Buna"!
Am ajuns si eu pe aici!
Nu pot sa spun decat ca iar m-ai lasat fara cuvinte, iar descrierea e nemaipomenita.
Am cateva sfaturi : 1. Incearca sa scri cu alineat, pentru estetica.
2. Lasa cate un rand liber dupa 5-8 randuri scrise, asa va fi
mai usor de citit.

Capitolul 6:Minciuni spre inima lui Itachi.Prapastie



Capul imi bubuia infiorator de parca sute de ace s-ar rasuci inauntru, dupa bunul plac. Voiam sa deschid ochii, dar ma dureau prea tare. Ma ardeau. Cu greu, i-am deschis incet. In fata, acelasi chip perfect. Parea trist, de parca avea sa-mi dea o veste proasta. Ma uitam la el cuminte, asteptand. Nu stiam daca sa vorbesc sau nu. Nu eram sigura daca ochii sunt atintiti spre mine sau pierduti undeva in negura timpului.
-Au trecut trei zile. Poti sa vorbesti?
-Dda..asa cred. Am incercat sa ma ridic cu toate ca nu aveam forta in spate. Am scos un oftat, insa ceea ce s-a intamplat mi-a retrezit emotiile. Atunci am decis sa las frau liber sentimentelor pentru el, indiferent de situatie. S-a ridicat de pe scaunul unde statea, cuprinzandu-ma de talie pentru a ma ajuta sa ma ridic.
-Nu fa efort acum. Vei face destul cand vom incepe antrenamentul. Ai putina grija de tine.
-Daa..
Nu imi vena sa cred. Cuvintele lui... si mana lui mangaindu-mi obrazul fin, zambind melancolic. Vroiam sa imortalizez momentul asta drept prima amintire din noua mea viata. Vroiam sa o surprind din toate unghiurile, sub toate aspectele, in culori reci sau calde? Pastelate sau sterse? Nu ma puteam decide.

-Vrei sa incerci sa mergi?
Deja era prea mult pentru mine. Obrajii mei ardeau si la propriu si la figurat, pentru ca, pe langa toti fiorii ce-mi strabateau corpul, aveam putina febra. Picioarele nu pregatite, sau poate ele erau, dar eu nu. Privirea si calmul lui erau atat de sigure incat te infricosa si te facea sa-l adori in acelasi timp.
In timp ce alergam printre cararile de ganduri, Itachi dadu plapuma la o parte, luandu-ma in brate de-a binelea.
-Ai grija. Incearca sa mergi. E posibil sa te doara.
Picioarele mele aratau ingrozitor. Unghiile imi erau negre, iar pielea, de la glezna pana la genunchi, arsa parca de un lant strans in jur. Mainile imi erau la fel. Ce s-a intamplat?
-Sakura, paseste. Vocea lui ma trezi iar la realitate. Am facut un pas, api al doilea. Apoi am vrut sa ma opresc, dar l-am auzit:
-Bravo. E foarte bine. Nu te opri.
Simteam..e greu de spus ce simteam. De fapt, nu am cuvinte. Insa imaginati-va cea mai mare durere care poate exista, sau una de care va temeti. Nici moartea nu se compara cu ce simt. Dar nu ma opresc. Ma chinui sa ajung pana la masa si Itachi merge alaturi de mine. Imi urmareste pasii atent. Nu vreau sa creada ca nu sunt capabila. Asa ca nu ma opresc. Nu pana nu ajung la masa. Si cand o fac, pumnul meu o distruge. Trebuia sa elimin durerea. Nu o mai puteam tine in mine. Simteam ca daca as urla nu ar fi de ajuns. Am rupt cu mainile insangerate fiecare scandura din bletemata aia de masa. Si tot nu era sufiecient. Pana a zis:
- Poti sa plangi. E ok sa plangi. Eu..am plans, sa stii, dupa ce a trebuit sa-i omor pe toti. Am plans mult. Dar nu m-a vazut nimeni. Pentru ca nu avea cine sa ma vada. Nu aveam nici un prieten. Ii omorasem pe toti. Tu poti sa plangi in fata mea. Daca vrei pot fi eu PRIETENUL TAU. Pot fi tot ce ai tu nevoie.


