Doar sentimente...

Subiect: Doar sentimente... Mar 23 Oct 2012, 20:37

Stiu ca probabil unii din voi cunosc acest paragraf, dar, recitindu-l am simtit nevoia sa-l modific putin si sa-l postez aici.

Iubirea. Multi cred ca este un simplu sentiment, dar nu si eu. Nu! Nu inseamna doar atat. Este atat de usor sa iubesti, dar atat de greu sa intelegi ce este, de fapt. Desi pare a fi un simplu sentiment, iubirea ascunde cele mai intunecate mistere ale unui om. Odata cu ea, in sufletul omolui se nasc o sumedenie de sentimente. Odata cu iubirea apare si gelozia. Odata cu gelozia apare si ura. Aceste sentimente, ce se dezvolta in timp, ce apar in lant, toate pornind de la iubire. Este atat de greu sa intelegi sufletul omului, sa intelegi ceea ce simte. Iubirea, acel complex de sentimente, care poate fi descris in doua cuvinte "Te iubesc", dar oare sunt de ajuns aceste doua cuvinte? Este de ajuns sa spui cuiva "Te iubesc"? Nu! Iubirea nu se poate exprima decat prin fapte. Cuvintele sunt usor de rostit, cuvintele pot insela pe oricine, pot rani si pot vindeca, dar iubirea nu o pot exprima.

Subiect: Re: Doar sentimente... Mar 23 Oct 2012, 21:24

Foarte frumos acest paragraf pe care l-ai postat. dap !

Imi place ideea transmisa si adevarul din psatele cuvintelor, deoarece iubirea nu aduce cu sine numai fericire dupa cum spui si tu. Sper sa mai aduci astfel de scurte ganduri, idei, sentimente.. :)

Subiect: Re: Doar sentimente... Sam 27 Oct 2012, 12:14

Deci, am citit si eu, mi-a placut la nebunie, am simţit ce ai scris acolo, probabil şi pentru că trec printr-o astfel de experienţă. Observ, adică vâd în spatele cuvintelor, pot paria că ai trecut prin aceste sentimente. Adevărat, din iubire se ajunge la durere, e o concepţie adevărată ce prea puţin o văd. Mi-a plăcut foarte mult să-ţi citesc sentimentele şi să simt o parte din ele, să mă regăsesc acolo. Sper să mai vi cu astfel de " pastile " sentimentale, eşti o foarte bună scriitoare, la modul că ştii să-ţi exprimi sentimentele şi noi să le simţim. a hug

Subiect: Re: Doar sentimente... Vin 15 Feb 2013, 00:04

Heii ^^
M-am gandit sa aduc ceva nou, nu stiu cat de reusit, dar asa cum spune si titlul topicului, sunt doar niste sentimente.
_________________

Este un instict uman sa te panichezi atunci cand esti descoperit cu ceva. Poate ca ai intentia de a nega si de a fugi cat te tin picioarele, dar inseamna asta sa fii cu adevarat matur? Daca fugi de adevar, daca te ascunzi, inseamna ca el o sa dispara? Bineinteles ca nu, dar este un reflex uman. Sa fugi de responsabilitati, sa te ascunzi in cel mai intunecat loc pe care il gasesti, sa-ti repeti intr-una 'Nu-i adevarat', in speranta ca totul va reveni la normal. Dar ceea ce ar trebui sa facem ar fi sa 'ne luam inima-n dinti' si sa acceptam adevarul crud. Sa mergem cu capul sus si sa spunem 'Da, asa este.' Poate ca pare mai greu, dar eschivarea nu ajuta cu nimic in aceste circumstante. Doar prelungeste o problema, o complica.

Aceste probleme, in majoritatea timpului, iti transmit sentimente de teama, de neputinta. Unii considera acest lucru ca fiind ciudat, unii nu baga de seama, iar altii... isi intensifica acea teama de a fi descoperit. Din ce categorie ar trebui defapt sa facem parte? Ar trebui sa ne gandim ca sentimentele sunt ciudate? Bineinteles ca nu. Sunt reflexe umane. Fiinta noastra ajunge pe Pamant cu un scop, iar ceea ce acumuleaza de-a lungul timpului sunt sentimentele. Un om iubeste, uraste, se teme, sufera, se enerveaza, iar toate aceste lucruri si le aminteste pana la cele mai adanci amanunte. Este imposibil sa uiti ce ai simtit atunci cand cineva te-a facut fericita, atunci cand cineva te-a tradat. Oricat ai incerca, sentimentele isi lasa amprenta asupra sufletului tau. Si asa... ajungi la batranete si te uiti inapoi, gandindu-te la viata pe care ai trait-o. Poate ca nu ai avut o viata interesanta, dar a fost viata ta si nu ar trebui sa o regreti.

Orice decizie am lua, ne gandim 'Voi regreta?'. Nu ai de unde sa stii pana nu incerci. Auzisem undeva ca nu trebuie sa regreti ceea ai facut, ci ceea ce nu ai apucat sa faci. Poate ca acest lucru este adevarat. Sa ajungi la sfarsitul vietii si sa-ti spui aceeasi fraza stupida in aceeasi dimineata 'de ce nu am facut acel lucru?'. Da, asa este. E mult mai regretabil sa nu fi facut ceva, decat sa incerc macar sa fac acel lucru.

