Dincolo de aparente (+16)

Subiect: Dincolo de aparente (+16) Joi 06 Oct 2011, 20:15

Pai, un nou fic. Cum ideile nu-mi dau pace, m-am hotarat sa mai fac un fic. Sper sa-mi dati cat mai multe critici constructive, vreau sa ma perfectionez.

Capitolul 1

Privesc tavanul de cateva minute parca fiind in transa. Gandul imi zboara aiurea dintr-o parte in alta, de la o persoana la alta. Simt nevoia sa cant, sa-mi exprim toate aceste sentimente printr-o melodie. Mi-as dori ca cineva sa-mi cunoasca talentul, vocea. Cel mai bun lucru pe care-l poti gasi la mine si probabil, singurul. Nu am curajul si nici posibilitatea sa demonstrez lumii ca sunt speciala asa ca, am ajuns un nimeni printre nimicuri. Nici odata prezenta cu sufletul, ci doar cu trupul. Gandul meu, imaginatia si pasiunea pentru cantat sunt inchise intro carte plina cu melodii, intr-un loc indepartat. Ferit de lumea cea cruda, ferit de badjocura celorlalti. Multi ani au trecut de cand viata mea s-a schimbat radical. Inceputul parea unul promitator, eram iubita, alintata de familie, traiam in puf. Dar mai apoi a aparut El. Fiecare prostie pe care o facea, fiecare nota mica pe care o lua, tot ce nu-i iesea lui bine spunea ca e din vina mea. Mereu gasea o scuza. Asa am devenit oaia neagra a familiei. La inceput nu imi mai acordau atentie, puteam supravietui cu asta. Eram fericita ca ii puteam vedea, pe cei care mi-au dat viata cu toate ca, ma nedreptateau. Nu era vina lor, erau manipulati. Cu toate ca nu deranjam pe mine, nu stateam in calea nimanui, fratelui meu nu i-a convenit. A facut in asa fel incat sa fiu violata. Le-a spus parintilor mei cu totul altceva si acestia au ajuns sa ma dea afara din casa. Copilul lor, propriul lor copil adevarat, sange din sangele lor. Au preferat sa creasca pe cineva strain, de la
orfelinat. De atunci totul s-a schimbat, viata mea, comportamentul meu, totul...

Va urma

Gata si cu asta, inca o ora pierduta incercand sa fiu cat mai profunda in sentimente dar, nimic.
Trebuie sa recunosc, nu sunt un geniu la scris dar, atunci cand incep sa compun, imaginatia mea o ia razna. Inima dicteaza si mana aluneca in voie pe coala parca pictind acele cuvinte. Atunci cand sunt trista imi gasesc alinarea scriind. Compun povesti deprimante, cat mai tulburatoare pentru a`mi demonstra mie insami ca se putea si mai rau. Dupa cateva ore de scris, imi revin observand lumea cu alti ochi.
Ma ridic usor de pe suprafata moale a scaunului indreptandu-ma spre balcon. Nu pot sa cred ca a mai trecut inca un week-end fara sa fac nimic, nici un lucru diferit. Viata mea este atat de plictisitoare sau, poate ca eu sunt. Am deschis usa de la balcon incet parca fiindu-mi frica de ceva. La contactul cu gresia rece un fior rece facandu-si aparitia pe sira spinarii. Am tras aer in piept inchizand ochii. De multe ori as vrea sa fiu in povestile mele. Sa am parte de acea actiune, sa fiu personajul principal, sa am puteri. Si totusi, stiu ca nu se va intampla.
Deschid ochii alarmata la auzirea unui zgomot asurzitor. Parea ca s-a spart ceva in apropiere. Priveam speriata in jurul meu, ce-a fost asta? Am ramas cateva secunde uitandu-ma intr-un loc fix. Acoperisul case-i de peste strada. Doua umbre se puteau zari cu usurinta. Vantul batea usor aducand cu el un miros divin de parfum barbatesc. Am inspirat adanc incercand sa ma bucur de acel miros dar brusc mi-am adus aminte unde eram si cu cine eram. Doua persoane necunoscute stand cocotate pe o casa probabil, planuind ceva. Desi luna plina stralucea puternic n-am putut vedea mai mult de atat, dar imi era de-ajuns. Inima imi batea nebuneste, sentimentul acela de frica punand stapanite pe mine. Corpul a inceput sa-mi tremure involuntar si parca, cu fiecare secunda care trecea trupul fiindu-mi mai greu. Incet, incet norii acopereau luna intunerucul invaluind orasul. Inca priveam speriata in fata nestiind ce sa fac. Fara sa-mi dau seama am facut trei pasi in spate intrand in camera trantind usa cu putere. Desi ma simteam in singuranta, nu-mi puteam reveni la gandul ca cineva ma urmareste. Dar poate, nu aveau nici o legatura cu mine.
Ma indrept cu pasi marunti spre baie pentru a face un dus. Sunt atat de speriata inima parca apartinand unui purice. Mi-am dat hainel jos aruncandu-le cine stie pe unde intrand sub jetul de apa. Picaturile caldute se zdrobeau puternic de corpul meu relaxandu-ma. Ochii mei se inchideau usor semn ca trebuia sa ma culc. Am oprit apa iesind din cabina de dus. Mi-am sters corpul cu un prosop, lundu-mi pijamalele iesind din baie. Era atat de frig dar, de ce. Mi-am indpetat privirea spre balcon observand ca usa era deschisa. Din nou acel sentiment de neliniste ma cuprinse. Respiratia si bataile inimii erau tot mai accelerate. Am fugit spre usa iesind din camera ca un uragan. Am mers in camera alaturata incuind usa si indreptandu-ma spre pat. M-am asezat incet incercad sa nu-l trezesc pe Yuki. Am oftat zgomotos parca eliberandu-ma de acea teama. Ma simteam in siguranta alaturi de el, mereu am fost.

