Partea a 4~Capitolul 1

Asta oameni buni este a 4-a parte/5-capitolul 1-Scuzati-mi greselile de scriere si exprimare, si multumesc din suflet pentru ca cititi acest fic de incepator
Deci sa incepem:

Eram foarte speriat pentru ca nu stiam cum va reactiona criminalul la ''impulsul'' meu neasteptat,nu-mi puteam imagina ce ar putea fi mai rau de atat, sa te privesti ochi in ochi cu un criminal care a facut mii si mii de crime,sau sa stai o zi intreaga ascultand povestile bunicii.Unii ar spune ca a sta cu bunica e un lucru frumos si ca este un lucru de nepretuit dar eu spun ca ''aventura'' asta e mult mai tare si mult mai palpitanta decat povestile plictisitoare ale bunicii care sunt repetate la nesfarsit.Imi iubesc bunica, dar sa fim seriosi, cine ar fi in stare s-o suporte o zi intreaga?
Deci eram fata in fata cu ''le criminal'' si nu stiam ce sa mai fac, ne uitam unul la altul de ziceai ca am vazut niste stafii,eu chiar asa credeam dar el?oare se simtea amenintat de prezenta mea?nu cred.Dar ce era el? Cum de a putut sa ma hipnotizeze dintr-o singura privire?De obicei magicienilor de la circ le ea ceva timp in jur de 5-10 minute dar acestui om ''fantastic'' ia luat cateva secunde.Oare era asa zisul ''Joker'',rivalul lui Batman?-nu are nici o legatura cu povestea mea dar sunt mare fan.Deja o luasem razna, deliram si aveam vedenii.In loc de un om normal in fata mea il vedem pe Joker,am inebunic complet, ma gandeam numai la iubirea vietii mele, la frumoasa Sakura pe care o voiam alaturi de inima mea.
Nu aveam rani la exterior, inafara de cateva vanatai,iar alea oricum sunt trecatoare si dispar in cateva zile dar interiorul meu era dea dreptul sfasiat.Infruntam pericolul de a fi ucis doar pentru Saku si pentru familia mea care deja a pierdut un lucru pretios.
Gandindu-ma la urmatoarea mea miscare,criminalul mi-o ia inainte si fara a ma mai privi ma pinde de gat si ma tranteste cu toata puterea lui de un perete.La imensul impact cu peretele, norocul meu apare de undeva de sus, mai exact de la un tablou care s-a intamplat sa cada la exercitarea unei forte asupra peretelui care probabil data de cateva secole, spitalul fiind desigur unul destul de vechi, cam de pe timpul strabunicilor mei,dar hai se nu ne inecam in detalii.Cum spuneam, tabloul care era agatat de un cui din perete cade-spre bucuria mea- drept in capul criminalului facandu-l sa se prabuseasca la picioarele mele.
Eram in culmea fericirii,am doborat un criminal, bine cu putin ajutor dar totusi l-am doborat.Imi venea sa sar in sus de bucurie ca am scapat.Intr-un sfarsit respiram usurat dupa aproximativ 30 de minute petrecute alaturi de cadavrele asistentelor si de silueta necunoscuta a criminalului.Fara a mai sta pe ganduri sar peste criminal, care imi bloca drumul spre libertate si dragoste deplina si ma arunc in genunchi langa o asistenta care inca mai traia.Simtindu-ma ca un super erou, ca Batman preferabil ,o iau la intrebari pe asistenta folosind un ton aspru dar totusi bland.
-Sunte-ti bine doamna?Cine e? si de ce v-a atacat? spun eu cu o seriozitate deplina si cu o curiozitate imensa.
Dar degeaba asteptam eu un raspuns de la saraca femeie ca pana am ajuns eu la ea murise din cauza hemoragiei.Ii asez usor capul pe podeaua cea rece a camerei si ii inchid ochii care ramasera deschisi cu privirea atintita asupra mea.Eram nelinistit din cauza Sakurei, ma tot rugam ca ea sa fie bine si sa o gasesc in viata...Las cadavrele singure si alerg spre usa incaperii care era o poarta catre libertate.Alergam cu gandurile imprastiate in toate directiile pe un hol lung care parea imens.....