Next Generation

Mă uitam înainte. Căutam cu privirea un loc în care să mă adăpostesc. Lacrimile picau abundente din cer vrând parcă să alunge suferinţa pe care o poartă. Să facă în aşa fel încât să dispară toată durerea de pe Pământ şi în locul lor să aducă fericire şi mângâiere, iubire şi speranţă. Urmele paşilor mei arătau drumul pe care eu îl cotrobăi în speranţa găsirii unei locuinţe primitoare. Nimic. Pielea mi se face ca de găină când vântul face contact cu mine, în timp ce ţipete îngrozitoare veneau de pretutindeni. Nu ştiam unde să mă duc. Sunt ca o busolă lângă un magnet pus la întâmplare. Este mult prea întuneric şi nu se vede nici măcar o lumină, o urmă de culoare în acest abis al negrului.

Păşesc înainte ca teleghidată. Cu cât mergeam mai repede cu atât mă simţeam mai în siguranţă. Sunt ca şi împinsă de la spate să alerg spre o destinaţie necunoscută. Nu ştiam ce fac. Continuam chiar dacă raţiunea îmi spunea să nu o fac. Ceva se întâmpla şi îmi dădea fiori, dar ce mai exact?

Mă opresc brusc. De nicăieri apare încetul cu încetul o casă . Părea părăsită. Pânzele de păianjăn aveau un loc de cinste pe la colţurile conacului. Pe alocuri se vedea cum muşchii înfloresc pe pereţii locuinţei şi cum se întind din ce în ce mai mult. Ajungeau până la jumătatea lor. Micile insecte cotrobăiau prin crăpături căutând un loc al lor. Copacii ce înconjurau casa îmbătrâneau cu fiecare secundă care se scurgea. Frunzele se desprindeau de crengile lor aplecate. Un peisaj morbit unde totul moare fără niciun scop.

Două focuri de puşcă se aud din pădure. Din instinct mă las pe vine, punându-mi mâinile în jurul capului. Inima îmi bătea cu putere şi-mi strâng ochii foarte tare. Stau câteva secunde în care mă calmez inspirând şi expirând pe gură şi mă concentrez pe mediul înconjurător. Nimic nu se mai auzea. Nici măcar un foşnet. Mă ridic în picioare şi oftând lung deschid ochii şi doi cărbuni ăşi fac apariţia. Îi fac mari când văd că un bărbat dispare în timp ce mergea. Fug către casă , foiţele moarte se fărâmau sub greutatea mea. Intru înauntru.

Eram într-o cameră imensă şi singura, chiar dacă de afară nu părea aşa. Lanterna se aprinde neaşteptat. Observ cum doar o masă şi un fotoliu stăteau în această uriaşă locuinţă. Erau chiar în mijlocul ei, neprăfuite. Lampionul se mişcă inopinat pe marginea mesei. Înaintez şi mă aşez pe 'tronul' casei. Îmi ating bărbia cu arătătorul şi mă gândesc ce ar trebui să fac. Să ating sau nu acest obiect suspect. Cu tragere de inimă o fac. Simţeam cum căldura îmi invadează corpul şi îmi dă o senzaţie de calm şi siguranţă. Parcă aş fi atins o flacără. Închid din nou ochii.

Mă trezesc în pădure căutând ceva anume. Ceva ce mie îmi e necunoscut, dar foarte interesant. Era ceaţă şi nu se vedea mai nimic. Vizibilitatea este redusă şi mă ghidez doar după instinct. Oare ce este aşa de important de ar trebui să văd? Urletele lupilor îmi trezeau anumite gânduri, unul mai înfricoşător ca altul. Poate sunt mai aproape decât cred şi poate sunt înfometaţi. Nu credeam că mă voi gândi la aşa ceva vreodată. Părul de pe mâini mi se ridică şi fiorii îmi colindă şirea spinării neîncetat. Ceva ar trebui să se întâmple chiar acum, dar ce? Ce ar fi atât de important de nu mă pot opri din mers către o aşa-zisă destinaţie? Ce poate fi atât de interesant de inima-mi bate şi mă simt atât de ciudat încât aş fi mâncat Pământul în încercarea de a evada din acest tărâm misterios?

Ţip un ' Alo' foarte tare, astfel încât să mă audă cineva. Vocea mea este atât de groasă şi de răguşită că pentru câteva secunde rămân fără aer. O lumină se face văzută din ceaţă şi se apropie din ce în ce mai mult. Îmi dau seama că nu este o persoană posesoarea ei, de fapt nimeni nu era. Acea strălucire se transforma într-o săgeată foarte ascuţită. Era ca un fulger de rapidă. Mă ratează, dar altele exact la fel o urmează. Eram în mijlocul unei ploi de lumină stridentă ce apărea de nicăieri.

O durere cumplită îşi face simţită prezenţa în partea abdominală. Ating cu mâna locul cu pricina. Ceva umed se întinde pe toată palma mea. Şiroaie de lichid roşu alunecau printre degetele mele picănd pe păteca de frunze ruginii. Pic lată , jos , pe burtă. Cu greu mă pot sprijini pe măinile mele acum fără nicio putere. Îmi analizez conturul măinilor. Atât de mari şi de crăpate. Până şi costumaţia mea era una bărbătească. Eram un bărbat în toată firea. Stomacul parcă sar micşora şi dau afară sânge. Îl vomitam pur şi simplu. Aerul nu-mi era de ajuns. Era mai puţin cu fiecare particulă de timp scursă. Încep să văd negru în faţa ochilor şi încerc să ţip. Nu puteam. Vocea mi s-a dus odată cu viaţa.