Scuze pentru greseli!

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 06 Oct 2011, 20:32

Well, am trecut pe aici nemaiputand din cauza curiozitatii.. ;)

In primul rand ma bucur ca ai mai incepu un fic... :x

Asa, acum as avea de criticat doar asezarea in pagina... Nu stiu sincer ce ai facit acolo, insa arata cam rau in pagina, asemenea unei poezii...

Te-as ruga sa dai un edit sa sa rezolvi problema... ;)

In rest ce pot spune, imi place.. Ideea este interesanta si chiar vreau sa vad cum o vei dezvolta, iar descrierea ta chiar imi capteaza atentia.

Astept cu nerabdare nextul...

Spor la scris si multe idei...

Te-am pupacit dulce..

choco^^

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 06 Oct 2011, 20:44

Buna.
Pai am dat edit de vreo 3 ori si cand il faceam cum trebuie se stergea cvea. Trebuie sa-i dau ceva unei colege si-l editez dupa. Multumesc de comentariu si ma bucur enorm ca-ti place :)

Edit dupa vre-o 2 zile :))
Pai l-am moficat:) Sper ca rata mai bine :d

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 06 Oct 2011, 21:46

deci am aterizat si eu pe aici deci imi place si astept nextul bye

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Sam 08 Oct 2011, 15:56

Buna...
Pai mi-am zis sa trec si eu pe la fic-ul tau, desi stiam ca urma sa apara intr-o zi, m-ai surprins. In primul rand imi place ca nu ai inceput cu acea descriere gen "Ma numesc Hinata, am parul negru...". Imi place acel mister pe care l-ai adaugat din primul capitol. Inca ceva, ai descriere, ai sentimente pe care le-ai "impletit" destul de frumos in actiune dar parca nu`s destule. Incearca sa te pui in pielea personajului atunci cand scrii. Pai, primul capitol e destul de bunicel. Sa vedem ce idei iti vin in viitor. Hai cu next-ul. Spor la scris si la idei.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 09 Oct 2011, 03:15

Mda pai, eu tot incerc sa ma pun in pielea personajului dar na`. Stiu ca nu`s foarte buna la descriere si in principal la fic-uri. O sa incerc sa ma perfectionez, Multumesc de comm
Next-ul o sa apara cat mai curand :)

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 09 Oct 2011, 13:58

deci ficu imi plaaaaaaaaaace next Dincolo de aparente (+16) 384738

Editat de ♪ choco ♪ : Tu chiar nu vrei sa intelegi de buna voie? Nu poti scrie si tu zece cuvinte intr-un comm? Adica am vazut ca ai mai dat comentarii care au mai mult de zece cuvinte, insa ai si o multime care sunt asa, scurte.. Nu ai voie cu asa ceva - SPAM ... Multumesc pentru intelegere..

