Primul meu te iubesc!

Subiect: Primul meu te iubesc! Vin 28 Sept 2012, 20:17

Câteva cuvinte...

Nici nu știu dacă asta se poate numi scrisoare... Ar trebui s-o numesc așa atâta timp cât nu va ajunge la el? Atâta timp cât nu va atinge mâinile persoanei câreia îi este destinat s-o citească? Probabil ar trebui să-i găsesc rostul, întrucât atâta vreme cât nu-mi va folosi la nimic nu ar avea nici un sens să o scriu, dar ceva îmi zice s-o fac. Niște gânduri mă îndeamnă să scriu toate acele lucruri ce-mi întunecă mintea pe o foaie. Aș zice că scriind toate aceste rânduri mă voi simți mai bine... Dar cum aș putea face asta când el este acolo și eu sunt aici? Cum ar putea toate aceste perle înșirate să mă transforme în persoana care eram, dacă el m-a schimbat în totalitate?

M-a făcut să simt fericire, iubire, ambele îmbinate... Cum? Doar uitându-mă la el. Doar privindu-i ochii sau chipul de care m-am îndrăgostit... Și nu aș vrea să-i zic decât că m-am pierdut... M-am pierdut în râpa aia numită „iubire” din care oricât aș încerca, oricât m-aș strofoca, nu pot ieși. Dar cum să ies dacă imaginea lui încă mi-e lipită de retină? Cum să fac asta când toată viața mea a prins culoare de când l-am cunoscut?

Și nici măcar nu-mi mai pot închipui viața altfel acum, de când l-am văzut. Aș fi la fel ca acum ceva timp, ștearsă. Ca o pasăre în cușcă lipsită de preafrumoasa-i libertate, ca o floare de câmp ofilită în mijlocul primăverii, aș fi fără vlagă în tot ce aș face...

Și mi-e frică... Mă îngrozesc doar la gândul că i-aș putea pierde din minte forma feței, culoarea ochilor sau sunetul vocii. Fără toate aceste lucruri viața nu ar mai avea sens, totul ar fi alb-negru, fără gram de fericire.

Și aș vrea... aș vrea doar să-l mai îmbrățișez o dată. O dată... și atunci să-l strâng tare la piept până ar rămâne fără suflare, fără pic de aer.. O îmbrățișare lungă în care i-aș absorbi toate emoțiile așa cum marea absoarbe toate culorile spectrului, lăsând în urmă doar una singură pentru a o reflecta. Albastru. Albastru ca cerul.

Cerul... La câte confesări de-ale mele nu a fost prezent? La câte plimbări interminabile nu m-a însoțit? Acele plimbări în care mă gândeam la cum ar fi fost viața mea dacă el ar știi... Ar schimba oare asta cu ceva lucrurile? Daca ar știi cât de mult țin la el?

Și cât aș vrea să-i vorbesc... Să povestesc cu el până la epuizare știind că doar uitându-mă la el aș putea sa-mi reîncarc bateriilecontinuând să-i mai zic de toate zile întregi, până n-aș mai putea, deși nu cred că asta s-ar fi întâmplat vreodată.

Dar m-am săturat... Am obosit să mai visez, să mă hrănesc doar din aceste fantezii înșelătoare ce nu-mi dau nicidecum pace! De ce continui să cred că și el m-ar putea iubi când conștientizez că asta e imposibil? Sunt sătulă până peste cap să îmi trăiesc viața astfel, încărcată doar cu iluzii.

De ce doar eu sunt cea care suferă mereu? De ce sunt singura care nu primește iubire înapoi? Știu că pentru el sunt doar o ploaie trecătoare de vară, doar un lucru neînsemnat din viața lui, dar cu toate astea, eu, cu o încăpățânare trufașă, continui să cred că poate există o șansă și pentru mine, că poate mă va observa si pe mine doar o dată. Oare toate astea ar pute fi posibile?

Aș vrea să continui să plâng până mi s-ar scutura toate hainele de pe mine, până tot pământul s-ar cutremura... Dar toate lacrimile au secat. Toate râurile acele de lacrimi ce se scurgeau pe o vreme fără încetare...

Doar un lucru a rămas intact, însă... Dragostea mea pentru el... Pentru ****.

Știu că nu a fost cine știe ce... Dar am scris-o într-o seară și am zis s-o postez și aici. Puteți să mă criticați, nu m-ar deranja absolut deloc. Apreciez toate părerile voastre, fiți siguri de asta...

Subiect: Re: Primul meu te iubesc! Vin 28 Sept 2012, 22:00

Vai Cris, cat de frumoasa este. roll

Mi-a placut foarte mult, este splendida. Tot cea ce ai scris este atat de adevarat... noi fetele mereu suntem "victimele" suferintei, dar cateodata chiar merita. Ti-am mai zis ca esti foarte talentata si o scriitoare minunata, nu ai de ce sa zici ca nu esti.
Sper sa mai aduci opere scrise de tine deoarece mie imi place foarte mult felul in care scrii. Bafta la tastat si multa inspiratie. kiss

Subiect: Re: Primul meu te iubesc! Mar 02 Oct 2012, 15:45

Ahh .

Mi-a placut atat de mult acest mic textulet.. este minunat !

Este trist.. cand o fata se indragosteste la timpul nepotrivit, in locul ne potrivit de baiatul nepotrivit.. doare si cred ca majoritatea fetelor stiu cum e, dar doar unele au curajul sa recunoasca asta, chiar daca intr-un fel mai subtil, precum o scrisoare, un text, o poezia s.a.

Te felicit pentru minunatia asta ! Succes in continuare ! kiss

Subiect: Re: Primul meu te iubesc! Mier 03 Oct 2012, 17:56

Te felicit din tot sufleţelul meu. Mi-a plăcut foarte mult textul făcut de tine. Numai talente pe aici pe forum. in love

Tot ce ai scris este atât de adevărat. Să mai faci poveşti de genul, chiar sunt splendide.

Subiect: Re: Primul meu te iubesc! Dum 14 Oct 2012, 15:54

Mulțumesc mult pentru comentarii fetelor... Apreciez, sincer!

Angelus sine alas : Într-adevăr, noi mereu suntem „victimele”, sau cel puțin eu mereu am fost... hmm...?!

Mă bucur că ți-a plăcut... kiss

Ava • : Deasemenea, mă bucur că ai o părere bună dap !

Chiar e trist când te indrăgostești de cineva... să nu-i zicem „nepotrivit”, dar de cineva la care doar putem spera..

Diabolique: Mulțumesc din suflet draga mea.. Cum am zis... apreciez... dap !