Woow. O_O
Ce tare e.
Ai evoluat foarte mult fata de inceput.
Daca vei continua asa, vei deveni o mare scriitoare . <3
Astept nextul ..
<3

Si eu si eu..
Pare interesant. Mai ales inceputul, cu putin mister si ma face sa-mi doresc sa aflu mai multe. Sa inteleg ca cuplu e ItaXSaku interesant, mai ales aparitia si disparitia baiatului.

Te las si astept nextul.
Bye

Un inger singuratic … Asta sunt eu. De fiecare data cand m-am privit in oglinda am vazut o persoana retrasa , una sumbra chiar , care nu vroia sa auda de nimic si nimeni si sa continue sa fie tot restul vietii singura. Cateodata … chiar mi-as dori sa am o sora sau vreun frate , sau macar vreo doi-trei prieteni , pentru a ma experimenta in arta convorbirii si arta de a fii prietenoasa … Vise copilaresti , m-am nascut singura , si singura voi ramane. Imi termin temele dupa care oftez in urma efortului depus si imi continui restul zilei ca de obicei , cu un aer monoton fara nici o sclipire. Pana la ora 19:00 am stat si mi-am invatat la fizica , ca nu cumva sa patesc ca si la biologie , sau probabil ca Itachi ma va ajuta si de data asta … Ah , ce spun ? O are pe Ino , de ce sa aiba ca prietena o ciudatenie naturala ca mine? Sufletul mi se framanta, valul de durere napustind asupra malului viselor implinite si a bucuriei. Lacrimi fierbinti mi se preling acum pe obraz, ca un mic izvoras care tanjeste dupa cantecul pasarilor care au plecat in tarile calde, pustiindu-l. Cand ma gandesc la Itachi sentimente de bucurie si extaz navalesc peste mine, dar totodata si nelipsitele sentimente de regret si suferinta.. Oare , imi era teama sa il cunosc , sa devenim prieteni adevarati ? Of , omule , ce mi-ai facut ? Imi plec privirea si imi acopar fata cu o perna, incepand sa plang asemeni unui bebelus. Sincera sa fiu , eu chiar n-am plans de multe ori , doar de doua ori , deoarece lucrez in padure izolata de lume, neputand fii ranita pe punct sentimental. Chiar vroiam sa imi reamintesc aceasta senzatie, dar … acum pentru ce plang ? Imi sterg lacrimile si cobor sa imi pregatesc ceva de mancare. Degust spaghetele bolognese proapat pregatite, incalzindu-ma pe dinauntru. Nu stiu de ce , dar reaparu acea senzatie , acei fiori , dar parca erau mai calzi , mai prietenosi , nu te mai priveau atat de amenintator, doar curiosi, sau poate e din cauza portiei duble de spaghetti , cu siguranta . Urc in camera si incep sa ma dezbrac. Raman in sutienul meu negru – de parca mi se potrivea alta culoare , si gri-ul e prea vesel pentru firea mea – insa gandurile mele sunt intrerupte de fosnitul crengilor copacului de langa geamul meu. Fug repede la geam, insa nu vad pe nimeni , ciudat , poate vreo veverita perversa si-a facut aparitia tocmai la geamul meu , ei bine draga faptura , aici nu prea ai ce vedea , viziteaza bordelul din periferia orasului sau incearca la casa lui Ino . Imi iau maieul alb . Ma asez pe covorasul de langa patul meu si incep sa ma rog cu ardoare , de parca as crede ca as muri in somn … Rostesc rugaciunea dupa care spun “Doamne .. Apara-ma de toate ispitele – Itachi – si ajuta-ma sa pot razbii cu bine si neobservata – ca de obicei – in viata . Amin ! “ Oftez si ma pun in pat, unindu-mi pleoapele si incercand sa adorm cat mai repede …
Ma trezesc intr-o padure intunecata , frunzele fosneau , pasarile nu ciripeau , totul era sumbru .. Ma uit in jos si ma panichez de moarte cand vad ca sunt legata brutal de un copac , de parca urma sa fiu o fata luata drept sclava si la urma va fii violata , omorata sau abandonata in padure , ramanand singura in amarul ei , plangand si urland de durere si de rusine ca si-a pierdut puritatea int-un mod asa de jalnic , de barbar , si totusi , aveam un motiv sa cred ca acel om care ma legase nu avea nici cea mai vaga intentie sa ma raneasca in vreun fel … Aud un marait feroce chiar din spatele meu si simt doua maini mari si fortoase cum incep sa ma mangaie fin , peste tot . Incep sa gem de placere , dar in acelasi timp si de frica . probabil ca vorbele mele se vor adeveri. Imi intorc capul stupefiata si vad doi ochi mari apropiindu-se . Eu inchid ochi , deja satula de toate aceste josnici , sperand ca e doar un vis , imi spuneam in gand “Stop ! Trezeste-te ! dar nimip , simteam cum gatul meu era dezmierdat de limba fapturii , provocandu-mi furnicaturi . Nu mai suport , simt ca mor , in acest moment dau un urlet ca scos din infern – poate si mai rau - si ma trezesc din nou in patul meu moale si cald. Siroaie de lacrimi mi se prelinsera pe obraz de fericire , bucurandu-ma ca toata acea mascarada a fost doar un vis – mai bine zis un cosmar – care nu se va mai repeta si nu se va implini , sper .
Ma ridic lenesa din pat , luandu-I papuceii mei cu urechi de iepurasi plini cu blana pe dinauntru – sa nu va aud cu comentari , sunt foarte comentarii si se afla printre unicele haine care au culori vii – si cobor scarile intr-o maniera foarte obositoare , coboram scara cu scara , zabozind doua minute pe fiecare . Asta e clar , lenea a pus stapanire pe mine . Oare si la scoala va fii asa ? Nu stiu .. Dar sper sa imi reiau cursul normal al vietii , fara nicio noutate , bazandu-ma doar peceea ce am , renuntand la visele mele prosteti , caci nu toate visele devin realitate …

