Hello, ei bine am înviat, mai bine aş spune reînviat şi din moment ce am revenit era normal să apar cu un nou fic, acesta fiind spuse sper să fie pe placul vostru.  

Capitolul 1


Osaka, un oraş destul de mare, de fapt cel mai mare după Tokyo. Petalele florilor de cireş cad liniştite, oamenii de plimbă şi se bucură de lăsarea serii puţin mai răcoroasă, prima noapte de toamnă. Unul din anotimpurile mele preferate, să văd cum frunzele verzi se usucă transformându-şi culoarea într-una de foc şi cum sfârşesc pe asfalt şi nu peste mult timp totul o să fie acoperit de un strat gros de nea. Apoi şi iarna o să ia sfârşit încet primăvara revenind şi reînviind totul apoi vara şi tot aşa la infinit. Privesc cerul înstelat în timp ce stau şi aştept să se facă verde la  un semafor împărtăşind aceeaşi nemulţumire cu alte douăzeci de persoane. Ultima seara în care am putut ieşi afara fără să-mi fac griji că nu am teme ori să învăţ pentru veşnicele teste, dar nu mă plâng. Când se face verde păşesc repede pe zebră şi pornesc către casă. Într-o vitrină îmi văd reflexia, nu mi-am mai examinat atent chipul de când…de când el a murit ars acum şase ani. Mă opresc şi mă aşez pe o bancă din faţa unei florării. Închid ochii şi văd acel chip plăpând, acei ochii verzi, părul şaten şi zâmbetul angelic şi totul s-a ruinat într-o noapte, zâmbetul s-a transformat în disperare, ţipetele de bucurie în unele de groază iar vocea, încă îmi mai aduc aminte de vocea lui care îmi spunea să fug şi să mă salvez. Deschid ochii şi parcă pentru câteva momente în văd în faţa mea, dar nu aşa cum arată atunci când aveam zece ani, aşa cum ar fii arătat acum. Inspir, apoi dau totul afară într-un oftat. Îmi e aşa de dor de tine Aido. Aido era fratele meu mai mare cu un an. Din nefericire el a murit când casa a luat foc, eu am reuşit să scap, oricum revenind la realitate. Mă ridic de pe bancă şi pornesc iar la drum. Când ajung în faţa casei văd toate luminile deschide.
„Să fie mama acasă? Nu cred, atunci dacă nu e mama, cine e?” Mă întreb eu simţind cum pulsul mi-o ia la galop. Intru repede în casă pregătită de o bătaie cu hoţul dar când deschid uşa o văd pe mama care se sărută cu un tip cu părul negru făcut ţepi la spate, musculos, îmbrăcat într-o cămaşa neagră cu o cravată făcută zdrenţe, pantaloni negrii călcaţi la dungă. Îmi dau ochii peste cap în semn de dezgust. După ce m-am născut eu tata a părăsit-o pe mama, de atunci mama se tot culcă cu diferiţi hmmm….domni. Tuşesc oarecum deranjată de ipostaza în care îi găsesc, aceştia rup sărutul şi se uită la mine.
-Oh, îmi pare rău, v-am întrerupt. Îmi pare rău, trecerea de la frig la cald mi-a uscat puţin gâtul. Spun eu la fel de drăguţ de parcă ar avea fiecare câte o muscă pe frunte şi aş vrea să omor cele două muşte imaginare cu toporul.
- Sakura, el este Sasuke şi este iubitul meu, ar trebui să începi să-i spui „tată”. Îmi spune mama sărutându-i gâtul.
- La fel cum mi-ai zis şi cu ceilalţi şapte de acum o săptămână? Întreb eu dulce ca un laxativ.
Acesta ridică o sprânceană uitându-se la mama, mama se uită la el zâmbeşte şi probabil îi şopteşte că e doar o glumă.
- Îmi pare bine Sakura, mama ta mi-a povestit multe despre tine. Îmi spune bărbatul cu o voce calmă şi destul de frumoasă.
- Mda. Sunt sus, să nu mă deranjaţi cu scârţâielile voastre că iese rău. Spun eu pornind către scări.
- Sakura, aşteaptă. Spune mama oarecum impacientată.
Eu mă aplec puţin peste balustradă cât să îmi vadă faţa şi ridic o sprânceană.
- De mâine vei începe să mergi la un alt liceu şi la studioul de înregistrări al lui Sasuke.
- Ha, ha, ha, bună glumă. Spun eu calmă.
De obicei aşa îmi face mama, îmi dă câte o alarmă falsă. Face mai mereu glume pe seama vocii mele şi nu sunt unele să spunem sărate.
- De fapt, mama ta vorbeşte serios, am aranjat totul, o să mergi la cel mai bun liceu de muzică şi o să mergi în studio-ul meu de înregistrări. O să plecăm peste trei ore către Tokyo. Îmi pune el apropiindu-se către mine.
Pe mine mă apucă dintr-o dată ameţeală şi mă aşez în fund pe trepte. Mama vine repede la mine şi se aşează în genunchi pe o treaptă lângă mine şi mă întreabă dacă sunt bine. Eu dau din cap că da şi îl privesc uimită pe brunet care îmi zâmbeşte blând dar pervers. Are măcar sens ce spun? Probabil că da.
