Angel of Death

Subiect: Angel of Death Mier 08 Aug 2012, 22:12

CaPiToLuL 1

Beauty crime not satisfy me as before while still living. I am a puppet, ready to kill!

Sakura's point Of view

Amintirile chinuitoare a vietii mele ma inspaimanta. Abia acum realizez cate am facut, pentru o farama de glorie si acele hartii ghinioniste ce nu pot lipsi de nicaieri, banii. Am preferat sa distrug, sa omor fara ezitare de cat sa fiu a nimanui, in „desertul pustiu” numit Pamantul. Ce era sa fac, sa sufar? Nu eu, nu acum…Prefer sa arunc o intreaga viata la gunoi, de cat sa traiesc in pustiu, in nimic. Asa am ajuns sa platesc, sa fiu chinuita si obligata sa fac la fel si pe lumea cealalta, sa omor. Ce sunt eu, o marioneta? Poate chiar mai putin de atat… Nu am suflet, nu am constiinta, nu am sentimente, desi sunt intr-un fel umana, in ciuda faptului ca am murit de mult.

Suspinele unei fetite inocente se auzeau dintr-o alta camera. Priveam cum acei oameni o sfasiau, din cauza mea. Ochii mei se uitau superiori la scena macabra, plini de indiferenta si greata. Pe pereti era sangele unor oameni carora pana la urma urmei, le-a fost scris sa moara aici si acum. Dar eu vroiam mai mult, nu doar o simpla misiune care se termina cu acelasi rezultat, moartea. Vroiam sa vad chinul prin care trece un om, cum se zbate intr-o balta de sange fara sa poate face nimic. Sa ingane pe aripa mortii o rugaciune, o ultima lacrima curgandu-le pe chip. Asta eram eu, un monstru ce era creat pentru a distruge. Dar nu m-as fi multumit nici cu atat… Vroiam sa gust momentul, sa simt durerea, o durere pe care nu am simtito niciodata, desi am murit. Ce sunt eu de fapt? Un nimic.

O simpla fata ce a fost luata pentru a distruge, pentru a vedea totul cu ochii ei, pentru a gusta momentul insa nu in profunzime. Atata timp cat nu eram eu victima, nu as fi simtit totul. Vroiam sa simt, desi nu as fi pututo face. In mintea mea imi treceau tot felul de imagini cu mine, atatea ipostaze in care puteam sa mor, dar la ce bun cand nu o puteai face? Sufletul meu este cumparat de altcineva, dar aici nu e vorba de „dragoste”, NU! E vorba de cu totul alta poveste, una ce nu vroiam sa o mai repet a mia oara. Nu eram in stare sa o fac acum. Stiam ca, orice ar fi fost as fi ajuns in Iad, dar nu ma gandeam sa fie chiar asa. Eu sunt doar o simpla jucarie care serveste Dracului. Sunt atat de neinsmnata, dar totusi atat de importanta. Viata mea se invarte in jurul singurului cuvant ce m-ar putea defini, ce m-ar descrie doar dintr-o vorba, nimic mai mult. Moartea. Asta sunt eu, asta fac, din asta inca mai pot vizita acest loc infect numit Pamant, fiind inca vie, dar tousi atat de moarta.

Dupa ce acesti criminali si-au facut treaba, condusi din umbra de catre mine, am iesit din mintea lor atat de…goala, plecand pe un alt drum, lasand o familie intreaga fara vlaga, fara viitor. Daca astea mi-au fost ordinile, daca asta a trebuit sa fac, atunci de ce nu m-as supune, doar asta am facut tot timpul. In realitate, nimeni nu omoara ca asa ii vine. Eu sunt cea care controleaza fiecare atac, intrand in mintea unor criminali sau chiar oameni obisnuiti, obligandu-i sa faca ce le spun. Nu vine Moartea cu coasa si iti taie gatul, ci totul este planificat pana la cel mai neinsemnat detaliu, dar care poate costa un plan intreg.

