Noaptea de 31 Octombrie

Subiect: Noaptea de 31 Octombrie Dum 28 Oct 2012, 16:43

Am venit cu un one-shot, primul meu ONE-SHOOOT.
Sper să vă placă :)
¤_____________¤______________¤_____________¤______________¤_________¤_________¤

. Noaptea de 31 Octombrie .

By Anna Dynamitte

Agentul imobiliar avea o privire oribilă şi palidă. Mă studia din cap până-n picioare încercând să mă citească doar după exterior. Pare foarte suspect, fiind primul indiciu. Casa veche şi lăsată în paragină a fost de vânzare la un preţ foarte mic încât nu am putut refuza. Legenda ei spune cum că ar fi bântuită, iar oricine se aventurează acolo pentru nu ştiu ce comoară, nu mai iese viu din ea. Dacă există într-adevăr acest spirit acolo, am de gând să aflu. Frica nu mă poate domina pe mine! Pentru a face acest lucru am decis să stau o seară în acel conac mare . Cu uşoare mişcări, îmi împachetez echipamentul şi plec spre destinaţia dorită. Mici cristale începeau să cadă pe geamul maşinii chiar în momentul în care am ajuns la casă, mai curios ca niciodată. Fulgerele luminau Pământul, iar fiorii-mi dădeau târcoale pe şirea spinării.

Picăturile de apă alunecau rapid pe chipul meu alb. Înaintez , deschizând poarta mare de fier ruginit. Din acele flori magnifice, din copacii înalţi şi din toată frumuseţea de odinioară, au rămas doar nişte beţe, doar nişte plante fără viaţă ca nişte statui vechi şi fără culoare. Mă adăpostesc sub streaşina casei ce mai să cadă şi încerc să mă uit pe geamul casei înauntru, dar în zadar. Întind mâna spre clanţa uşii, iar aceasta, cu un uşor scârţâit, se deschide singură. Rămân oarecum uimit şi păşesc neştiutor în casă. Doar firicelele de lumină ce pică din cer mai pot lumina acum întregul conac. Îmi las geanta jos, pe parchetul rece, şi aprind în schimb lanterna.

Merg înainte, sperând să descopăr ceva important. Foştii proprietari ai casei erau prezenţi prin tabloul imens de pe perete. Trei gheare au sfâşiat acea pictură, iar chipurile lor nu se mai pot vedea. Râsetele cristaline ale unor copii se aud în partea mea dreaptă. Dar nu e nimic în încăpere. Inima îmi tresare din piept la auzirea lor, neoprindu-se pentru câteva minute. Pornesc în căutarea locului de unde acel zgomot se aude. Ochii mi se măresc şi încerc să observ totul încă de la cele mai mici detalii. Uşa camerei era desprinsă din balamale şi trântită pe jos. Pete vişinii se puteau observa pe ea. Împreună formau un fel de potecă (,) către ceva mai misterios, mai înfricoşător decât aş fi crezut. O sală mare, cuprinsă de abisul întuneric mi se înfăţişează. O pată mare şi vişinie zăcea uscată pe podeaua scrijelită şi roasă de şoareci.

Caut indicii care să mă ducă la un răspuns corect, la ceva ce ar putea fi adevărat şi care să mă conducă la capătul acestui mister. Cu ajutorul lanternei găsesc o uşă. Era o toaletă. Paşi lenţi se auzeau de sus şi coborau pe scări, apropiindu-se de mine. Tremurând şi fără nicio idee de ce s-ar putea întâmpla în continuare, mişc lanterna către acel zgomot. Urme de apă se uscau cu fiecare pas. Dar, când ajunge faţă în faţă cu mine se formează o baltă de apă ce încet-încet se înroşeşte şi începe să fiarbă. Îl simt cum mă priveşte atent, cum respiră aerul şi-l transformă în particule de gheaţă. Cum parcă mă devorează cu fiecare clipire. Şi dispare. Dispare lăsându-mă înlemnit şi fără glas. Aş vrea să fug, să-mi calc orgoliul şi să renunţ la a mai rezolva această enigmă. Să nu mă mai întorc. Dar ceva mă ţine aici, de parcă aş fi lipit de pardoseală şi legat cu lanţuri de oţel. Inima se calmează, dar nu pot uita acel sentiment. Încerc pe cât posibil să scap de această frică şi continui ce am început.

