Eclipse( eventual +16)

Prolog
Soarele, un punct luminos, plin de viata, care da viata si putere pamantului. Un astru ceresc, care domneste pe cerul de culoarea marine. Jocurile sale pline de culoare, fascineaza intreaga natura, ea lasandu-se in voia atingerilor sale jucause. Fragilitatea sa, este nestaimuita, fiind in stare sa se sparga la o atingere simpla a astrelor intunecate. Lumina si forta dainuiau din el, insa oare aceste lucruri puteau dainuii pretutindeni?

Capitolul 1

Intunericul, dainuia pretutindeni, noaptea fiind in puterea ei. Nici un punct luminos nu se putea zarii pe cerul inegurat, plin de cute. Luna oblonul mare de culoare argintie, care imprastia raze stralucitoare era ascuns, lasand intunericul sa pradeze orice loc, orice suflet.
Pasii grei si rapizi, spargeau linistea de mormant care domnea pe acel lacas. Din umbra, se putea distinge, o umbra miscatoare, plina de forta si agilitate. Pasii finite erau rapizi si regulati, in timp ce ochii ei, sclipeau in intuneric. Mainile ei, erau albe precum spuma laptelui, pe cand ochii ei de smarald luceau in aceea putere a razelor feerice. Pe degetul ei fin si catifelat, lucea un mic obiect cristalin. Lumina lunii, il scalda in culoarea intunecata a cerului, un negru sclipitor, plin de putere si vitalitate.
Un vant tumultos incepu sa bata cu putere si forta, dandu-I matia de pe cap. Parul ei era asemenea floriilor de cires, fiind revarsat pe spatele ei in mii de valuri. Ochii ei se ingustara, privirea ei analizand cu atentie o umbra care pasea incet spre ea. Ochii lui erau negrii, asemena penei corbului, pe cand parul ii lucea in intuneric, un blond puternic, asemenea graului copt. O privirea pe ea cu atentie si satisfactie, pe cand aceeasta isi incorda trupul.

-Revedere, nu asa draga mea Sakura, de cat timp te astept.

El zambea satisfacut, canini sai luciind in puterea razelor lunatice. Privirea sa, era plina de dorinta si entuziasm, pe cand buzele si le arcuira intr-un zambet nalucitor, plin de forta. Trasaturile sale erau perfecte, ele fiind reflectate in lumina lunii, pielea sa fiind rumenita, de o culoare inchisa.

-Cadere davanti a me, mettiti davanti al mio potere e chiedere la grazia.*1

El, nu mai avuse timp de vreo reactie, cazuse instantaneu pe pamanul greu, corpul sau presandu-se de pamant. Fata, era neinduratoare, in privire, putandui-se citii ura si sentimentele intunecate. Ochii ei aveau o licaire stranie, plina de ura, care domnea in suflet. Vroia sa termine cu aceea persoana pacatoasa, care ii distursese tot ceea ce avea in viata. Care ii distrusese sentimentele de iubire si caldura, care nu mai puteau fii readuse, ele fiind moarte. In ea, simtea puterea de a il distruge, de a termina cu el, odata si pentru todeauna.

-Comunicati, mia forza contro la vostra!*2

Un fulger strapunse cerul, taindu-l in doua partii simetrice Ea, isi intoarse privirea spre faptas, de unde il vazuse pe blondul cu ochii asemenea valurilor insupamte. Ochii lui o analizau pe ea cu seriozitate, in timp ce puterea lui il tinea pe el, captiv de peretele brut, facandu-l sa tresara. Ea, il analiza atent, pe cand acesta doar isi stramba buzele intr-o grisma. Isi retrase brusc mana, pe cand ,,prizonierul,, sau cazu pe pamant incercand sa respire.

-Sora, sa mergem nu asa se rezolva lucrurile.

El atat spuse, urmand sa isi intoarca silueta, facandu-se nevazut in abis. Ea, ii arunca fiintei pe care o ura, o privire ucigatoare, in timp ce acesta zambea triumfator. Buzele ei erau stranse intr-o grisma apriga, in timp ce degetele intr-un strans pumn. Incepu sa mearga cu pasii tacuti pe urmele fratelui ei, facandu-si curand dispartia in intuneric, in timp ce singurul martor al acestei scene, fusese luna stralucitoare.

1*Cazi in fata mea, supune-te in fata puterii mele, si cere indurare
2*Elibereaza, forta mea contra a ta!

