Soapta Mortii...

Subiect: Soapta Mortii... Dum 22 Apr 2012, 21:46

Acest fic il mai am postat pe un forum si are alte personaje, deci sa nu aud de plagiat!
Acest fic este in intregime dedicat scumpei mele surioare Sis, pe care o admir si o ador
Sooo...
Capitolul 1 - Bun venit in lumea mea!

Umbrele grotesti dansau haotic pe peretii stancosi ai pesterii. Acest peisaj îti dadea fiori doar auzind de el.
Din-auntru, din strâmtoarea întunecata îsi facu aparitia EA. Femeia creata pentru a distruge, pentru a omorî la comanda. Capatâna-i osoasa fu prima care se zari de sub mantia neagra si lunga. Chipul sau era rece si inexpresiv. Ridicandu-si singura arma care o avea,coasa, lovi fara mila. Corpul pustiului cazând inert.
Plecându-si capul, se reîntoarse de unde venise, din pustiu.
MOARTEA lovise din nou.

Trupul baiatului era invelit intr-o mantie de sange. Paru-i intunecat ca noaptea pana la umeri, la fel ca tot corpul ii era inecat in sange. Ochii mari de smaola ii erau intre-deschisi si parca imi cerseau mila.

Imi era frica. Ramasesem inghetata desi intruparea sa fara piele si carne plecase. Am facut un pas inainte atingandu-i chipul chinuit si crispat. Incerca sa zambeasca, dar a esuat intr-un icnet dezastruos. Era rece. Cand l-am atins m-a cuprins o teama de necunoscut pe care nu o mai simtisem inainte. Am inchis ochii, m-am calmat si am inspirat adanc. Mana mea ii parasise pielea fina. Deja ma simteam mai bine. Inca avand ochii inchisi incep sa inumar in gand descrescator. Trei-Doi-Unu si asa cum ma asteptam m-am trezit pe pat, in camera mea intunecata.

Cuprinsa de mister aceasta era "pictata" in non-culori. Ciudat pentru o fata de sai'spe ani care are tot ce ar putea visa cineva, nu? Ei bine pentru mine nu. Am avut o viata placuta pana la 13, apoi s-a schimbat radical.

Stiam ca "visul" pe care il avusem nu era tocmai un vis. Stiam asta dupa sentimentele ciudate. Era o viziune. Nu una clara, dar sigur era o viziune. E nasol cand ai una, deoarece simti exact suferinta sau chinul prin care trece persoana implicata.

Aceste "non-claritati" asa cum le numesc eu, sunt structurate cu persoane si imagini din trecut. Mai exact totul capata nu aer medieval. Nu ma refer la rochii pompoase, la evantaie mari, la pantaloni strimti pentru barbati si in nici un caz la palarii mari si haioase, ci ma refer la locuri ciudate si sinistre.

Ma rog, oftez indelung, ma ridic lenes din pat si pornesc agale spre dus. Un dus rece si revigorant ce-mi putea fura chiar si pentru cateva minute gandul de la tampenia aia de viziune.
Ies si imi iau uniforma neagra cu mici imprimeuri rosii. Geanta si tenesii lungi pana sub genunchi ma asteptau la iesirea din camera care se afla la etaj.

Margareta era jos cu masa pusa. Ai fi zis ca dupa doi ani de cand stam impreuna ne cunoastem destul de bine incat sa nu mai fie nevoie sa pregateasca micul-de-jun, dar nu e tocmai asa. Nimeni nu ma cunostea mai bine ca mama, care acum nu mai este printre noi. Biata de ea, am avut o viziune in legatura cu moartea sa, insa nu am putut face nimic, si nu-mi voi ierta niciodata aceasta greseala colosala.

Pe tata nu l-am cunoscut niciodata, dar nici nu am simtit nevoia. Defapt daca stau bine sa ma gandesc, nici acum dupa ce am ramas fara mama nu am nevoie de el. Nu merita ca cineva vreodata in viata lui sa il strige "tata" sau "tati". Aceste apelative ar fi o onoare pentru un om de nimic cum este el. Mama a murit cand eu aveam paisprezece ani, nefiind majora puteam ajunge bine-merci intr-un orfelinat, dar ea, de acolo de sus a facut in asa fel incat le-a rezolvat pe toate.

Margareta mai are o fata. Cea mai populara, cea mai trendy, cea mai cool si cea mai piti din toata scoala, Ino. Imi este prietena...oarecum, dar o iubesc ca pe propria-mi verisoara...sora ar fi prea mult. Chiar daca este mai cuidata si in mod sigur virgina nu,eu si Ino ne impartasim fiecare secret. Ma rog, aproape fiecare. Eu nu i-am spus ca am viziuni, iar ea nu mi-a spus ca este schizofrenica, dar tot am aflat...prin metodele mele.