Acum mergeam pe strazile aglomerate. Doar eu ma vedeam, altcineva nu putea sa o faca. Ajunsa in fata unor porti mari, pline de panze de paianjan, intru fara eziatre. Ma uitam in staga si in dreapta, putand sa zares doar cruci albe pline de inscriptii. Acest loc era casa mea. Aici imi faceam veachul cand nu aveam nimic de facut, privind lung catre un mormant. O iau la un moment-dat pe o carare. Ajung in fata unui gardulet gri, rezistent. Intru prin el, ajungand in fata unei usi. Pe ea era desenata o floare de cires, deasupra fiind un nume, Haruno Sakura. Intru inauntrul cavoului, vazand un coşciug frumos decorat din marmura in mijlocul incaperii. Acolo, inauntru, se presupunea ca o fata cu parul roz ca florile de cires si ochii verzi ca iarba proaspata, isi facea somnul de veci. Eram eu. Ar fi trebuit sa mor si sa simt, dar nu a fost asa. Corpul meu a fost separat de trup dar nu complet. Dupa ce am fost imormantata, corpul meu si implicit sufletul mi-au fost inapoiate, cu conditia de a sluji intunericul ca si acel personaj misterios si rau de care nimeni nu stie nimic, Moartea.

Imi pare rau ca a trebuit sa plec de aici, fiind obligata sa fac ceva ce am sperat intotdeauna ca dupa moarte nu va mai fi valabil, dar m-am inselat. Ceia ce nu am inteles niciodata a fost de ce m-a ales pe mine? Poate erau altii si mai si de cat mine, dar a trebuit sa fiu eu. Ce imi pare rau este ca am parasit aceasta lume ca si om liber cand aveam 22 de ani, adica foarte tanara. Acum nu mai imbatranesc, nu mai simt ca respir sau ca mi-e pofta de ceva anume, sunt goala. De geaba am trup, sunt aici, daca nu am voie sa evadez din aceasta inchisoare. As vrea sa fiu libera, sa pot sa traiesc asa cum stiu mai bine, sa zambesc din nou. Acum fata mea e palida si trista, nici macar lacrimi ca sa demonstrez tristetea din mine nu mai am. Nu mai am nimic, sunt doar o jucarie ce este manuita de un papusar fara voia ei. Ma uitam atent la mana mea, pe bratul stang fiind scris cu sange: „Angel of Death”.

Nu eram nimic mai mult, nu puteam sa imi permit sa traiesc dincolo de aceste cuvinte, sau sa visez la o alta viata, cand nici macar nu aveam una. Nu, nu puteam sa imi schimb Look-ul, sau hainele, eram vejnic… Eu. Uram acest lucru, gandindu-ma ca nu o sa fiu nici-o data mai presus de aparente. Inima mea… Defatp, nici nu am asa ceva. Sunt doar un suflet ce poate sa gandeasca, controlandu-i pe alti. Trupul il am doar asa, ca o carcasa, insa nu mi-ar fi trebuit. Nu mai vroiam sa am nimic, poate doar moartea. Acel gust dulceag ce-ti invadeaza gura, facandu-te sa iti pierzi echilibru si sa cazi, sa plangi si sa ceri mila, iertare, sa simti ca arzi in mijlocul Iadului, cum ochii tai se inchid, desi nu vrei. Asta vreau sa simt, nu suprematia crimelor nenumarate ce si-au pierdut de mult farmecul…

To be continued…

Sper ca v-am starnit curiozitatea si ca va place fic-ul. Ne vedem la capitolul urmator!

Subiect: Re: Angel of Death Joi 09 Aug 2012, 00:58

W-O-O-W ! Esti incredibila !

SUNT PRIMA!!!

In primul rand, as vrea sa-mi dai voie sa-ti zic: "Tu, sadico, de acuma inainte suntem surori ."
Imi place ficu' tau . Mai ales ca e vorba despre Moarte in el . Sa stii ca ai o imaginatie foarte bogata , te rog, nu ma mai fierbe atata . Vreau sa afllu' mai repede ce va face Sakura ca sa redevina... ea... .
Ca tot veni vorba de ea, isi poate folosi corpul, sau corpul ei e in cavou ? Ma deruteaza, adica ea este Moartea, dar se poate uita la corpul ei ... ceea ce vreau sa zic este ca mi se pare dubios sa te poti uita la trupul tau, desi tu esti mort . Stii... eu sunt de parere ca atunci cand mori totul se sfarseste: nu mai simti, nu mai vezi, nu mai auzi nimic, tocmai de aia mai facut curioasa . Vreau sa aflu' si alte pareri despre viata de dincolo .
Imi place foarte mult ficul tau , este unul (dintre putinele) care m-a atras de la primul capitol . Abia astept sa vad ce se mai intampla cu Sakura . Te rog sa pui repede nextul si sa ma anunti si pe mine . !
P.S.:iubesc descrierea ta si, exact cum ma asteptam de la tine, ai creat un capitol extraodinar, e foarte captivant .