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 09 Oct 2011, 14:53

itasaku99
Inceteaza cu spamurile!! Incearca sa-ti scrii si tu o parerea despre ficul asta, daca altceva nu ai decat "f frumos, next" nu mai scrie. Sunt sigura ca autorul isi doreste sa afle parerea ta sincera!! Ai 2 advertismente, fiindca de mult te tot atentionez. Odata sa mai gasesc asa ceva si vei suferi consecinte. [/i][/b]

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 09 Oct 2011, 17:27

Buna ! :)
Chiar imi place cum ai inceput! Am o intrebare: e SasuSaku sau NaruHina? heh

Bun, vreau continuarea pentru ca m-ai lasat in suspans.. happy2

Electronic :)

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Mier 12 Oct 2011, 23:40

Pai am venit cu next-ul. Am incercat sa introduc nitel suspans si putina confuzie, ca sa va dati seama cam cum arata situatia intre cele doua personaje principale. Stiu ca nu e deloc stralucit dar, am incercat.

Capitolul 2

“Alergam in continuu pe drumul cel nesfarsit incercand sa gasesc o cale de a scapa. Inima imi batea
nebuseste in timp ce respiratia imi era tot mai greoaie si tot mai accelerata. Picioarele parca imi cedau dar imi era frica sa ma oresc. Imi era teama de ceea ce urama sa se intample, imi era frica de el. Atatia ani mi-a fost alaturi, mereu acolo, ridicandu-mi moralul, sprijinindu-ma necontenit dar acum? Acel zambet strengar ce-i era prezent pe chip in fiecare secunda, ce ma facea sa-l urasc cu fiecare minut. Acel loc infect, nici nu stiu cum am ajuns aici, nu stiu ce-i cu mine. Ochii ma intepau, vroiau sa se elibereze, vroiau sa planga. Dar nu, nu si de data asta. Voi demonstra ca pot sa ma descurc si singura, le voi arata tuturor ca nu sunt o povara. Am marit viteza incercand sa scap de el, de nicaieri in fata mea aparu o masina. Ochii s-au marit si respiratia mi s-a taiat pur si simplu. Acum totul se misca cu incetinitorul, masina inainta precum un mel si desi puteam sa fug inca stateam si priveam. Eram oarecum socata, confuza, de unde a aparut? Ce-i locul asta? Ce se intampla!?

Doua brate puternice si atat de cunoscute mi-au cuprins talia tragandu-ma din fata masinii. Mii de fiori mi-au strabatut sira spinarii un zambet prostesc aparandu-mi din senin. Un mic geamat se-auzi din apropiere. Mi-am mutat privirea peste umar privindu-i chipul angelic. Acum stateam pe jos, covor ruginiu al naturii fiindu-ne asternt, tinandu-ne in brate. Pentru moment am uitat de tot. Nimic de aici nu ma deranja, eram cu el. Il simteam aproape de mine, stiam ca si-ar da chiar si viata protejandu-ma. De-astea il iubeam eu pe el. Pentru ca mereu m-a sustinut, m-a incurajat, m-a sprijinit. El este, fratele meu de suflet si nimic nu va schimba asta.

Am incercat sa ma ridic dar brusc am fost apropiata de corpul lui. Printr-o miscare rapida a ajuns deasupra mea, acoperindu-ma cu totul. Il priveam confuza neintelegand comportamentul lui. Ce s-a intamplat atat de a reactionat asa? Intr-o fractiune de secunda mi-am mutat privirea spre sosea. Un tip roscat, se plimba oarecum fericit, in mana avand un pistol.Vopseaua lui argintie stralucea puternic in lumina razelor ce se strecurau usor printre frunzele copacilor. Acum inteleg tot, el doar ma apara. La fel cum face de fiecare data. Imi mut privirea din nou spre el uitandu-ma in ochii lui. Puteam vedea, puteam simti acea caldura pe care o emanau. “ Nu judeca o carte dupa coperta.”, unul din principiile mele dupa care ma ghidez mereu dar acum, am incalcat aceasta “lege”, l-am crezut rau. Imi incolacesc bratele in jurul gatului sau, incercand sa-i ofer o imbratisare cat mai calduroasa.

-Stii, eu chiar ...”

Sunetul strident si enervant al ceasului rasuna in toata incaperea. Zgomotul se auzea atat de puternic, atat de insistent incat, ma face sa-mi ies din minti. Bataile inimii prindeau un ritm alert sangele clocotindu-mi in
vene. Puteam exploda in orice clipa de nervi. Imi scot mana nervoasa de sub pilota apucand acel obiect fiind gata sa-l arunc. Dintr-o data mi-am amintit tot. Nu eram la mine in dormitor, eram in camera lui Kail fiind gata sa-i stric ceasul. Nu e cine stie ce dar, isi iubeste lucrurile si nu vreau sa-l supar atat de devreme. Pun obiectul din nou pe noptiera si caut cu disperare un buton ca sa-l opresc. Aleluia! Taraitul ceasului se opreste eu fiind gata sa adorm din nou.