Iau un mar din fuga si ies pe usa pasind direct pe aleea sumbra si intunecata. Da, am iesit prin spate, dar asta sunt eu, ador tot ce tine de negru. Si nu stiu cum fac, ca nu pot scoate viziunea aia din cap. Sper doar sa nu se adevereasca, tipul era destul de dragut, o haide Sakura, nu e momentul potrivit pentru asta!

Niciodata nu m-am simtit atrasa de un baiat. Adica sa fiu ca celelalte fete si sa spun "Ooo vai, sunt in limba dupa un tip si nu stiu cum sa-i spun, poate ma ajuta mess-ul!" NOT! Asta niciodata, nu vreau, nu pot, am prea multe pe cap. Stiti? As putea fi una dintre fetele populare. As putea avea toata scoala la picioare, dar nu vreau. Prefer sa raman anonima. Asa sunt eu. Mai bine moarta decat populara.

Fara sa imi dau seama am ajuns in fata scolii. O cladire mare neagra ascunsa intre stejari. Din anumite puncte de vedere iti aducea aminte de Hogwarts. Macabru? Poate doar putin, dar este un liceu ca oricare altul. Nu am mai vazut unul atat de populat. Si cand ma gandesc ca aici puteau fi copii exact ca mine. Ce vise de neimplinit. Sincer? Nu stiu ce a fost in capul celui care a fondat construirea ei, dar imi place cum gandea.

Pasesc usor printre stejari. Ici colo vedeai adolescenti pe iarba ascultand muzica, citind o care buna sau doar privind cerul. Inaintez cu pas apasat fiecare clipa apasandu-ma din nu stiu ce motiv. Cred ca nu era elev care sa nu il cunosc dupa chip. Aproape cu toti avusesem viziuni, premonitii sau doar avertizari. Unele nu se implineau, dar ma ajuta sa ii cunosc. Ideea ca pe tipul de noaptea trecuta nu il mai vazusem in viata mea si totusi il cunosteam atat de bine.

In sfarsit am ajuns si eu in fata clasei a 10-A. Intru si ca de obicei nu era nimeni in clasa. Ma asez in ultima banca de la fereastra si privesc indelung si absent. Stau si ma ganesc cum s-a putut intampla atatea doar in trei ani.

---->FlashBack<----

13 marite 2009. O zi obisnuita in care mama acuza dureri de rinichi. A incercat un calmant, si-a facut ceai, dar parca ii era menit ca in acea noapte sa se intample ceva. Ii era rau, avea vocea stinsa si se chircea din ce in ce mai tare cu fiecare minut trecut. Desi era luna martie afara viscolise neincetat toata noaptea fapt ce a determinat ruperea firelor de electricitate. In camera palpaia fag o lumanare. Lumina ei si umbrele de pe pereti iti dadeau fiori. In semineu focul ardea incontrolabil, iar afara se deslantuia iaudul pe pamant dat fiind faptul ca incepuse o furtuna naprasnica.
La rugamintile mele mama apela intr-un final la 112. Desi stateam la 10 minute distanta de spital, salvarea a facut 30 datorita furtunii. Mi-am mangaiat mama, am sarutat-o pe frunte, iar apoi am vazut-o pentru ultima data in viata cum iese pe usa dusa pe o targa. Asta s-a intamplat pe la ora 20:30.
La ora 21:44 citeam in fata semineului "Valea Tacerii".
Cum ma apucase somnul am deschis televizorul si am dat peste emisiunea mea favorita "Scoala de Bune Maniere" se pare ca reparasera firul. Nici cinci minute nu am apucat sa vad ca pe ecran aparuse o prezentatoare destul de serioasa. "Intrerupem programul pentru o stire de ultima ora. Spitalul Marie Quree din centrul capitalei arde nestingherit. Flacarile au izbucnit acum 30 de minute. Nu se stie care a fost cauza, dar mii de bolnavi isi pot pierde viata.
Nici vremea nu ne este favorabila deoarece furtuna s-a oprit, vantul de acum imrastiind flacarile si mai mult.." Nu a mai apucat sa continuie deoarece eu parasisem casa. Fugeam pe strazile intunecate si pline de balti. Faceam un pas inainte si doi ianpoi. Parca toata natura se impotrivea. Oare de ce?
Cand am ajuns deja era tarziu. Mama arsese de vie. Ce ironie, in locul in care se dusese sa isi gaseasca alinare, o intampina aceeasi capatana osoasa care ataca in felul ei, niciodata la fel. Am cazut in genunchi in mijlocul strazii si am inceput sa hohotesc. De mila mea cerul incepu sa lacrimeze si el, dar de data asta mai bland..."
--->And FlashBack---<

Sunt scoasa cu forata din gandurile mele de catre un raset cristalin si o voce masculina guturala si seducatoare in acelasi timp. Ridic capul sa vad cine are tupeul sa ma intrerupa din visare. Si ca sa vezi, ce mai surpriza, jmecherasul clasei Naruto Uzumaki si Ino. Un tip simpatic, dar care crede ca poate face orice cu banii. Bineineles stie ca nu ii merge cu mine. Toate fetele din clasa sunt in limba dupa el, mie imi este ca un frate, desi uneori calca pe bec si il plesnesc. Relatia noastra este una frateasca, dar nimic mai mult.

