Ceai cu scortisoara

Subiect: Ceai cu scortisoara Dum 09 Dec 2012, 14:12

9 Decembrie ~

Trrrr-trrrrr-trrrr-trrrr.

Of doamne dumnezeule cat e ceasul.Defapt stiu cat e , doar eu l-am pus sa sune. E 9 : 20 . Ma ridic incet din pat , spatele meu prin cate a trecut si inca ma lasa sa ma mai misc. Eh , merita si el o medalie. La cei 78 de ani ai mei , ma mentin inca bine .Ia sa merg sa vad cum e afara , ma indrept cu pasi inceti si leganati pana la geamul camerei mele din azil si privesc pe fereastra. Oh vai de mine , ce frumos ninge , privesc fiecare fulg de nea cum se asterne pasnic peste pamantul acum rece si inghetat. Cerul era alb ca spuma laptelui proaspat incalzit. Soarele nu se vedea , dar ne oferea sansa de a observa cerul alb. Priveam de pe fereastra oamenii cum se grabesc , cum vorbesc la telefon , unii agitati altii tristi iar unii atat de fericiti dar..sa nu ii neglijam si pe cei nervosi. Privesc un grup de copii , se jucau cu zapada , ce frumos...ce bine ca macar ei se mai bucura de aceste momente divine. Noi adultii si varstnicii luam totul in deradere fara sa ne gandim ca am trecut odata si noi prin copilarie. Micutii se bulgareau , radeau , faceau oameni de zapada , o adevarata priveliste de iarna.
Cred ca ...ar trebui sa iau putin aer , deci ma hotarasc sa ies pe balcon , imi intind mana pana la micutul cuier din lemn de nuc si imi iau halatul de monton pe mile.Culoriile vii de mov si albastru de complementau perfect. Imi fac o fundita in jurul braului si ies afara , fulgii mici se zdrobesc de fata mea alba , calda si cu multe riduri adanci. Micutii picuri albi acum inghetati nu se destingeau in parul meu la fel de alb , doar straluceau. Privesc melancolic orasul acum alb , doamne ce mi-a trecut viata.Cate prostii am facut , nu le-ar venii acestor oameni ce ma grijesc sa creada. Sunt de aici cea mai cuminte dar vorba 'ceea " mata blanda zgarie rau" . Un zambet imi apare pe fata , eh ce sa mai spun. Amintirile imi navalesc in fata ochilor . Doamne...azi e 9 decembrie.Ziua in care totul a inceput, dar mai intai sa imi fac o ceasca de ceai de mere cu scortisoara sa simt si eu ca vin sarbatorile. Imi iau o cana de portelan din bufet adaug o lingurita de zahar brun si scortisoara apoi pun un pliculet de ceai de mere. Vad apa cum clocoteste , sting focul apoi adaug apa in ceasca.Mirosul era divin , toata camera mea de noanta bej era invaluita in aroma merelor si a scortisoarei. Ma asez la masuta veche de lemn si imi iau si 3 fursecuri. Apoi observ poza cu nepotii mei langa pat..doamne , nepotii mei acum sunt si ei mari . Anabella cea mai micuta dar cea mai "ocosa" , Luana cea de 11 ani care adora lectura , Julia cea de 17 ani , rockerita familiei desi sunt mandra de ea ca se impune .Si Skarllet, nepotica mea de 8 anisori care de la nastere mi-a semanat leit si n continuare imi va semana. Vazand-o pe ea , istoria de acum 70 de ani incepe sa se deruleze in fata ochilor mei...

9 decembrie ~

-Jenna (Genna) Trezeste-te micuta mea!
-Buna dimineata mama' .
-Puiule uita-te pe fereastra...
-Mami , mami ninge!
-Exact , haide sa ne schimbam sa ne imbracam si spalam apoi sa avem micul dejun impreuna cu tatal tau si sa mergem cu sania.