Corpul imi devenea tot mai usor parca fiind un fulg, pleoapele tot mai grele si deja puteam vedea unele imagini. Pana cand:

- Trezeste-te suriora. In cateva minute trebuie sa fim la scoala. Lasa lenea, misca!

De ce acum? Inca putin si visam din nou. Nu vreau sa plec din pat. Imi place sa lenevesc si urasc sa merg la scola. Desi stiu ca trebuie. Acum eram oarecum pe muchie de cutit. Sa merg, sau sa nu merg. Cateva clipe de meditatie si am gasit raspunsul.

-Nu merg!

Stiu ca asta la enervat pe roscat pentru ca, imediat am fost luata pe sus si dupa in camera mea. Tot drumul n-am facut decat sa ma smiorcai si sa-l lovesc cu palmele in spate, bineinteles, in gluma. Cum am pasit inauntru am simtit acea teama ce-mi dadea tarcoale. In camera inca mai “bantuia” frica pe care am resimtit-o aseara. Mi-am revenit brusc din visare observand ca sunt singura in incapere. Mai intai am inspectat locul dupa care m-am indreptat spre baie. Am intrat in dus lasand micile picaturi sa se zdrobeasca de trupul meu. Am inspirat adanc continuand sa-mi samponez parul. L-am clatit, profitand pentru ultima oara de acea placere provocata de apa. Mi-am luat un prosop indreptandu-ma spre oglinada.
Mi-am aranjat parul, am luat cateva haine la nimereala si trebuie sa spun ca a fost usor. Cum eu nu am prea multe haine doar o privire si era deajuns. Am luat ghiozdanul si am pornit spre sufragerie.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 13 Oct 2011, 06:35

Buun, capitolul doi... (GOO)
Deci imi place mult descrierea ta, chiar ma faci curioasa... (D) :)))
Nu am nimic de obiectat, doar un mic amanunt, si acela ar fi ca intr-unul dintre paragrafe, acela in care fata a fost dusa in camera ei, ai repetat cuvantul "camera" de vreo trei ori si deja suna deranjant..
Asa, in rest imi place si vreau nextul.. :>
Spor la scris si multe idei..
Te-am pupacit dulce..
choco^^

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 13 Oct 2011, 09:49

Multumesc mult Choco. Chiar era deranjant, nu am observat. Desi citesc de multe ori pana sa postez. Am modificat acolo. Sper ca e ma bine :D

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 13 Oct 2011, 16:08

demonique angel promit k nu o sa mai fac spam si mersi ca miai zis k eu sincera sa fiu nici nu styam ce-i ala spam nervi!

acum sa trecem la fic. imi place capitolul asta dar miar placea sa styu cine e personajul principal si ce fel de cuplu e happy2

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Joi 13 Oct 2011, 21:00

Whaaaaaaaaaat??? huh?

Cum de nu ti-am lasat com pana acum? think

Ai un capitol si un fic foarte interesant. dap !

Astept nerabdatoare continuarea heh

Sa stii ca ai un fic de invidiat happy

Te rog da-mi si mie un PM cand aduci nextul rusinos

Te-am pupat kiss

Zbye

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Lun 17 Oct 2011, 00:02

Buna, apar si eu pe ici cu o mica intarziere.
In primul rand imi place ca ai mai multa descriere, chiar mi-a placut acest capitol. A fost si mai lung si cu un continut mai bogat. Mi-ar fi placut totusi sa evoluezi mai mult actiunea, ai cam batut pasul pe loc. Deasemenea, am vazut si niste greseli de tastare. Incearca sa-l corectezi mai bine inainte sa-l postezi. Nu prea am inteles eu mare lucru din vis dar, presupun ca ai vrut sa ne faci mai curiosi si mai suspiciosi in legatura cu cuplurile.
Sper sa postezi next-ul cat mai curand! Spor la scris si la idei.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Vin 02 Dec 2011, 00:50

Buna, buna ..
Am adus si acest capitol. Nu stiu cat l-ati asteptat dar na`.
Acum, stiu ca o sa fie o confuzie cu numele personajului feminin si de asemenea, infatisarea ei - ma refer la culoarea parului-. Al doilea nume al Sakurei este Yume. In generala putini stiu ca o cheama si Sakura. Toti o cunosc drept Yume Suzuki. Veti vedea pe parursul fic-ului niste schimbari, atunci va aparea Sakura Haruno pe care o stiti toti.
Capitolul este necorectat! Voi da un edit maine.