Pelerina lui cazu cand, cu bratele sale imi cuprinse capul, dezmierdandu-mi parul. Stateam impasibila. Vroiam sa reactionez, dar lacrimile pur si simplu nu curgeau. Vroiam sa plang si nu reuseam.
- Sakura?
Imi lua obrajii in palmele sale, obligandu-ma sa ma uit fix in ochii lui.
- Sa nu spui nimanui niciodata ceea ce iti zic acum sau iti voi zice. Nimeni nu trebuie sa stie cum ma port eu cu tine. Asa ca, tine minte,cand altcineva e in jur, tu pentru mine NU EXISTI decat ca un coleg de echipa caruia trebuie sa-i port grija. Atunci vei fi doar o POVARA pentru mine si nimic mai mult. Vreau sa intelegi lucrul asta. Insa cand vom fi doar noi doi, universul nu va mai conta. nu imi va pasa de ce e-n jur atata timp cat suntem singuri. Pentru ca esti speciala. Nu stiu de ce. Cand Kisame m-a rugat sa am grija de tine m-am gandit ca la o plictiseala pe care trebuie sa o fac. Apoi mi-a spus despre tine. Dar tot nu prezentam interes. Insa cand am pasit in camera si tu dormeai asa linistit, mi-ai adus aminte de un vis de-al meu din copilarie. Aveam 6 ani. Era o noapte de vara, cu un cer senin. Eram obosit dupa ce ma antrenasem singur, asa ca am adormit la un copac, langa poiana cu ciresi. Si am vazut-o. Nu stiu daca a fost real sau plasmuire. O fata cu parul roz, cu ochii verzi, dormind intr-un pat alb. Picioarele si mainile ii erau arse ca si cum ar fi fost stranse cu un lant, dar nu conta. Pentru ca era asa frumoasa. Erai asa frumoasa. Erai TU.
Eram eu..cuvintele lui m-au durut, m-au sfasiat apoi m-au cusut la loc. M-ai facut sa sufar, Itachi. Sa iti pastrezi masca indiferentei in fata amicilor tai asasini, ca sa vii mai apoi cu dulcegarii ca astea. Te iubesc, asta e clar. Dar tocmai de asta trebuie sa te invat ca NIMENI NICIODATA nu se joaca cu inima mea asa. Nici macar tu.


Autor P.O.V.

O palma grea rasuna in camera. Barbatul cazu intr-un scaun, cu buza insangerata, socat de gestul fetei. Cat despre ea, da, acum plangea. Era nervoasa, indurerata in toate modurile posibile, obosita si indragostita si toate in acelasi timp. Acum plangea. Asa tare incat nu-si mai putea tine echilibrul. Nu mai reusea sa stea in picioare, asa ca se lasa prada ploii de margaritare si cazu. Un corp cald o tinea la pieptul lui. Auzea cum respira. Stateau amnadoi intinsi pe podea, in timp ce Itachi isi trecea mainile prin parul Sakurei. Dupa ce se calma destul cat sa vorbeasca, se ridica in genunchi, lovindu-l fara putere:
-Nu ma mai atinge. Ce crezi ca sunt eu? O marioneta? Ok, am incercat sa arunc undeva in adanc tot ce sit, dar nu sunt decat un om. Cum poti sa crezi ca as accepta sa ma ignori complet doar ca sa-ti pastrezi imaginea de tip indiferent pe care o au colegii tai nebuni despre tine? Aa, spune! Cum crezi?
-Linisteste-te.
-Nu vreau sa ma linistesc. La naiba, nu vreau. Nu pot, nu vreau.
-Prostuto, nu am spus-o doar ca sa te fac sa suferi. Asta nu a fost intentia mea niciodata. Trebuie sa devii mai puternica. Trebuie sa ma asigur ca poti face fata la orice. In plus, eu insumi trebuie sa ma controlez la antrenamente sau intr-o lupta. Daca imi voi lasa sentimentele sa iasa, nu voi mai fi destul de dur cand te voi pregati si nu vrem sa se intample asta, nu?


SAKURA P.O.V.

Imi zambea larg enervandu-ma. Nu pot zice ca nu-i un motiv, dar nu-i unul destul de bun. Inca stia cum sa joace cartile. Intotdeauna a stiut asta. Asa ca se va distra. Era vizibil ca atitudinea lui ma facea sa sufar, deci in cazul asta ma voi amuza putin. Voi fi o mica inocenta si... o mare mincinoasa.
-Itachi, eu..poti sa ma tii de mana la noapte? Nu stiu de ce, dar cosmarurile mele sunt interminabile. Vad oameni morti si eu...


