Capitolul 3

Noaptea se instaura pe cerul astral. Micile puncte stralucitoare acaparasera univerul nocturn, dandu-i stralucire si culoare. Cortina inegurata cazu asupra orasului acoperiindu-l in tacere si mister. Orice miscare, sau cuvant a fost acoperit de o tacere apasatoare, linistea domniind pretutindeni. Agitatia la care era supusa zilnic Londra, parea sa se fii evaporat, disparand din peisaj. Totul era mascat, nimic din ceea ce se vedea nu era adevarat totul era fals. Razele lunii se prelingeau pe pamant, linile pline de stralucire cazand prin prisma unui geam. Ele se prelinsesera incet pe podeaua alba din ceramica, dandu-i o stralucire feremecata. Pe salteaua moale, acoperita de asternutul alb din matase, statea o silueta. Privirea sa, era pierduta, fiind asemenea unui labirint in care te puteai ratacii cu usurinta. Aceesta, se ridicase incet de pe suprafata moale, incepand sa paseasca alene pe podeaua din din ceramica. Baiatul, ajunsese in dreptul unui pian de culoare neagra. Pentru un moment, poposii in acel loc, ca si cum gandurile i s-ar fi ravasit in minte, urmand ca apoi sa se aseze pe micul scaunel negru. Analiza cu atentie clapele albe si negre, degetele sale subtiri, trecand lung deasupra lor. Aceesta apasa incet pe clape, urmand ca apoi sa isi inchida ochii lasand inima sa ii dicteze miscarile.

If you’re pretending from the start like this,
With a tight grip, then my kiss
Can mend your broken heart
I might miss everything you said to me

And I can lend you broken parts
That might fit like this
And I will give you all my heart
So we can start it all over again

Aceesta, apasa pe ultima clapa, care dadea ultimul acord. Privirea si-o pierdu din nou, de data aceeasta fiind atintita pe clapele albe, si cele negre la care tocmai cantase. Parea ca vechile amintiri erau in stare sa revina, erau in stare sa ii perturbe din nou existenta, sa il faca din nou sa regret acel lucru prin de cinism pe care il facuse. Parea ca toata aceea repulsie si ranchiuna pe care le simtise pentru fata, disparusera, aparand in lucrul ei sentimentul de vinovatie, care il urmarise din umbra de atat de mult timp. Insa mandria lui, avea sa distruga treptat aceeste sentimente calde. Orgoliul sau era mult prea puternic, mult prea mare pentru a se lasa injosit. Se ridica de pe scaunul pianului, pasiind alene spre usa maronie. Apasase incet pe clanta argintie, si inainte sa se razgandeasca parasii camera, aceeasta fiind cufundata din nou in intuneric.


Intr-o camera larga, lumina era aprinsa, doborand orice urma de intuneric, de umbra. Picurii calzi si fierbintii de apa se prelingeau pe pielea de matase a Sakurei. Parul ei roz, era prins intr-un coc, pe cand era invaluita de parfumul exotic al cremelor de baie. Trupul ei putea fii purificat, insa sufletul ei avusese mult prea multe lovituri, mult prea multe rani, pentru a mai putea fii salvat. Degetele ei fine oprisera robinetul, iesiind din baie cu un prosop alb din matase, infasurat in jurul trupului ei micut. Aceeasta arunca micul material alb si ud pe scaun, urmand ca apoi trupul ei sa fie invaluit de rochia alba si matasoasa, care ii rasfata pielea. Pasii alene spre fereastra, pasii ei fiind smulsi de pe alta lume. Ajunsa in dreptul ei, isi lipise degetele fine de cristalul rece, priviind fascinate jocul de culori al orasului. Privirea ii era captivate de Londra, de locul cel mai luminos de pe glob. Zambii sters, pe cand isi lipise fruntea de geamul rece. O lacrima ii brazdase chipul, prelingandu-se usor pe obraji ei pali. Nu putea exista zi, in care sa nu isi aminteasca de el, si de suferinta la care a fost supusa din cauza actiunilor sale dureroase.
Doua brate se imprejumuisera in jurul trupului ei firav, facand-o pe aceeasta sa tresara. Isi intoarse incet privirea de unde il vazu pe Naruto, care o admira in tacere. Ochii sai albastri luceau in intunericul noptii, pe cand ea se afundase in imbratisarea sa irezistibila. Aceesta o ridicase de pe podeaua rece, mergand cu ea pe pat, lasand-o pe suprafata moale. Chiar si in intuneric, putea distinge acele smaralde straluctioare care se uitau la el cu afectiune, precum si acel par asemenea florilor de cires.

-Dormi…esti obosita…

Aceesta incerca sa pelce, insa degetele ei fine il prinsesera incet de camasa in carouri, opriindu-l din drum. Se intoarse spre ea, pentru a o privii, constatand surprins ca era in sezut.

-Nu ma culc, daca nu dormi cu mine, in seara asta.

Baiatul mai incerca odata sa plece, insa ea il tinu strans de camasa, aceesta oftand prelung. Daduse cearceaful subtire deoparte, pe cand se lasa incet pe salteaua moale punandu-si capul pe perna. Fata, zambii scurt, punandu-se si aceeasta langa el. Capul si-l puse pe pieptul sau bine facut, suvitele rozalii raspandindu-se cu usurinta pe pieptul sau. Cei doi stateau asa, fara a isi adresa un cuvant. Pentru ei, simpla prezenta a celuilalt, alaturi de sine, era indeajuns pentru a acoperii conversatile fara rost, pe care le puteau concepe.
In curand, fara ca vrunul sa isi dea seama, au fost curpinsi in vraja somnului. Insa aceeasta se intampla cu mult dupa miezul noptii.

Buna scumpo! Am ajuns si eu pe la ficul tau (numele m-a intrigat sa vad), si am citit (genial!). Ai talent si scrii foarte frumos. Ideile iti curg lin si nu te incurci la descriere. Totul e perfect. Desi eu nu suport momente NaruSaku...cum nu o suport pe rozalie langa el si cum imi vine sa il paruiesc pe Sasuke... a fost frumos. Este la ficuri Sasuke&Sakura, deci nu va tine mult sper. E ideea ta, nu te influientez deloc. O faci cum vrei!
Nevermind... Il pocnesc pe Sasu... ipocritul lui peste . Sau in cel mai frumos caz, il bag doar la morga.
De abia astept urmatorul capitol si te rog sa ma anunti! Te pup!