- O să vii şi tu? O întreb pe mama.
- Îmi pare rău Sakura dar eu nu voi putea veni, o să ne vedem in fiecare weekend  dar nu pot lăsa firma ca să vin la Tokyo. Dar îţi promit să o să fie totul bine. Sasuke o să aibă grijă de tine şi la cum te ştiu o să-ţi faci imediat prieteni. O strâng în braţe şi mă duc să-mi fac bagajele oarecum fericită dar şi tristă că trebuie să plec de aici. După ce golesc jumătate din dulap mă duc la către bucătărie unde am lăsat-o pe mama şi văd că nu era decât ea.
- Sasuke a plecat? O întreb eu calmă.
- Da scumpo s-a dus până la el acasă să îşi facă un duş, să se schimbe şi să vină să te ia şi să plecaţi. Îmi spune ea mângâindu-mi chipul privindu-mă în ochii, părând puţin tristă.
- Oh, ce păcat că vroiam să-l întreb dacă pot să-mi iau toată colecţia de cosmetice si să-l machiez şi pe el. Glumesc eu.
Mama râde cu mine apoi mă sărută fugar pe frunte şi mă trage de mână pe scări în sus către dormitorul ei. Când ajungem în faţa dormitorului deschide uşa şi mă pune să mă aşez pe pat şi să închid ochii. Fac cum îmi cere şi nu după mult mama vine lângă mine şi îmi pune pe genunchi o cutie destul de mare, frumos colorată cu albastru şi multe stele. O privesc uimită pe mama care mă priveşte de parcă mar îndemna să deschid cutia. Când o deschid rămân uimită. O rochie frumoasă, vişinie, mai scurtă în faţă şi lungă în spate, cu corset, O scot din cutie şi rămân mută de uimire, corsetul are câteva dungi negre, sus dantelă. Mă duc la mama, o iau în braţe.
- Să nu te dai bătută. O să înduri foarte multe lucruri dar continuă să te porţi ca un adevărat războinic cum ai făcut până acum. Mereu trebuie să te ridici din propria-ţi cenuşă. Îmi spune mama scăpând un oftat prelung.
- Ştiu mama, o să fac tot posibil ca să devină realitate, orice. Spun eu răspunzându-i calmă.
După ce îmi dă drumul îmi mai dă un troller mic şi unul mai mare. Mă duc cu toate la mine în cameră şi  încep iar cu împachetatul. După o jumătate de oră am terminat. Am pus în bagaje şi câteva poze cu mama şi Aido, si doar una în care apar şi eu lângă  ei doi.
Nu mai stau mult şi mă duc să-mi fac o baie. Mă descotorosesc repede de haine şi intru în cabina de duş. Îmi răsfăţ corpul repede cu un gel de duş cu miros de vanilie şi părul cu un şampon cu miros mango. Ies din cabină şi continui să-mi fac siesta. După aproape o oră ies din baie cu părul uscat şi îndreptat, machiajul făcut şi un halat care mă acoperă destul de puţin. Intru în cameră încui uşa cu cheia şi mă îmbrac cu un maieu gri, pantaloni gri rupţi şi tăiaţi de parcă abia aş fii ieşit dintr-o bătaie, pe deasupra o cămaşă roşie, la gât o eşarfă, în picioare nişte skaterii care vor să pară a fii făcuţi din jeans, mă uit în oglindă şi îmi văd chipul şi dacă nu mi-aş mişca ochii aş putea spune că sunt moartă. Ies din cameră şi când cobor scările sună şi soneria. O las pe mama să deschidă şi când deschide sare la gâtul bărbatului, de aici  mi-am dat seama că e Sasuke. Acesta intră în casă vizibil mai relaxat de parcă şi-ar schimba starea după cum e îmbrăcat. Cobor scările şi mă duc în bucătărie.
- Sakura scumpo ai terminat cu împachetatul? Mă întreabă mama sărutându-l pe Sasuke pe obraz.
- Doar nu vreţi să îmi car singură cele zece trollere. Spun eu ridicând o sprânceana, Sasuke prinzând aluzia o ia în sus pe scări şi se opreşte în capul scărilor. Mă duc după el şi deschid uşa de la cameră. Acesta ia patru  trollere fără pic de efort, eu iau încă două şi mama îmi ia trusele de machiaj. Când ieşim pe uşă rămân uimită să văd că o să merg la Tokyo într-un Range Rover Evoque, negru. Sasuke bagă repede totul în portbagaj şi apoi se duce la mama să o ajute în timp ce eu târâi de cele două minunate trollere care probabil cântăresc cat mine daca nu mai mult. Cu chiu cu vai şi o scurtă spovedanie pentru Sasuke reuşesc să urc trollere în maşină şi dau sa mă duc după ce a mai rămas dar când  vreau să intru pe uşă Sasuke apare iar cu alte patru, îmi zâmbeşte fugar şi apoi porneşte către maşină. Eu mai urc sus să-mi  iau geanta, telefonul, portofelul, căştile, tableta. Mă mai uit o dată prin cameră şi cobor scările oarecum tristă dar gândul că în sfârşit visul o să-mi devina realitate mă face să vreau să merg pe tavan.