AUTOR P.O.V.

Ca o adevarata actrita, suspina prelung. Era adevarat, visa cadavre macelarite in misiuni si razboaie, dar nu o prea interesa. In schimb, cel ce se lasase furat de farmecul ei, asemenea unei himere, accepta. Nici nu stia ce il va astepta in urmatoarele nopti. Nu avea habar ca mica lui raza, care spera sa-i lumineze viata, i-o va face un iad. Nu pana va realiza unde a gresit. Insa el nu vede animic gresit in asta, din contra, i se parea a fi cea mai buna metoda. O lua in brate, in timp ce ea isi ingropa fata in parul lui, culcand-o.
-Spune-mi o poveste.
-Sa-ti spun o poveste? Bine. Pai, a fost odata ca niciodata un fiu de imparat...
Povestea ramase neterminata. In bezna negurii, cei doi dormeau imbratisati. Si fara sa vrea rozalia ii sopti: „O sa te iubesc orice s-ar intampla. Sper doar sa nu se mai intample nimic.” Pentru ca lovitura fara voie pe care Itachi i-o dadu rasuci spinii presarati cu sare. Lasa asta insa pe maine. Acum tot ce dorea era EL.


Uite ca am reusti sa pun si capitolul 6. Ce vroiam sa va zic:de acum puteti adresa intrebari personajelor. Ele va vor raspunde.Ideea este sa nu fie mai mult de doua intrebari per personaj. SCUZE pentru estetica da stiu ca e nasoala, doar ca am un calculator mai prost si prea putina rabdare. Se va remedia si asta. Ehh, cam atata. Sper sa va placa LECTURA PLACUTA

Îmi pare rău pentru aşteptare, acum...

Titlul - Nu are vreun efect asupra mea, ca cititor. Puteai găsi un titlu mai frumos, care să îmi producă o atracţie şi o curiozitate. Nu am găsit nici o legătură cu textul, însă este destul de devreme să îmi dau cu părerea despre acest aspect, pentru că legătura se poate forma chiar şi în ultimul capitol.

Ideea - Baza nu este originală, firul povestirii începe din Shippudden. Sunt şi alte fic-uri de acest gen, chiar multe. Sakura părăsind satul, dorinţa de a deveni membru Akatsuki, acestea sunt întâmplări banale. Cu toatea astea, ţi-ai lăsat amprenta şi ţi-ai personalizat fic-ul prin felul în care ai conturat aceste momente. De exemplu, omorându-l pe Lee, asta m-a surprins şi mi-a făcut interesul şi dorinţa de a citi mai departe să crească, dar asta nu înseamnă că ai câştigat cititorul până la final, pentru a face asta, este nevoie să aduci astfel de noutăţi pe tot parcursul fic-ului.

Descrierea - Ai o descriere foarte frumoasă, poetică, să zic aşa. Te descurci foarte bine la nararea obiectivă. Ce-i drept, m-ai surprins plăcut aici, dar nu prea am văzut descriere sentimentală. Nu ai dezvoltat sentimentele personajelor cât trebuia, mai ales când povesteşti din perspectiva Sakurei, atunci trebuie să înflorească totul în mintea ei, să le explicit cât mai bine. În ultimul capitol naraţiunea a fost subiectivă, după, obiectivă, iar subiectivă, din nou obiectivă şi tot aşa. Pentru un capitol este de ajuns o singură perspectivă, comutarea frecventă a acesteia aduce confuzie şi scade plăcerea de a citi. Să nu mai apară mai multe perspective într-un singur capitol. În legătură cu sentimentele, acestea au apărut cam brusc, mai ales din partea lui Itachi. Te-ai grăbit aici. Mă aşteptam ca el să fie mai distant, să nu se deschidă imediat în faţa ei.

Acţiunea - Nu este grăbită, dar nu decurge nici cum trebuie. În anumite părţi este grăbită, iar în altele nu sunt probleme, nu coincide peste tot.

Dialogul - Ai foarte mult dialog, iar unele replici puteau fi introduse în naraţiune.

