Războiul Mondial

Războiul Mondial

Anne-Marie :

Secolul 20. Din cauza foametei si a bolilor care lovise Anglia, oamenii mureau la fiecare secunda. Atat de trist.
O monarhie care fusese cea mai puternica a Europei acum a ajuns in cel mai josnic hal. Si asta datoita conducatorilor care au profitat de 'prostia' cetatenilor pentru a se imbogatii , sa aiba numai ei. Au existat insa si foarte multe revolutii contra acestor 'demoni' trimisi pe pamantul englez pentru a ne lua si cea mai mica bucatica de fericire. Clerul ? -rad ironica in sinea mea. Sa ne ajute ? Pe naiba...mai bine imi vand sufletul diavolului decat sa cred in toate prostiile despre Dumnezeu.
Ideea mi se parea atat de ridicola..Sa fiu sincera , credinta nu inseamnase niciodata prea mult pestru mine .
Insistasem sa iau lectii de religie si morala , pentru ca profesorul care fusese adus sa mi le preda , un preot, mi se paruse atragator .
Dar materia in sine era o prostie . Revenind la subiect. Biserica ii fraiereste pe taranii inapoiati, spunandu-le ca daca vor da o anumita taxa-n bani , pacatele lor vor fi iertate. E nu zau ? Ce legatura are Dumnezeu cu bani?
Dupa ce ca nu era de ajuns doar conducerea proasta a tarii s-a iscat si un asa numit 'Razboi mondial' care a provocat moartea directa sau indirecta a peste 70 de milioane de oameni , aproximativ 3% din populatia mondiala..Sirul gandurilor imi este intrerupt de un ciocanit destul de brutal , iar usa se tranti de peretele 'pictat' intr-o nuanta de roz pal.
- Contesa. Nu mai este timp ! Armatele lui Hitler, au patruns si in Anglia. Totul este distrus . Orasele, satele, totul !
Unchiul dumneavostra a spus sa plecam imediat din tara. Acum ! Dupa multele intrebari pe care i le-am pus domnitei din fata mea , decid sa ma supun.
Fugisem din castel imediat cum auzisem zarva din jurul imprejurul lui .
Nazistii , nenorocitii dadusera foc , crezand ca eu voi muri ca un sobolan in cursa.
Imi imaginam piatra arsa , balcoanele de lemn daramandu-se prada valvatailor . Tot ce aveam inauntru , pentru totdeauna pierdut.
Nu mai ravneam la nimic din ce se aflase in incaperile , in care traisem aproape douazeci si unu de ani. Sa le aiba ei..Sa ramana cu tot , sa doarma in patul meu, sa-mi foloseasca tacamurile . Sa ia totul !
Chiar si albumul cu fotografiile familiei mele , pe care-l iubeam asa mult. Sa ia covoarele , asternuturile , cufarul cu monezi vechi. Totul !Acum , in momentul de fata ma aflam intr-un vehicul, nu stiam unde voi merge , daca voi murii , daca voi supravietuii . Nu-mi pasa !
Oamenii mor iar..eu fug ca o lasa. Sa ma razbun pe popor pentru ca mi-au decapitat tatal? Nu , nu este vina lor. Vina este a cei care il sfatuiau , nobilii.
L-au tradat pentru a se imbogatii , pentru a nu impartii absolut nimic cu taranii. Drepturi, functii , titluri sa aiba numai ei !
Hhh , prin ce chinuri or trece in acest moment.
Nazistii cred ca i-au torturat pana au pierit. Se pare ca mergem intr-un sat , asa numit T. Mathilda , doica mea ,n-a mai vrut sa-mi mai spuna nimic. Cat mister . Sincer o iubesc pe Mathilda, mi-a oferit mereu acea dragoste de mama , de care n-am avut parte de la Miriam , mama . Aceasta murise la doar o zi de la nasterea mea.
Miriam si-a dat viata pentru mine. Nu i-a pasat de tineretea ei , avea doar douazeci si sase de ani . Nu , a vrut ca eu sa traiesc. In unele momente chiar as fi vrut s-o cunosc , sa fim prietene , sa avem o relatie mama-fiica.
Mathilda mi-a spus ca era o femeie foarte frumoasa , educata si 'prea calculata'. O adevarata 'lady' .
Se pare ca am ajuns in satul T. , il vedeam din departare : intins pe o colina , linistit , cu paduri , cu case mititele si bine randuite.
Coboram din vehicul iar rochia mea brodata se murdari de noroiul de pe alee.
Mathilda imi spusese ca , oamenii de aici sunt destul de inapoiati si needucati. Frumos. De noi se apropie un domn , destul de fermecator si galant.
-Bonsoir , mademoiselle , numele meu este Pierre . Imi ia mana fina si o saruta. Ah ce dragut..Dar parca Mathilda a spus ca oamenii de aici sunt inapoiati. Oh , Mathilde , la fel de frumoasa , ca acum sase ani ? Gresesc eu?
- Oh , Pierre , la fel de enervant , spuse doica pe un ton frantuzesc , dupa scuipa pe pamant , adica noroi. Pierre avem probleme , germanii au stapanit Anglia ! Stiu , stiu , vor ataca in curand si Franta dar te rog , gazduieste-ne pana atunci !
Acesta incuvinta din cap si ne facu semn sa-l urmam . Drumul pana la destinatie a fost de vis.
Dealurile care se ridicau unul in prelungirea altuia , casutele asezate pe varf , animalele care pasteau atat de linistite..Nu ma speriase niciodata linsitea si singuratatea . Imi placea foarte mult sa meditez. Mai ales in momentele cand ma simteam trista .
Am ajuns. Dar dupa ce vad dimensiunile casutei , ma desumflu total. Toata fericirea din cauza vederii peisajului fermecator se duce pe apa sambetei .Intram , mirosea a vechi , a ros , a moli. Dar mai socanta era privelistea din fata : doua paturi cu o cuvertura mitoasa , rosie.
O masuta minuscula . Singurul obiect atractiv din camera este oglinda - mare , cu o rama incarcata cu decoratiuni.Cred ca asta va fi coltul meu preferat..Langa o soba vechie , si plina de praf. Asta e. O sa ma obijnuiesc , cred.