Ei bine îmi pare rău pentru eventualele greşeli făcute. ^.^
Câteva poze cred că ar prinde bine la casa omului.

Maşina lui Sasuke: http://stwot.motortrend.com/files/2012/07/Hamann-Range-Rover-Evoque-front-three-quarter-black-623x389.jpg


Sakura: http://fc06.deviantart.net/fs71/f/2011/191/3/3/don__t_mess_with_sakura_by_sadrithmora-d3llauf.jpg

Mulţumesc frumos pentru comentarii. Pai Sakura are şaptesprezece ani iar Sasuke....o să vedeţi în următorul capitol. :)

După ceva timp apar şi eu cu un nou capitol. Sper să fie pe placul vostru.

Îmi iau rămas bun de la mama care mă priveşte cu ochii înlăcrimaţi. Îmi mai dă câteva sfaturi şi apoi îmi deschide uşa, mă urc îmi pun centura şi o mai îmbrăţişez o dată spunându-i să aibă mare grijă de ea şi că ne vedem cât de repede este posibil. Ea se rezumă la a da din cap afirmativ. Sasuke vine în spatele ei şi o sărută apăsat pe buze, apoi se urcă la volan îşi pune centura, bagă cheia în contact, trezind motorul la viaţă, mama ne face cu mâna din uşă eu îi fac cu mâna repede apoi închid geamul închis la culoare, gata pentru o nouă aventură, una în care visul meu de mică devine realitate. La primul semafor Sasuke dă drumul la radio şi se aude o melodie destul de veche dar încă plăcută.
- Deci…cum de? Întreb eu oarecum sfioasă.
- Acum două săptămâni am cunoscut-o pe mama ta, o femeie foarte atrăgătoare şi de treabă. Acum câteva zile când era la birou ai sunat-o şi avea o melodie foarte frumoasă cântată la pian. Când am întrebat-o cine cântă melodia şi mi-a spus am rămas uimit aşa să nu am mai stat pe gânduri şi am întrebat-o. A acceptat destul de bucuroasă ştiind că nu eşti aşa de interesată de afaceri a zis că măcar să faci ceva ce îţi place. Mi-a spus brunetul concentrat la drum.
Eu nu am mai spus nimic doar am dat din cap afirmativ, la ce, sincer nici eu nu ştiu dar am rămas uimită că mama a acceptat, de obicei când aduceam vorba de aşa ceva se albea la faţă şi nu mai spunea nimic următoarele două ore.
- Aha şi cu liceul, adică acum sincer acolo trebuie să ai un talent brut şlefuit de mic.
- Asta se rezolvă. Vei repeta cu mine, plus directorul îmi este un prieten din copilărie, vei vedea că ai să-l îndrăgeşti. Îmi spune el zâmbind.
- Bine, dar cu studioul? Adică nu sunt numai eu acolo. Spun eu dându-mi o şuviţă de păr din ochii.
- O să stai pe lângă mine şi o să vezi cum merge treaba pe acolo. Îmi spun el punându-mi mâna pe umăr încurajator.
Eu îmi închid ochii pentru câteva secunde când îi deschid mâna lui Sasuke este tot pe umărul meu iar el mă măsoară din priviri. Eu îmi dau ochii peste cap şi încep să mă uit prin playlist-ul brunetului. Când aproape mă dau bătută neştiind ce să aleg găsesc câteva melodii a celor de la Green Day. Prima care o găsesc este Viva La Gloria (Little girl). Pun această melodie şi brunetul începe să bată cu degetele mari în volan. Eu încep să când amuzată de faţa brunetului când vede o bătrână cate traversează trecerea de pietoni într-o rochie aproape transparenta, roşie, cu nişte ciorapi plasă, roşii, pantofi cu toc de douăzeci de centimetrii, fără sutien. Nu că eu aş fii o fană a acestui tip de îmbrăcăminte dar e mai bine decât nimic. Acesta se uită la mine şi eu la le. Eu mă întorc prima.