Ridica doua degete, ma saluta si zambeste -salutul nostru- dau din cap afirmativ, zambesc si eu. Desi relatia noastra s-a racit in ultimul timp, el devenind un nesimtit incurabil, imi place sa cred ca va alege binele. Toata lumea are dreptul la liberul arbitru, doar ca unii nu il folosesc in bine.

Ziua trece greu, dar sigur. Afara se inorase foarte tare. Exact ce adoram. Ultima ora aveam istoria optionala. O ora pe care profesorul nostru nu prea o fregventeaza. Imi iau geanta, imi bag castile in urechi si plec de la ultima ora pentru a ma plimba.

Ca si chemata de cineva cotesc la dreapta pe o alee laturalnica. In urechi imi rasuna melodia "Family Portrait" cantata initial de Pink, dar eu ascultam varianta Cristinei Ciobanasu. Mi se parea mult mai frumoasa decat originala. In timp ce mergeam in liniste in spatele meu se auzi un tusit fals, gutural si ragusit. Am tresarit. M-am intors pe calcaie cu spaima si cand am vazut cine era am dat ochii peste cap, luandu-ma cu lesin. Imi era frica. Era....

Acesta a fost capitolul 1. Sper ca v-a placut...astept pareri scumpelor :x
P.S. Scuzati-mi greselile de tastare :x.x:

Subiect: Re: Soapta Mortii... Dum 22 Apr 2012, 22:05

BAi de ce ne-ai lasat asa? Era, era, era..cine? Tasu? Moartea? Ma-sa? Deci imi place multficul tau. Si daca l-ai postat pe alt forum, mersi ca l-ai postat si aici pentru ca nu umblu pe altele..Deci am uitat sa zic PRIMA!!!!!!!!!!! Astept next si sper sa ma anunti. PWP dolshe

Subiect: Re: Soapta Mortii... Lun 23 Apr 2012, 12:58

Superb prim capitol. E atat de intens. Mie una imi place foarte mult. Desi nu sunt sigura eu cred ca ea se intalneste ori cu Sasuke ori cu insasi moartea.
Descrii foarte frumos, cu lux de amaunte si imi place mult stilul tau.Puppicisi sa puii repejor nextul.

Subiect: Re: Soapta Mortii... Lun 23 Apr 2012, 18:23

Mady
Ei bine, stii ca ador felul cum scrii si stii ca ador acest capitol. Desi nu inteleg foarte multe, pot spune ca imi place acea aura misterioasa. Chiar vreau sa vad ce se intampla in continuare, sa vad ce va face moartea si.. vaii, sa vad intreaga actiune.
Senzational :o3
Sa-mi dai si mie un PM cand aduci next.
Spor la scris
Kiss & Hug

LexX^^

Subiect: Re: Soapta Mortii... Lun 23 Apr 2012, 23:13

hey

intereseant fic si interesanta idee, fata e ceva gen medium nu? Soapta Mortii... 962758

ce super, mi-au placut mult serialele cu mediumuri la care m-am uitat Soapta Mortii... 962758

frumos

vai saracuta fata cat a suferit in 3 ani, nici nu-ti poti da seama cat de repede trece timpul cateodata Soapta Mortii... 23826

, sper sa-si revina, de ce boala suferea ino?sau ma rog, handicap ceva?ca nu prea stiu despre ce e vorba Soapta Mortii... 947835

daca poti sa-mi raspunzi prin pm ti-as fii recunoacatoare, ei bine eu te astept cu nextul si sper sa vina cat mai repede, succes la scoala si sa ma anunti cand pui nextul, te-am pupat spor la scris si la idei Soapta Mortii... 962758

ce macabru e totul, de abia astept sa vad ce se intampla dupa ce risipesti ceata asta plina de mister ce ai astezat-o pe primul capitol , lasandu-ne cu o mie si una(nu de nopti) de intrebari!pune nextul repejor, te astept cu el, zbye Soapta Mortii... 78717

Capitolul 2: Incepe adevaratul cosmar...