Deci. Asta e ! Stiu , e scurt , dar promit ca urmatorul capitol va fi mult mai lung hmm...?!

. Hhh , ideea nu stiu daca este originala , eu sper sa fie :"> . Eh , capitol necorectat . Aa..si sper sa va placa ! Ah..da , este Sasusaku , doar ca in primele capitole vi se va parea mai ciudat.

Edit.
Hei:)
Am dat si eu intr-un final esti.Si asa am si ajuns pe la ficul tau..Este primul?Am dreptate?Eh ...mie una imi place!Mai trebuie sa lucrezi putin la el.Dar, in rest totul este in regula.Sper sa ma anunti si pe mine.Spor la scris si postat.Te-am pupat.^^
Ceaoo

Hmm... Este interesant. Pai, inca nu mi-am facut o idee generala a ficului pentru ca esti abia la incput, dar iti pot spune ca:
Titlul nu este cine stie ce. Pot spune ca m-a atras in proportie de 35-40%.
Ideea pot sa spun ca ai inceput cu dreptul.
Descrierea imi place, adica e pe gustul meu.
Actiunea isi parcurge drumul asa cum trebuie, deci pot spune ca imi place inceputul. :))
Greseli de ortografie/gramatica: Nah... Nu prea ai...
Estetica capitolului este foarte buna. Ai asezat frumos in pagina, bravo!

Sper ca nu te-ai suparat pe mine, scumpa! Astept sa vad cum evoluezi, pana atunci spor la tastat.
Ja'ne! :**

Buna, buna. :) Primul fic, sa inteleg? Trebuie sa spun, scrii foarte bine pentru primul fic. Evenimentele sunt descrise corespunzator si micile comentarii legate de diferitele aspecte ale discutiei sun bine alese. Imi place, de asemenea, ca ai plasat actiunea in trecut, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Este interesant si original, dupa parerea mea. Titlul.. m-a atras si nu prea, insa din cate vad are legatura cu continutul. Greseli de tastare am vazut, insa nu sunt multe, asa ca pot fi corectate printr-un edit. dap !

Ce sa zic, spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. kiss

Wow! Ce subiect interesant. Sincer, cel mai mult m-a atras felul tau de a scrie. Ma simt...bine, atunci cand citesc. Oare cum o sa se petreaca totul? La unele fic-uri imi vin o multime de idei, pentru continuare. Dar aici doar cateva. Ce pot sa mai zic? Doar sa ne aduci next-ul si sa ma anunti cand il scrii.

Wow ! Va multumesc foarte mult pentru comentari ! Inseamna foarte mult pentru mine.. a hug

. Asaa , capitolul II este scris in graba..:-< , decii , nu ma astept sa fii iesit ceva frumos , insa totusi sper sa-ti placa !

Războiul Mondial

Capitolul II . Anne-Marie :
Priveam socata in oglinda , cate s-au putut schimba in doar doua luni. Parul rozaliu , acum maroniu din cauza murdariei , pielea de mult alba , acum inchisa la culoare si nu tocmai curata , cu dare de noroi , ochii verzi , acum rosi si umflati , buzele rosiatice , acum cramate si uscate. Ceva acolo in interiorul meu , tipa si urla de disperare , ''Asta nu esti tu! " . Nu , nu eram eu , dar ce puteam face in astfel de momente? Traiesc cu spaima ca as muri impuscata-n cap chiar in momentul asta.Linistea se spulbera din cauza Mathildei care intra in 'casa'. Normal , pe unde trece zici ca a fost o furtuna , o explozie..
-Nu pot sa cred ! Tarani jegosi. Anne mai explica-mi o data de ce am venit aici? Deschid gura..dar doica ma privea cu o fata de ar putea speria si o fantoma. Nu, nu spune nimic ! Nu vreau sa aud nimic.
O intreb oarecum plictisita ce s-a intamplat , si iar o aud plangandu-se...

