Chiar daca le inchid intr-o cutie si le ascund intr-un dulap al inimii mele sau chiar daca le dau frau liber, ele tot vor exista.
Ii observ pe Sasuke si Naruto cum se apropie de mine. Le zambesc si ii salut, dar acestia nu fac nimic. Stau acolo si nu fac nimic. Ambii ma privesc cu dezgust. Ce am facut? Nu inteleg! O rafala de vant imi mangaie parul. Inchid ochii, dar Sasuke vine langa mine si imi spune la ureche:
-Incepe lupta.
Ma uit uimita la el, dar fata lui nu exprima nimic. Se uita dur la mine. Lupta... Hmm...Deci asta vreti? Credeam ca au incredere in mine.
-Sakura... incepe Naruto sa zica. Stii , eu te-am placut mereu. Cateodata poate chiar deveneam cam obsedat de tine. Esti atat de frumoasa. Si mereu vei fi, dar avem niste ordine de la hokage si trebuie sa le respectam.
-Ce ordine? spun eu complet confuza.
-Sa te ucidem. imi raspunde rece Sasuke.
Il mai privesc inca o data pe brunet in ochi. Privirea lui de gheata ma facea sa ma simt inferioara lui. Dar nu eram! Naruto alearga spre mine cu un rasengan gata de atac, dar eu sar si il lovesc in cap, acesta ramanand inconstient. Sasuke ma mai priveste odata bland, dar isi schimba repede privirea intr-una sobra. Il privesc cum formeaza un chidori si sare asupra mea. Eu incerc sa il evit dar nu ma pot misca. Ma uit speriata in spate si il vad pe Shikamaru ce ma obrea cu umbra lui. Simteam cum presiunea e din ce in ce mai mare. Transpir din ce in ce mai mult. Chidori-ul se apropie din ce in ce mai mult de mine , dar il opreste chiar creatorul acestuia, Sasuke. Se uita urat la mine, isi scoate sabia si mi-o pune la gat . Eu nu mai puteam face nimic, eram moarta. Sasuke se apleaca la urechea mea si imi sopteste scurt:
-Te iubesc. raman muta la auzul acesto 2 cuvinte. Imi las o lacrima nevinovata sa imi mangaie obrazul fin. Brunetul o sterge cu grija si ma saruta. Sarutul lui a fost atat de dulce si pasional. Dupa ce se departeaza cu un pas de mine, ma studiaza si imi strabate inima cu sabia. Simt o intepatura puternica. Totul devine incetosat. Nu mai vad nimic si ma prabusesc la pamant , iar ultimele cuvinte auzite sunt:
-Pa, Sakura! spuse brunetul. Asa se termina totul? Se pare ca da... Nu mai am control asupra corpului. Imi las lacrimile sa alunece pe obraz si observ o lumina in departare. Ma ridic, spre uimirea mea pot. Alerg catre lumine si cand o ating imi deschid ochii.
Sunt... Sunt in sala de antrenamente?! Ma ridic si observ ca sunt plina de sange si vanatai. Ma uit in jur si ii vad pe Naruto si Sasuke pe jos. Alerg spre ei si le verific pulsul. Spre dezamagirea mea, n-au. Imi las capul sa cada pe pieptul musculos al lui Sasuke si incep sa plang. Altceva nu mai puteam face in aceasta situatie. Ma ridic descurajata , il sarut pe Sasuke pe obraz, iar pe Naruto il imbratisez si ies din ascunzatoare, cautandu-mi alta.

"Se pare ca mereu voi ramane o criminala. Daca asta sunt eu, voi accepta. Mi-am ucis pana si prietenii.Sunt un
dezastru. Dar asa voi fi mereu. Pa, pa prieteni! Pa, pa bunatate! Acum sunt Raul intrechipat!"
isi sopti Sakura doar pentru ea, continuandu-si drumul.


SFARSIT!

Va multumesc ca mi-ati citit ficul. Va multumesc pentru pareri!

super capitolul ! mersi ca m-ai anuntat ! te rog sa ma anunti cand pui nextul !

ce final trist :(( cum e posibil asa ceva adc era totul bn si acum sunt morti desi c-am ciudata faza.....da mi-a placut ficul tau

hmm...interesanta ideea fic-ului tau...dar ce final trist a avut
adica toate fazele care s-au intamplat in sat a fost doar in imaginatia Sakurei?
Oricum a fost foarte interesant totul

A fost tare dragutzz.Sper sa mai postezi si alte ficuri.Mult noroc cu celelate daca veai mai face.  

mult prea frumos
imi place la nebunie
si imi pare rau k nu am mai trecut pe la ficul tau
oricum este mult prea frumos