~Mami m-a ajutat sa ma spal pe fata apoi imi luasem pe mine o rochita de culoare vernil cu blanita alba da margini . Parul meu de culoarea nisipului ars acum imi era prins cu panglica alba frantuzeasca din matase. Buclele mele straluceau la lumina becului . In picioare aveam ghetutele albe cu blanita bej. Erau preferatele mele , tata mi le-a adus din Paris. Cobor de mana cu mama scarile casei, o priveam.Imi doream sa fiu ca ea .Parul ei roscat ii statea bucle prins intr-un coc , stilul anilor nostrii , anilor '50. O rochie de matase pe langa corp , o silueta divina si un zambet stralucitori iar ochii ii erau verzi ca smaraldul. Of , imi pare rau ca nu o mostenesc , eu am ochii tatalui meu , cenusiu spre albastru deschis , rari dupa spusele bunicii.
Coborand incet intram in vestibul unde tatal meu ne astepta cu zambetul pe buze apoi fug la el in brate , mama urmandu-ma gratioasa , venind si sarutandu-l pe tata usor pe buze apoi privindu-se lung si dragastos.~

-Ei Jenna astazi mergem la familia Charleston . Tu te vei juca cu Mally,prietena ta , cu zapada in timp ce noi vom discuta treburi de adulti.
- Da , papa' am inteles.
-Bun , acum haide-ti sa mancam , Jenna ve sta langa bunica ta Lullaby.
-Da , am inteles.Buna dimineata bunico , ce rochie frumoasa , e cea dantelata din Filipine nu?
-Exact draga mea , dar vad ca si matasea frantuzeasca te incanta.
-Adevarat graiesti.
Pofta buna tuturor , spuse tata.
Apoi incepem toti a manca in liniste pana orologiul anunta ora 12 fix. Tata il roaga pe valet sa aduca masina , modelul anilor 46 si sa plecam.Ne luam hainele si plecam.
In cca. 35-40 de minute ajungem la familia Charleston . Valetul lor , Augustin ne primeste zambind .Apoi Mally vine la mine si fugim afara , intorcandu-ma observ cum tata si domnul Charleston se priveau rigizi.Dar credeam ca asa se privesc adultii.
Ne jucam in zapada , eu si Mally apoi auzim un zgomot , venea din casa.Era papa' , am auzit ultimele cuvinte "....sa nu indraznesti Charleston ! " Il vad pe tata cum iasa nervos din casa cu mama ingrijorata pe urmele lui , tata ma prinde brutal de mana si plecam . Nu indrazneam sa scancesc pentru ca l-as fi facut de ras. Intram in masina si plecam , rotile scartaind pe drumul invaluit in zapada.
Ajungem acasa , tata deschide usa masina .Coboara agitat si pentru prima data nu ne mai asteapta si pleaca in casa trandind usa conacului puternic.Mama avea lacrimi in ochii apoi se intoarce catre mine si.....
Acesta este primul capitol , am inceput in liniste dar lucrurile se vor complica pe parcurs sper sa aveti rabdare si sa degustati fiecare moment.

Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...

Smile
every
day
because
you
deserve
it .

Subiect: Re: Ceai cu scortisoara Dum 09 Dec 2012, 23:02

Buna Deni. :) Mi-a placut titlul pe care l-ai ales si m-a facut curioasa, asa ca am dat si eu o raita pe aici. Ce pot spune, ai un inceput cu adevarat interesant, iar ideea din cate vad este originala. in love

Imi place mult cum ai creat o adevarata poveste in jurul acestor personaje si abia astept sa vad cum vei dezvolta ideea pe parcura. Totusi, ai grija la semnele de puncruatie si la greselile de tastare, deoarece au fost cateva pe ici, pe colo. De asemenea, cred ca ai putea scrusta unele propozitii, ca sa nu mai fie fraze atat de lungi. :) Si in rest, sunt tare nerabdatoare sa vad ce se va mai intampla. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. kiss

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Ceai cu scortisoara Vin 14 Dec 2012, 15:10

