~Prolog~
Cand iti moare o persoana draga simti cum lumea se prabuseste ,efectiv, in jurul tau. Crezi ca respectiva nu o sa mai fie langa tine si ca nu va avea grija nimeni de sufletul tau. Insa, daca stai si asculti soaptele din intuneric, daca vrei sa ii mai vezi macar o data privirea dulce, tinjind dupa ea, ai sa oservi ca aceasta te bantuie.

Capitolul 1:

1 Ianuarie, 1999.

Nu pot sa nu fiu ingrijorat. Nici macar nu stiu prin ce chinuri a trecut saraca rozalie. Trebuia sa stiu ca lui nu ii place ca ies cu ea! Din cauza mea s-a ajuns aici. Nimic nu va mai fii la fel. Astep de o ora raspunsul medicilor, dar acestia intarzie sa apara. Mici lacrimi cristaline imi uda fata infierbantata. Parca o si vad, cu zambetul pe buze, iesind din incapere teafara si nevatamata, venind la mine si alintandu-ma cu mainile ei fine. Clanta usii imense din fata mea incepe sa se miste incet facandu-mi inima sa tresara. Ma ridic rapid plin de sperante, insa doar doua vorbe au reusit sa ma darame sufleteste si trupeste. "E moarta." Picioarele cedeaza, inima mi se opreste si cad in gol fara ca macar ceva sa ma mai tina viu. Ea e viata mea. Acum ca nu mai e, pot muri si eu. Legatura cu viata s-a rupt.
Ma uit intr-un singur loc, acela fiind tavanul. Pentru ultima oara ii vad chipul Sakurei, dupa doar negru.

29 Decembrie, 2004.
Intuneric, bezna si doar atat ma inconjoara. Nu am nici-un chef de soarele inept. Nu el e sursa mea de caldura, nici macar propria-mi existenta. Asa imi place mie sa fiu, solitar. De cand a disparut ea, viata nu mai are rost. Traiesc doar pentru a ucide oameni. E cel mai dulce lucru, sa ii auzi cum tipa de durere, implorandu-te sa ii cruti. Insa dupa sunetul asurzitor al armei, se lasa o tacere deplina.
Ma ridic din fotoliul tare si cu pasi rapizi ma indrept catre pranzitor. Sunt intampinat de masa lunga din mijlocul incaperii spatioase. Tapetul zgariat si pe jumatate rupt se misca lent in bataia unei brize fluente. Praful de pe podea se repune pe urmele lasate de pasii mei greoi. Imi dau parul negru si lunguiet de pe fata lasand la iveala doi ochi abisali ce exprima ura. Oprindu-ma in spatiu, incerc sa deslusesc un zgomot. Parca ar fi niste pasi mici si calmi ce se apropie in spatele meu. Ma intorc rapid si observ ca nu e nimeni. Privesc in gol gandindu-ma la cele petrecute in timp ce linistea se asternea din nou. Un vuiet nou isi face aparitia si instinctiv ma sucesc in partea cu pricina. Nervos, dau cu piciorul in podea. Un raset prelung si jucaus umplu camera. Perdelele s-au strans lasand loc luminii. Iritat de prezenta aceea alerg la geamuri acoperindu-le.
-Oricine ai fii, lasa-ma in pace!
Fara ca macar sa imi pese, am zis acele lucruri. Totul se opri. Niste picaturi mici apareau pe pardoseala urmate de un tunet infricosator. Pentru o secunda am vazut fata rozaliei inlacrimata, iar dupa aceea, nimic.

Bun! Acest fic este pentru Elianna. Imi e prietena si am vrut sa fac un fic, i-am promis si uitati-l! Sper sa va placa si voua si ei. Astept comentarii si pareri. Va pup!

Capitolul 3:


Aici s-a ajuns. Nu credeam ca va fii in stare sa ma provoace. Rasuflu puternic, iar privirea mi se indreapta catre ea. Un pas, doi si tot asa pana ajung in fata Sakurei. Ochii mei o tintuiesc si zambetul suav imi apare pe fata. Daca are constiinta incarcata ce ar fi sa i-o eliberez?
- Saku, nu cred ca e vina mea. Daca tu nu te-ai fii bagat in fata mea in acea zi infernala, nu am fii ajuns aici.
-Nu e adevarat! Tu erai cel mort! Chiar daca ti-ar fi facut placere acest lucru tot nu m-asi fi oprit!
Ahh! Inca imi mai amintesc acele momente de groaza. Ma bantuie in fiecare noapte, ora si secunda.

