- Maienn-chan, am vrut de mult sa iti marturisesc ceva. Sti eu...te plac de vreo doua zile incoace si-
- Imi pare rau nu iti pot intoarce sentimentele. Scuze Tore-kun. Ma intorc cu lacrimi in ochi si plec spre casa. Viata mea se naruie din ce in ce mai mult. Ploaia spala Pamantul incet, ajutandu`ma sa imi ascund lacrimile in fata surorii mele Natasha, care ma astepta in fata liceului. Ochii mei albastrii de odinioara erau din ce in ce mai schimbati, se transformau incet in caprui - galben. Spre deosebire de sora mea care are ochii caprui rositici si parul scurt roscat, eu sunt foarte ciudata. Seaman cu mama foarte mult aceasi nuanta de albastrui in cap, aceasi ochi caprui - galben.
Vantul adie incet, frunzele facand un mic dans in ploaia rece. Toti oamenii fugeau uzi leoarca spre casa, eu mergeam lent inainte cu o expresie rigida pe fata si stropi de ploaie in parul meu lung. Maine era ziua mea de nastere si eram cu un an mai aproape de marele gong. Sa nu va ganditi ca sunt batrana sau ceva de genul, am doar 17 ani, dar un lucru stiu sigur, asta va fi ultimul meu an. Gandindu-ma la despartirea mea de Natasha, la durerea pe care o vor avea parintii cand se vor intoarce din Mexic si la multe alte lucruri triste constientizez ca sacrificiul meu din acea zi este din ce in ce mai dureros.

~Flashback~

Aveam in jur de 7 ani. Era o zi la fel de ploioasa ca acum, norii gri strabatand cerul in lung si in lat. Eu stateam pe un scaunel, bocind la capataiul surioarei mele Naty. Pe atunci ea era extrem de bolnava, doctorii nu ii mai dadeau mari sanse de trait. Plangeam, inima mi se rupea in sute de bucatele precum un puzzle. Nu imi puteam imagina lumea fara ea, ea era totul pentru mine, mama, sora, tata, prieten si prietena.
Pe usa larg deschisa o umbra intunecata isi facu aparitia. Nu distingeam prea bine cine era, dar cuvintele au siroit afara din mine.
- Daca nu esti aici sa o faci bine pe Natasha mai bine pleaca! Era speriata si in acelasi timp disrusa.
- Scuze pustoaico, sunt aici sa o iau pe tanara undeva departe.
Vocea lui era melodioasa dar ma baga in sperieti. Am inceput sa urlu sa o lase in pace, daca vrea ceva de la ea sa ia de la mine.
- Bine atunci, dar nu voi lua ce imi trebuie acum, sa o ti sanatoasa pentru mine da?
- C-c-e? Ce sa tin sanatoasa? Pe Natasha?
- Nu draga, INIMA TA! si disparu. Am ramas cu gura cascata, chiar in momentul urmatori Naty se trezi si incepu sa mormaie.
~Endflash

In ziua urmatoare credeam ca am visat, dar nu era un vis. In fiecare an de ziua mea, cand si Naty s-a vindecat, pe peretele din camera mea apare cate o liniuta. Anul acesta presimt ca va fi ultima pe care o voi vedea...

Un nou fic de la Myiu, sper sa va placa si astept comentarii. :)