Estetica - Lasă de dorit. Ca şi celelalte, estetica are o importanţă mare. Pentru început lasă spaţii între paragrafe de cinci- opt rânduri şi între naraţiune şi replici. De asemenea, titlul este aşezat într-un mod urât vizibil. Trebuia să separi şi povestirea din perspectiva Sakurei de cea a autorului, sunt prea lipite între ele, textul arată ca un bloc şi este mai dificil de citit. Că tot veni vorba, menţionează când povesteşti din perspectiva ei, aşa cum faci şi cu cea a autorului. Exemplu: Sakura’s Point of View / Sakura PoV .


Cum ar trebui să arate afişarea corectă:

Capitolul 6

Minciuni spre inima lui Itachi. Prăpastie

Sakura PoV


Capul imi bubuia infiorator de parca sute de ace s-ar rasuci inauntru, dupa bunul plac. Voiam sa deschid ochii, dar ma dureau prea tare. Ma ardeau. Cu greu, i-am deschis incet. In fata, acelasi chip perfect. Parea trist, de parca avea sa-mi dea o veste proasta. Ma uitam la el cuminte, asteptand. Nu stiam daca sa vorbesc sau nu. Nu eram sigura daca ochii sunt atintiti spre mine sau pierduti undeva in negura timpului.

sau

Eram eu..cuvintele lui m-au durut, m-au sfasiat apoi m-au cusut la loc. M-ai facut sa sufar, Itachi. Sa iti pastrezi masca indiferentei in fata amicilor tai asasini, ca sa vii mai apoi cu dulcegarii ca astea. Te iubesc, asta e clar.Dar tocmai de asta trebuie sa te invat ca NIMENI NICIODATA (nu este nevoie să scrii cu iniţiale, arată urât) nu se joaca cu inima mea asa. Nici macar tu.


Autor P.O.V.

O palma grea rasuna in camera. Barbatul cazu intr-un scaun, cu buza insangerata, socat de gestul fetei. Cat despre ea, da, acum plangea. Era nervoasa, indurerata in toate modurile posibile, obosita si indragostita si toate in acelasi timp. Acum plangea. Asa tare incat nu-si mai putea tine echilibrul. Nu mai reusea sa stea in picioare, asa ca se lasa prada ploii de margaritare si cazu.



Greşeli de ortografie - Nu ai multe greşeli, poate doar să lipsească o virgulă sau două, dar nimic grav ce nu poate fi rezolvat. Corectează mai atent capitolele, aşa nu se vor mai strecura greşeli.

Am incercat sa ma ridiccu toate ca nu aveam forta in spate. -> Am incercat sa ma ridic, cu toate ca nu aveam forta in spate.

Greşeli de tastare - Ai câteva, acestea sunt datorate neatenţiei, faptului că te grăbeşti şi că nu corectezi capitolul cum trebuie.

n -> nu

api -> apoi

pentr -> pentru

amnadoi -> amandoi

sit -> simt

Atât am avut de spus, sper ca aceatsă critică să te ajute, iar dacă ai vreo nelămurire îmi poţi spune printr-un mesaj privat, nu este nici o problemă. Îţi doresc mult succes în continuare, ai un fic foarte frumos şi sper să mă anunţi şi pe mine când postezi next-ul, pentru că îl aştept cu nerăbdare.

Hello! Am ajuns si eu pe la ficul tau. Imi place super mult mai ales descrierea, care nu lipseste nici o data. Am vazut totusi ca nu ai mai postat de mult si sper sa nu ajunga la ficuri blocate. Anunta-ma de next.

Buna dragilor iertati-ma ca nu am postat dar scoala e ENERVANTA!!!!!!!!! Maine aduc capitol nou promit.

CAPITOLUL 7: Confuzie

Ma simteam odihnita si mai ales protejata in bratele lui Itachi. Eram innebunita dupa el, dar asta nu ma va face sa ma opresc din mica mea distractie. Vad in ochii lui ca tine la mine, vad asta dupa cum ma priveste. Simt melancolia si dragostea pe care o poarta si grija pe care o are fata de mine. In momentul asta el inseamna mai mult decat realizez cu adevarat: un prieten, un iubit, un frate si un sensei. Acum cand il privesc observ o oarecare inocenta asternuta firav peste pleoapele usor aurite. Paloarea chipului sau il facea sa para mai atragator decat era inainte si in semi intuneric, cum suvite lungi de par ii cadeau pe obraji, arata fermecator. Buzele lui, de un roz foarte pal, asemeni unui trandafir uscat, cereau un sarut.