Intram in masina si plecam , rotile scartaind pe drumul invaluit in zapada.
Ajungem acasa , tata deschide usa masina .Coboara agitat si pentru prima data nu ne mai asteapta si pleaca in casa trandind usa conacului puternic.Mama avea lacrimi in ochii apoi se intoarce catre mine si imi spune cu vocea tremuranda :
-Jenna de azi inainte nu te mai poti juca cu Mally Charleston , e o fetita rea si te poate inclina si pe tine !
-Da mama' am inteles . Dar papa' de ce este suparat?
-S-a certat cu domnul Charleston Jenna nu mai fi asa curioasa pentru ca nu e frumos ai priceput?!
-...da Madame...
-Bun si acum haide sa mergem sa ne odihnim 3 ore pana la ceaiul de seara.
-Dar mama' nu imi e somn...
-Jenna vei fi pedepsita daca indraznesti sa mai spui ceva! Si asa sunt suparata !
-Am inteles Madame'......nu mai spun nimic.
Deschid usa si cobor alaturi de mama care ma strangea de mana , imi venea sa icnesc de durere dar nu indrazneam altfel mama' m-ar fi trimis la oamenii aceia rai...iar eu nu vreau acolo.
Ajungem in casa iar majordomul nostru Filip ma ajuta sa imi dau hainele jos , eu merg pe scari repede Filipe ramanand cu mama'. Ciudat Filipe o ajuta pe mama cu Haina de blana dar deobicei majordomul nu are voie sa stea imprejur in timp ce doamnele se dezbraca, dar poate stiu eu regula 34 gresit din cartea "Viitoarelor doamne " , merg mai departe fara a da atentie acestui moment al celor maturi cu ganduri necunoscute de mine.
Merg in camera mea , mirosul de menta si vanilie italienesc imi impanzeste camera , fug la coltul meu cu papusi "Anabella" , papa' mi le-a adus de departe , sunt foarte scumpe si din portelan . Ma jucam cu ele si aud apoi zgomot pe scari.Nu din nou , nu mai vreau...Mama' si papa' se cearta din nou...asa am tinut-o in ultimele 6 luni ploioase. Deja si noptile imi sunt tulburate de aceste agresiuni verbale ale dansilor.
Apoi o aud pe mama' tipand "..Oliver! Oliver te rog! Au nu da te implor , te rog , ne aude Jenna! Oliver! "
Sunt speriata nu stiu ce sa fac asa ca imi iau inima in dinti si fug la ai mei in camera, deschid fara a bate ceea ce e o injosire a unei viitoare doamne dar nu doream sa o aud pe mama' cum zace in durere. Cand intru scena mi se imprima pe ochi , mama era cazuta jos langa patul matrimonial cu o mana prinsa de cuvertura rosie si cu fata ascunsa in cearceaful alba , pe cuvertura nu observ nimic dar ochii imi cad pe diverse "modele" de pe cearceaf tesute din sangele mamei , o privesc stupefiata aceasta uitandu-se la mine cu ochii in lacrimi.
Papa' ma priveste scrasnind din dinti si se indreapta spre mine. Ma prinde abuzic de incheietura maini ,si ma strange ceea ce ma face sa izbucnesc in plans dar nu ma pot oprii si o durere crunta si usturatoare simt pe obrazul meu fin ce acum puternic ma ardea. Tata imi daduse o palma , una din panglicile de la o codita imi cazuse si acum se aseza pe lemnul proaspat curatat de pe jos in liniste.
Imi dusesem mana alba si firava la obraz , "au!" imi spun , ma durea enorm , o vad pe mama' cum se ridica si se repede la papa' dar acesta o prinde de umeri si o scutara dar aceasta continua si tipa" Nu ai dreptul parintesc sa dai in ea! Eu am nascut-o , eu am tipat cand eram in durerile facerii , nu tu! Nu dai in ea ca intr-o bucata vie si fara aparare de carne , ca intr-un animal Oliver"...dar zgomotul se opreste , papa' O loveste pe mama' puternic iar aceasta cade lesinata pe pat, eu eram speriata si il vad ca vine spre mine apoi eu o iau la fuga si ma inchid in camera tata venind dupa mine , fug sub part si raman acolo , acolo si adorm....
Dimineata urmatoare ies de sub pat , gatul ma durea enorm , fug in baie si ma privesc in oglinda decorata cu perle , obrazul avea noante de visiniu si violet , ma durea..cineva bate la usa brusc . Inima parca se opreste si nu imi mai simt respiratia , observ ca ma albisem la fata , imi desfac incet parul iar buclele cad pe chip. Aud din nou o bataie si ma apropiu cu pasi mici de usa...

-Jenna sunt Madame Lullaby , copila deschide...