Ating încuietoarea şi apăs încet, vrând să intru, să mă calmez, să mă eliberez de teama de care nu mai pot scăpa. Cu privirea aplecată, mă apropii de oglindă, aprinzând becul. Privesc în oglindă reflectând la ce s-a întâmplat." Rodul imaginaţiei mele" îmi tot repetam. Mă uit prin acel obiect în spatele meu. Privesc amănunţit totul. Niciun detaliu nu-mi scapă. Prin pereţi se auzea cum şoarecii rod pereţii, vrând să evadeze din acest iad. Mă întorc o sută optzeci de grade, iar în faţa mea apare o fantomă. Inima-mi tresaltă de groază. Părul-i era ud iar ochii erau aţintiţi pe mine. Zâmbeşte. Lumina se stinge, în timp ce nişte lumânări se aprind. Mă cheamă la ea şi vrea să-i strig numele. Să fiu alături de ea. Mă bâlbâi gândindu-mă cum aş putea scăpa de acest suflet blocat pe Pământ. Dar fug. Ies din acea toaletă şi urc scările.

Privesc la un coridor extraordinar. Cel puţin cinci metrii înălţime şi alţi câţiva lăţime. Păşesc în faţă, iar de la buzunarul din spate scot pistolul ce mereu îl am lângă mine pentru mai multă singuranţă. Tablouri mici şi mari îmbrăcau pereţii, mobila veche era prăfuită şi ţinea loc de casă pentru micile vieţuitoare. În fundul acestui hol, un şemineu ars îmi atrage atenţia. O săgeată de energie se descarcă, iar focul se aprinde brusc. Mă apropi din ce în ce mai mult de acel obiect. Era neprăfuit şi parcă abia acum a fost şters. O figură mi se arată. Era un om bogat. Se putea vedea acest lucru după inelele mari şi preţioase, după modul în care stătea. Citea o scrisoare, sau cel puţin aşa părea a fi. Îşi mişcă lin mâna stângă şi ia ceaşca de ceai. Soarbe zgomotos din ea. La un moment dat mâinile încep ai trebura, o spumă albă curge din gura acestuia şi pică pe podea. În căderea lui aruncă acea foaie lângă şemineu şi, în încercarea de a supravieţui, loveşte un cap de dragon, acesta făcând parte din mobilier.

Avansez spre capătul vestibulului şi caut acea foaie. Dau pânzele la o parte, dar abia puteam vedea ceva, găsind-o într-un sfârşit. Era puţin arsă, iar petele de ceai au împăştiat cerneala. Puteam să deosebesc literele. Era o jumătate de hartă. O hartă a casei ce ducea la un punct, dar de unde să încep? Mi-am amintit de acel bust al dragonului şi am început să descopăr cum aş putea să-l fac să se mişte. I-am atins urechea şi am dat-o într-o parte. Şemineul se întoarce nouzeci de grade, iar un alt coridor apare. Intru curios şi abia pot vedea ceva. Niciun geam, doar cearşafuri albe imaculate şi nişte cărţi. Zidurile se apropie vrând să mă strivească. Mă panichez şi respir greu. Inima parcă iese din piept şi fuge, părăsindu-mă. Dar pardoseala parcă-mi scapă de sub picioare şi pic în gol. Eram într-o pesteră foarte ciudată. Cu un fel de sanctuar acolo. Picături de apă curgeau de pe zidurile de piatră reci ca gheaţa. Pielea mi se face ca de găină şi privesc mai atent în jurul meu. Nişte aparate ciudate se mişcau gălăgios. Hărtii verzi ieşeau din ele. Una a zburat pe lăngă mine. Era o bacnotă. Ceva nu miroase bine aici. Stau un timp acolo, fiind ud loarcă, încercând să nu îngheţ, şi reflectez la cum aş putea să prind acea "fantomă".