Mi-am strecurat mana sub capul lui si l-am strans la piept. Era cald, iar mana lui cadea nevinovata pe coapsa piciorului meu. Vroiam sa se trezeasca odata, asa ca am inceput sa-l sarut usor pe obraz, apoi pe pe frunte, pe ochi, pe barbie pana morocanos, deschise ochii pe jumatate. Mi-am scos mana de sub capul lui, urcandu-ma in bratele lui. Ma cuprinse lipindu-ma strans de el, in cautarea buzelor mele. Vroia sa ma sarute si eu vroiam, la drept vorbind, acelasi lucru, dar nu m-am lasat mai prejos. Imi treceam mainile prin parul lui, punandu-mi fdruntea pe obrazul lui, asa incat nu putea ajunge la ceea ce vroia. Intr-un final, paru sa renunte si m-am ridicat triumfatoare din bratele lui. Mare greseala. Ma trase inapoi sub plapuma, sarutandu-ma. Era putin nervos, dupa cum imi tinea mainile de o parte si alta, insa imi dadeam seama ca era cazul sa-l las sa castige meciul asta. In plus, imi facea placere. Felul in care combina placerea si forta erau diferite. Era timid si impertinent in acelasi timp, lucru care ma facea sa-l vreau si mai mult.
- Buna dimineata si tie! Mergem sa mancam?
- Nu, hai sa mai stam. Doar vrei sa ma mai tii in brate,nu?
Ma ridicasem, si in joaca noastra, camasa de noapte se ridicase provocator de mult. Nu avea cum sa ma refuze.
- As vrea, dar nu putem. Pain ne asteapta pe toti la micul dejun. Aici avem cateva reguli pe care le respectam. In ciuda a tot ce crezi, suntem un colectiv.
Aprobasem afirmativ. Nu imi venea sa cred ca ma imi spuse nu atat de hotarat, fara sa-si ceara scuze sau sa ma intrebe daca e ok, daca ma mai doare... era ceva diferit fata de Itachi cel de ieri. Si nu imi placea schimbare asta deloc.
-Astept sa fii gata in zece minute.

Iesi afara din camera fara nici un cuvant in plus, fara un suras pe buze. Ceva nu era in regula..ceva se intamplase. Ma imbrac cu niste haine gasite pe scaun, special puse pentru mine si imi trec mainile in graba prin par. Ies in graba pe hol si simt cum un nod in gat isi face aparitia. Ochii ma ustura, ca si cum ar vrea sa dea nastere altor zeci de lacrimi. Ce se intampla cu mine? Acum o seara eram hotarata sa ma razbun pe Itachi pentru tot ceea ce facuse, iar acum simteam cum iubirea lui se pierde? Oare realizase ce am de gand? Credea ca ma folosesc de el? Ma rezem de peretele rece, lasand fiori sa-si croiasca drum pe spatele meu. Trebuie sa inceteze. Nu a avut intentia asta, pur si simplu asa credea ca e mai bine pentru mine si nu incearca sa ma raneasca, ma place, chiar el mi-a zis-o. Atunci de ce am simtit raceala din ochii lui cand mi-a zis ca ar vrea sa ma tina in brate? Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
-Sakura, esti bine? E otrava?
Nu s-a schimbat nimic. Privirea lui e acceasi. Am probleme...sa devin instabila doar de la un fleac ca asta...Nu el e problema, eu sunt problema! Rautatea pe care vreau sa i-o fac ma raneste pe mine. Ma ranesc singura.
- Esti ok? E posibil sa ai schimbari temperamentale pana organismul tau se obisnuieste cu schimbarile facute.E totul in regula acum?

Daca imi spunea asta inseamna ca tremuram si ca plangeam mai tare decat credeam. Adevarul e ca daca as vedea o fata imbracata in niste haine cu trei marimi mai mari, stand pe jos, tremurand si bocind m-ar apuca mila. Mila fata de prpia persoana. Patetic. Trebuie sa remediez asta. Organismul meu trebuie sa se obisnuiasca mai repede cu ce mi-au facut ei. Nu suport sa fiu iar o fata slaba, incapabila sa sa faca ceva. Am trait destul in umbra. Am ratat in mod stupid destui ani din viata mea. Cand l-am gasit am jurat ca totul se va schimba si ca voi incepe o noua viata. Mi-am promis ca nu ma voi lasa doborata.