Eram inspaimantata. Nu stiam ce e cu mine. Incepusem sa tremur incontrolabil. Ma uitam imprejur si simteam cum ma copleseste ameteala. Viata a inceput sa imi ruleze in fata ochilor ca un film.

Am vazut cum am facut primii pasi, cum mi-am facut prieteni in prima zii de gradinita. Am vazut cum am intrat in clasa intai si cum am trecut prin gimnaziu parca zburand cu pe aripile notelor mari. Am vazut pana si cand am avut prima viziune in care mama pierea. Stand nemiscata ca la cinematograf, am realizat ca de cand am intrat la liceu in viata mea aparuse notiunea greu de inteles numita mister.

Am scuturat capul si am revenit la realitate. Mai bine nu faceam asta. Am intalnit aceeasi privire rece si terifianta. Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa imi apara asa tam nesam si sa ma ia prin surprindere. Eram terminata, pur si simplu psihicul meu era pus la pamant. Nu am mai putut rabda. Tamplele imi zvacneau, iar picioarele mi se imuiau asemenea unei tablete de ciocolata pusa in curte pe iarba verde cand afara sunt 35 de grade celsius. Imi iau inima in danti si imi incep ocara:

-Ce vrei? De ce ai venit? Vrei sa ma iei? Ia-ma! M-ai maltratat, mi-ai distrus viata, mi-ai luat mama de langa mine, mi-ai invadat gandurile si visurile. Logica mi-ai facut-o praf. Nu te mai suport, spune o data pentru todeauna ce vrei si cine esti! nu tipasem la ea. Nici macar nu ridicasem tonul, in schimb vorbisem ferm si hotarat si ceea ce a facut in urmatorul moment m-a lasat masca. Stiam ca o sa reactioneze urat. Stiam asta inca de cand am inceput sa o iau la intrebari, dar nu ma gandeam ca o sa faca asta.

A inceput sa se apropie de mine amenintator. Roba sa neagra si lunga care nu lasa sa se vada nici macar o particica din corpul sau era tarata de pamant. Schita un zambet sadic. Ma privea cu ura. Pe cand se apropia, si-a dat gluga pelerinei jos, iar capatana sa osoasa s-a lasat dezvelita facandu-ma sa ma dau instinctiv cativa pasi inapoi.

-Tu esti devina pentru ca eu apar peste tot! Sakura Haruno, tu nu sti, dar esti reincarnarea unei mari vrajoroare. Atata rautate a avut acea vrajioare in ea, incat atunci cand s-a nascut , mi-a dat viata si mie dandu-mi sarcina de a lua oamenii de langa cei dragi, de a fi un ghimpe pentru oricine. Atata timp cat reincarnarea exista va exista si moartea. In tot acest timp se uitase fix in ochii mei, imi pusese coasa la gat, amenintandu-ma ca imi va lua viata, dar dupa ce mi-a vorbit stiam, defapt nu, eram sigura ca nu o s-o faca.

Povestea asta mi se parea cam trasa de par. Nu era nimic plauzibil, dar de cand am inceput sa traiesc cu asa zisele mele viziuni, am inceput sa cred in supranatural. Defapt, eu aproape numai in supranatural traiam. Dar dupa informatia asta puteam trai mult mai linistita. De ce? Pentru ca imi dadusem seama ca nu monstruozitatea aia ma controla pe mine, ci eu pe ea.

Imi pun mainile in umerii ei ososi si o imping cu forta. S-a dat inapoi mult, dar cand am impins-o un firicel de sange mi s-a presarat pe gatul meu firav. Ma taiase cu coasa. A facut-o din adins cat sa imi provoace durere, caci de omorat nu era in stare sa ma omoare. De ce? Pentu ca ea prin mine avea contact viu cu lumea. Era singura, nu avea cu cine vorbi. Se plictisea si isi ocupa timpul chinuindu-ma si innebunindu-ma pe mine, asa ca fara sa mai stau pe ganduri am inceput sa racnesc la ea.

-Dispari! Sa nu te mai vad! In sfarsit mi-am dat seama ce se petrece, iar tu esti doar o marioneta in mainile mele. Niciodata nu a fost altfel, dar mi-am dat seama prea tarziu. Pe tot parcursul frazei, ochii incepure sa-mi lacrimeze, impletindu-se cu nodurile ce mi se puneau in gat, dar pe langa toate astea am sfarsit totul printr-un ras sadic si tare enervant.

-Copilo, nu ai idee cu cine te pui. Poate esti mai puternica decat mine, dar atata timp cat tu o sa fii in viata, altii vor suferii pe urma ta. Nu o sa ai niciodata parte de fericire, nu o sa te simti niciodata implinita. Pentru ca eu ma voi afla mereu aici ca sa ma asigur de aceste lucruri. Pregateste-te sa simti cu adevarat ce inseamna sa iti fie frica pentru ziua de maine si pregateste-te sa afii cum e sa traiesti din frica altora.