Capitolul 3

Mergeam incet privind reflexia cerului in micile balti de pe asfalt. Oare lumea chiar este un loc nesfarsit, nu exista limite? As vrea sa pot pleca de pe Terra, sa explorez spatiul. As vrea sa zbor, sa cunosc libertatea dar stiu ca toate astea sunt doar iluzii. Oftez vizibil iritata de comportamentul meu. Stiu, e ciudat dar uneori nu ma suport. As vrea sa fiu alta persoana, sa am prieteni, sa cunosc lumea.
Ridic ochii din pamant privind in fata. O multime de copii se imbulzeau pe poarta scolii pentru a nu intarzia. Gardienii incercau sa-i linisteasca pentru a nu darama portile scolii, e ciudat. De obicei elevii vor cu orice pret sa plece dar, nimeni nu-si permite sa acumuleze absente si sa riste nota la purtare. Nu-mi vine sa cred ca sunt in clasa a 8-a. Parca mai ieri eram la gradinita, intanindu-l pentru prima data pe Sasuke. Singura persoana care m-a facut sa zambesc, care m-a sprijinit, care mi-a fost alaturi. Cum eu sunt o ciudata si el a fost privit din aceeasi perspectiva. Ma intreb de multe ori cum ar fi fost daca el nu-mi devenea prieten. Probabil as fi cedat presiunii apasatoare pe care viata o facea mereu asupra mea.
Imi iau la revedere de la fratele meu si pornesc cu Nanami spre salile de curs. In drum spre clasa mea am dat de o oglinda agatata neglijent pe perete. Imi era atat de rusine de ceea ce vedem, fata palida si albicioasa, plina de cosuri si de semne, ochii de un verde inchis si neexpresivi, parul lung cu o noanta rosiatica prins neglijent intr-un coc. Iar in jos, nici nu-mi vine sa mai privesc. Stiam ca sunt slaba dar nici chiar piele si os. Camasa parca era pusa pe o scandura nici decum pe o fata de 15 ani. Fusta era si ea gata sa pice, eram oribila. Imi vine sa intru in pamant de rusine, oare voi arata si eu vre-odata ca un om mai normal? Paseam incet si nesigur pe holurile scolii incercand sa trec cat mai neobservata. Stateam in fata usii si priveam tematoare. Sunt din clasa I aici si nici odata nu m-am simtit mai stanjenita de atat. Mi-am facut putin curaj, am deschis usa cu putere si m-am intreptat glont spre banca mea. Nu dupa mult timp a intrat si doamna profesoara de Biologie incepand sa ne predea.
Toata ziua nu am facut altceva decat sa stau in banca mea si sa ma rog sa nu ma scoata la tabla. Era ultima ora, romana. Profesoara nu facea altceva decat sa vorbeasca intr-una despre nu stiu ce carte pe care trebuia s-o citim. Era de-a dreptul stresant, priveam ceasul de pe perete si puteam sa jur ca limbile acestuia nu se miscau nici cu-n milimetru. Dupa multe minute in care am tot mazgalit o foaie s-a auzit soneria. Aveam de gand sa trag de timp sa pot iesi ultima din clasa ca sa nu ma vada nimeni. Stiu, sunt obsedata de acest lucru dar, mi-e rusine. Arat ca o scobitoare, slaba si fara forme. Ca o scandura mai exact. Cand sa ma ridic si eu din banca pe usa intra Sasuke cu niste prieteni de-ai nostri.

- Yume, n-ai plecat inca?
- Cum poti vedea, nu. Am avut niste probleme cu fermoarul de la ghiozdan. Minte-am cu nerusinare. Nu-mi place sa-l mint, e cel mai bun anic al meu. Mi-e ca un al doilea frate.
- Aha, si ia zi... vrei sa vii cu noi in parc? O sa fie frumos hai, stiu ca-ti place sa stai pe iarba si sa privesti cerul printre crengile ciresului.
- Mi-ar placea! Nu, vreau sa spun nu, nu pot veni. Am uitat, am programat ceva pentru dupa-amiaza asta. Din nou, e a doua ora cand il mint pe ziua de azi. Acesta isi ia la revedere si pleca. Mi-ar fi placut sa pot merge dar, nu vreau sa-l fac de ras prin oras cu infatisarea mea. Totusi, daca pe el nu-l deranjeaza, n-ar trebui sa-mi pese de ceilalti, nu? Am inceput sa alerg pe holuri spre iesirea din scoala. Chiar cand sa-l strig acesta intra intr-un taxi si pleaca. Asa-mi trebuie daca sunt o idioata. Am lasat din nou capul in pamant si am plecat spre casa.