Mathilde :
Il vedeam: targul . Nu era cine stie ce , dar totusi trebuia sa cumpar ceva de mancare . Cat vedeai cu ochii , vedeai numai peste , foarte mult peste. Pentru un sat asezat la poalele muntilor , de unde atata peste ? Pana acum n-am vazut nici-o balta , sau ceva de genul.
Am decis sa iau doi pesti , si mure..singurele fructe de aici. Mi se parea insa putin prea scump , 15 franci , asa ca incerc sa negociez. In timp ce ma intelegeam cu femeia sa mi-l dea cu 8 franci , o batrana se apropia de mine. Cumva impropriu spus ''se apropia" , mai degraba o batranica ma inconjura de vreo doua ori si ma privea staruitor.
-Tu esti? Straina , tu esti? Ma intreba cu o voce pitigaiata.
Ma priveste cu aceasi cautatura iscoditoare. De ce naiba am venit la targ? Si ce vrea baba de la mine?Cum te poti uita atat de urat la un om pe care nici nu-l cunosti?
-Sunt Mathilda. Ii intor spatele si continui negocierea cu femeia de la taraba. Atenta la baba , se pare ca imi cresc cumva aptitudinile persuasive , caci ii hotaram pretul final la 6 franci.
-Sa pleci de aici , ai auzit? Pleaca de aici ! Pleaca ! urla la mine
Tot targul se uita la mine. Ma umplu de nervi si imi vine sa imbrancesc baba , dar totusi nu indraznesc..
Imi face si niste semne , si ma strange cu putere si sunt sigura ca in locul ala imi vor aparea peste cateva ore vanatai.
-Dati-mi drumul , va rog frumos , ii spun pe un ton ferm , dar scorpia naibii ma tine si ma puternic cu ghearele si urla ca sa plec , sa dispar. Am sa plec , imediat ce-mi dati drumul la mana , ii spun , mai bland de data asta , dar scorpia nimic.
Nu ma scapa din stransoare pana ce un barbat voinic , vanzator se apropie de batrana si ridica mana inspre ea.
-Pleaca bre d-aici ! Se rasteste el la batrana , si ea se desprinde intr-adevar de mine , imi mai arunca o privire infuriata , dupa care , sontac , sontac , se retrage spre taraba care vind macrame-uri.
Am senzatia ca am intalnit-o fix pe Baba Cloanta. Insa incerc sa nu ma las tulburata , nu vreau ca toti jegosii din T. sa isi dea seama ca sunt slaba de inger.Nu pot stii ce incidente ma mai asteapta...

Anne-Marie:
Incredibil. Asta da zi palpitanta. Eu toata dupa-amiaza m-am uitat la un sobolan cum rodea o bucata de paine uscata.
~Peste o ora~
Acum ma aflam la marginea paduri. Splendid. Miroasea atat de placut : a tei , a menta si a trandafiri salbatici.Ce poate fi mai frumos?
Dupa cateva secunde de admirat , pornesc pe poteca ce ducea probabil in poenita. Imi aduc aminte ca era o padurice langa conacul unde traisem douazeci si unu de ani , acolo imi petreceam intreaga zi , ascultand cantecul dulce al pasarilor sau culegand florile multicolore. Cat de frumoasa este copilaria , fara griji , fara probleme ..Poenita mi-a iesit in cale pe neasteptate , in timp ce ma lasasem dusa pe ganduri. De pe carare , iti dadea o falsa impresie , de parca ai fi avut multde mers pana sa ajungi la ea. Poteca avea multe cotituri , ocolea copaci , apoi te aduce in fata inor brazi uriasi , pentru ca mai apoi sa te invite intr-un luminis plin cu buturugi care fusesera candva copaci mari , si cu multe ferigi , ciuperci otravitoare si urzici. Dupa ce ma mai invart inca cateva minute prin padure , ma intorc in satul asezat la poalele muntilor..

Buna, buna. :) Ma bucur ca ai pus un nou capitol. Nu stiu ce e, dar ai tu ceva care ma atrage, la felul in care scrii. Ai cursivitate si un limbaj care face citirea mult mai usoara. Efectiv, imi place sa urmaresc fiecare rand. Ai avut cateva greselute, dar nu au fost multe, vreo 3 - 4 parca am vazut. Cat despre actiune, mi s-a parut grabita doar in punctul in care ai spus "Peste o ora." Ai fi putut trece mai lent de la partea initiala la cea finala. Dar oricum, din partea mea ai toate laudele. Felicitari!

Salut! Imi place! Chiar mi-ai dat impresia ca si eu eram acolo, in padure prin descrierea ta, care m-a fascinat, apropo. Imi place pana acum si astept continuarea. Spor la tastat si pupici!

Pentru mai multe informatii in legatura cu continutul unui fan-fic, te rog sa accesezi acest link.
Spor la scris si la citit! kiss

Andreea Dincă · Subiect: Re: Războiul Mondial Dum 10 Feb 2013, 01:20

Fic inchis din cauza inactivitatii.