Chapter 3
Viata e o telenovela .

Imi iau papuci si-mi leg sireturile cu o repeziciune tulburatoare , caci mai erau douazeci de minute de pauza si probabil intarziam . Cand inchid usa, aud o voce tandra , eleganta , coplesitoare : vocea lui Itachi . Genunchi imi tremura de parca as fii fost o babuta iar buzele tremurau si ele , nu de frig , erau prea infocate , prea dornice de un sarut de-al lui .. Dumnezeule , Sakura , nu uita , iti e prieten ! Ma dezmeticesc din visul in care ma cuprinsera ochii lui caprui si il salut, incremenind , nemastiind ce sa-I mai zic . Acesta chicoti , semn ca isi dadu seama cat de coplesita eram de prezenta lui. Acesta se apropie de mine , eu pasesc in spate si ma sprijin de usa , iar Itachi isi apropie capul de al meu , simtindu-I respiratia , rece gheata , atat de misterios …
- Sakura , ce-ar fii sa ne indreptam spre scoala inainte de a intarzia ? imi sopti acesta la ureche , eu aproband din cap a o pisica docila vrajita de motanul din vecini .
Baiatul imi zambi calm si o lua inainte , facandu-mi semn cu mana sa il urmez. In drum spre scoala aveam o senzatie care nici cand ma uitam la telenovele de-alea amoroase si sentimentale – ceea ce faceam foarte rar – nu o aveam . I imi bubuia mai ceva ca ritmurile unui trib maias aflat in razboi. Cu siguranta Itachi credea ca sunt o copilita dornica de atentie , o scolarita indragostita pana peste cap de sempaiul ei . Vai .. cumva ma indragostesc de el ? Trebuie sa-mi controlez sentimentele , sa-mi controlez inima , sa ma axez pe cuvantul care ma caracterizeaza pe mine cel mai bine , singuratate … , dar cum pot , cand am langa mine pe cea mai frumoasa , mai prietenoasa si mai afectuoasa persoana chiar aici , langa mine , la doar zece centimetri de mine ? Vai , trebuie sa merg neaparat la un psihiatru , cu siguranta ca si el s-ar tavali de ras sau ar ramane crucit afland situatia in care ma aflu acum. In viata nu am invatat sa spun Te iubesc .. , doar Lasa-ma in pace .. . Acum ce-ar mai trebui sa zic ? Lasa-ma in pace si saruta-ma ! Tragic , acum sunt o nebuna singuratica. Am ajuns la o concluzie cu care nu m-am gandit niciodata ca voi avea de-aface : viata e o telenovela

Scuzati-mi lipsa de inspiratie , dar mama tot tacanit de cap . TT.TT
P.S. : Treceti cu vederea greselile de gramatica/exare , le voi corecta de indata ce pot . ^^

Scuze ca e ff. scurt . :[

Fic deblocat la cererea autoarei. Sper sa reusesti sa-l duci pana la capat.