Am cazut in genunchi. Eram socata, mi-o intorsese fara nici o ezitare. Chiar in momentul in care ma simteam stapana pe situatie ea a distrus tot. Iar atunci mi-a venit in minte mica discutie avuta cu mama in vremea cand invatam limba engleza. Nu aveam mai mult de sapte ani, dar si acum imi aduc aminte parfect "Eu: The world is amazing, it's a dream?" Asta era replica celebra dintr-un film pe care il adoram. Urmatoarea replica trebuia sa sune asa: "No, it's reality", dar mama a schimbat totul si a iesti "Not! It's a nightmere". Un cojmar? Ce vroia sa spuna? La ce se referea? Pe moment nu mi-am dat seama, dar acum ma gandesc la asta. Poate ca mama a fost la fel ca mine, poate ca se mosteneste, sau doar poate bat campii. Nu m-ar mira. In tot acest timp Moartea se intoarse si pleca cu pasi lenti si picioarele tarate. Fredona un cantec scos din filmele cu nebuni, iar coasa ei facea ravagii pe asfaltul rece. Peretii ce ma inconjurau parca se strangeau in jurul meu, iar umberele dansatoare parca imi faceau in ciuda. Eu nu imi dadusem seama pe moment, insa viata mea incet, incet incepea sa se naruie.

Am potnit si eu agale. Mergeam cu capul in jos pe strada impanzita de oameni. Unii se intrebau daca nu cumva am probleme mentale, dar nu imi pasa. Mergeam lenes. Mai aveam cativa pasi pana acasa cand de la cativa metrii am vazut cel mai debusolant lucru din viata mea.

In fata casei mele se afla o persoana de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) masculin ingropat in picioare pana la piept in pamant. Capul il avea dat pe spate. Ma apropii repede si cand ma apropii ma ia groaza. Pupilele nici macar nu mai existau, doar albul ochilor iti dadeau de inteles prin cate a trecut omul acela. Corpul, sau ce se vedea din el era transat. Capul ii era taiat, tinandu-se doar in osul care il unea de coloana vertebrala. Gura ii era adanc cascata, iar pe gat ii era indesat pamant. Asa murise omul acesta, sufocat cu pamant si transat de viu chiar in curtea mea.

Ridic capul terminata de tot ceea ce vazusem si alt peisaj dezolant mi se asterne in fata ochilor. Un alt om atarna legat de balconul meu. Chiar balconul camerei mele. Dar omul acesta nu era intreg. Gatul, mainile, picioarele ii erau rupte. El atarna pe...bucati.

Am ramas impietrita, nu mai stiam ce sa fac. Simteam cum fierea se joaca cu mine si ca urma sa dau afara tot ce mancasem pe ziua aceea, insa inainte e asta si de a cadea inconstienta din vazduh se auzira niste vorbe rostite cu rautate " Asta nu a fost nimic pe langa ce urmeaza. Te-ai pus cu cine nu trebuia copilo, si pentru asta o sa platesti cu varf si indesat." , apoi mi s-a taiat firul...

Cam asta a fost. Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati atat de mult, si imi pare rau ca acest capitol este naspa.

Ja ne!^^

Hei hei hei !
Naspa zici? No way ! Ce minciuna gogonata. Cum sa fie naspa? Este foarte reusit. Acele imagini macabre, acele cadavre... este atat de infiorator si captivant in acelasi timp. Deci esti geniala.
Abia astept sa vad ce va mai face Moartea si cand va aparea Sasuke... si desigur, in ce context va aparea... Va suferi si el? Va muri? Sau o va salva pe fata? ei biine, numai tu imi poti raspunde, deci.. spor la scris si la idei
Kiss & Hug

LexX^^

Buna dulceata!
He he he, ce capitol interesant. Imi place la nebunei modul in care redai acele imagini macabre. Ai o descriere amanutita ce in unele momente imi da fiori.
Si eu astept sa il vad pe Sasuke in peisaj. Sunt curioasa sa vad daca si el tine de supranatural sau va fii o victima?
Ehh cate intrebari si pe mine. oricum pupici si spor la lucru.

waaaaaaaaaaaaaa Soapta Mortii... 994253

ce mai capitol Soapta Mortii... 208323

!ataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaata de frumos Soapta Mortii... 385627