Subiect: Re: Angel of Death Joi 09 Aug 2012, 02:04

Supeeeer ! Ce pot sa zic ... Hm .. Genial ! Ti.am citit povestea in speranta ca cititul ma va adormi .. Dar sincer am fost surprinsa sa vad ca oboseala mea m.a dus in rai ! Super poveste ! Foarte tare inceputul ! M.ai captivat din prima ! Abea astept nextu si plz anunta.ma cand il pui ! Nu vreau sa pierd nici o secunda din viata pe chestii plictisitoare ca respiratu in loc sa iti citesc ficul !
Nu uita sa ma anunti si mult noroc la scris !!!

Subiect: Re: Angel of Death Joi 09 Aug 2012, 02:16

Heii...m`a atras titlul si puf...am venit imediat pe aici.
Sincer pe mine m`ai lasat far cuvinte.
E....e pur si simplu genial, extraordinar, frumos....nici nu gasesc cuvinte sa descrie cat de uimitor a fost capitolul.
Pai eu astept cu nerabdare nextul.
Spor la scris si la idei.
Daca nu te deranjeaza te rog sa ma anunti cand aduci nextul.
Mi-chan te kiss

See ya!

Subiect: Re: Angel of Death Joi 09 Aug 2012, 02:48

foarte frumos ,
e plin de sadism si sincera sa fiu m-ai facut sa zambesc cand ai omorat familia aia ,
ai o imaginatie super bogata si imi place mult ,
acest capitol a fost superb , a avut de toate si titlul este in legatura cu continutul ,
sper sa ma anunti de continuare ,
crisu te pupaceste

Subiect: Re: Angel of Death Joi 09 Aug 2012, 21:15

Hi !

Deci ... WAW. Angel of Death 1733309228

E GENIAL CAPITOLUL Angel of Death 962758

si chiar primul. Deja pot spune ca il ador, imi place mult Angel of Death 962758

Imi place si ca e vorba despre moarte si alte dastea ! O da ! >:)
Deci iubesc descrierea, titlul, TOT ! Angel of Death 962758

Te rog mult sa pui nextul cat mai repedeee si daca poti sa ma anunti si pe mine!!! Angel of Death 836813

Succes.

Subiect: Re: Angel of Death Vin 10 Aug 2012, 20:27

Hellaw.

Vreau sa incep cu parerea mea pentru primul capitol. :
Acest prim capitol a fost pentru mine.. perfect, original, minunat, sumbru, ceea ce imi place si.. o groazaa de alte cuvinte.
Imi place mult cum descrii si ca nu grabesti actiunea. in love

Esti o buna scriitoare si te felicit pentru acest inceput !
Spor la scris si idei multe! happy2

Kisses.

P.S.: Haide odata cu nextu'! Astept P.M.

Subiect: Re: Angel of Death Joi 25 Oct 2012, 23:14

Hello All! Cred ca nici nu mai stiti ca am un fic, Angel of Death! Va mai aduceti aminte ceva? Hmm… Greu de crezut!

CaPiToLuL 2

Uneori stau si ma gandesc la o posibila viata normala. Cum ar fi sa traiesc? Cum ar fi sa simt gustul clipelor, prietenii, iubirea? Totul mi se pare de neconceput, atat de ireal! Oare ce simti? Cum e sa simti gustul durerii, cum e sa simti ca te sufoci incercand sa scapi? M-am lasat usor sa alunec pe banca din lemn, aflata intr-un parc nu foarte mare, pustiu… Avand in vedere ca este noapte! Ma intreb daca-i frig afara! Mi-am incrucisat bratele la piept in semn de: Sunt-suparata! Poate ca am nevoie de o prietena care sa vina si sa ma intrebe daca ma simt bine… Nu prea cred ca se va intampla!