Flash Back

Mergeam linistit pe drum cu iubita mea tinand-o de mana. Aceasta isi rezema capul pe umarul meu stang, lasandu-si suvitele sa atarne peste el. Cu o mana ii mangai fata ei fina. Sakura clipeste si surade multumita. Oprindu-ma din mers o sarut pasional muscand-o de buza inferioara. O strang la piept, fara sa constientizez ce fac, ca sa ii incalzesc corpul. Ea e totul pentru mine. Orice ar face e special. Mereu cand se trezeste se duce jos si pregateste mancarea, asteptandu-ma sa o prin pe la spate si sa o sarut pe gat.
Deodata, se aude un sunet straniu in tufisuri. Scumpa mea nu ii da importanta insa pe mine ma nelinisteste. Mai stau sa ascult inca pentru cateva minute. Cand aud suntetul unei arme care e gata sa traga o iau pe rozalie de incheietura si tragand-o. Astfel am reusit sa o feresc de "biluta iubitoare". Imi atintesc privirea catre cel care a tras. Dintre copacii parcului isi face aparitia un baiat roscat si inalt. Ochii lui albastri se uita cu rautate inspre mine. Se pare ca s-a enervat.
- Nu obosesti niciodata sa o aperi? Renunta! O vreau doar pe ea!
-Daca o vrei, treci de mine!
-Asa sa fie!
Il vad cum trage in mine. Stiam ca o sa mor, sau cel putin asa credeam. Moartea era pregatita sa ma ia, insa... cateva secunde au facut diferenta. In loc sa simt durerea si sa urlu in agonie, tipatul Sakurei sparge linistea. Imi deschid ochii stupefiat de ce vedeam. Ea era in fata mea. Corpul ei l-a aparat pe al meu. A platit pretul suprem. O iau in brate. Mirosul de sange imi ingheata inima. Nervii navalesc in tot corpul. Nu mai stiu ce fac. Iau arma din buzunar indreptand-o catre atacator. Zambetul malefie apare imediat pe fata mea. Cersesc razbunare si nu ma voi misca pana nu o voi avea! Nu irosesc decat un glont care isi atinge cu precizie tinta.
Iau corpul care devenea rece si alerg catre spital care era la un kilometru departare. Voi ajunge! Resipr cu placere aerul rece care imi mai calmeaza inima infierbantata. Cladirea inalta isi face intr-un final aparitia. Lovesc usile cu piciorul drept provocand un sunet asurzitor. Strig cat ma tin plamanii ca am nevoie de ajutor. Un medic isi face aparitia cu o targa mare. O pun pe Saku pe ea si disparare intr-o camera. Te voi astepta pana vei iesi de acolo fericita si sanatoasa.

End Of Flash Back

Linistea se asterne in camera. Niciunul nu indrazneste sa rosteasca vreun cuvant. O vreau atat de mult. Trec pe langa ea si iau pistolul care era gata sa cada. Ii analizez fiecare componenta sa vad daca e la locul ei. Mana o directioneaza catre cap si degetul se pune instinctiv pe tragaci. Rozalia tremura. Mai tine la mine. Ma mai iubeste. Atat doream sa stiu. Pun la loc arma. Nu mi-am terminat misiunea. Nu mi-a venit timpul. Inca nu am distrus M.D.R. . Odata ce acest razbio se va sfarsi, abia atunci voi inchide ochii.
-Sakura, asteapta-ma. Nu mor acum. Va mai trebui sa razboi pana voi veni langa tine in cer, dar te rog sa nu uiti un lucru. Te iubesc!
O lacrima cade pe jos. Ea se uita la mine cu mila si sunt sigur ca o sa ma vegheze.

Am vrut de anul nou sa pun acest capitol, special pentru Eli! An nou fericit tuturor!