Ma ridic in picioare. Cateva lacrimi inca se scurgeau, aruncand in van ultimele farame de slabiciune. Viata nu e prea prietenoasa cu mine asa ca eu de as fi?
-Sunt bine. Sa mergem.
Am trecut pe langa el, cand m-a prins de mana.
- Sa stii ca ceea ce gandesti nu e adevarat. Esti speciala pentru mine si am vorbit serios.
Nu avea rost sa-l intreb de unde stia ca asta gandeam. L-am luat de mana si ne-am indreptat spre sala de adunare. Mana lui era calda si imi dovedea ca toate simturile mele erau derutate de pe urma otravei. In ochii lui am putut sa zaresc iarasi acea stralucire care stiam ca se reflecta din vina mea. Vina mea ca il las sa ma iubeasca. Puteam sa traiesc cu gandul asta. Cu mare usurinta.


Imi cer scuze ca a durat asa mult dar chiar am fost prinsa cu scoala si nu am avut prea multe idei...sper ca in vacanta sa postez ceva mai mult...inca ma gandesc daca sa se termine vesel sau trist.
Cat despre intebari astept sa se mai adune dupa care dau post cu raspuns la toate. Sper sa va placa stiu ca a fost scurt dar a fost doar un capitol intermediar in care m-am axat doar pe sentimentele ei. Eeehh.astept comentarii.

https://2img.net/r/ihimg/f/809/sakuraakatsuki.png/
https://2img.net/r/ihimg/f/685/paduredark.jpg/
https://2img.net/r/ihimg/f/593/sakurakomono.gif/
https://2img.net/r/ihimg/f/689/sakuraitachi.jpg/
https://2img.net/r/ihimg/f/42/sakuraitachieyes.jpg/

Astea ar fi foarte putine poze. Daca mai gasesc am sa mai pun. Personajele asteapta intrebari in continuare pentru ca vor raspunde, dupa cum am mai zis o data, cand se vor aduna mai multe. Pana atunci enjoy it si multumesc celor care imi citesc ficul

Hei

Mă bucur foarte mult că ai adus capitolul următor şi că m-ai anunţat. Mi-ai luat în considerare sfaturile şi deja se vede o diferenţă între cele două capitole. Acesta a fost unul plin de sentimente, pe care le-ai prezentat corect, iar eu, ca cititor, am simţit emoţiile Sakurei.
Te descurci foarte bine, iar pe viitor vei evolua şi mai mult.

Acum, aş vrea să nu mai răspunzi comentariilor, iar daca mai ai ceva de spus, menţionezi ca o paranteză când postezi următorul capitol. Faptul că postezi şi altceva în afară de continuarea fic-ului, precum:

Citat :

Buna dragilor iertati-ma ca nu am postat dar scoala e ENERVANTA!!!!!!!!! Maine aduc capitol nou promit.

este considerat spam. De asemenea, pozele puteau fi adăugate prin edit la ultimul capitol postat. Menţionai că ai editat şi le includeai şi pe ele. Ai mai multă grijă pe viitor, după cum am menţionat, este considerat spam şi poti primi ban.

Atât am avut de spus. Mult succes în continuare!

Hellow. In primul rand vreau sa-ti multumesc ca m-ai anuntat.
Ca de obicei ai descris minunat, dar de data aceasta m-ai facut sa ma simt in pielea personajului. Astept cu nerabdare urmatorul capitol. Sa ma anunti cand il postezi. :)

Astept pareri.

Aleluiiaaa, ai adus capitol nou! Imi place foarte mult sper sa continui acest fic! Mi-a placut faza cand au spus ca odata vine o fat afrumoasa si are deja iubit :))))
Anunta-ma cand pui next-ul.

Ador ficul tau fatha mea!:X
Descrii atat de bine incat parca eu as fi in locul Sakurei. Bravoo!:-*
Chiar speram sa ma anunti!:X
Arigato gozaimasu!*:*
Astept neeext!
Te-am pupacit dulshe!
M@dy.