Deschid usa fara ezitare , apoi o strang in brate aceasta imi raspunde si ma ia in brate apoi ma pune in pat , imi priveste palmele mainlor zgariate apoi obrazul , vrea sa ma atinga dar ma trag inapoi , realizase ca suferisem un soc. Isi ridica ochii din pamant privindu-ma.

-Jenna , ce a facut tatal tau e grav, nu mai are control iar eu cu mama ta am hotorat se plecam.Te luam si pe tine dar daca spui cuiva toate trei vom fi spanzurate de tatal tau! Nu ai voie sa rostesti nici o vorba copila.Eu plec , in 17 minute sa fi la micul dejun.
-...Da bunica Lullaby.

Femeia mai in varsta imbracata in rochie de satin englezesc pe noante de maro caramiziu si sienna arsa pleaca din camera mea ramanand apa ei de colonie cu miros de crin.
Raman putin privind in gol apoi merg in camera mea cu rochii , aleg de acolo o rochie cu cercuri de un roz pal cu o dantela albastra si un lantisor de aur cu o pietricica albastra impreuna cu ghetute roz cu blanita alba. Dupa ce ma aranjez cum am invatat merg la oglinda , lovitura era la fel de evidenta dar parca si mai dureroasa. Imi prind parul intro coada de cal simpla legata cu un fel de snur din pietricele albe. Buclele imi erau usor incalcite dar oricum ma jucam si se stricau, e cam neadecvat dar...nu imi termin ideea , Doris , menajera si servitoarea mamei vine si ma anunta sa cobor. Incuviintez si inspir adanc.

Ma ridic atent de pe scaun si plec , pentru varsta mea eram matura si deja ma dezvoltam dar nu stiam ce presupune maturitatea.
Coboram pe scari , auzeam vase din portelan ciocnindu-se incet , parca aveam un nod in gat , imi dezlipesc mana de balustrada scartaid usor apoi ma indrept spre vestibul , parca imi venea a lesina , nu mai stiam in ce parte merg sau ce fac, inima parca imi bubuia acum-acum... apoi intru in vestibul si o vad pe mama usor lovita si mancand in liniste.Ma priveste , parca bucati de gheata m-ar fi atins .Lasa capul in jos ...apoi il privesc pe el.Deja se uita la mine , maxilarul ii se inclesteaza si imi spune pe un ton tunator....Dragilor sper sa va placa. :) Deocamdata nu e cine stie ce , de la capitolul 4 ghinionul pentru Jenna isi face aparitia in forta. Lectura placuta ^-^

Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...

Smile
every
day
because
you
deserve
it .

Subiect: Re: Ceai cu scortisoara Sam 15 Dec 2012, 23:43

Bun, cu intarziere, dar am aparut si eu. :) Cum spuneam, ideea imi place foarte mult, insa mai sunt cateva elemente pe care, daca le-ai indrepta incet, incet, ficul ar fi o adevarata reusita. Spre exemplu estetica: poti scrie mai ordonat de atat, sa fii mai atenta cu spatiile dintre paragrafe si cu cele de dupa semnele de punctuatie. Asa ar fi si mult mai usor de citit, dar si corect si frumos din punct de vedere gramatical si estetic. De asemenea, ai putea sa iti corestezi capitolele pentru a mai scapa de greseli - nu sunt multe intr-adevar, insa exista. Probabil nu ai timp si odata ce termini de scris nu iti mai arde si de asezarea in pagina, insa si aceasta are rolul ei.

Trecand insa peste asta, capitolul al doilea mi-a placut extrem de mult. Stii cum sa te folosesti de cuvinte, te-ai documentat in legatura cu vestimentatia si obiceiurile din acea vreme si se vede ca pui suflet in ceea ce scrii. Eu una ma simt relaxata citindu-ti ficul Asa ca.. spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. :*

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Ceai cu scortisoara Joi 20 Dec 2012, 23:39

Capitolul III :

Coboram pe scari , auzeam vase din portelan ciocnindu-se incet , parca aveam un nod in gat , imi dezlipesc mana de balustrada scartaid usor apoi ma indrept spre vestibul , parca imi venea a lesina , nu mai stiam in ce parte merg sau ce fac, inima parca imi bubuia acum-acum... apoi intru in vestibul si o vad pe mama usor lovita si mancand in liniste.Ma priveste , parca bucati de gheata m-ar fi atins .Lasa capul in jos ...apoi il privesc pe el.Deja se uita la mine , maxilarul ii se inclesteaza si imi spune pe un ton tunator:

-Jenna daca o singura data mai intarzi la masa vei fi aspru pedepsita !
-D-da papa'.