Am inchis ochii pentru cateva momente, stiind ca nimeni nu ma va remarca niciodata. Si nu, nu pentru ca sunt fata invizibila-moartea-cu-coasa, ci pentru ca pur si simplu nimanui nu-i pasa de mine, nimeni nu se oboseste sa ma remarce. Eu sunt fata care pur si simplu nu exista, care trece printr-un magazin fara ca macar sa fie observata. Am tresarit cand am simtit vibratii trecandu-mi prin mana. Ia uite, pot simti ceva! Poate singurul lucru pe care-l pot simtii… Datoria (sau poate nu chiar singurul, avand in vedere ca acum o sa simt si putina durere! Ramaneti si o sa aflati de ce!)! M-am ridicat in capu’ oaselor si mi-am inchis ochii. O umbra neagra m-a inconjurat, conturand un cerc in jurul picioarelor mele, si atunci am stiut ce va urma…

***

Un culoar lung si intunecat mi se infatisa in fata. Nu ii vedeam capatul, dar stiam exact acolo unde eu trebuie sa ma duc. Am inaintat increzatoare pana ce am vazut in departare un punct rosu. Cu fiecare pas pe care il faceam, punctul rosu se transforma intr-o poarta mare. M-am oprit in loc, analizand caracterele ce indicau cateva cuvinte: „Ipsius diaboli portam Et non vultis venire abi”. Am tresarit, realinzand ca astfel de inscriptii li se aplica doar celor ce chiar nu au ce cauta aici. Am facut un gest din mana, aceasta deschizandu-se.

-Mortem? Sumus te exspectat, am auzit vocea ragusita si malefica ce venea dinspre tronul din fata mea.
-Sicut praecepisti mihi, domina. Quid debeo facere? i-am raspuns doamnei ce cobora treptele de foc.

Parul sau blond curgea in valuri pe spate. Ochii sai rosii ma analizau brutal. Imi strapungeau pielea, ajungandu-mi in oase, ca mai apoi strivindu-mi fiecare organ. Am cazut in genunchi, neputincioasa, ca o carpa. Am inceput sa tusesc cu sange, fara sa ma pot opri. Femeia ma privea cu ura, trasand cateva semne in aer. Mi-a imfipt unghiile in „tatuajul” meu de pe brat, zgariindu-ma de sus in jos. Am inceput sa tremur involuntar, sub durerea ce imi presa intreg trupul. Mi-am abtinut glasul ce vroia sa elimine un scancet, aratandu-mi puterea de a face fata durerii. Imi placea sa simt gustul sangelui ce imi iesea din gura, sa-l miros. Este ca un viciu, am nevoie de el! Simteam acea durere pe pielea mea, dar imi placea. Imi placea sa simt cum venele mele sunt strivite rand pe rand.

Oamenii nu apreciaza asta, dar odata ce ajungi sa cersesti in lumea nevazuta, durerea, atunci momentul in care o simti devine ceva mirific, o placere, o vrei, vrei sa simti ca mori, ca viata ti se scurge din trup. Toti oamenii fug de aceasta durere, dar eu o cersesc, eu o vreau! Cati dintre pamanteni ar vrea durere? Sa simta oasele rupandu-se si inima batand din ce in ce mai greu? Si atunci, am urlat intrerupt de placere. Am lasat durerea sa ma copleseasca in totalitate…

-Opinor scire quid agat! mi-a spus. Aceste cuvinte traducandu-se astfel: Cred ca sti ce ai de facut!

„Domina”, sau dupa cum este cunoscuta de pamanteni: Lucifer, este in acest loc sumbru de mai bine de 100.000.000.000.000 de ani. A fost izgonita din Rai atunci cand a incercat sa devina ea (pentru ca este o fata) conducatoarea. Insa nereusind, a fost aruncata drept Inger Cazut. Puterea cu care a fost aruncata a condus-o mai departe decat ar putea sapa orice om intreaga sa viata, in adancurile pamantului unde nimeni nu poate intra sau iesi, decat cu voia ei. Intr-un loc in care nimeni nu poate ajunge daca nu a pacatuit. Latina este limba prin care ne intelegem, cealalta limba pe care ea o cunoaste inafara de cea pe care a vorbit-o in Rai, numita EscaliopsHaradem. Dar este o poveste mai lunga decat va puteti imagina!