Am deschis usa apartamentului intrand vijelios in bucatarie. Am aruncat o privire prin frigider si am inceput sa mananc cam tot ce-mi iesea in cale. Aveam de gand sa ma ingras. Cum necum trebuia sa devin un pic mai plinuta. Daca ar bate vantul mai tare sunt sigura ca m-ar luat pe sus. In timp ce ma plimbam prin bucatarie am dat de o scrisoare. Era deja desfacuta. Nu sunt genul de persoana ce vrea sa stie totul despre cei din jur. Nu-mi sta in caracter sa ma uit prin lucrurile altora dar, am presupus ca era ceva important asa ca m-am uitat.

" Draga mea, ma bucur nespus de mult ca te-am intalnit. Esti o persoana minunata cum n-am mai intalnit pana acum. Nu ti-a pasat de starea mea materiala, de infatisarea mea. Ai crezut in mine, m-ai sprijinit atatia ani. Am inceput sa tin foarte mult la tine, sfarsint sa te iubesc. In curand voi pleca din acest oras, ma voi muta in Los Angeles pentru cativa ani. Te rog accepta-mi oferta si vino alaturi de mine. Stiu, nu-ti poti petrece nici o clipa fara copiii tai. Nu e nici o problema, as fi foarte bucuros daca i-ai lua si pe ei cu tine. Sunt sigur le va placea acesta "excursie". Te rog sa te gandesti si sa imi dai un raspuns favorabil."

Cum? Sa ne mutam? Nu vreau! Prietenii mei, scoala, Sasuke! Ce o sa ma fac fara el? Ochii ma intepau ingrozitor. Am inspirat adanc si am lasat ca lacrimile sa-mi inunde chipul. Ma simt groaznic, nu din cauza faptului ca imi voi pierde singurul prieten adevarat, dar simplul fapt ca nu m-am gandit o singura clipa la fericirea mamei mele ma face sa ma urasc si mai mult. Mereu s-a chinuit sa intretina trei copii de una singura, a incercat din rasputeri sa nu ne lipseasca nimic. A avut multe nopti albe pe care si lea petrecut stand la birou punand la punct dosare. Era contabila la mai multe firme. Castiga bani multi dar toata alergatura pe care o facea zilnic o distrugea. De 8 ani am ramas singuri alaturi de mama si nici odata nu m-am gandit la problemele pe care trebuie sa le infrunte. Si-acum, cand are ocazia sa fie fericita, eu stau si plang gandindu-ma tot la binele meu. Ce fica as fi daca m-as opune plecarii. O stiu pe mama, mereu a vrut sa se mute de aici, sa uite de tata. Va accepta, fara sa se gandesca. Si-atunci, voi incerca sa par cat mai fericita. Mi-am sters lacrimile cat am putut de repede. Deja era foarte tarziu, ai mei vor veni acasa cat de curand si nu vreau sa ma vada asa.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Vin 02 Dec 2011, 06:27

Vai, dar ce schimbare..

Adica o mutare, nume nou, alti prieteni.. Saraca fata, cred ca este cam mult pentru ea..

Oricum, imi place foarte mult ficul tau si chiar il citesc cu placere..

Astept cu nerabdare nextul..

Spor la scris si multe idei..

Te-am pupacit dulce..

choco^^

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Vin 02 Dec 2011, 13:39

Ce frumos

Vizitatima si pe mine lough

Eu contunui ficul doar daca am commentarii.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Vin 02 Dec 2011, 18:15

Buna, buna ..

Choco, chiar ma bucur ca iti place fic-ul meu. O sa aduc next-ul cat de
curand. Sper sa nu te dezamagesc cu urmatorul capitol. >.<

SiaSakura, pai iti multumesc si tie de comentariu. Mi-ar fi placut
totusi daca nu ai fi facut (oarecum) "reclama" la propriul fic, in
topicul meu.