Ma asez incet la masa , imi pun servetelul brodat peste genunchi cum se cuvine si imi iau tacamurile incepand sa mananc. O fractiune de secunda a fost de ajuns pentru a scapa furculita. Zgomotul produs a fost scurt dar puternic , dar in mintea mea parca ar fi fost un tun ce tinteste mii de cristale. Imi inchid ochii strandandu-i. Un nod mi se pune in gat , faceam eforturi mari pentru a scapa de el dar degeaba.

-Jenna fi mai atenta , imi rosteste mama ferm si scurt cu o frica aparte in voce.
-Vezi , uite cum ai crescut-o! Nici sa manance in liniste nu e in stare. E la fel de inculta si josnica ca si tine! Si in viitor la fel de murdara ca si tine!
-Ajunge Oliver! Nu am facut absolut nimic! Nu te mai purta cu mine ca si cu un criminal !

Toate acestea erau spuse in timp ce mama se ridicase si dadu-se cu palma in masa. Papa' zambeste "putred" , o prinde folgerator pe mama de incheietura si o trage dupa el in camera de oaspeti , mama' tipa si implora , lacrimi cristaline in urma ei ramaneau , dar se zdrobeau de parchet. Apoi aud lovituri crunte de bici. Dumnezeule! Nu voi permite ca femeia ce mi-a dat viata sa fie lovita ca un animal salbatic! Ma ridic de la masa uitand de servetelul brodat care acum era prada vantului , curentului, din camera. Rochia se misca brusc si violent in jurul meu , respiratia mi se accelera iar ochii imi erau inecati in lacrimi. Lovitura proaspata imi pulsa , o auzeam pe Lullaby strigandu-ma dar nu , nu ma intorceam. De cum ma apropiam auzeam lovituri de bici puternice , cred ca ajunsese la 23. Deschid puternic usa si mirosul de sange ma loveste! Mama' era cazuta moarta intr-o balta de sange , respirand greu , papa' dadea cu sete in ea , aceasta tipand cand o lovea in acelasi loc. Ma priveste cu sete , vine catre mine . De data asta il infrunt! O aud pe mama' zicand :

-Jenna, nu...

Sa fi fost sfarsitul ?! Mama' a mea nu va muri! Astept sa vina in fata mea , ridica biciul zambind atat de diabolic , sangele mi se opreste . Respiratia scade , culoarea din obraji piere sub frica mistuitoare. Vrea sa ma loveasca dar imi pun mana in fata si prind biciul , zmulgandu-i-l din mana . El nu se astepta. Casca ochii , si vrea sa il ia dar l lovesc cu biciul taindu-i mana adanc. Tipa. Ma loveste trantindu-ma la pamant , ma lovea cu picioarele unde apuca si cu pumnii. Tipam , ma durea , sufeream. dar pentru cine?..hmm ce intrebare retorica inoportuna, pentru mama ! Dar totul se opreste , sangele ii acapareaza gura tatei , ochii ii se ineaca in lacrimi , Mama il injunghiase. Tatal meu cade secerat jos . Mama' reuseste sa o ia la fuga cu mine , fugim intr-o trasura. Lullaby ne astepta. Ea vazandu-ne inghite nodul din gat si priveste pe geamul trasurii. Caii o iau la goana , copitele puternice lovesc pamantul tunator , mama avea hainele rupte si pielea insangerata , ranita adanc. O durea , plangea si...tipa. Eu ma tineam de stomac , ma durea . Ma umfla tusea , scuip sange in palma , el se revarsa printre degete. Contrastul era puternic , mi se face rau si vars . Bunica fusese pe faza si ma ajutat , ma curatat . I-am dat mamei mele salul meu , deja se pata cu sange , pierdea sange. Bunica mi-a spus ca luase suficienti bani pentru a trai bine pana cresc eu , dar undeva departe de aici. Am dat afirmativ din cap apoi privesc pe fereastra. Mergeam , deja era amiaza si imi era foame dar asta e . Mama' devenea tot mai palida. Madame' Lullaby se uita ferm la mine si imi spune :

-Iati adio ! Povestea ficei mele e gata. Romanul ei se leaga-n fir de argint .