***

Strazile erau acoperite de o ceata deasa. Chipul meu era usor conturat de o aura neagra, iar aripile negre care mi-au fost date cu mult timp in urma acum erau inexistente, deoarece nu aveam voie sa umblu cu ele pe Pamant. Lantisorul mamei mele atarna de gat, foarte vechi. Cu toate acestea inca il aveam. Stiu ca acolo, undeva, ea este si stie ce fac. Poate ca nu o voi mai vedea niciodata, deoarece nici-o persoana nu are voie sa vina in Rai fara sa fie chemat. Poate ca nu este mandra de mine, si nici nu i-am cerut sa fie!

A vida é realmente,
Mentir é simplemente
Que non quere admitir
como vivir

Aceste cuvinte erau intiparite in minte. Le stiam ca pe o poezie. Asta mi-a spus mama inainte de a muri, asta a ales sa fie scris si pe crucea ei. Nu am stiut niciodata ce inseamna, dar nici nu am vrut sa aflu. Am crezut ca daca voi afla, atunci s-ar putea sa se schimbe ceva in viata mea. Poate ca ar fi trebuit sa le aflu mai devreme… Am asteptat ca ceata sa se mai lase, apoi am plecat ca o fantoma pe drumuri. Trebuia sa imi indeplinesc datoria, sa fac ce mi se cere. E tot ce mi-a mai ramas in asa zisa viata pe care se presupune ca o detin.

Am patruns pe aleea unde era victima mea, pe care trebuia sa o omor in cateva saptamani. De mentionat ca nu-i nicio graba in ati asasina victimele! Poti sa le sperii cateva zile, apoi sa le omori in chinuri. Nu ca-i distractiv? Am privit in jurul meu, observand o silueta barbateasca ce inainta in egal pas cu al meu. Nu-i puteam observa aspectul, dar spatele era bine conturat, asa ca puteam ghici ce fel de baiat este. Unul foarte frumos! M-am apropiat pe cat posibil de mult, oricum nu ma putea vedea! Frunzele se miscau, iar peisajul era intrutotul pohomorat. Am inghitit in sec…

-Cine esti tu? am auzit vocea baiatului.

Iar atunci am stiut ca nu eram complet singura, ca este cineva in lumea asta care stie ca exist, o persoana ce poate sa vada ce sunt eu. O singura persoana… Ora 12:01 noaptea. Am amutit…

To be continued…

Subiect: Re: Angel of Death Joi 25 Oct 2012, 23:43

Helooo rock !!!
De ce ? De ce, Doamne ? De ce s-a terminat asa de repede ? Cine e baiatu asta ? Cum de o poate vedea ? De unde stii tu, Black Zozoo, limba latina ? A, da ... si as vrea sa traduci toate expresiile din latina , pentru ca eu sunt mai grea de cap .
Pfooaiiiiiii, mor ! Vroiam sa citesc mai mult, MulT MAi MuLt !!! Te-ai oprit si tu cand a devenit totul mai interesant ! Chiar am nevoie sa stiu de ce baiatul asta o poate vedea pe Sakura, avand in vedere ca e om si ca nu e mort ... Ma intreb daca Sakura va putea sa renasca vreodata si sa fie cu el... Sau va muri el si vor trai impreuna pentru eternitate... ???
Pe langa asta, Lucifer asta , pare malefic ... si puternic $can\'t see !!!$ ... IMI PLACE !
Deci, mai "copilashe" vreau sa stii ca nexturile ar trebui sa fie mai mari, cam de vreo 4-5 pagini :> , te rog .
Asa... Te dolche! Sa ai grija de tine ! Bye...

P.S.: sa stii ca toate intrebarile astea ma framanta enorm biciuitor

, si daca la noapte n-am sa dorm bine, E NUMAI VINA TA take this!

Subiect: Re: Angel of Death Vin 26 Oct 2012, 19:40

Heii.

Multumesc de anunt.
Deci... am ajuns si eu pe aici, am cam intarziat.. dar.. :">

Mi-a placut foarte mult capitolul. Devine foarte interesant fic-ul tau.
In mintea mea mi-am cam raspuns la anumite intrebari.. dar nu stiu daca e corect ce zic eu Angel of Death 947835

Baiatul ala frumoooos, e Sasuke. Angel of Death 2573201749

ha,ha?