Sângele îmi fierbea în vene. Simţeam cum căldura îmi invadează corpul, cum inima îmi pulsa 'lichidul vieţii' mai mult şi mai mult. Voia să iasă din piept. Frigeam din cap până în picioare fără să ştiu de ce. Ochii mei au devenit roşii aprins, mâinile ardeau la propiu. Jacheta mea maro din piele începea să se facă scrum, ţintele de pe ea picând una câte una. Urlu cât pot de tare şi în jurul meu apar ca din senin flăcări imense. Conacul vechi şi părăsit se evaporă. Era o iluzie. Mă simţeam un pion într-un joc al minţii. Eram furioasă. Înaintez prin foc de parcă n-aş fi simţit nimic. Cizmele negre capătă o culoare ruginie cu pete roşii ca sângele.

Lumea este crudă, dar eu o voi transforma într-un iad.

_______________________________
Deci ăsta-i primul capitol. Eu sper să vă placă ce-am făcut aici rolling on the floor

Cine-şi cunoaşte personajul să scrie în comm pentru că eu la prezentări voi descrie din perspectiva personajelor până la începutul lor în Departamentul Persoanelor cu Puteri Speciale când voi face la persoana a IIIa :3
Gummy was here! :3

Bun, deci, pentru inceput: PRIMA!..hehe, nu m-am putut abtine rolling on the floor

Ana, esti geniala. Imi place enorm de mult capitolul:X:X:
Deci, deci....am ramas ceva gen "wow"...m-ai lasat fara cuvinte, iar asta spune multe lough

Ce pot sa mai zic? Esti o scriitoare geniala si sti sa ma lasi in suspans lough

, desi, nu-mi prea place suspansul : )).
Asa, deci, vreau sa faci capitolele mai luungi femeie ca e prea putin (D).
Astept nextul! a hug

Spor la scris si la idei! kiss

Dey was here.

Andreea Dincă

Cat de tare !!! Sunt a 2-a :)).

Mi-a placut capitolul babuin :X:X.
Eu am uitat sa trimit personajul creeat de mine(D)...
Oricum ..eu astept NEXT NEXT NEXT

x.
Spor la scris si imaginatie kiss

.
Te upa Deya kiss

.

Cât mister, cât mister.
Mi-a plăcut tare mult acest capitol, totul este pus la locul lui. Îmi place cum ai descris, a fost primul capitol și într-adevăr nu ne-am putut da seama ce se întâmplă.
În orice caz, mă întreb cine este acea față care era pierdută și nu știa unde se duce. Sunt tare curioasă ce se va întâmpla.
La un moment dat eram cam debusolată, nu mai știam ce se întâmplă; m-ai indus într-o stare de oarecare melanconie.
Ai descris foarte, foarte frumos. Descrii simplu și foarte detaliat; ador genul ăsta de descriere.
Abia aștept next-ul. Spor la scris!

(GOO) My love, e personajul meu. Tintele, jacheta, focul... Anna, marita-te cu mine.(D)
Asa, deci ma innebunesti cu descrierea ta care este foarte frumoasa. Chiar nu ma asteptam sa am onoarea ca parsonajul meu sa fie primul. M-ai surprins rau de tot mai ales ca l-ai pus pe al meu, care e fata. happy

Ador felul tau de a scrie. M-ai indus o stare de frica si m-ai intrigat si nu multe ficuri imi fac asa.
Bun, la next vreau sa vad verde cutiuta cu mesaje. (GOO) Trebuie neeaparat sa ma anunti. nu vreau sa ratez nici macar o propozitie.
Te pup si multumesc! kiss

Spor la scris!

Si eu, si eu. Ti-am spus ca voi reveni astazi cu un comentariu. (D) Din pacate, nu m-am simtit bine si am cam intarziat, dar sper sa nu fie o problema asa de mare. :3 In orice caz, ficul are un inceput interesant. Imi place cum ai descris sentiemntele fetei, cum m-ai facut sa ii simt aproape fiecare bataie a inimii. Sunt tare curioasa cum vor evolua lucrurile, mai ales ca m-ai facut curioasa acum. Spor la scris in continuare si multe, multe idei pe viitor. Te pup. :*

Ce tare

Esti o scriitoare super mega extra hiiiper talentata!! what?lol!

Genial primul capitol. M'am indragostit de el lough

Aper sa aduci nextul cat mai repede ca moooor de nerabdare. Asa cum simte si *Secret Name* lough

Subiect: Re: Next Generation Joi 21 Feb 2013, 21:03

Daca ma crezi, deci daca ma crezi, m-ai lasat cu gura cascata. Imi place atat de mult modul tau de exprima, cat si modalitatea ta de a imbina cuvintele intre ele, formand niste fraze minunate. M-ai bagat in ceata, nu stiu despre cine poate fii vorba, dar eu abia astept sa vad continuarea. Iti voi lasa un comentariu mai lung la al doilea capitol. >:D<

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.