Lacrimile-mi navalesc pe obraji si ma las jos langa mama plangand in surdina , ea zambeste sec si imi pune mana pe obraz spunand in soapta :

- Vei avea raspunsul mereu la tine. Noapte buna printesa mea...

Si ochii se incetosaza . Pleopele nu se mai misca , plang , tip si sufar. Doamna Lullaby ma privea si o lacrima i se varsa pe-al ei chip. Fiica ei murise , odata cu mama mea. Trist dar bocitul unei copile ca mine nu ajuta. Imi va fi dor de ea .
Ne oprim pe un cap si....cam atat , sper sa va placa :)

Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...

Smile
every
day
because
you
deserve
it .

Subiect: Re: Ceai cu scortisoara Vin 21 Dec 2012, 00:24

Fic-ul nu este în Index şi nu ai făcut nici cerere. Ar trebui să treci pe aici şi să faci cerere de adăugare.
Mult succes în continuare! kiss

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Subiect: Re: Ceai cu scortisoara Dum 23 Dec 2012, 23:27

Buna. :) In afara de intarzierea laentabila, capitolul a fost foarte frumos. Mi-a placut cum ai descris momentul acela de tensiune in care fata a decis sa isi infrunte tatal pentru binele propriei mame. Ma intreb daca 'papa' o sa mai apara pe parcursul povestii, ar fi interesant. Cat despre moartea mamei.. A fost un moment trist, am simtit un gol in stomac. :) Mm, spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te pup. :*

cruelty is a gift humanity has given itself

Capitolul IV :

Si ochii i se incetosaza . Pleopele nu se mai misca , plang , tip si sufar. Doamna Lullaby ma privea si o lacrima i se varsa pe-al ei chip. Fiica ei murise , odata cu mama mea. Trist dar bocitul unei copile ca mine nu ajuta. Imi va fi dor de ea .
Ne oprim pe un camp sa ne tragem rasuflarea.Cerul apunea , culorile de pe cer se amestecau parca erau retusate in culeri de ulei , totul era perfect, poate divin , Ochii imi raman la minunatul apus caramiziul si portocaliul faceau un mozaic perfect ba chiar melancolic.Lacrimile mi se rostogolesc pe obraji apoi ajungandu-mi pe rochita mea toata sifonata si murdara cum am stat in genunchi vazandu-mi mama respirand pentru ultima data. Niciodata nu voi uita cum ma uitam la pieptul ei si vedeam panglica de pe piept cum urca apoi coboara , apoi urca iarasi si din nou coboara .
Consideram ca era vital psihicului meu sa privesc asa ceva dar cand mi-a "cazut" privirea ultima data pe acea panglica, ea nu mai misca. Suspinele , atat de adanci , acum se opresc iar ochii de lacrimi mi-au secat doar amintirea acelui chip abuzat si parul ravasit imi va ramane in minte pe veci , neatinsa. Si acum parca vad obrajiide culoarea murei ,poate putin mai deschisa iar restul pielii albe ca spuma laptelui , loviturile s-au accentuat dupa deces , Ochii aceia candva divini si adorati de toti oamenii acum atat de simpli si obijnuiti nu mai aveau acel "ceva" ce numai mama' stia sa scoata in evidenta.
Pentru mine moartea lui mama' insemna pierderea cele-i mai pretioase bijuterii, pentru papa' a insemnat descotorosirea de un corp neinsemnat dar ma voi razbuna , acum sunt o murdara si o renegata , dar tot ma voi purta cuviincios doar in amintirea lui mama' a mea care s-a nascut o printesa dar a murit o regina. Ultimele raze dulci aurii ale soarelui pe-al meu chip bland se aseaza si undeva departe aud raul singuratic ce vesnic freamata .
Cu pasi mici , privind in jos ma apropiu de trasura si raman pe locatunci cand ochii meu fac contact cu birjarul ce sapa o groapa iar langa el Madame Lullaby care...care...care o schimbase pe mama' ! Acestg lucru este de ne iertat nu are voie , chiar daca este mama naturalachiar si in acte. Este o..o...o nerusinare adusa mamei mele.