Capitolul 2

Intr-o incapere abisala, in care singura sursa de lumina era flacara unei biete lumanari, care stralucea in intuneric, balamalele de la geamul vechi scartaiau, provocand un sunet enervant. Acele ferestre se miscau fantomatic, din cauza brizei puternice care era resimtita in incapere. Nici un glas omenesc nu se putea auzii, nici cel mai mic sunet. Insa, pe focul care lucea in intuneric, era atintita o privire goala. In acei ochii de culoare albastra, cristalini precum insusi cerul se puteau citii nenumaratele amintiri triste care incoltisera in sufletul sau, prinzand radacini adanci. Palmele le tinea sub barbie, loviind incontinu cu picorul suprafata de lemn de frasin. O briza rece invada invada neasteptat incaperea, facandu-l pe el sa tresara. Pentru un moment in privire I se putea citii umimirea, urmand ca apoi sa ii revina aceea privire sadica.

-De ce m-ai oprit sa nu il omor?

Aceesta isi ridica privirea spre silueta care intrase in incapere. Sora lui, al carei par de cires cadea alene pe spate, il atintea cu privirea ei rece si inumana. Ranile sufletului ii se puteau citii in privire, pe cand degetele subtiri ii erau incelstate intr-un strans pumn.

-Daca l-ai fi omorat pe Itachi, Sasuke ar fii revenit, asta iti doreai?

La auzirea acelui nume ea tresarii. Privirea ei devenii una goala, care nu exprima nimic. Nici un sentiment nu i se putea citii, nimic nu emana dinspre aceeasta. Acel nume ii facea inima sa bata cu putere, dar in aceelasi timp sufletul ei se umplea de amaraciune. Acel baiat cu ochii ca de onix, plini de ura si inversunare, o faceau sa se infioare pe ea insasii. Numele sau o facea sa tresara, in ciuda timpului ce a trecut.

-Itachi stie cine suntem…

-Din cauza ta Sakura.

Fata, isi intoarse privirea spre fratele ei. Naruto, o privirea atent, analizand-o cu privirea sa autoritara, care o facea sa se simta vinoavata. Oare gresise cand il atacase pe Itachi fara sa se asigure ca nu il omoara? Oare gresise cand impulsul nebun pe care il simtise o facuse sa actioneze fara nici o ratiune, nici un sens?

-Cheam-o pe Hinata, am nevoie de ea.

Fata atat spuse, pe cand fratele ei isi lasa privirea in jos. Se intoarse cu spatele la aceesta, pe cand parasii incaperea. Incepuse sa urce pe scarile putrede, care scartaiau sub picoarele ei. Privirea ei era goala, pe cand incepuse sa tremure usor. Fara sa isi dea seama ajunse in dreptul camerei ei. Ofta incet, pe cand apasa pe clanta deschizand incet usa. Intunericul domnea in incapere, doar cateva raze ale lunii preligandu-se pe podeaua maronie. Ea, pasii incet spre geam, pasii ei fiind lenti. Se cocota pe pervaz, pe cand isi muta privirea pe geam. Orasul Chamberlin era in plina noapte, linistea domniind pretutideni. Privirea ei suprindea cateodata cateva ferestre luminata, care insa paleau treptat. Aceest lucru o facu sa ofteze, lasandu-si privirea in jos, suvitele cazandu-I pe chip.

-Trebuia tu sa intervii Sakura?

Aceea voce dura o facu sa tresara. Isi intoarse privirea spre usa, de unde observa o silueta masculina. Aceeasta, pasii in incapere lumina lunii prelingandu-se pe el. Atunci ea isi daduse seama cine era…Sai. Parul sau de abanos era prefect aranjat, pe cand pielea sa alba lucea, iar buzele ii erau stranse intr-o grisma. Pasea lent spre ea, tensiunea resimtiindu-se in incapere. Aceesta, ajunse langa fata, pe cand isi muta privirea spre chipul ei, uitandu-se adanc in ochii acesteia.

-Acum trebuie sa facem altceva pentru a il omori pe Itachi, multumim.

-Sai, nu este vina mea!

Baiatul, isi dadu ochii peste cap, asezandu-se pe pervaz langa aceeasta. Dinstanta dintre cei doi era milimetrica, pe cand din priviri, el ii trimitea fulgere fetei.

-Sakura, nu puteai sa astepti, acum mai mult ca sigur o sa vina si Sasuke.