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Vin 02 Dec 2011, 18:52

frumos,
pune nextul cat de repede poti
multa bafta in continuare

pupici si succes

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 11 Dec 2011, 10:57

Me gusta, me gusta
Iti multumesc ca ai trecut pe la ficul meu, astazi o sa pun si next
ai un fic extraordinar de frumos, descrierea e WOW m-a lasat fara cuvinte
tot ce pot spune e spor la scris si anunta-ma cand o sa vina urmatorul capitol

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 11 Dec 2011, 14:53

Heii :x

Scuze că n-am ajuns mai devreme pe aici :o3 Este superb ficul. Sărăcuţa Yume :o3

Abia aştept continuarea. :x

Te pup

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 11 Dec 2011, 21:29

Asaa, deci revin cu o critica asa cum ai cerut dap !

Descriere ~ este foarte frumoasa, imi place mult si ai imbunatatit in fiecare capitol cate ceva astfel incat reusesti sa ma farmeci. Ai acel stil care pur si simplu te face sa crezi ca te afli in mijlocul actiunii, in acea atmosfera de basm, acolo unde doar personajele au acces. Faci cititorul sa creada ca faptele pot fi reale si in viata, ceea ce este foarte bine, acorzi un aspect veridic intregii povesti. Stiu ca se spune ca mereu se poate si mai bine, insa eu una sunt multumita. Nu stiu sigur daca acesta etse intregul tau potential, insa daca poti si mai mult atunci nu ezita sa ne demonstrezi asta. Cum spuneam, eu una sunt incantata de ce ai realizat pana in prezent.

Dialog ~ nici prea prea nici foarte foarte, doara atat cat trebuie si unde trebuie. Nu este sec si il plasezi exact unde este nevoie de el, dinamizand actiunea. Reusesti astfel sa faci trecerea de la acea descriere relaxanta la pasaje mai dinamice de naratiune si astfel cititorul nu se simte bulversat, ci stie ca actiunea evolueaza incet incet.

Actiune ~ nu mi se pare grabita si nici rigida, descrieera o face sa curga lent fara opriri bruste sau mai stiu eu ce.. Nu induci cititorul in eroare si reusesti sa faci ca fiecare detaliu sa para important sa intregeasca peisajul de ansamblu. Stai bine la acest capitol, felicitari.

Titlu ~ mi se pare interesant, misterios si atractiv. Pana acum pot spune ca are legatura cu continutul ficului, insa presimt ca mai incolo se va lega si mai mult. Imi place ca imbini simplul cu originalitatea si astfel iese ceva foarte reusit.

Idee ~ pot spune ca este destul de originala, mai ales felul in care o dezvolti. Felicitari pentru felul unic in care pui sentimentele pe hartie si in care reusesti sa atragi atentia cititorului care chiar simte acea atmosfera de basm..

Estetica ~ capitolele sunt frumos asezate in pagina si sunt usor de citit, bravo.

Greseli de tastare/ ortografie: eu una nu am vazut si pot spune ca sunt destul de sigura ca iti corectezi capitolele inainte de a le posta, goo job..

Acestea fiind spuse, spor in continuare la scris si felicitari pentru acest fic frumos. Te-am pupacit dulce.. in love

choco^^

Subiect: Re: Dincolo de aparente (+16) Dum 11 Dec 2011, 23:33

IMI PARE SINCER RAU CA NU AM CITIT MAI DEVREME
DAR ESTE MINUNAT, IMI PLACE ACTIUNEA, CUM POVESTESTI, DESCRIEREA SI MI DE ALTE LUCRURI.ASTEPT NEXT-UL SI SPER SA NU FI SUPARATA CA NU AM CITIT PANA ACUM

Buna,
Am adus next-ul, destul de nereusit. Am o gramada de idei pentru fic dar pur si simplu cand vreau sa scriu ma blochez. Doamne, eu si mintea mea, niciodata nu pot face ceva bun. Capitolul este destul de confuz. Promit ca de acum in colo o sa ma straduiesc mai mult si poate va iesi ceva mai stralucit.
Tin sa va multumesc tuturor! Chiar daca fic-ul meu e varza, ma bucur sa vad totusi ca va place. So .. spor la citit si imi cer scuze pentru eventualele greseli si pentru ca e scurt.