„De ce când mă uit la el simt că inima mi-o ia razna, adică e iubitul mamei mele eu nu am nici măcar o legătură cu el, l-am cunoscut acum trei ore iar el s-a oferit să mă lanseze pe piaţa muzicală. Dar nu mă deranjează faptul că am să stau cu el o vreme…cred. Fără să-mi dau seama somnul începe să mă cuprindă. Mă las puţin pe spate şi în căteva minute adorm. Un claxon mă trezeşte şi sar ca arsă. Sasuke scoate o mână pe geam şi ăi arată şoferului din spate un deget mult iubit. Se întoarce către mine şi îmi zâmbeşte cald. Eu mă ridic pe scaun mai sus puţin adormită şi văd că suntem într-o coloană la intrarea în Tokyo. Dacă Osaka îmi părea aglomerat aici e irespirabil dar sunt destul de învăţată cu aglomeraţia aşa că nu e un motiv de frică pentru mine. Maşina înaintează cu greu. Încetul cu încetul ajungem şi în centru Sasuke opreşte intră în parcarea subterană a unui bloc. În faţa noastră se vede o barieră, Sasuke trece cu un fel de card pe lângă scanner iar acea barieră se ridică. După o scurtă plimbare prin parcare unde cred că cele mai luxoase maşini Sasuke parchează, ne dăm jos din maşină luăm nişte bagaje şi pornim către liftul din sticlă. Sasuke apasă pe ultimul buton dintr-un sir lung de numere înşirate. În câteva minute uşile liftului se deschid iar noi păşim pe palier. Sasuke mi-o ia înainte cu bagajele, dintr-o dată ce opreşte în faţa unei uşi imense, negre, scoate un set de chei şi începe să descuie uşa.
- Casa ta e casă sau e seif de bancă? Întreb eu ameţită să văd de câte ori a rotit cheia în broască şi acum abia trecea la a doua broască.
- Puţin din ambele. Îmi spune brunetul amuzat.
Eu mă sprijin de perete şi încep să butonez telefonul. Dintr-o dată se deschide uşa şi îl văd pe Sasuke care-şi desface braţele făcându-mi semn să intru prima. Întru sfioasă în apartament care se pare că e un duplex, mă descalţ la uşă şi când intru în sufragerie rămân cu gura ca la dentist. O sufragerie imensă, trei canapele la fel de mari puse un forma de cu şi trei măsuţe mici lungi. Tosul este Alb excepţia fiind jumatate de tavan care este negru la fel ca peretele unde se afla televizorul. Mai înaintez puţin şi văd un tel de terasă cu piscină iar peisajul pur şi simplu mă hipnotizează. În drumul către terasă văd o masă mare cu destul scaune.
„Probabil are o familie numeroasa.” Îmi spun eu. Pereţii de sticlă. Sasuke se descalţă şi vine după mine. Eu ies afară urmată de Sasuke care zâmbeşte de parcă s-ar uita la un copil de cinci ani.
- Câţi ani ziceai că ai? Întreb eu întorcându-mă către brunet.
- Cate degete ai la mâini şi la picioare. Spune el ridicând din umeri.
Eu îi sar în braţe al prinzându-mă de parcă aş fii fost foaie de hârtie.
„Daca vrea să mă trateze ca pe un copil îi arăt eu” Îmi spun şi pe chip îmi pare un zâmbet mic.
Îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei sale şi îl pup pe obraz. El începe să râdă şi începe să se mişte cu mine agăţată de gâtul lui.
- Sasuke, aşa e că mă laşi şi pe mine în club. Spun eu făcând o mutră de căţel plouat, dându-i drumul brunetului.
- O să merg şi eu cu tine. Îmi spun el categoric. Acum haide să-ţi arăt şi restul casei. După ce ne-am plimbat puţin urcăm sus prima dată îmi arată uşa dormitorului său şi mi-a zis că dacă e vre-o problemă şi e acasă pe aici o sa-l găsesc. Şi când am ajung în faţa dormitorului meu am putut vedea o oarecare sclipire în ochii lui. Cum am aprins lumina am rămas mască. O cameră imensă cu un pat dublu, peretele din faţa patului cărămiziu, restul albi, iar peretele cu patul este din sticlă. Pe peretele opus am nişte reflectoare puse pe perete, Pe peretele cu uşa am un dressing imens în care m-aş putea pierde cu uşurinţă care are înăuntru o măsuţă pentru machiaj.