Latina.. interesanta, dar nu o stiu deloc. Angel of Death 947835

Din ce am mai vazut eu... nu se folosesc paranteze intr-un fic. Si... mie mi se pare ciudat.. sa vorbesti cu cititorii, cu noi.
" Ramaneti si o sa aflati de ce! "

In rest, frumos. Astept capitolul urmator, la fel de misterios si malefic. Cu putin Sasuke presarat pe deasupra. Angel of Death 2573201749

Succes in continuare ! Angel of Death 78717

Subiect: Re: Angel of Death Lun 29 Oct 2012, 18:19

Buna dragilor! M-am gandit sa aduc next-ul mai repede decat trebuie, pentru ca chiar imi place fic-ul asta! Ascultati asta in timp ce cititi: https://www.youtube.com/watch?v=9MHGtlEYZBA&feature=related

„Iar atunci am stiut ca nu eram complet singura, ca este cineva in lumea asta care stie ca exist, o persoana ce poate sa vada ce sunt eu. O singura persoana… Ora 12:01 noaptea. Am amutit…”

Capitolul 3

Daca in viata mea am fost invatata sa nu ma ascund de realitate si sa nu fug din calea adevaratelor provocari, pur si simplu de data aceasta „regula de aur” nu se mai aplica. Nu cand am o nebu*a de sefa care m-ar tortura pana la adanci batraneri daca ar afla ca cineva m-a putut vedea. In principiu as putea sa ma bucur, dar nu asa, nu asa! Nu acum! Poate ca va ganditi ca eu am fost prinsa-vazuta-descoperita. Da, foarte adevarat! Iar asta nu e un lucru DELOC bun!

Inspiram si expiram mai repede de cat o faceam inainte de a auzi acea intrebare blestemata. Copalcul imi era ca o mantie protectiva care ar trebui sa imi fereasca vizibilitatea de baiatul ce se uita nedumerit in stanga si in dreapta. Viteza mea a fost pe cat uimirea mea de a afla ca sunt vizibila. Inca incercam sa inteleg cum de un astfel de lucru poate fi posibil, avand in vedere ca Lucifer a fost foarte clara cand mi-a spus ca voi ramane invizibila vejnic de acum inainte. Se pare ca fiecare cuvant are si un antonim. Iar asta ma surprinde si mai tare.

Baiatul a mai aruncat inca o privire cu mainile in buzunar, apoi, nezarind nimic in aria sa vizuala, s-a intors si a pornit hoinarind in continuare. Nu il pot intelege! Dupa ce a simtit pe cineva in spatele lui, s-a uitat si nu a vazut nimic, inca poate merge atat de linistit catre casa? Ciudaaat! M-am strecurat afara, rearanjandu-mi parul ce statea in toate directiile. M-am uitat inapoi pe drum, dar pustiul nu se mai zarea. Am mers in sensul opus directiei sale, realizand ca am pierdut orice seansa de a fi din nou normala…

***

Lumina lunii imi cadea pe chip, luminandu-l. Eram intinsa pe iarba verde si frageda, analizand fiecare stea in parte. Nu s-ar zice ca eu sunt cea ce isi lasa ultimul cuvant asupra vietilor fiecarui om. Nu s-ar zice ca as fi altfel decat alte fele, dar cu toate astea, sunt… Imi lipseste o inima. Imi lipseau amintirile vietii. Nu am o poveste despre mine, pe cae as putea sa o impartasesc cu cineva. Nu am ceva ce ar vrea lumea sa auda. Nu am nimic din ce ar trebui sa detin…

Nu vreau ca nimeni sa incerce sa ma repare, nu sunt stricata. Sunt sacrificiul tuturor. Insa nimeni nu stie asta… Un sacrificiu care curata lumea, eliberand populatia de talhari si oameni pur si simplu nevinovati. As vrea ca macar o data sa incer sa zambesc, inainte de a-mi pierde si ultima farama din viata de om pe care am pierdut-o. As vrea sa traiesc doar o zi ca si om normal, iar apoi as prefera sa mor decat sa mai fiu din nou ce sunt acum. Sa dispar ca o fantazma alba, fara ca nimeni sa-si mai aduca aminte ca ea chiar a fost acolo, ca ea chiar a existat! As putea sa fiu vreodata ce am fost? Si atunci mana mea a vibrat, si mi-am raspuns singura inainte de a o face alta persoana!