!mi-a placut cum ai descris si cu sakura i-a tinut piept creaturei aceleia, si cum poate fii asa cruda creatura aia??? Soapta Mortii... 23826

oameni decapitati chiar la sakura in curte???? Soapta Mortii... 385627

waaa frumoasa descriere pentru cei decapitati si fara membre Soapta Mortii... 947835

te pup , si mersi ca m-ai anuntat, si ca mi-ai explicat Soapta Mortii... 208323

boala lui ino, o sa mi se atribuie si mie am impresia Soapta Mortii... 23826

dar lasa, e mai bine asa, ma controlez singurica Soapta Mortii... 301723

astept nextul si sper sa ma anunti ca de data asta Soapta Mortii... 208323

Cine e naspa , capitolul ? Fara suparare , insa nu stii ce vorbesti .
Acest capitol este minunat , fantastic , iar ideea este super originala . Imi place la nebunie aceasta idee , pur si simplu o iubesc . in love

Sa nu te mai aud ca acest capitol este naspa ca de nu ... biciuitor

Astept nextul si sper sa il aduci cant mai curant si te rog sa ma anunti si pe mine . Kiss and hung . kiss

Hellăău, darling a hug

Pentru inceput vreau sa iti zic ca ador titlul pe care l-ai ales, imi place mai ales ca e in romana si ca e misterios. Capitolul unu a fost foarte fain, descrierea e chiar buna si nu m-am plictisit deloc cand am citit fic-ul. Ideea e geniala, deci prea prea prea G.E.N.I.A.L.A. si daca nu ma crezi atunci o s-o trimit pe Moartea sa te ia cu ea in Iad, am pile ca sa ajung la ea :>
Sfarsitul capitolului doi m-a dat gata, adica frate, vede morti sau ce? Urat pentru ea, eu daca as vedea asa ceva cred ca as intra intr-o depresie aiurea si as crede ca am inebunit de tot, ca numai fac diferenta dintre realitate si fictiune. Hm, abia astept capitolul urmator si te rog sa ma anunti. a hug

Helalau! Am intarziat Cum poti zice ca nu e reusit? Este incredubil. Sa nu zici acum ca te lingusesc sau ceva dar chiar imi place! Astept next si PWP dolshe ]

foarte frumos nr1

WOW DECI E MIRIFIC,

Buna

Se pare ca am aterizat si eu pe aici happy2

Soapta Mortii... ce titlu plin de mister, ce fic plin de supranatural; intr-un cuvant UIMITOR!!! huh?

Primele capitole au fost foarte reusite happy2

Ai descriere amanuntita, cred ca daca iti mai citesc ficul o sa am cosmaruri lough

(glumesc)
Sper sa ma anunti de next si sa il aduci repede..
Teo in love

Pe mine ma sperie fic'urile horror si evit sa le citesc...dar acum nu m-am putut abitine si chiar imi place x_X .

Descri foarte bine m-am simtit acolo..cu mortea

Asa andra_emo_2000 nu m-ai lasa com care nu au 10 cuvinte e impotriva REGULAMENTULUI :)

Deci nu aveti idée cat m-a enervate pe mine acest next, deoarece a aproape il terminasem, iar in secunda numarul doi luase curentul. Asa ca sper sa apreciati efortul si sa fie bunicel.
Enjoy!^^

Cand m-am trezit eram tot “aruncata” in strada de socul pe care il avusesem aici doar cu cateva ore in urma, iar partea grea abia acum incepea. Singura diferenta era ca acum ploaia incepuse foarte sever. Hainele imi erau lipite de corp, iar parul imi era pleostit pe fata. Nu imi mai simteam creeri datorita apei reci care imi inundase pana si gandurile.

Ma ridic lenes si incep sa trag cu forta de trupul inert asfixiat cu pamant. Pana la urma trebuia sa fac curatenie. Nu ca as fi intampinat vreo problema, deoarece in Mystic Faals daca ti se fura portofelul era vina ta ca nu ai avut grija de el, daca gaseai cadavre in curtea si respectiv pe balconul camerei tale era vina ta ca nu ai incuiat usa. In mai putine cuvinte, autoritatile locale existau doar fizic.

Vazand ca nu am sorti de izbanda incep sa alerg cat de cat repede in curtea din spate pentru a lua in harlete, incercand sa-mi usurez munca. Ma intorc, si incep sa sap de zor. Cu cat terminam mai repede cu atat era mai bine. Sap de jur imprejurul persoanei respective si dupa treizeci de minute intr-un final il scot si il bag intr-un sac. Ceea ce m-a uimit si m-a lasat stupefiata intr-un final era ca individual avea organele genitale taiate si puse in mana stanga care era inclestata. O senzatie vomitiva m-a cuprins, iar un gust amar de fiere si-a facut aparitia cat ai zice peste.

Ma cuprinsese ameteala, dar stiam ca treaba mea nu se sfarseste aici si mi-am zis ca trebuie sa fiu tare si sa continui, pentru ca mai tarziu nu voi mai avea aceeasi vointa de fier, iar eu as putea ceda nervos in orice moment.

