Prolog

     Sufar. Doar asta stiu sa fac in afara de invatat. Eu il iubesc dar baiatul visurilor mele nu ma observa absolut deloc. De cand ma stiu Ivan impreuna cu gasca lui de populari isi bate joc de mine. De ce tocmai de acest baiat trebuia sa ma indragostesc? As vrea sa-i raspund cu aceeasi moneda dar nu pot. Acum este prea tarziu sa-l uit dar in acelas timp este prea tarziu si sa-i marturisesc sentimentele mele. Il plac din a cincea. Nici eu nu ma inteleg pe mine insami. Cum pot sa iubesc un asemenea baiat? La scoala am note doar de zece. Niciodata nu am chiulit si sunt "inca" inocenta.
     Sora mea, Daria este opusul meu. Ea este indrazneata, tupeista dar si cea mai buna prietena a mea. Nu stiu ce as face fara ea. As vrea sa-i spun despre Ivan dar sunt o lasa.
     Imi amintesc cat am plans zilele trecute deoarece l-am vazut cum se saruta cu usura**ca de Elena. Oare o iubeste? Daca da ce o sa patesc eu? Oare o sa trec mai departe sau o sa continui sa ma tai cu lama? De un an ma tai. Imi ascund taieturile cu bratari sau cu manecile lungi de la bluze. Dar cui ii pasa de mine? Adica daca o sa fiu calcata de o masina mai mult decat sigur nu o sa vina nimeni de la scoala. El in niciun caz nu ar veni. De ce ma rog l-ar interesa pe el de viata mea? Daca ar afla ca ma tai probabil ar spune la toata scoala de ce fac. Dar Ivan nu stie ca-l iubesc. Ma intreb daca i-as scrie o scrisoare ar citi-o? Asta trebuie sa fac. Sa i-o scriu si asa ma poate cunoaste cu adevarat. Da! 
     Imi cer scuze daca este prea mic prologul. Maine dau teza la istorie si astazi am avut mai multa inspiratie asa ca am postat ptologul de la primul meu fic. As vrea daca se poate si niste comentarii deoarece as dori sa ma perfectionez.

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.

Capitolul 1

     " Sti, iubirea vine si pleaca. Dar acea dragoste care dureaza o viata intreaga, pana la adanci batraneti niciodata nu te va parasi deoarece esti constient ca este o iubire pura, fara sacrificii, fara lacrimi in ochi. Iar eu asta simt pentru tine, Ivan. Te iubesc! Poate nu sunt curajoasa sa-ti zic aceste cuvinte dupa care tanjesc fata-n fata, dar asta nu-nseamna ca simt cu totul altceva pentru tine. Stiu, stiu ca tu te gandesti doar la...chestii perverse. Sunt constienta de asta, chiar sunt. Dar tot sunt indragostita de tine. Ai putea sa-mi pui si cutitul la gat ca eu tot aceste sentimente as nutri pentru tine. Ma crezi nebuna acum...probabil. Nu ti-am facut o impresie buna. Da, stiu, sunt o lasa, o tampita care nu-ti poate spune nimic si care tremura cand te vede. Sunt fata imperfecta, sti? Dar te iubesc, chiar asta fac. De ce? Nu stiu, poate-ti va raspunde inima mea intr-o buna zi la intrebarea asta. Nu sunt populara, nu ma imbrac ca o pitipoan*a, insa te iubesc neconditionat." Ii las adresa matusii male in caz ca vrea sa-mi raspunda.
          Si gata! Stiu ca n-o va citi dar hei, speranta moare ultima. Zambesc recitindu-mi scrisorica de dragoste pentru baiatul iubit. Ar fi tare sa imi raspunda si sa-mi cunoasca personaitatea, sa stie in fiecare secunda la ce ma gandesc. Clar ar fi super, dar sa fim sinceri nu suna un pic cam...nebunesc?
         - Adrianna vino la masa, draga mea., ma striga mama
           Oh! O iubesc asa de mult si suntem extreme de apropiate. Poate si pentru ca diferenta dintre noi doua este de doar 16 ani. Tata, habar n-am cine este, ce face si pe unde naibi* umbla. Intotdeauna cand aduc vorba de el, mama schimba imediat subiectul. Oare ce s-a intamplat asa de rau? De ce nu vrea sa-mi povesteasca de el?
       Am coborat jos zambind la clatitele din farfurie. iau loc pe scaun si infulec una.
        - Ho-ho, mai usor domnisoara. Doar nu vrei sa te ingrasi., se amuza mama pe seama mea
        - Nu este nimic amuzant in asta. Si ce daca as ajunge o balena esuata? Pe cine l-ar interesa?
        - Ce zici de mine? Clar n-ai arata bine grasa., se amuza din nou mama si pun pariu ca acum se gandeste la mine grasa. Ce mai parinte am si eu! Se amuza de propriul copil.
          Ma ridic de la masa fiind in intarzire la inchisoare. Pardon, scoala. Ups! Am cam incurcat numele.