***

-Mortem!! am auzit vocea doamnei ce pasea pe aripi de foc.

Stiam ce am de facut, si de ce m-a adus aici (deci, official, am un motiv foarte bun pentru care sa plec). A inaintat catre mine cu acea superioritate pe care o detest. Ochii sai urmareau limbile de foc, facandu-i din griul rece intr-un rosu stins. Nu am indraznit sa merg mai departe decat se cuvenea. Poate pentru ca, in ciuda lipsei de sentimente, simteam o oarecare neliniste intre distanta medie dintre noi. Din cartile foarte vechi pe care le-am citit, stiam ca ea te-ar putea pietrifica cu privirea, si clar nu vroiam sa fiu piatra de decor!! Micile creaturi foarte urate ce chiuiau pe margine, s-au oprit la un semn din mana doamnei, amutind. Poate ca as fi fugit, insa nu stiam cat de departe as fi putut sa ajung.

Din randurile de creaturi cu piele rosie, a iesit cel mai mare. Fata sa era al unui animal, iar corpul al unui monstru. Urechile sale erau ascutite si ochii rosii. Nu stiu ce vrea sa faca! A inaintat catre „stapana”, oprindu-se in dreptul ei. I-a soptit ceva la ureche, insa nu suficient de incet ca sa nu pot auzi. A spus ca eu nu mi-am indeplinit misiunea si ca am fugit din calea unui muritor de rand. Stiam ca acest monstru ma vroia moarta, insa de ce? M-am cutremurat cand am vazut-o pe Lucifer dand pozitiv din cap. Am crezut ca o sa mor, dar cu toate astea, a aruncat o privire asupra creaturii, atragand o umbra neagra in jurul picioarelor sale. Viteza cu care a fost transformat in piatra nu am putut sa o disting, dar am stiut ca era ceva supra-natural aici!

S-a retras in tronul sau, atintindu-ma cu atata dezinteres. Mi-a facut semn sa ma apropii, iar eu am facut intocmai. Pasii mei se auzeau rasunand pe „marmura” de foc. Nu ma ardea, nu simteam nimic! Ba din potriva, era atat de bine sa fi inconjurat de atatea flacari. Te simteai… Puternic! Mi-a facut semn catre poarta secundara (ca sa-i spunem asa), de unde a inaintat o fiinta ca si mine. O persoana umana, ce arata ca si mine: cu doua maini, doua picioare, cu pielea alba si un zambet larg pe buze! Parul sau de un blond deschis ii era prins intr-un coc mai dezordonat. Ochii sai albastrii ma analizau incantati. Vroiam sa fug si sa o iau in brate, sa simt caldura unui alt corp inafara de al meu. Insa am intepenit pe loc, stiind ca nu ar fi fost intocmai
recomandat. Fata a inaintat catre mine, fara sa scoata nici un cuvant.

-Buna! Eu sunt Emma! mi-a spus, si am fost fericita ca vorbea aceiasi limba ca si mine!

M-am prezentat la randul meu, la fel de zambitoare si incantata pe cat era si ea. Am privit cu coada ochiului catre Lucifer ce avea o mana sub barbie, si mai avea putin si adormea (lucru care nu e posibil, avand in vedere ca noi nu dormim niciodata). Fata, Emma, mi-a facut semn sa o urmez, iar in acel moment am fost cea mai bucuroasa fata din lume. Aveam sa descopar alte incaperi din acest palat, nu doar camera principala unde statea vejnic Lucifer. Ii urmaream miscarile sexy. Adevarul este ca, nu ma comparam nici pe departe cu frumusetea ei. Ea era exact opusul meu. Eu am piercing-uri si tatuaje pe obraz si umar, iar ea are pielea aceia imaculata, stralucitoare, pe care, intr-un fel sau altul, nu ai cum sa nu o invidiezi.