Urc la etaj pentru a face curat si pe balcon. Inca tremuram de nervi si de toate cele. Incep sa dezleg toate partile corpului atarnate de balustrada. Era corpul unei femei. Se vedea asta din trasaturile fine si delicate. Ploaia spalase sangele asemenea botezului care spala pacatele nou-nascutilor. Spre deosebire de mine, ambele corpuri erau al naibii de curate. Pe cand parul meu era inaclait de sange, iar hainele rupte.

Dupa ce am terminat de bagat in sac tot ce se vedea atarnat, m-am asezat pe un scaun. Cu sentimentul ca am uitat si ca imi scapa ceva am dat drumul lacrimilor care zaceau in mine de multa vreme. Pur si simplu nu mai puteam. Totul era exagerat. Ma intrebam uneori cum de pot fii atat de tare si in unele cazuri chiar calma. Inauntrul meu se dezlantuiau numeroase sentimente, care in curand aveau sa ma faca sa explodez. Ura, neincredere, deprimare, melancolie, tristete, nebunie, sarcasm, incontrolare si confuzie. Toate formau o mare salata din care nu mai intelegeam absolute nimic.

Pana la urma ma ridic stergandu-mi lacrimile, luand sacul si ducandu-l langa celalalt de afara, si cum nu mai aveam chef sa mai vad in viata mea asemenea scene, le iau si le pun cu grija in groapa proaspat sapata acoperind-o apoi la loc cu pamant. Fac semnul crucii in memoria celor doi, apoi cu capul plecat si mainile in buzunar plec in casa.

In interior totul era sumbru si posomorat. Admosfera definea complet in acele clipe moarte. Singurul lucru de care aveam nevoie acum era sa fac ceva normal. Si ce putea fii mai normal decat o fata care mananca niste chipsuri pe canapea relaxata schimband canalele in cautarea a ceva interesant la TV? Nimic, asa ca ma hotarasc sa fac repede un dus, sa ma schimb de acele haine ingorzitoare in care ziceai ca m-au vanat liliecii si sa pun in aplicare planul.

Trebuia sa marturisesc insa ca in casa era destul de frig, iar dupa ce ca statusem in ploaie cam doua ore inconstienta asta imi mai trebuia. Sa fac dus si sa stau la frig, ma dadea in pneumonie si intr-un final muream. Deci pana la urma nu era o idée atat de rea. Zambesc sadic, apoi ma ridic de pe canapea indreptandu-ma spre magazie unde aveam lemnele pentru foc.

Cu cat ma apropiam mai mult cu atat incepeam sa tremur incontrolabil si mai tare, venea curent de acolo. Scena parea desprinsa din filmele de groaza, iar acest gand mi-a dat o senzatie si mai nesugura decat aveam. Sentimentul pe care il aveam, nu era de loc un sentiment linistitor.

In momentul in care am atins clanta, un fior de gheata mi-a strabatut tot corpul. M-a batut gandul sa dau inapoi, insa mi-am zis ca deja ajunsesem pana aici. Daca faceam asta acum eram o lasa. Apas pe clanta si intru repede. In fata mi se asterne un tablou horror. Un pusti cam de varsta mea statea in mijlocul camerei, in genunchi, cu un cutit in mana, leganandu-se si repetand:

-Nu sunt eu de vina. Eu nu am facut nimic. Nu stiu unde ma aflu si nici cum am ajuns aici. Nu sunt eu de vina. Nuuu!

Pot spune ca scena m-a ingrozit, dar nu am renuntat si m-am apropiat. Parul lui negru la fel si hainele ii erau pline de sange. Sentimentul ca uitam ceva persista din ce in ce mai mult, iar eu incepeam sa cred ca o sa intru in depresie. Cand m-am asezat in genunchi langa el mi-am dat seama exact de ceea ce scapa. Cand dezlegasem cadavrul de la balcon imi scapase ceva. Acel ceva era chiar capul victimei. Nu il gasisem, iar acum il vedeam clar in bratele tipului care zbiera de mama focului ca nu stie ce s-a intamplat. Si ca totul sa se inrautateasca, am cunoscut imediat acel cap bic si brunet. Era Margareta.

Cu lacrimi in ochi m-am dat instinctiv in spate si am strigat "Monstrulee!", dar un sentiment de vinovatie m-a cuprins si m-am apropiat din nou de el. Se pare ca se dusese pe apa sambetei seara mea complet normala.

L-am luat de mana si l-am dus sus. L-am spalat si i-am dat niste haine ramase de la un fost prieten al lui Ino. I-am dat sa manance, apoi l-am asezat in pat. I-am pus cateva intrebari, dar nu mi-a raspuns astfel incat a trebuit sa ma multumesc cu faptul ca mi-a acceptat ospitalitatea.

