Hello, ei bine am înviat, mai bine aş spune reînviat şi din moment ce am revenit era normal să apar cu un nou fic, acesta fiind spuse sper să fie pe placul vostru.
Capitolul 1
Osaka, un oraş destul de mare, de fapt cel mai mare după Tokyo. Petalele florilor de cireş cad liniştite, oamenii de plimbă şi se bucură de lăsarea serii puţin mai răcoroasă, prima noapte de toamnă. Unul din anotimpurile mele preferate, să văd cum frunzele verzi se usucă transformându-şi culoarea într-una de foc şi cum sfârşesc pe asfalt şi nu peste mult timp totul o să fie acoperit de un strat gros de nea. Apoi şi iarna o să ia sfârşit încet primăvara revenind şi reînviind totul apoi vara şi tot aşa la infinit. Privesc cerul înstelat în timp ce stau şi aştept să se facă verde la un semafor împărtăşind aceeaşi nemulţumire cu alte douăzeci de persoane. Ultima seara în care am putut ieşi afara fără să-mi fac griji că nu am teme ori să învăţ pentru veşnicele teste, dar nu mă plâng. Când se face verde păşesc repede pe zebră şi pornesc către casă. Într-o vitrină îmi văd reflexia, nu mi-am mai examinat atent chipul de când…de când el a murit ars acum şase ani. Mă opresc şi mă aşez pe o bancă din faţa unei florării. Închid ochii şi văd acel chip plăpând, acei ochii verzi, părul şaten şi zâmbetul angelic şi totul s-a ruinat într-o noapte, zâmbetul s-a transformat în disperare, ţipetele de bucurie în unele de groază iar vocea, încă îmi mai aduc aminte de vocea lui care îmi spunea să fug şi să mă salvez. Deschid ochii şi parcă pentru câteva momente în văd în faţa mea, dar nu aşa cum arată atunci când aveam zece ani, aşa cum ar fii arătat acum. Inspir, apoi dau totul afară într-un oftat. Îmi e aşa de dor de tine Aido. Aido era fratele meu mai mare cu un an. Din nefericire el a murit când casa a luat foc, eu am reuşit să scap, oricum revenind la realitate. Mă ridic de pe bancă şi pornesc iar la drum. Când ajung în faţa casei văd toate luminile deschide.
„Să fie mama acasă? Nu cred, atunci dacă nu e mama, cine e?” Mă întreb eu simţind cum pulsul mi-o ia la galop. Intru repede în casă pregătită de o bătaie cu hoţul dar când deschid uşa o văd pe mama care se sărută cu un tip cu părul negru făcut ţepi la spate, musculos, îmbrăcat într-o cămaşa neagră cu o cravată făcută zdrenţe, pantaloni negrii călcaţi la dungă. Îmi dau ochii peste cap în semn de dezgust. După ce m-am născut eu tata a părăsit-o pe mama, de atunci mama se tot culcă cu diferiţi hmmm….domni. Tuşesc oarecum deranjată de ipostaza în care îi găsesc, aceştia rup sărutul şi se uită la mine.
-Oh, îmi pare rău, v-am întrerupt. Îmi pare rău, trecerea de la frig la cald mi-a uscat puţin gâtul. Spun eu la fel de drăguţ de parcă ar avea fiecare câte o muscă pe frunte şi aş vrea să omor cele două muşte imaginare cu toporul.
- Sakura, el este Sasuke şi este iubitul meu, ar trebui să începi să-i spui „tată”. Îmi spune mama sărutându-i gâtul.
- La fel cum mi-ai zis şi cu ceilalţi şapte de acum o săptămână? Întreb eu dulce ca un laxativ.
Acesta ridică o sprânceană uitându-se la mama, mama se uită la el zâmbeşte şi probabil îi şopteşte că e doar o glumă.
- Îmi pare bine Sakura, mama ta mi-a povestit multe despre tine. Îmi spune bărbatul cu o voce calmă şi destul de frumoasă.
- Mda. Sunt sus, să nu mă deranjaţi cu scârţâielile voastre că iese rău. Spun eu pornind către scări.
- Sakura, aşteaptă. Spune mama oarecum impacientată.
Eu mă aplec puţin peste balustradă cât să îmi vadă faţa şi ridic o sprânceană.
- De mâine vei începe să mergi la un alt liceu şi la studioul de înregistrări al lui Sasuke.
- Ha, ha, ha, bună glumă. Spun eu calmă.
De obicei aşa îmi face mama, îmi dă câte o alarmă falsă. Face mai mereu glume pe seama vocii mele şi nu sunt unele să spunem sărate.
- De fapt, mama ta vorbeşte serios, am aranjat totul, o să mergi la cel mai bun liceu de muzică şi o să mergi în studio-ul meu de înregistrări. O să plecăm peste trei ore către Tokyo. Îmi pune el apropiindu-se către mine.
Pe mine mă apucă dintr-o dată ameţeală şi mă aşez în fund pe trepte. Mama vine repede la mine şi se aşează în genunchi pe o treaptă lângă mine şi mă întreabă dacă sunt bine. Eu dau din cap că da şi îl privesc uimită pe brunet care îmi zâmbeşte blând dar pervers. Are măcar sens ce spun? Probabil că da.
- O să vii şi tu? O întreb pe mama.