Din nou acel nume o facu sa tresara. Ea, credea ca acel capitol sa inchiar din viata ei, doar a obtinut ce a vrut, orasul. Insa de ce inca numele sau, ii facea inima sa bata neregulat, iar interiorul ei se tulbura. De ce in minte, ii aparea chipul sau perfect, si momentele petrecute alaturi, de ce inca se mai gandea la el?
Sai, observa reactia ei, precum si lacrima care ii brazda chipul alb, fara imperfectiunii. Aceeasta se prelingea incet pe obrazul ei catifelat, cazand pe parchetul laminat. Aceesta ofta, pe cand o trase aproape de el, curpizand-o intr-o imbratisare calda. Fatei I se prelingeau lacrimile pe chip, cazand peste helanca sa neagra.

-Inca il mai iubesti, dupa tot ce a facut? Dupa ce ne-a omorat parinti, sin ea distrus familile, obligandu-ne sa ne renuntam la titlurile de mostenitori ai regatului?

Ea isi afunda capul tot mai mult in aceesta, pe cand el ofta. Incepuse sa o magaie pe spat tandru, vrand sa ii domoleasca aceea perturbare interioara pe care tot el o provocase. Era vina lui, o iubea prea mult pe aceeasta fata, si nu putea accepta sa o mai vada trista. Stia ca nu o data, ci de mai multe ori, el a fost in dezavantaj fata de Sasuke. El, a fermecat-o, si cu toate stradanile sale, de a o cucerii nu avuse efect, ea nu renuntase la acele sentimente, si nu va putea sa renunte. Sai, ii prinse chipul intre palme, ridicandu-l inspre el. Cu degetele ii sterse lacrimile amare care ii cazusera pe chip, pe cand un zambet sovaitor i se asternu pe buze. Privirea lui cobori asupra buzelor ei trandafiri, dupa care tanjea de atat de mult timp, de atat de multi ani. Inima incepea sa ii bata neregulat, pe cand deodata se cobori asupra lor, unindusi-le de ale ei. Niciunul nu reactiona, inimile lor batand in aceelasi ritm, in aceeasi masura. Insa, el isi dase seama ca nu ii raspunde, retragandu-se rapid. O privii in ochii, care exprimau neintelgere, pe cand se ofta incet, ridicandu-se de pe pervaz. El, parasii camera lasad-o in voia gandurilor ei atat de tulburi, atat de incurcate.

Capitolul 3

Luna domnea pe cerul innegurat, fiind singura stapana. Razele ei cadeau pe pamantul pohorat, pe lacurile mute, si in cele din urma pe viata trista. O raza de lumina, care facea ca iluzia si speranta sa reapara. Noaptea era inecata in mistere. Trecut, prezent si viitor, toate aceeste lucruri se infiripau in ea, se afundau in intuneric. Viata si lumina pareau o simpla stea cazatoare, apunand pana la orizont. Ratiunea si consensul nu isi mai aveau rostul, doar instinctul ghidand faptele.
Pe acoperisul casei o silueta statea in bataia razelor de luna. Privirea ii era atintita pe cerul plin de lumina, gandurile citiindui-se in privire. Mainile sale erau la ceafa, pe cand fredona verusuri fara sens. Pasiunea sa era muzica, pe cand sensul de a traii era razbunarea. Nu putea uita intamplarea de acum 10 ani, cand parintii lor pieira chiar sub privirile stupefiate ale lor. Ei, neputincios asistara fara sa poata facea ceva la moartea dureroasa de care cei care le-au dat viata avusera parte. Si acum in el, se putea resimtii furia si durerea pe care o simtea dandu-si seama de neputiinta lui din acel moment. Daca ar fii stiut de pericolul care ii pandise in acel moment, ar fii putut face ceva, insa nu avea de unde sa stie. Totul fusese o actiune neprevazuta.

-Depanam amintiri Sai?

Vocea aceea intolerabila il facu sa isi intoarca privirea. Langa el, se asezase subtil o silueta, in cel mai silentios mod, el nefiind in stare sa isi dea seama de prezenta lui. Baiatul cu parul de abanos pufnii, pe cand isi muta privirea din nou inspre cer. Naruto, il analiza cu atentie descifrandu-i cu usurinta misterele priviri sale sadice. Blondul, scoase un chicot scurt de amaraciune, pe cand se lasa si el pe spate privirea fiindu-I atintita inspre cer.