CAPITOLUL 9: Legaturi


Dormisem singura. Itachi a plecat in toiul noptii cu niste afaceri „nocturne” in oras. Imi displacea profund sa dorm singura. Ma obisnuisem sa-l am langa mine, sa ii simt respiratia calda in ceafa si mainile incolacite in jurul taliei mele. Astazi trebuia sa incep antrenamentul. Chiar ma intrebam cum o sa fie, avandu-l pe Itachi sa ma antreneze. Din cate mi-au spus baietii ieri este o adevarata petrecere cand vine vorba de pregatire. Pain insa parea serios.
-Pot sa intru?
O voce firava se auzi de cealalta parte a peretelui. Usa se crapa incet si o silueta frumos conturata, senzuala isi facu aparitia. Doi ochi mari si timizi ma priveau insistent. Acum ca nu mai purta pelerina parea frumoasa. Fata ii era incadrata perfect intre suvitele de catifea, coborand pe gatul subtire si lung pana la pieptul micut lasat, destul de generos la vedere, de o tunica alba, usor transparenta. Arata ca o pisica cuminte, lenesa dar care e gata sa isi apere casa. Parea mirata sa vada ca de abia m-am trezit – probabil era destul de tarziu – si nu indraznea sa faca inca un pas si sa intre in camera. Statea in prag, asteptand parca un indemn.
-Ia loc.

-Itachi e plecat si va mai intarzia. Mi-a spus ca pana la cina, daca totul decurge bine, ar trebui sa se intoarca. In orice caz, nu am avut ocazia sa iti urez bun venit personal. Ma bucur, sincer, sa te vad aici. Te-am vazut in sat si dupa cum te comportai – ezita usor, ca si cum nu era sigura ca spune ce trebuie- cred ca am putea fi prietene bune. Sunt multe lucruri de spus si sunt lucruri pe care nu le poti marturisi unui om ca Deidara sau Tobi. Urmatorul lucru pe care l-ar face ar fi sa tipe in gura mare.
-Mi-ar placea. Am sesizat ca ieri stateai cam retrasa. De ce? Ei chiar par prietenosi. Care e problema?
-E complicat. Eu nu sunt tocmai timida insa intampin probleme cand vine vorba de a lega prietenii. Mai ales cu baieti...in plus...
Gandurile ii zburasera departe. Putea vedea asta in ochii ei pierduti si in obrajii ei rosii ca macul. Un baiat.
- Cu un anumit baiat? Sa fie poate Pain?
-Nu vorbi asa tare. O sa ne auda. E special. Il stiu de o viata, insa niciodata nu m-a..

Ma impresioanase viata cruda a celor doi. Ramasi singuri pe lume, izgoniti mereu de la o casa la alta, fara un acoperis deausupra capului peste noapte. Devotamentul ei fata de prietenul de-o viata, o iubire nemarturisita si care crestea cu fiece zi petrecuta in compania lui. Imi povestea cum a avut grija de el in noptile cand se imbolnavise subit in urma unei raceli. Saptamani intregi, petrecute intr-o pestera la marginea unei paduri, schimband ceas de ceas compresele, pregatind mancarea si gonind salbaticiunile. Se asezase pe marginea patului si se juca cu o bratara de la mana in timp ce isi depana viata, in culori sidefate, plina de umbre si noroi.
-Am decis sa-l urmez oriunde va merge. Pana in mormant.
Ultimele ei cuvinte ma infiorara. Sclipirea din ochii ei ma facu sa zambesc involuntar.
-Dar nu vreau sa te plictisesc cu prostiile mele. Imi pare rau, trebuia sa ma opresti. Am vrut doar sa vorbesc cu cineva. Ideea...ideea este ca trebuie sa gatim astazi. Este ziua lui.

Isi inclina capul intr-un mod comic, iar miscarile stangace ale mainilor ma amuzara la culme. Nu vazu rostul rasului meu, dar nu m-am mai obosit sa ma explic. Am rugat-o sa imi dea ceva timp sa ma pregatesc, stabilind sa ne intalnim in sufragerie. Intorcandu-ma spre sifonier, optiunile nu erau multe la numar. Era de fapt doar una. Aveam pantalonii negri, trei sferturi si un maieu rosu, mult prea decoltat . Pelerina imi era cu cateva numere mai mari, astfel incat umerii hainei ajungeau undeva la coatele mele.
Am pasit incet pe holurile lungi, intunecate. Lumanarile erau stinse, asa ca mai mult dibuiam drumul decat il stiam. Tineam calea zidului ca sa nu ma ratacesc. Doua usi, un gol de jumatate de metru si ar fi trebuit sa intalnesc un cadru metalic, aspru de la rugina. Dar nu a fost asa. De-a lungul coridorului nu atingeam nimic altceva decat piatra umeda, rece. Simteam ca drumul se ingusteaza si am inceput sa ma panichez. Imi aminteam clar ce imi spusese cu o noapte inainte Itachi „Nu aprinde lumina in intuneric” insa mana mea deja facea semne interzise. Cu o secunda inainte de a rosti foc, am alunecat . Nu stiu unde voi ajunge, cert era ca ma aflam in cadere libera fara vreo speranta ca m-as putea opri. Zaream o lumina, care devenea tot mai puternica.Contactul cu solul a fost mult mai placut decat ma asteptam. Aterizasem pe un munte de paturi in bucatarie.