Ajuns din nou în conac, merg în magazia acestui labirint. Iau o mătură ce împreună cu sforile mele şi plasa fac o capcană perfectă. Leg o frânghie de ambele ziduri ale holului, pun plasa legată de o altă coardă, ce atunci când cineva sau ceva o va atinge, îl va prinde. Singurul lucru care a mai rămas este cum pot să-l ademenesc. Colind încrezător prin casă şi fac zgomot intenţionat, alarmându-l. Iese prin peretele mucegăit, se uită urât la mine şi încercă să mă sperie. Fug de el zâmbind şi fiind sigur că am să-l prind. Şi chiar a funcţionat. Dezleg sfoara şi îi dau masca jos. Până şi eu rămân uimit de cine este de fapt părtaşul acestui mister. Agentul imobiliar. Mă gândeam eu că e prea suspect. Atunci mi-am dat seama că el de fapt căuta acea avere uriaşă a aristocratului. El a inventat legenda, a făcut tot posibilul să nu se aventureze nimeni acolo.

L-am legat de scaun şi am chemat poliţia. Am vrut să-l sperii, să vadă cum e, aşa că am dat cu pumnul în perete furios. În spatele coridorului, comoara mult dorită ieşea vijelios din hornul căminului. Aur, argint, rubine, diamante şi tot ce-ţi doreai. Răsuflu uşurat şi eram mai fericit decât am sperat. Ating cu blândeţe un diamant roz şi-l studiez. Îl iau cu mine ca un fel de răsplată. Sunetul maşinilor de poliţie se aud din depărtare aşa că mai bine ies. Urc în maşina neagră gonind pe străzi. De la cel mai înalt geam al casei, doi ochi roşii mă priveau cum plec. Ura se citea în acel abis al focului şi răutăţii. Se pierd în întunericul nesfârşit sclipind puternic.

¤_____________¤______________¤_____________¤______________¤_________¤_________¤

Subiect: Re: Noaptea de 31 Octombrie Dum 28 Oct 2012, 22:14

Uii. Ti-am zis eu ca nu e varza. E foarte frumos, ador povestea in love

Si de acum vreau sa vad mai multa incredere in tine (D). Scrii foarte frumos, ar fi pacat sa te descurajezi.
Ai o descriere foarte frumoasa, imi place foarte mult.
Sper ca vei mai veni cu one-shot-uri. Spor la scris kiss

Lexx^^

Subiect: Re: Noaptea de 31 Octombrie Lun 29 Oct 2012, 18:16

Ce frumos. kiss

Îmi place că şi tu, la fel ca marii scritori de pe acest forum ai reuşit să-mi transmiţi unele idei, sentimente sau gânduri pe care tu le-ai simţit. O descriere impecabilă, nu am ce comenta. Succes în continuare, ţine-o tot aşa!

Andreea Drăgan

Buna :) Cum este primul tau one-shot, m-am gandit sa trec si eu pe aici. Acum, sincer nu regret ca am citit :))) M-am gandit mereu la Scooby Doo si la cazurile rezolvate de ei :) Nici nu-mi pot imagina cati bani baga agentul imobiliar in efectele speciale, cele facute de el, pentru ca dupa sfarsit cred ca (,) chiar era bantuita :) Felicitari Anna, one-shot-ul tau mi-a dat binedispunerea de care aveam nevoie. Astept si alte creatii din partea ta :)

buna...

a fost foarte frumos si mi-a placut foarte mult descrierea,,,
sincer...descrii superb si as vrea sa mai faci astfel de creatii..
practic nu am ce comenta...nu mai sunt lucruri de spus..:)))
sper sa ne mai incanti privirile cu astfel de lucrari..
Crisulinuu te pupaceste