-Nu se mai poate face nimic, mama si tata au murit, la fel si parinti vostrii. Totul din vina fratilor mortii.

Sai tresarii incet. Ironia lui Naruto era vizibil marcata in acele cuvinte. Baiatul tresarii incet pe cand isi tinea privirea atintita pe chipul blondului. Stia ca ii lipseau povestele parintesti, si ii lipsea prezenta aceelor doi oameni, pentru care avea o deosebita stima si acum.
Baiatul, se ridica de pe acoperis, pe cand se indrepta spre casa. Aruncase o privire in urma lui, constand ca prietenul sau nu il urma. Zambii trist pe cand cobora pe scara prafuita. Ajunsese pe podea, de unde incepuse sa se scuture de praful care se prelinse pe imbracamintea sa de culoare neagra. O luase pe un hol lung, indreptandu-se spre camera lui. Apase incet pe clanta maronie, intrand in incapere. Mana lui aprinsese intrerupatorul, urmand ca in secunda urmatoare sa tresara incet. In dreptul geamului sau, sprijinit de pervaz, era nimeni altul decat Edward.

-Rasaritul o sa isi faca curand aparitia, iar ei o sa incepe sa ne caute.

Sai isi stramba buzele intr-o grisma grava, pe cand il tinui cu privirea pe baiatul cu par saten, si ochii negri, precum noaptea. Era sprijinit de tocul geamului, privirea fiindu-i pierduta in orizont.

-El o sa vina, draga Sai. Si o sa o caute pe ea…pe Sakura.

La acele cuvinte, in interiorul sau, sentimentele se ciocneau unul de celalalt. Simtea cum furia si gelozia ii se impleteau pe dinauntru, pe cand gesturile sale nervoase il tradau. In ochii i se putea citii dorinta de razbunare inversunata care ii era prezenta in tot corpul, aceeasta dorinta curgand prin venele sale. Edward scoase un chicot nervos de ras, pe cand se ridica de pe tocul geamului. Pasii sai, scartaiau pe podeaua putreda, pe cand privirea sa era neexpresiva. Ajuns in dreptul lui Sai, isi puse una din mainii pe umarul sau, pe cand il batea usor pe aceestea. Sai isi intoarsr incet capul inspre ei, privirile aceestora intersectandu-se. Cei doi comunicau din priviri legatura sacra pe care o aveau facand posibil acest lucru. Baiatul il mai batu odata pe umar, urmand ca apoi sa paraseasca camera lasandu-l pe Sai singur. Aceesta se duse spre birou, daramand dintr-o miscare cartile de magie care se aflau pe el, aceestea cazand pe podeaua putreda. Pumnul sau se izbii de masa dura, pe cand nervozitatea il cuprindea. Trebuia sa il omoare pe acel demon care provoca atat de multa suferinta, si s ail faca sa plateasca pentru durerea pricinuita.

At the castle

Rasaritul se intrevedea incet din orizont, primele raze izvorand printr-o fereastra deschisa. Lumina se prelingea in aceea incapere, aducand cu ea prospetime si culoare. Pe masa antica, erau puse dezordonat carti de magie neagra si insemnari stravechi. Hartiile uzate erau asezate neglijent, fiind in orice moment in stare sa se franga. Toate aceeste lucruri erau privite de niste ochii negri, care emanau furie si ranchiuna. Vroia sa o doboare pe fata cu parul rozaliu, sa o faca sa treaca prin cele mai infernale chinuri.

-La dr**u!

Injuratura sa rasuna in toata incaperea, furia acumulandu-se intre aceesta. O usa se deschis rasunator, facandu-l pe aceesta sa isi intoarca privirea de pradator inspre aceelr loc. Dinaintea sa, se afla o tanara cu parul roscat, asemenea focului aprig, si ochii negrii precum taciunele. Incepu sa mearga spre el cu pasii rasunatori, aceesta analizand-o cu furie.

-Nu mai injura draga Itachi, o sa o distrugi pe fetiscana.

Aceesta isi intoarse privirea spre ea, pe cand inainta amenintator spre aceeasta. Isi infipse mana in parul ei, tragand-o cu forta inspre aceesta, pe cand ii cuprinse buzele intr-un sarut staruitor. Aceeasta isi infipse mainile in parul sau de abanos, tragandu-l cu forta inspre ea, pe cand limbiile lor se duelau, fiind precum apa si focul, fiecare vrand sa castige.