-Scuze pentru mai devreme, asa o sa fie prima luna. Ne asiguram ca nu vei invata drumurile decat daca esti cu adevarat de al nostru. Sper sa nu te superi. Oricum nu ar conta.
Imi afisa un zambet fals, ce ascundea o rautate prietenoasa. Isi cobori ochi peste pelerina mea, care se descheiase si lasa la vedere maieul.
-Asa te imbraci si noaptea pentru Itachi?
Ce se intamplase cu fata de mai devreme, neincrezatoare si plina de tragedii?
-O, nu te mira. Imi schimb des dipozitia. Acum, hai ajuta-ma , facem un tort de lamaie si portoale. Asta ii place.
Am lasat la o parte caracterul ei dubios, concentrandu-mi toata atentia asupra lamaii. Stateam la capetele mesei, fiecare asteptand un subiect de discutie. Ne simteam stinghere. Eu nu o cunosteam, ea tocmai imi spusese prea multe...Pana am deschis un subiect universal valabil pe baza caruia, aveam sa aflu mai tarziu, va sta prietenia noastra.
-De ce nu ii spui? Ar fi mai usor. L-ai putea imbratisa fara motiv.
-Fii serioasa. Ce sa vada la o fata ca mine? Nu sunt frumoasa.
Avea dreptate. Nu avea o imagine per total, spectaculoasa.
-Nu trebuie sa fii frumoasa. Doar senzuala si sincera. Cel putin asta cred eu.
Si asa am inceput o legatura . In acea dupa-amiaza i-am dat sfaturi despre cum sa mearga prin fata lui, cum sa il priveaca, ce sa ii spuna, cum sa il amageasca. Tot ce stiam. Si nu eram chiar o novice intr-ale iubirii. Un joc, imi placea mie sa cred, in care nu exista un infrant. Ci doar un stapan si majordomul sau. Intrebarea era cine joaca rolul cui si cand se inverseaza.

Petrecerea urma sa aiba loc intr-o ora. O asteptam cu nerabdare. Daca in seara asta nu se va intampla nimic, niciodata nu se va intampla. Dragostea e un joc in care nu exista dupa, ci doar acum. Cum imi placea sa cred, dragostea e ca luna: te temi te ea, te fascineaza, o vrei doar pentru tine, dar nu ai curajul sa o atingi.




Sper sa va placa. Astept comentarii. Sper sa nu va plictisiti. Stiu ca nu se intampla mare lucru, dar asta o sa fie si ideea in urmatoarele capitole.

Hallow!!!
Deci interesant ficul.
Da-mi voie sa iti zic draga mea. Ai o descriere de prima clasa. Te ador. Ce carti citesti?
Cumva de aventura sau dragoste?
Deci ador cum te exprimi, cum descrii sentimentele, actiunea.
Nu iti pot scrie mai mult pentru ca sunt foarte obosita si maine voi avea parte de 3 lucrari.
Astept urmatorul capitol si sper sa ma anunti si pe mine cand il aduci.
Te pup.
Ja Ne!!!

P.S. Daaaa!!! In sfarsit prima la com!!!

Dumnezeule mare, ce nesimţită pot fii Puteam să jur că ţi-am comentat acest capitol, dar când colo, nimic de la mine
Oricum, a fost un capitol excelent ca deobicei şi aş fi foarte fericită dacă ai aduce nextul aşa, ca de ziua mea, care se apropie cu repeziciune Sunt tare curioasă dacă se va întâmpla ceva între Konan şi Pain
Oricum, spor la scris şi la idei!