Capitolul 4

Nu am crezut vreo-data ca despartirea de cei dragi va fi atat de grea, de sfasietoare. Uram sa plec, uram sa las totul in urma. Atatia prieteni, atatea bucurii, suferinte, amintiri... Vroiam sa plang, sa tip cat de tare pot ca nu vreau sa merg, sa ma ascund si sa raman aici. Asemeni undei clepsidre, fericirea mea s-a scurs usor. Timpul parca a zburat iar azi, era ziua cea mare, ziua plecarii. Drumul parea atat de lung, un chin. Desi imi era greu s-o spun, as fi vrut sa plec cat mai repede, sa las deoparte despartirile dureroase.
Am coborat incet din masina fiind inca ametita. Imi era rau de masina,asta mi-era clar, dar un simplu drum de 10 minute nu credeam ca-mi poate face atat de rau. Vina soferului! a condus parca era sfarsitul lumii. M-am lovit de atatea ori cu capul de geam incat le-am pierdut numarul. Si nu de putine ori l-am inghesuit pe Sasuke, mai sa-l arunc afara din taxiu. Oricum, am profitat de ocazie si am facut haz unul de altul. Inca un moment frumos, inca o amintie prinsa pe veci in "jurnalul meu". Ma uitat cu (,) coada ochiului la Sasuke, pare ca se gandeste la ceva. Nu m-am gandit niciodata de ce tin atat de mult la Sasuke. M-a ajutat foarte mult, mi-a fost alaturi. M-a facut sa-i fiu recunoscatoare, asta stiu sigur dar, parca e mai mult de atat. Ceva mai profund, ceva de nedescris.

-Yume, ce-ti va lipsi cel mai mult? De cine nu vrei sa te desparti, de ce?

Parea atat de trist, era putin incruntat, poate pentru a ascunde durerea sau, cine stie. Cert este ca m-a facut sa ma intristez si mai rau. Nu mai puteam lega doua vorbe. Inima imi batea cu putere, tremuram din toate incheieturile si privirea imi era din ce in ce mai incetosata. Clipeam des, incercam sa tin lacrimile in frau dar, imi era imposibil. De ce ma mai intreaba, doar stie raspunsul.

- Pai, stii si tu. Imi vor lipsi prietenii, imi va lipsi scoala, orasul. Cine? Grea intrebare! poate omul cu covrigi de la coltul scolii. De ce? Pentru ca ma saluta mereu cand treceam si imi dadea mereu covrigii calzi si la un pret mai mic. Ce om amabil! Lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie, plangeam. De tine, normal! Cum poti sa te indoiesti de asta? Tin atat de mult la tine, suna ciudat dar nu as vrea sa te parasesc niciodata. Nu vreau sa plec, dar nu ma pot impotrivi! Promite-mi ca ma vei suna, ca imi vei scrie, ca nu ma ei uita!

- Atunci nu pleca! Poti spune nu, ramai cu mine! Uite, stiu ca pare imposibil dar poti sta cu familia mea. Eu pe tine te .. te iu..

- Surioara hai sa mergem, avionul trebuie sa decoleze! Yu, doar nu vrei sa ratezi "startul".

"Defapt, chiar as vrea Nanami, as vrea sa raman aici mai mult decat orice pe lumea asta." As fi putut striga in gura mare nemultumirea mea, dar asta insemna probleme pentru mama. Chiar nu merita sa-i mai fac viata un calvar. Ni l-a prezentat pe domnul Haruno, pare un tip de treaba. Nu este cum mi-l imaginam, un casanova. Un inganfat cu multi bani si un afemeiat de peima clasa. Defapt, omul asta chiar o iubeste pe mama. In ciuda comportamentului nostru, al meu si al fratilor mei, de la prima cina impreuna, a ramas in continuare cu mama. Chiar pare sa o iubesca si acest lucru este deajuns pentru mine. Doamne, sunt penibila. Ma contrazic intr-una. Ba ca vreau sa raman, ba ca vreau sa plec si mama sa fie fericita... Asa am fost mereu. Nu stiu ce vreau de la viata, nu-mi cunosc propriile intentii, nu ma cunosc cu adevarat pe mine.
Am auzit un "Sa plecam, intarziem!" si asta m-a debusolat din nou. Mergeam spre avion tragand bagajul dupa mine. As fi dat orice sa mai pot ramane aici, macar pentru cateva ore. Imi fac sperante degeaba, voi pleca si gata. Nici macar nu ni s-a spus daca ne vom mai intoarce aici, daca ne vom mai vizita prietenii, nimic. Am ramas doar eu si Sasuke, restul s-au urcat in avion. L-am privit adanc in ochi, atunci mi-am dat seama. Era un pusti de doar 15 ani, frumos foc. Da, mi-am dat seama ca il placeam, mai mult decat ca pe un frate. Ne-am imbratisat strans si ne-am promis unul altuia ca nu ne vom uita. Poate, doar poate peste cativa ani sa ne revedem, doar asta mai sper.
O ultima privire sptre orasul meu natal, un ultim suspin al despartii, un ultim gand...Revederea!