In timp ce manca l-am studiat indelung, Arata ca un unger cazut din Rai. Parul negru ca abanosul ii incadra perfect fata alba sc spuma laptelui, iar acei ochi abisali care ma priveau cu sfiala m-au inmuiat complet. Cum putea un astfel de baiat sa faac asa ceva?

Dupa ce a terminat de mancat il iau de mana si il duc in camera de oaspeti unde avea sa se odihneasca. Ma intreba din priviri ce ar trebui sa faca, iar eu i-am raspuns:

-Nu te teme, voi fi aici. Zambind dulce pune capul pe perna, in mai putin de zece minute adormind. Incepusem sa il privesc si mai intens, iar apoi m-a traznit! Tipul asta era tipul din viziunile mele. Cel care fusese ucis. Nu imi venea sa cred!

Ma ridic si observ ca avea un medalion la gat pe care scria cu litere intoarse "Sasuke". Sasuke, ce nume frumos. Off Sakura, baiatul asta iti va da mari dureri de cap. Spunandu-mi asta ma asez si eu langa el si adorm imediat.

Asta a fost si capitolul 3. Facut la insomniile mele. sper sa va placa. Va pup!

Prima !
Si mie mi s-a intamplat faza cu curentul si stiu cat de naspa este . Ma bucur ca ai adus nextul si sa stii ca este frumos . Deci insfarsit Sasuke si Sakura s-au intalnit . Ma intreb ce pui la cale Ai tu ceva in minte cu monstrul ala " Moartea " . In orice caz capitolul este frumos chiar daca este facut la insomniile tale .
Sa aduci rapid nextul , bafta la tastat si pupici .

waaaaaaaaaaaaaaaaa Soapta Mortii... 208323

cum sa nu-mi placa?????e superb, mersi ca m-ai anuntat, e frumos, si ai descris minunat, wow, eu in locul sakurei as fii vomitat nu gluma, dar ea a fost tare si a curatat la fata locului, ei bine sper ca acea "moartea sa nu-i dea batai de cap" insa stiu ca nu va fii asa din moment ce e si sasuke acolo, si sakura incepe sa-i cam fluture fluturasi in stomac nu????te astept cu nextul si te rog sa ma anunti cand il pui, te-am pupacit!

...Sasuke ce ai facut

|
Doamneee ce frumos...si inspaimantator a fost dap !

Astept next :* Poate treci si pe la fic'ul meu

Hellăău, my darling a hug

Multumesc pentru ca m-ai anuntat, speram sa fiu prima, dar nu am vazut m.p - ul la timp. Hm, mia placut capitolul foarte mult, imi place ca te exezi pe descriere. Bravo. Ti-am m-ai zis ca idee e geniala? Cred ca da, chiar este si imi pare bine ca a aparut si Sasuke. Cred ca urmatoarele capitole vor fi interesante avand in vedere ca ai o imaginatie bogata. Abia astept si nu uita sa ma anunti a hug

Hei hei
Deci am noroc ca nu am citit asta in timpul noptii..
Sunt extrem de fricoasa... mna, cam ciudata firea mea, dar n-am ce-i face
Ok, deci acest capitol este briliant. Atat de infiorator. M-a infricosat felul in care l-a gasit pe Sasuke si chiar sunt curioasa sa vad ce se va intampla cu el. Va muri? Sper ca nu.
Ok, mersi mult de anunt si sper sa o faci in continuare.
Kiss & Hug

LexX^^

HI

In primul rand happy2

WoW

ce bine imi pare ca a parut si Sasuke in love

Si ce intrare...ce mai intrare...dar ce intrare happy2

In al 2lea rand happy2

Ce capitol... in love

Era sa fac pe mine cand ai descris faza cu brunetul ...

Impresionant capitol, foarte inficosator happy2

Te-ai gandit vreodata sa te faci regizor de filme horror ?? Ar fi ceva think

In ultimul rand, al 3lea :
Iti multumesc pentru ca m-ai anuntat si sper sa o mai faci happy2

Teo care asteapta nextul happy2

usurel Teo sa nu ai cosmaruri:))
Pai acuma m-am apucat si eu sa iti citesc ficul si iara simt ca mi-a dat cineva in cap
din cauza ca eu am ignorat aceest fic?
Da , is idioata de idiotenii :|
Dar revenind aici la fic , uau
super , Sasuke aparuse in sf:X:X
Abia astept next-ul
SI te rog eu mumuos sa m-a anunti , oke?;;)
Spor la ideei de cosmar si bune in aceelasi timp:D

ce tareeee este roll

in general ador ficurile de groaza,ce tot vorbesc ador orice e horror.astept next hi!