- Haide să vezi biroul, momentan o să împărţim biroul că al tău nu este gata dar în câteva zile o să fie gata. Mergem către o uşă dublă din lemn de cireş. Sasuke deschide repede uşa, aprinde luminile şi mă invită înăuntru. Cum intru văd o masă imensă făcută probabil la comanda cu câteva scaune, pe jos având parchet din lemn de nuc, mai retras văd un birou destul de spaţios pe care stă un laptop, o veioză iar pe peretele opus un fel de bibliotecă albă. Mă întorc către Sasuke dar nici urmă de el, probabil că s-a dus să ia şi restul bagajelor. Îmi bag puţin nasul în camera lui şi mă uit ca mâţa în calendar. Camera se bucură de o lumină neagră, cea mai mare parte din mobila este neagră. Patul este înconjurat de un fel de perdea transparentă, tot neagră. Îchid repede uşa şi deschid alta şi dau de baie. Baia este la fel de mare ca restul camerelor cu o cadă imensă făcută din marmură, o cabină de dus, două chiuvete care au deasupra două oglinzi destul de bine luminate. Cobor jos şi aud o bătaie în uşă. Deschid uşa şi îl văd pe Sasuke care a adus totul dintr-un foc şi îi mai suna şi telefonul.
- Scoate-mi telefonul răspunde şi ţine-mi să vorbesc şi eu. Îmi spune Sasuke cu suflarea aproape tăiată.
Fac exact cum îmi spune. Se aude o voce energică de bărbat care pe mine m-a pus pe gânduri. Probabil unul dintr-e prietenii lui. Îmi spun eu calmă.
- Sigur, haide vino. Ce, bine adu-le. Spune Sasuke făcându-mi cu ochiul aranjând bagajele.
Acesta şi-a luat telefonul în final singur iar eu m-am pus să-mi car lucrurile în dormitor. În cincisprezece minute eram gata cu câteva valize desfăcute. Bat la uşă dar nimeni nu răspunde aşa că intru. Scap de haine, umplu vana cu apă şi torn puţin gel de duş cu miros de trandafiri. Intru în apă şi mă relaxez. Fără să-mi dau seama trece o jumătate de oră şi intr-o dată aud o bătaie la uşă.
- Sakura eşti în baie? Mă întreabă vocea calmă a lui Sasuke.
- Da, ies imediat. Spun eu ridicându-mă din cadă.
- Stai linişită vreau doar să intru să iau ceva, se poate, eşti în cadă? Mă întreabă el iar eu răspund uşor roşie la faţă. Când intră mă priveşte oarecum amuzat să mă vadă jucându-mă cu spuma din cauza emoţiilor şi dorinţei de a nu mă vedea goală.
- După ce termini a venit directorul la tine, nimic serios, să-ţi aducă orarul, manualele, te aşteptăm pe terasă. Îmi spun el ieşind in baie.

Îmi cer iertare pentru eventualele greşeli.

Câteva poze

Sufrageria: http://www.homes-house.com/wp-content/uploads/2011/08/contemporary-living-room-luxury-design-and-modern-duplex-apartment-white-color-style-spain.jpg

Terasa: http://designyoutrust.com/wp-content/uploads/2012/05/House-of-the-Tree-750x499.jpg

Dormitorul lui Sasuke: http://www.designwagen.com/wp-content/uploads/2009/12/Luxury-Bedroom-Interior-Design-Boutique-W-Hotel-Modern.jpg

Dormitorul lui Sakura: http://www.hahoy.com/wp-content/uploads/2010/03/Luxury-bedroom-Home-Design.jpg

Baia: http://www.besthousedesign.com/wp-content/uploads/2009/10/luxury-bathroom-collection-2009-iconci.jpg

Biroul: http://freshfurniture.net/wp-content/plugins/wp-o-matic/cache/1397e_Modern-Luxurious-Office-Pictures-2.jpg

http://freshfurniture.net/wp-content/plugins/wp-o-matic/cache/1397e_Luxury-Modern-Furniture-Office.jpg