deecii... scumpii mei am venit cu un nou fic stiu ca celelalte nu sunt gata, dar ma voi ocupa si de ele am atatea idei si am zis sa o pun pe aceasta in aplicare primele capitole vor fi pur si simplu banale si va face sa pare un fic neoriginal (dupa parerea mea) dar cu timpul ideea se va schimba ... ce cu timpul ... de la al 3-lea capitol, de pe acolo paai ... sper sa va placa Nu in ultimul rand, acest fic este dedicat scumpei mele Niki-Piki-Riki Lectura placuta !


       Alerg spre şcoală cu rapiditate, simţind cum toţi muşchii mi se contractă. Încercam să ocolesc lumea din jur fără să dau peste cineva. Uneori mai auzeam câte o înjurătură. Pe lângă faptul că m-am trezit la o oră destul de târzie, ploaiea nu îmi uşurează deloc încercarea de a ajunge mai repede la şcoală. Cerul din această dimineaţă demonstrează faptul că prezentatorii meteo au greşit a şaptea oară în luna asta. Cred că salariile o să aibă de suferit.

       Parcă şcoala mi se pare mai departe ca niciodată, dar până la urmă trebuie să ajung. Din nefericire prima oră este matematică, mai exact algebrăm, dându-se în această oră şi un mic test. Un lucru ştiu sigur despre această materie, o urăsc. Mă uit rapid la ceasul de mână, indicând ora 7:50, dimineaţa, desigur. Aş putea încetinii pasul, dar vreau să repet pentru test. În doar câteva minute ajung la şcoală. Curtea este goală. Se şi înţelege l-a cât de tare plouă afară. Această ploaie… Parcă îmi atinge şi sufletul în acest moment. Mă simt singur, deşi ştiu că nu sunt. Chiar dacă familia mea este îndepărtată mă vizitează şi mă sună des. Când vine vorba de prieteni, am destui, dar uneori din vina celui mai bun prieten al meu, uit de restul.

       Deschid uşa şi păşesc în sala de clasă. Se pare că profesoara încă nu a ajuns. Privesc putin în jur şi un singur cuvânt îmi trece prin minte: agitaţie. Starea de spirit care conduce mereu elevii din clasa a X-a B, înainte de a da un test. Toţi strigau, abia putând să îţi auzi propriille gânduri. Abia când intru în clasă realizez că era mai bine să fi rămas afară. Aşa mi se întâmplă mereu. Din nefericire, dendată ce intri, nu mai poţi ieşii uşor. Mă aşez încet în bancă, încercând să nu mă observe colegii. Deschid încet caietul de matematică. Vreau să primesc o notă mare la acest test.

        –Sasuke, bună dimineaţa!

       Îmi ridic privirea şi am surpriza să o văd pe profesoara de matematică în faţa mea. Se pare că dintre toţi eu am fost singurul care nu a văzut-o intrând. Îmi cer scuze pentru că nu am fost atent şi aceasta îmi intinde testul în faţă. Mda, ăsta da mod de a mă trezi de dimineaţă. Bine că nu pare mult prea nervoasă. Testul deja a început. Numere, numere, semne, litere şi revenim la numere. Asta e matematica. O materie la care nu îţi este ruşine să spui că ai luat note mici. Însă, nu în toate cazurile. Încep să scriu, mâna parcă executând nişte paşi de dans. Puteam simţii tensiunea din încăpere. Uneori se mai trezea unul să scoată un sunet ciudat de animal pentru a ne înveselii. Colegul meu de bancă, Naruto, pare că a învăţat şi el pentru acest test, scriind cu rapiditate.

       Ora a trecut destul de repede. O dată cu ea au plecat şi emoţiile. Îmi las capul pe spate, sprijinit de spatarul scaunului. Mă simţeam extenuat. Să stai singur într-un apartament nu este uşor. Singurătatea se simte cu uşurinţă încă din momentul în care treci de pragul casei. Uneori mi-aş dori să am o iubită care să mă poata ajuta în astfel de momente. Să o pot lua în braţe. Să îi simt buzele peste ale mele. Să pot trăii momente de neuitat alături de ea. Dar în cazul meu, nu există aşa ceva. Iubirea, pentru mine este ca un vis scufundat în mintea mea plină de confuzie. Însă... Cine ştie? Poate într-o zi, destinul îmi va îndeplinii această dorinţă.

       Simt cum pe pieptul meu se află ceva umed… Si rece?! Sar ca ars şi privesc făptaşii. Aceştia râdeau cu o poftă de neînţeles. Văzându-le zâmbetele, mi-a pierit gandul de ai bate. Mi-am luat rapid sticla cu apă şi am început să îi alerg. Colegele mele au rămas în urmă, privind imaginea amuzantă din faţa lor. Râsetele lor mă fac pur şi simplu să mă simt ca în al nouălea cer. Mereu visam şi încă visez să îmi aud iubita râzând din inimă, datorită mie. Din câte pare, astăzi va fi o zi destul de frumoasă, deşi dacă vremea ne trădează. Următoarele ore sunt uşoare, pe lângă astăzi este vineri. Mă voi odihnii după ore, urmând iar o singurătate enervantă. Naruto cred că a şi plănuit ce îmi va lua de Crăciun. Nimic altceva decât… un căţel.

_____________________________________________________________________________________________
Edit: Doamne ... imi pare asa rau, dar in word nu arata asa mic, chiar dublu. Urmatoarele capitole promit ca vor fi mai mari. Inca o data imi pare extrem de rau. S-au schimbat multe pe forum de cand nu am mai fost activa si imi va lua ceva sa ma obisnuiesc.

Vale! Deci efectiv, a mea prietena s-a pus sa scrie, nimic nou.
Partea amuzanta e ca ficul tau imi aduce aminte de ce nota superba am si eu la matematica, nu ca a-si urai materia, numai profesoara si "sportul ei al mintii".
Pff, imi place ficul inceput sa zicem obisnuit si faptul ca Naruto stie sa rezolve probleme de matematica, ei bine ma face pana si pe mine sa ma simt inferioara.
Bravo, sa ma anunti si pe mine.
Xox'.

Foarte misto inceputul ce sa zic!imi place mult cum descrii gandurile si sentimentele lui Sasuke.Titlul,foarte tare,dialog atat cat trebuie.
Singurul lucru pe care trebuie sa ti-l mai spun este sa aduci nextul.
Te-am pupat

Hei am intarziat cu commentul:))deci Iva mie imi place ficul tau:x ai inceput foarte bine capitolul cu descriere si titlul este original:*astept nextul

Wow,wow,wow!
Inafara de faptul ca acest capitol a fost minunat.
Am o curiozitate case ma cam nelinisteste şi anume:Este papagalulul Saukurei?ori Sakura este chiar papagalul?
Daka ese a dóua varianta,v-a fi o dragoste foarte ciudata!
Juli,te saluta

Asta da schimbare Sakura papagal? Chiar trebuie sa vad ce se intampla in fic-ul asta. E interesant de-a binelea. Sa ma anunti. nu vreau sa ratez nimic.

Deci, frate, e prea tare!Ador felul in care folosesti figurile de stil, zici ca esti Ion Creanga =))
Serios, imi place foarte mult!Exprimi foarte multe sentimente prin fiecare propozitie, fericire, amuzament, dragoste, tristete, si multe altele.
Teach me, master! =))
Eu zic sa continui cu acest fic, si de ce nu, sa mai faci altele!

Pupici! =))