Cu o miscare probabil repetata de o mie de ori, fata a deschis o usa maronie. Camera in care am intrat era atat de mare, incat nu ii puteam zari fundul, nici tavanul. Nu era o camera, ci un loc… Ciudat! Tipete si plansete se auzeau din fiecare colt, iar flacarile ce odata ma protejau, acum ma alarmau mai tare decat Lucifer. Am vrut sa ma retrag, dar mana Emmei a prins-o pe a mea, obligandu-ma parca sa inaintez catre necunoscut. Am auzit un urlet de durere, atat de tare, incat puteam sa jur ca zgomotul mi-a ajuns pana in maduva oaselor, surzindu-ma! Eram panicata, poate mai mult ca niciodata. Locul asta era un fel de inchisoare al mortilor, unde practic sunt torturati pana cand isi pierd orice fel de putere si ajung sa-si blesteme zilele, infinite, care nu au sa se termine prea curand. Si atunci nu am mai suportat, si am rupt tacerea dintre noi:

-Unde suntem? De ce m-ai adus aici?

-Lucifer mi-a ordonat sa te aduc aici! Ca sa sti unde vei ajunge daca nu-i respecti ordinile! mi-a spus pe un ton amenintator si puternic, incat imi strapunsese inima ca un fulger, si atunci am stiut ca nici Emma nu avea sa-mi fie o buna prietena!

To be continued…

Sper sa va starneasca curiozitatea si in continuare! Va multumesc mult pentru comm-uri, ele m-au facut sa scriu in continuare, pentru ca, sincer, nu ma asteptam sa mai fie cineva care sa citeasca fic-ul. Pozele capitolului, ca sa cunoasteti personajele:

Va poop!

Subiect: Re: Angel of Death Lun 29 Oct 2012, 20:15

Heiii.

Mersi de anunt, din nou. Ma bucur ca ai postat, mai repede, de data asta.
Foarte frumos si acest capitol.
Deci... nu a fost cu Sasuke.. Angel of Death 23826

DAAAR... de ce Emma e mai frumoasa ca Sakura ???? Nu e corect ! NU, NU, NU Angel of Death 734925

Oricum

mi-a placut capitolul. Si astept cu nerabdare continuarea.
Succes ! Angel of Death 78717

Hy rock! Mersi de anunt a hug

si scuze de inatarziere jos palaria in fata

.
Deci...

unde e continuarea... sau, tu ai scris doar atat huh?

? Nu... e prea putin sad

! Eu vroiam mai mult... crying

. Vroiam sa stiu mai mult... crying

.
Revenind... rusinos

A fost foarte frumos capitolul in love

. Nici nu ma astepta la altceva de la tine ;;)

, dar sa stii ca ai avut cateva greseli de tastare heh

. Dar nu prea conteaza ele lough

.
Asadar... happy

, separe ca Sakura a cam dat de naiba :> happy

. Iar baiatu ala, pana la urma cine era think

> De ce o putea vedea pe Sakura well? awesome right?

? De ce nu scrie in capitolulu asta

? De ce Lucifer e fata, ca mi separe ca e nume de baiat... lough

?
Ma rog

, vreau sa iti spun ca imi place foarte mult in love

, iar suspansul asta ma omoara angry

. Hai mai repede cu nextul ;;)

, si vezi sa fie mai lungut good

, te rog

.
Te pupacesc dolche!
P.S.: vezi sa ma anunti data viitoare ;;)

Saraca Sakura. Nu poate scapa de Lucifer. Eu in locul ei as ceda. Nu as mai putea rezista. Si Emma la inceput parea draguta, dar e ca toate celelalte.

Hei, hei!
Dupa ceva vreme - in care nu am avut acces la laptop - am sosit si eu pe aici.
Capitolele au fost pur si simplu superbe in love

Sincer nu mai stiu ce sa mai spun.
Mi-au placut la nebunie.
Astept cu nerabdare nextul.
Spor la scris si la idei!
Te pup, Ja na! kiss

Buna ! Imi place mult ficul tau ! Te rogmsa mă anunti când pui nextul ! Imimplac pozele !

Subiect: Re: Angel of Death Mier 05 Dec 2012, 17:28

Imi place mult...Vreau sa ma anunti si pe mine cand pui nextul.Anunta-ma.

Subiect: Re: Angel of Death Sam 29 Dec 2012, 12:58

Fan Fic Sasuke&Sakura blocat din cauza inactivităţii.

Lun Oct 29, 2012 6:19 pm - ultima dată la care autoarea a postat un capitol.