- Madame Lullaby ! Ce inseamna aceasta atrocitate ...aceasta nerusinare asupra mamei mele naturale ?!
-Draga mea copila nestiutoare , mamata adica fiica mea e o stricata ceea ce inseamna ca se permite atingerea corpului ei . Asa cate rog frumos ,poarta-te ca oviitoare deoamna si nu iti mostenii mama.

Mama'...o..oo cum a spus aceasta femeie?! O stricata?! Cum isi permite ea asa ceva?!

-Madame Lullaby , cum va permiteti sa folositi un asemenea cuvantla adresa mamei care a fost si va ramane o doamna?
-Doamna de care tu spui este doamna care s-a culcat cu majordomul si care urma sa aiba un ...un...un copil Jenna.
-Cum indrazniti sa spune-tiasa ceva?! Mintiti !
-Poftim copila nerusinata !

Credeam ca si ea ma va lovi asa ca am inchis ochii , macar sa nu vad din nou cum palma unui adult isi face cale spre al meu chip. Dar nu a fost asa , si-a pastrat onoarea de doamna si doar mi-a trantit o foaie careavea sa doara mai tare ca orice palma.
Acel act era o instiintare secreta de la un medic ginecolog care o instiinta pe mama cum ca aramas grea cu un copil . Sarcina avea 7 saptamani si 12 zile . Macutremur la acele cuvinte si inchid ochii apoi ii strang , ma simteam eu murdara dar tot continuam sa o iubesc. Dareu o simteam pe mama, desta nu simteameu vreo raceala in al ei suflet ,omul acela o tinea calda ,,,dar inseamna ca nici papa' nu era asa vinovat.

-Am inteles doamna Lullaby dar , prea dinstisul meu tata ce a facut?
-Pai...dar tu domnisoara de unde sti casi el a facut ceva?
-Mama la adorat , la divinizat asa ca nu mintiti si asa imi e scarba nu dorasc sa vars , va rog stiti ca nu se cuvine .
-Tatal tau a avut 2 ...copii nedoriti sa spunem asa...domnis...

Dar nu o las sa termine si izbunesc.

-Pe mama mea o faceti stricata aproape femeie demoravuri usora iar pe tata in ingrijiti cu cuvinte usoare?!
-Jenna un barbat are voie!
-Poate la dumneavoastra ! In fata mea nu !
-Tu nu ai drepturi copila !
-Va garantez si demonstrez ca am !
-Jenna !
-La revedere !

Incep sa o iau din loc ,gata asta mi-a ajuns pana peste cap. Femeie nerusinata ,e bunica mea dar nu permit asa ceva , am presenbtimentul ca povestea nu e defapt asa cum o spune aceasta femeie .
Se pare ca izvorul asa zis nu secase. Lacrimile incepa curge siroaie , aceasta mizerie.Dar incep sa rumeg cuvintele bunicii. Ea nu sustinea niciodata pe nimeni , mai ales pe omul ce i-a omorat fiica cu sangele unei cobre inveninate si ranite. Interesant .
Mergeam agale pe drumul vechi , luna imi tinea de urat , parca la fiecare pas simteam ca ma scufund in abisul amintirilor si al durerii dar continuam sa pasesc pana ma opresc stupefiata si imi duc mainile la gura din reflex.
Realizasem adevarul , si stiam , simteam ca e cel ce trebuie auzit ! Acum realizasem mizeria care de mult se pare capata interiorul familiei...dumnezeule mare ! Adevarul era de fapt.....cam atat dragii mei sper sa va placa

Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...

Smile
every
day
because
you
deserve
it .

Pana acum nu am gasit un fic la care sa zic: Asta e preferatul. Ghici ce? La asta asa am zis. Imi place enorm si vreau sa ma anunti cand pui nextul. Descrii atat de bine si ma faci sa intru in pielea personajului. Bravo si spor la scris in continuare

"Moartea ia infatisarea unui dar: moartea pare ca insemneaza ceva, nu se stie ce. Esti ca pe un balcon inalt, cu noapte multa dedesubt, in care arunci tigarile fumate si inca aprinse: tigarile, gandurile..”

Subiect: Re: Ceai cu scortisoara Mar 02 Apr 2013, 21:22

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.

cruelty is a gift humanity has given itself