- Îmi pare rău Sakura dar eu nu voi putea veni, o să ne vedem in fiecare weekend dar nu pot lăsa firma ca să vin la Tokyo. Dar îţi promit să o să fie totul bine. Sasuke o să aibă grijă de tine şi la cum te ştiu o să-ţi faci imediat prieteni. O strâng în braţe şi mă duc să-mi fac bagajele oarecum fericită dar şi tristă că trebuie să plec de aici. După ce golesc jumătate din dulap mă duc la către bucătărie unde am lăsat-o pe mama şi văd că nu era decât ea.
- Sasuke a plecat? O întreb eu calmă.
- Da scumpo s-a dus până la el acasă să îşi facă un duş, să se schimbe şi să vină să te ia şi să plecaţi. Îmi spune ea mângâindu-mi chipul privindu-mă în ochii, părând puţin tristă.
- Oh, ce păcat că vroiam să-l întreb dacă pot să-mi iau toată colecţia de cosmetice si să-l machiez şi pe el. Glumesc eu.
Mama râde cu mine apoi mă sărută fugar pe frunte şi mă trage de mână pe scări în sus către dormitorul ei. Când ajungem în faţa dormitorului deschide uşa şi mă pune să mă aşez pe pat şi să închid ochii. Fac cum îmi cere şi nu după mult mama vine lângă mine şi îmi pune pe genunchi o cutie destul de mare, frumos colorată cu albastru şi multe stele. O privesc uimită pe mama care mă priveşte de parcă mar îndemna să deschid cutia. Când o deschid rămân uimită. O rochie frumoasă, vişinie, mai scurtă în faţă şi lungă în spate, cu corset, O scot din cutie şi rămân mută de uimire, corsetul are câteva dungi negre, sus dantelă. Mă duc la mama, o iau în braţe.
- Să nu te dai bătută. O să înduri foarte multe lucruri dar continuă să te porţi ca un adevărat războinic cum ai făcut până acum. Mereu trebuie să te ridici din propria-ţi cenuşă. Îmi spune mama scăpând un oftat prelung.
- Ştiu mama, o să fac tot posibil ca să devină realitate, orice. Spun eu răspunzându-i calmă.
După ce îmi dă drumul îmi mai dă un troller mic şi unul mai mare. Mă duc cu toate la mine în cameră şi încep iar cu împachetatul. După o jumătate de oră am terminat. Am pus în bagaje şi câteva poze cu mama şi Aido, si doar una în care apar şi eu lângă ei doi.
Nu mai stau mult şi mă duc să-mi fac o baie. Mă descotorosesc repede de haine şi intru în cabina de duş. Îmi răsfăţ corpul repede cu un gel de duş cu miros de vanilie şi părul cu un şampon cu miros mango. Ies din cabină şi continui să-mi fac siesta. După aproape o oră ies din baie cu părul uscat şi îndreptat, machiajul făcut şi un halat care mă acoperă destul de puţin. Intru în cameră încui uşa cu cheia şi mă îmbrac cu un maieu gri, pantaloni gri rupţi şi tăiaţi de parcă abia aş fii ieşit dintr-o bătaie, pe deasupra o cămaşă roşie, la gât o eşarfă, în picioare nişte skaterii care vor să pară a fii făcuţi din jeans, mă uit în oglindă şi îmi văd chipul şi dacă nu mi-aş mişca ochii aş putea spune că sunt moartă. Ies din cameră şi când cobor scările sună şi soneria. O las pe mama să deschidă şi când deschide sare la gâtul bărbatului, de aici mi-am dat seama că e Sasuke. Acesta intră în casă vizibil mai relaxat de parcă şi-ar schimba starea după cum e îmbrăcat. Cobor scările şi mă duc în bucătărie.
- Sakura scumpo ai terminat cu împachetatul? Mă întreabă mama sărutându-l pe Sasuke pe obraz.
- Doar nu vreţi să îmi car singură cele zece trollere. Spun eu ridicând o sprânceana, Sasuke prinzând aluzia o ia în sus pe scări şi se opreşte în capul scărilor. Mă duc după el şi deschid uşa de la cameră. Acesta ia patru trollere fără pic de efort, eu iau încă două şi mama îmi ia trusele de machiaj. Când ieşim pe uşă rămân uimită să văd că o să merg la Tokyo într-un Range Rover Evoque, negru. Sasuke bagă repede totul în portbagaj şi apoi se duce la mama să o ajute în timp ce eu târâi de cele două minunate trollere care probabil cântăresc cat mine daca nu mai mult. Cu chiu cu vai şi o scurtă spovedanie pentru Sasuke reuşesc să urc trollere în maşină şi dau sa mă duc după ce a mai rămas dar când vreau să intru pe uşă Sasuke apare iar cu alte patru, îmi zâmbeşte fugar şi apoi porneşte către maşină. Eu mai urc sus să-mi iau geanta, telefonul, portofelul, căştile, tableta. Mă mai uit o dată prin cameră şi cobor scările oarecum tristă dar gândul că în sfârşit visul o să-mi devina realitate mă face să vreau să merg pe tavan.
Ei bine îmi pare rău pentru eventualele greşeli făcute. ^.^
Câteva poze cred că ar prinde bine la casa omului.
Maşina lui Sasuke:
http://stwot.motortrend.com/files/2012/07/Hamann-Range-Rover-Evoque-front-three-quarter-black-623x389.jpgSakura:
http://fc06.deviantart.net/fs71/f/2011/191/3/3/don__t_mess_with_sakura_by_sadrithmora-d3llauf.jpg