                         ***

         - Deci, ce mai faci toci? Ai venit sa-mi ceri un autograf?, spune Ivan incepand sa rada
            De ce tot timpul imi face asta? Intotdeauna isi bate joc de mine si-mi spune toci deoarece i se pare amuzant. Doamne! De ce trebuie sa-l iubesc tocmai pe el? Si acum ce ar trebui sa-i raspund? Daca spun da as parea nebuna dupa el, nu ca n-as fi...numai ca nu vreau sa-si dea seama ca-l iubesc. Si daca as spune nu l-as calca pe orgoliu si plus de asta as parea neinteresata de el.
          - Acum numai ai gura? Sti...cred ca ai fi tare buna in meseria de mut., spune el indepartandu-se de mine
            Acum e timpul sa-i pun scrisoare in dulapul lui. Nu e nimeni pe corridor, e perfect!

Capitolul 2

      - Am ajuns acasa!, strig, primind ca raspuns imbratisarea surorii mele
      - Bine ai venit! Acum...vrei sa vorbim despre tipul ala care-ti place?
       Cum de stie? La naib*! Trebuie sa o fraieresc desi nu-mi place deloc sa o mint pe Daria, dar n-am ce face.
     - Ce tip? Nu-mi place de nimeni! Doar ma stii, surioara, sunt timida si, oricum niciun baiat nu s-ar uita la mine. Deci...de ce sa ma mai indragostesc daca n-am nicio sansa?
     - Da, da. Ivan ce face? I-ai dat scrisoarea?
       C-ce? De unde...Nu-mi spune ca mi-a umblat printre lucruri. Fiecare persoana are obiceiurile sale, dar faptul ca-mi umbla printre lucrurile personale este ceva...inacceptabil!
      - Sti ceva? M-am saturat de tine! Nu-ti mai baga nasul in lucrurile mele, idioa*o!, spun tipand
        Observ cum se indeparteaza de mine invitandu-ma la o petrecere unde este si Ivan. Nu, nu vreau! Ii zic asta iar ea imi face cu mana si pleaca. Uf! Nu doresc sa-l vad pe el acum. Pur si simplu, nu vreau deoarece se comporta foarte urat cu mine si...trebuie sa iau un pic atitudine. Imi indrept privirea spre ecranul telefonului mobil, observand ca am un mesaj nou. I-am lasat numarul de telefon lui Ivan. In orice caz, nu cred ca este el. Ar fi imposibil asa ceva.
       Deschid mesajul. Este de la "numar necunoscut". Incep sa citesc ce mi-a scris strainul.
        " Nu esti pitipoan*a, nu esti populara, dar imi scri o scrisoare prin care-mi zici "te iubesc, dar n-am tupeu sa-ti zic asta fata-n fata". Ok! Admit chestia asta. Dar cine esti, tu cu adevarat? Poti sa-mi ascunzi identitatea ta, dar vreau sa aflu cum este inima ta, sufletul tau. Sti, m-am cam indragostit de scrisorica ta de amor. Poate chiar as putea ajunge sa ma indragostesc de tine. Ivan"
            Nu-mi vine sa cred. Cred ca...as vrea sa-i rapund. Incep sa tastez.
        " Vrei sa sti cine sunt eu, la suflet? La inima? Nu sunt fata perfecta. Sunt uituca, invat mult prea mult si-mi este frica sa ies din lumea mea. Poate pentru ca mi s-au intamplat mult prea multe. Dar nu pot sa-ti spun. Este secret. Dar sti ca te iubesc. A sunat un pic a santaj, nu? Ei bine, n-am vrut sa fie asa...dar, recunosc mi se pare ciudat sa vorbesc cu tine prin mesaje. Intr-un fel este mai bine deoarece imi pot deschide sufletul fara nicio problema in fata ta, deoarece nu sti cine sunt, dar intr-alt fel imi pare rau ca nu ma cunosti...si niciodata nu o sa sti cine este "fata misterioara".
        Un zambet mi-a aparut pe fata cand I-am transimis measajul. Oare chiar nu visez? Este real? Sper! In scurt timp am primit un mesaj de la el, baiatul rau al liceului.
        " Deci, fata misterioasa, huh? Hmm...imi cam place numele. Suna se*y! Esti de treaba. Imi plac fetele care pot vorbi normal cu mine...chiar daca la telefon. Si apropo, imi place de tine, deoarece esti imperfecta. Ciudat, nu? Dar, adevarat!"
        Ne-am tastat mesaje toata noaptea. N-am dormit deloc.

               ***

       - N-ai dormit azi-noapte , domnisoara? Nu va iert, chiar daca sunteti cea mai buna eleva a mea. Va rog sa va duceti la director. Si, Ivan, deasemenea.  Amandoi, dormiti, la ora mea. Serios?
        Toata clasa a inceput sa rada. Pana si eu am scos un zambet. Am iesit afara din sala de curs. Bineinteles, Ivan a ajuns sa fie tarat de professor pana la usa.
       - Luati-va mana aia jegoasa de pe mine. Stiti cat a costat, geaca asta? Cinci milioane!
         Parca ar fi un copil. Nu alta! Se comporta ca un..fitos. Of!
        - Tu de ce-ai adormit la ora? Nu-mi spune ca si pe tine te plictisea, toci!
          Toci, pe bune, arasi?