Am invatat toate acestea intr-o perioada scurta de timp. Poate ca nu am reusit sa ma maturizez asa cum mi-as fi dorit, dar viata isi pune amprenta pe fiecare dintre noi. Suntem la o varsta frageda si uneori nu intelegem tot ceea ce este in jurul nostru, dar sentimentele nu vei ajunge sa le cunosti decat atunci cand vei avea parte de ele.

Subiect: Re: Doar sentimente... Vin 15 Feb 2013, 10:02

Hei! Vreau să-ți spun că prima postare, acel paragraf despre iubire l-am citit de mai multe ori, este atât de frumos și exprimă purul adevăr. Cât despre ultima postare, chiar m-am regăsit în ea, cred că așa e omul pur și simplu și e decizia fiecăruia cum își controlează faptele sau nu. Te rog să mă anunți când mai scri ceva dacă nu te superi, pupici. kiss

Subiect: Re: Doar sentimente... Sam 16 Feb 2013, 12:10

Salutare ! Foarte foarte frumos ceea ce-ai scris . Poate ca multi oameni cauta sa-si exprime dragostea si nu stiu cum si ma bucur ca cineva s-a gandit sa scrie povesti pe tema asta . Felicitarile mele ! Spor la tastat !

Bogdann3l2r0

Subiect: Re: Doar sentimente... Sam 16 Feb 2013, 12:26

Cât de adevărat! Cred că fiecare persoană se regăsește într-o oarecare măsură în postările tale și asta este foarte important, după cum sunt convinsă că și tu știi.
Spor la tastat! Sper să mă anunți la următoarea postare!
Kiss, kiss.

Subiect: Re: Doar sentimente... Mar 12 Mar 2013, 18:35

Scumpica mea Lexx nu prea stiu cum sa incep. De obicei cand vorbim nu cred ca putem fi serioase un singur minutel insa acum a venit si vremea asta. Cele 2 texte au reusit sa ajunga acolo unde le e locul, ingropate in inimioara mea. Ma regasesc in aceste ganduri si idei ale tale pe care ai reusit sa le descri asa de bine. Pe mine mai impesionat asa cum o faci mereu mica mea bufnita. Astept sa mai postezi si sper sa ma anunti cand o faci.

Geo te pupaceste kiss

Amândouă compunerile sunt foarte pătrunzătoare, iar temele abordate sunt tare drăguţe! Reflectă realitatea, iar tu faci acest lucru mai mult decât perfect. Eşti foarte talentată şi foarte creativă în ceea ce priveşte conturarea ideii. M-am regăsit în compunerile tale şi am învăţat lucruri, de aceea chiar aş vrea să mai citesc, să învăţ.

Dupa mult mult timp, m-am gandit sa revin cu un "coltisor din mintea mea"

In ultima vreme m-am gandit neincetat la viitor. Ajunsa studenta, salariata, in pragul maturitatii, deseori stau si ma intreb daca fac ceea ce trebuie. Voi v-ati intrebat acest lucru vreodata? V-ati gandit macar pentru o secunda ca timpul a zburat prea repede? Ca nu ati simtit anii copilariei trecand, trezindu-va parca buimaci intr-o cruda realitate? Ei bine, eu da. Anii copilariei, liceul, tot ceea ce insemna inocenta unei fetite au disparut. Parca ieri eram boboaca in clasa a IX-a, fara probleme, fara griji. Astazi liceul este doar o amintire placuta. Viata nu este atat de usoara pe cat pare, iar realitatea te izbeste cand te astepti mai putin, mai sa te zdrobeasca. Fiti puternci, infruntati orice problema, nu fugiti de ea. Nu incercati sa va feriti de maturitate. Unul din micile mele secrete de reusita ar fi sa aveti un suflet de copil. Acel micut colt de Rai din interiorul vostru care se poate reaprinde intr-o fractiune de secunda. Acel "am dat in mintea copiilor". Ce este rau in asta oare?
Nu vom afla decat daca incercam sa ne lasam prada sentimentelor, sa trezim copilul din noi.
Nu lasati viata sa treaca pe langa voi. Nu va umbriti copilaria cu gandul ca "vreau sa fiu independent. Vreau sa fiu adult." Nu e atat de usor. Veti tanji dupa anii copilariei mai mult decat va inchipuiti.

Adevar graiesti, draga mea. Si eu am trecut prin asta si de acum incolo nu am sa mai pot sa fug de realitatea asta. Insa, asa cum ai spus tu in cuvinte atat de frumoase, trebuie sa traim cu fericirea copilului din noi. Mereu va fi acolo. Astept si alte scrieri de-ale tale, ai un stil frumos, imi face placere sa citesc ce scrii.

Cat adevar contine ultima postare. Sincer, si eu credeam ca maturitatea e „lapte si miere”, dar acum ca am ajuns sa o gust, mi-am schimbat parerea. Uneori nu-mi vine a crede cat de aiurita eram cand imi doream sa cresc mai repede. Inca imi place sa ma prostesc ca un copil, asa pare mai usor (doar pare, heh...).
astept cu nerabdare sa mai postezi. Sa ma anunti kiss